Legea lui Dumnezeu dată lui Moise este un set cuprinzător de instrucțiuni menit să asigure faptul că comportamentul israeliților reflectă statutul lor de popor ales al lui Dumnezeu.
Această lege este menționată în mod repetat în Biblie și este văzută ca fiind relevantă și astăzi.
Cuprinde comportamentul moral, poziția lor de exemple de evlavie pentru alte națiuni și proceduri sistematice de recunoaștere a sfințeniei lui Dumnezeu și a păcătoșeniei omului.
Aceasta arată importanța pe care Dumnezeu o punea pe un comportament moral corect și pe îndrumarea oamenilor pentru a trăi într-un mod care onorează pe Dumnezeu.
În încercarea de a înțelege mai bine aceste legi, evreii și creștinii le împart în categorii.
Distincția dintre, Legea morală, Legea ceremonială, Legea civilă..
1. Legea morală se referă la regulile și principiile morale care sunt valabile pentru toți oamenii, pe toate timpurile.
2. Legea ceremonială se referă la procedurile și ritualurile religioase care trebuiau urmate în perioada Vechiului Testament
3. Legea civilă se referă la regulile de guvernare și justiție din acea vreme.
1. Legea morală
Legile morale, sau mishpatim, au de-a face cu justiția și judecata și sunt adesea interpretate ca „rânduieli”.
Legea morală reprezintă un sistem de legi divine prin care oamenii sunt îndemnați să se comporte într-un mod moral și să aibă grijă de binele celor din jurul lor.
Despre mishpatim se spune că se bazează pe natura sfântă a lui Dumnezeu.
Aceste legi divine dictează faptul că justiția și judecata trebuie să fie imparțiale și bazate pe natura sfântă a lui Dumnezeu.
Prin urmare, rânduielile sunt sfinte, drepte și neschimbătoare în timp, iar încălcarea lor poate duce la consecințe grave.
Scopul final al legilor morale este de a promova bunăstarea celor care le urmează și de a construi o societate mai echitabilă și mai empatică.
Valoarea acestor legi divine este considerată evidentă prin rațiune și bun simț, și nu necesită explicare suplimentară.
Legea morală cuprinde reguli cu privire la justiție, respect și conduită sexuală și include cele Zece Porunci.
Include și pedepsele pentru eșecul de a asculta de rânduieli.
Pentru a asigura respectarea acestor legi divine, sunt stabilite și pedepsele pentru cei care le încalcă.
Legea morală nu-i îndreaptă pe oameni spre Cristos, ci pur și simplu revelează starea de cădere a întregii omeniri.
Cu toate acestea, este important de menționat că legea morală nu reprezintă un mijloc prin care oamenii se pot apropia de Cristos; mai degrabă, ea revelează starea de cădere a întregii omeniri și necesitatea unei mântuiri prin credință.
Protestanții moderni sunt împărțiți în ceea ce privește aplicabilitatea acestui mishpatim în epoca Bisericii.
Mishpatim ( מִּשְׁפָּטִים — ebraică pentru „legi,” al doilea cuvânt al parashah ) este cea de-a optsprezecea porțiune săptămânală Tora ( פָּרָשָׁה , parashah ) din lectura anuală a cărții evreiești și a șasea ciclul evreiesc din ex . Parashah stabilește o serie de legi, pe care unii savanți le numesc Codul Legământului . Ea raportează acceptarea de către popor a legământului cu Dumnezeu . Parașa constituie Exodul 21:1–24:18. Parashah este alcătuită din 5.313 de litere ebraice, 1.462 de cuvinte ebraice, 118 versete și 185 de rânduri într-un sul Torah ( סֵפֶר תּוֹרָה , Sefer Torah ). [1]
Evreii îl citesc în al optsprezecelea Sabat după Simchat Tora , în general în februarie sau, rareori, la sfârșitul lunii ianuarie. [2] Pe măsură ce parașa stabilește unele dintre legile Paștelui , evreii citesc și o parte din parașa, Exodul 22:24–23:19, ca citire inițială a Torei pentru a doua zi intermediară ( חוֹל הַמּוֹעֵד , Chol HaMoed ) de Paşte. Evreii citesc, de asemenea, prima parte a Parashat Ki Tisa , Exodul 30:11–16, cu privire la taxa de cap de jumătate de șekel , ca citirea maftir Tora în Șabatul special al Sabatului Shekalim, care adesea cade în același Sabat cu Parașat Mișpatim (ca se întâmplă în 2023, 2026, 2028 și 2029.
