De la veșnicia lui Dumnezeu până la Noul Ierusalim
Marea istorie biblică a lumii cerești, a creației, a închinării, a preoției, a sanctuarului și a mântuirii · Studiu biblic general · Geneza–Apocalipsa
Introducere și principii
Studiul urmărește istoria închinării și a preoției, de la realitățile cerești descrise de Scriptură până la noua creație. La fiecare capitol sunt indicate pasajele biblice esențiale și explicațiile lor.
Principiu de interpretare: deosebim afirmațiile explicite ale Bibliei, deducțiile din compararea pasajelor și interpretările teologice. Biblia nu oferă o cronologie completă a evenimentelor cerești dinainte de Adam și Eva.
Versete-cheie: Psalmul 90:2; Geneza 1:1; Exodul 19:6; Evrei 7:24–25; Apocalipsa 21:22; 22:3–5.
Anexa I — Categoriile preoțești
| Categorie | Referințe |
|---|
Anexa II — Geneza și Apocalipsa
| Geneza | Apocalipsa |
|---|---|
| Creația — Geneza 1:1 | Noua creație — Apocalipsa 21:1 |
| Pomul vieții — Geneza 2:9 | Pomul vieții — Apocalipsa 22:2 |
| Șarpele — Geneza 3 | Judecata șarpelui — Apocalipsa 20:2,10 |
| Moartea — Geneza 3 | Moartea înlăturată — Apocalipsa 21:4 |
| Blestemul — Geneza 3:17 | Fără blestem — Apocalipsa 22:3 |
Concluzie
Dumnezeu este veșnic; închinarea cerească este prezentată în Scriptură; păcatul aduce despărțirea și nevoia de răscumpărare; jertfele și preoția au un rol central în istoria lui Israel; Isus Hristos este Marele Preot desăvârșit; iar Noul Ierusalim reprezintă restaurarea deplină a părtășiei dintre Dumnezeu și poporul Său.
Text final: Apocalipsa 22:3–5.