Biblia tratează subiectul divorțului în mod clar și direct. În Matei 19:3-9,
- Despărţirea bărbatului de nevastă
- 1După* ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
- * Marc 10:1 Ioan 10:40
- 2După* El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
- * Mat 12:15
- 3Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?”
- 4Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că* Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască
- * Gen 1:27 Gen 5:2 Mal 2:15
- 5şi a zis: ‘De aceea* va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor** fi un singur trup’?
- * Gen 2:24 Marc 10:5-9 Efes 5:31 ** 1 Cor 6:16 1 Cor 7:2
- 6Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
- 7„Pentru* ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?”
- * Deut 24:1 Mat 5:31
- 8Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa.
- 9Eu* însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”
- * Mat 5:32 Marc 10:11 Luca 16:18 1 Cor 7:10 1 Cor 7:11
- 10Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă* astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”
- * Prov 21:19
- 11El le-a răspuns: „Nu* toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
- * 1 Cor 7:2 1 Cor 7:7 1 Cor 7:9 1 Cor 7:17
- 12Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni* de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
Isus declară că căsătoria a fost intenționată să fie permanentă și că orice divorț care are loc, în afara cazului de relații extraconjugale, este un păcat. Această poziție se bazează pe faptul că, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, căsătoria este o legătură sfântă între un bărbat și o femeie, care trebuie să fie păstrată fără păcat sau nesupunere. Cu toate acestea, dacă un creștin se găsește într-o situație în care divorțul este inevitabil, ar trebui să facă tot posibilul pentru a face acest lucru cât mai puțin dureros pentru toți cei implicați. De asemenea, după divorț, este important să se ia măsuri pentru a rămâne în comuniune cu Dumnezeu și cu membrii bisericii, astfel încât să nu fie tulburată liniștea și armonia din viața spirituală a creștinului.
În Biblie, divortul este permis în cazul adulterului (Matei 19:9) și când un necredincios părăsește un credincios
(1 Corinteni 7:15).
15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
Cu toate acestea, Isus a afirmat că de la începutul creației, înainte de păcat, căsătoria a fost intenționată ca o uniune permanentă și indisolubilă
(Marcu 10:6-9).
Din această perspectivă, divortul este considerat un act de încălcare a voinței lui Dumnezeu. Înțelegerea creștină tradițională subliniază importanța încercării de a reconcilia relația căsătoriei înainte de luarea unei decizii finale de divorț. De asemenea, unii creștini cred că divortul este permis în cazurile în care există abuz fizic sau emoțional grav, dar aceasta este o chestiune de dezbatere teologică.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!