Unii cred că afirmația lui Isus că Legea va rămâne în vigoare până când pământul va trece (Matei 5.18) înseamnă că credincioșii sunt încă sub incidența ei. Prin urmare, ei consideră că este important să respectăm și să urmăm în continuare învățăturile pe care le-a lăsat Creatorul nostru.
Însă alții înțeleg că Isus a îndeplinit această cerință (Matei 5.17), și că, în schimb, ne aflăm sub legea lui Cristos (Galateni 6.2), care se consideră că este „iubește-L pe Dumnezeu și iubește-i pe alții”
(Matei 22.36-40). Aceasta înseamnă că trebuie să ne ghidăm și să trăim în acord cu intențiile lui Dumnezeu, care își dorește să ne iubim unii pe alții și să respectăm cuvintele Sale.
În acest fel, vom fi capabili să creștem spiritual și să ne apropiem de Creatorul nostru de fiecare dată când parcurgem drumul vieții.
Deși multe dintre legile morale din Vechiul Testament ne dau exemplu excelent de cum să-i iubim pe Dumnezeu și să-i iubim pe alții și să trăim în libertatea față de Lege, nu suntem legați în mod specific de mishpatim. Cu toate acestea, înțelepciunea scripturilor ne învață că trebuie să trăim în conformitate cu voința lui Dumnezeu și să ne supunem poruncilor Lui. Prin urmare, ar trebui să fim atenți la ceea ce El ne cere să facem și să respectăm cuvintele Sale, astfel încât să putem trăi o viață plină de binecuvântări și de bucurie.
În acest sens, căutarea înțelepciunii și a înțelegerii scripturilor poate fi o cale de a ne apropia mai mult de Dumnezeu și de a trăi o viață plină de sens și de satisfacții.
2. Legea ceremonială
Legile ceremoniale în limba ebraică sunt numite hukkim sau chuqqah, însemnând literalmente „obiceiul națiunii”; cuvintele sunt traduse adesea prin „statute”. Aceste legi par să se concentreze ca atenția practicantului să fie la Dumnezeu. Ele includ instrucțiuni privitoare la redobândirea stării de îndreptățire în fața lui Dumnezeu (de exemplu jertfele și alte ceremonii privitoare la „necurăție”), amintirea lucrărilor lui Dumnezeu în Israel (de exemplu sărbătorile și praznicele), reguli specifice menite să facă distincție între israeliți și vecinii lor păgâni (de exemplu restricțiile cu privire la dietă și îmbrăcăminte) și semnele care indică spre venirea lui Mesia (de exemplu Sabatul, tăierea împrejur, Paștele și răscumpărarea întâiului născut).
Legea ceremonială
Legile ceremoniale în limba ebraică sunt numite hukkim sau chuqqah, însemnând literalmente „obiceiul națiunii”; cuvintele sunt traduse adesea prin „statute”.
Termenul hukkim (sau chuqqah) se referă la legile ceremoniale în limba ebraică și se traduce literalmente prin „obiceiul națiunii”.
Aceste legi sunt concepute pentru a îndrepta atenția practicanților asupra lui Dumnezeu și includ instrucțiuni referitoare la ceremonii și jertfe pentru a redobândi starea de îndreptățire în fața lui Dumnezeu, precum și sărbătorile și praznicele care amintesc de lucrările lui Dumnezeu în Israel.
Ele includ instrucțiuni privitoare la redobândirea stării de îndreptățire în fața lui Dumnezeu (de exemplu jertfele și alte ceremonii privitoare la „necurăție”), amintirea lucrărilor lui Dumnezeu în Israel (de exemplu sărbătorile și praznicele), reguli specifice menite să facă distincție între israeliți și vecinii lor păgâni (de exemplu restricțiile cu privire la dietă și îmbrăcăminte) și semnele care indică spre venirea lui Mesia (de exemplu Sabatul, tăierea împrejur, Paștele și răscumpărarea întâiului născut).
Pe lângă asta, ele prevăd reguli specifice pentru a face diferența între israeliți și vecinii lor păgâni, cum ar fi restricțiile referitoare la dietă și îmbrăcăminte, și semnele care indică sosirea Mesia, cum ar fi Sabatul, tăierea împrejur, Paștele și răscumpărarea întâiului născut.
Unii evrei cred că legea ceremonială nu are formă fixă..
Deși unii evrei cred că legea ceremonială nu are o formă fixă, aceste legi au rămas o parte importantă a tradiției religioase evreiești și sunt studiate și respectate în continuare de evreii practicanți din întreaga lume.
Legile ceremoniale în limba ebraică sunt numite hukkim sau chuqqah, însemnând literalmente „obiceiul națiunii”; cuvintele sunt traduse adesea prin „statute”. Aceste legi reprezintă un aspect crucial al tradițiilor și obiceiurilor evreiești, fiind considerate drept expresii ale voinței divine și ale legământului dintre Dumnezeu și poporul Său ales.
Pe parcursul istoriei, hukkim-urile au fost adaptate și ajustate pentru a reflecta schimbările sociale și culturale ale comunității evreiești. În acest sens, ele reprezintă o modalitate de a păstra învățăturile și valorile ancestrale, dar și de a adapta și actualiza tradițiile în contextul contemporan.
Există o serie de opinii cu privire la rostul și semnificația hukkim-urilor. Unii susțin că ele reprezintă un mod de a testa credința și ascultarea evreilor față de Dumnezeu, în timp ce alții consideră că ele oferă oportunitatea de a întări și consolida relația cu Divinitatea.
Indiferent de percepția asupra hukkim-urilor, acestea continuă să fie un aspect vital și semnificativ al tradițiilor evreiești, reprezentând o modalitate de a aduce o contribuție esențială la conservarea și perpetuarea valorilor și principiilor moștenite din vechime.
Creștinii nu sunt legați doar de Legea ceremonială, ci și de alte norme morale și spirituale. Întrucât Biserica este o comunitate universală, ea trebuie să se supună unor principii mai largi decât cele care guvernează doar națiunea lui Israel. Deși praznicele comemorative, cum ar fi Sărbătoarea Săptămânilor și Paștele, nu mai sunt obligatorii pentru creștini, ele rămân importante din punct de vedere spiritual și pot fi sărbătorite ca simboluri ale credinței noastre.
Galateni 3.23-25 explică că venirea lui Isus a schimbat modul în care creștinii se raportează la Legea veche. Acum, nu mai este necesar să aducem jertfe sau să ne circumcidăm, deoarece prin credința în Isus suntem eliberați de păcate și de condamnarea care venea odată cu încălcarea Legii.
Însă, aceste schimbări nu înseamnă că suntem liberi să facem tot ce ne trece prin cap. În calitate de creștini, suntem chemați să trăim o viață morală și să ne supunem voinței lui Dumnezeu în toate aspectele vieții noastre.
Există încă dezbatere în Biserica protestantă cu privire la aplicabilitatea Sabatului. Unii dintre credincioși susțin că includerea lui în cele Zece Porunci îi dă greutatea de Lege morală, în timp ce alții consideră că Isus a împlinit Sabatul și că acesta a devenit odihna noastră.
De fapt, scriptura ne îndeamnă în Romani 14.5 ”Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.” să fim încredințați în mintea noastră și să luăm deciziile cu înțelepciunea dată de Dumnezeu. În ciuda diferențelor de opinii, este important să ne amintim că dragostea față de Dumnezeu și față de semeni este esențială în orice context.
Prin urmare, oricare ar fi punctul nostru de vedere asupra Sabatului, trebuie să încercăm să ne unim în iubire și să ne respectăm reciproc.
Atât de multe lucruri din Vechiul Testament sunt încă relevante pentru viața noastră de creștini, iar aplicabilitatea legii Vechiului Testament poate avea întotdeauna o legătură puternică cu utilitatea noastră în a-i iubi pe Dumnezeu și pe oamenii din jurul nostru. Această conectare este atât de importantă pentru noi, creștinii, pentru că ne ajută să adoptăm cu ușurință principiile divinității în viața noastră de zi cu zi.
Dacă cineva simte că ținerea Sabatului contribuie la îmbunătățirea relației cu Dumnezeu și cu ceilalți, atunci este cu siguranță liber să îl țină.
3. Legea civilă
Mărturisirea de credință de la Westminster adaugă categoria legii civile.
Mărturisirea de credință de la 1689 rămâne până în prezent un document foarte important pentru toate bisericile reformate din toată lumea, permițându-le să aibă o declarație atestată istoric la Westminster.
Nu există nicio îndoială că Mărturisirea din 1689 a avut la bază cele două bine-cunoscute declarații anterioare și că nu a influențat doar Biserica Baptistă, ci și pe cea reformată și cea calvinistă.
Sistemul de drept civil este un pilon esențial al oricărei societăți, oferind cadrul pentru justiție și statul de drept. Confesiunea de credință de la Westminster, un document recunoscut pe scară largă în tradiția reformată, a jucat un rol crucial în formarea legilor civile din multe țări din întreaga lume.
Mărturisirea adaugă categoria dreptului civil principiilor credinței, subliniind importanța sistemului juridic în menținerea ordinii și protejarea drepturilor individuale.
Semnificația sa de durată este evidentă în continuarea utilizării documentului de către bisericile reformate din întreaga lume, oferind o declarație istorică de credință înrădăcinată în Adunarea de la Westminster din secolul al XVII-lea.
Mărturisirea de credință din 1689 ocupă un loc unic în tradiția atât a teologiei baptiste, cât și a teologiei reformate, servind ca document unificator în special pentru bisericile din tradiția calvină. În timp ce rădăcinile sale se găsesc în declarațiile confesionale anterioare, influența sa se extinde cu mult dincolo de limitele oricărei confesiuni.
Pe măsură ce ne uităm la viitorul dreptului civil și al sistemului juridic, Confesiunea de credință de la Westminster va continua, fără îndoială, să fie o forță călăuzitoare semnificativă, asigurând că justiția și neprihănirea prevalează.
Împărțirea Legii evreiești în diferite categorii e un construct uman care are în vedere o mai bună înțelegere a naturii lui Dumnezeu și să stabilească ce legi trebuie încă să urmeze creștinii din epoca Bisericii.
Această împărțire a legii evreiești poate fi utlizată pentru a înțelege mai bine scopul și intențiile lui Dumnezeu pentru oameni.
Mulți cred că Legea ceremonială nu se mai aplică, dar că suntem în continuare legați de cele Zece Porunci.
Cu toate acestea, alții sunt de părere că Legii ceremoniale încă mai are un rol în viața creștinilor și trebuie să fie urmată în continuare.
Toată Legea e de folos în instruirea noastră (1 Timotei 3.16),”16Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce* a fost arătat în trup a fost dovedit** neprihănit în Duhul, a fost văzut† de îngeri, a fost propovăduit†† printre neamuri, a fost crezut*† în lume, a fost înălţat†* în slavă.”
* Ioan 1:14 1 Ioan 1:2 ** Mat 3:16 Ioan 1:32 Ioan 1:33 Ioan 15:26 Ioan 16:8 Ioan 16:9 Rom 1:4 1 Pet 3:18 1 Ioan 5:6 † Mat 28:2 Marc 16:5 Luca 2:13 Luca 24:4 Ioan 20:12 Efes 3:10 1 Pet 1:12 †† Fapte 10:34 Fapte 13:46 Fapte 13:48 Rom 10:18 Gal 2:8 Efes 3:5 Efes 3:6 Efes 3:8 Col 1:27 Col 1:28 1 Tim 2:7 *† Col 1:6 Col 1:23 †* Luca 24:51 Fapte 1:9 1 Pet 3:22”
și nimic din Biblie nu indică faptul că Dumnezeu a intenționat o distingere a categoriilor.
Fiecare porțiune a Legii poate fi valoroasă în obținerea unei înțelegeri profunde a naturii lui Dumnezeu și a felului în care El ne cheamă să trăim.
În cele din urmă, este important să înțelegem că respectarea tuturor porțiunilor Legii ar trebui să fie un act de devotament și iubire față de Dumnezeu și nu doar o încercare de a urma reguli și prescripții.
Creștinii nu mai sunt sub Lege întrucât Isus a venit să împlinescă Legea și să ne ofere libertatea de a iubi și sluji lui Dumnezeu.
Isus a venit să ne ofere libertatea de a iubi și sluji lui Dumnezeu, iar creștinii nu mai sunt supuși Legii.
Prin jertfa Lui, El a abolit deosebirea dintre iudei și cei dintre neamuri, unindu-i astfel într-un singur om nou, care este În El Însuși.
Prin jertfa Lui, El a făcut un singur om nou din iudei și cei dintre neamuri, abolind deosebirea dintre ei și unindu-i în El Însuși.
În acest fel, a fost adusă pacea, iar cei doi au fost împăcați cu Dumnezeu, devenind un singur trup prin cruce (Efeseni 2.15-16”15 şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace, 16 şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.”
Această măreță lucrare a deschis porțile harului și ne-a permis să ne bucurăm de toate binecuvântările care vin prin credința în El.
Astfel, putem avea acces la toate binecuvântările prin credința în El și prin harul Lui.
Să fim recunoscători pentru această mare iubire și să-I lăudăm numele pentru totdeauna!.
Să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne ajute să trăim în lumina iubirii Lui și să răspândim această iubire în lumea înconjurătoare.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!