De ce este atât de importantă nașterea virgină?

De ce este atât de importantă nașterea virgină? Nașterea din fecioară este o doctrină biblică crucială, deoarece, prin aceasta, se explică ocolirea transmiterii naturii păcatului și s-a permis astfel lui Dumnezeu Cel Etern să devină un Om Perfect.

Acest eveniment minunat ne arată faptul că Dumnezeu își iubește creaturile cu adevărat și a dorit să vină în ajutorul nostru. Prin nașterea din fecioară, Dumnezeu a arătat lumii întregi că poate să facă lucruri imposibile și a pregătit astfel calea pentru salvarea noastră prin jertfa Sa supremă pe cruce. Așadar, putem spune că nașterea virgină a fost o dovadă a puterii, iubirii și milostivirii lui Dumnezeu și îndeplinește un rol crucial în înțelegerea credinței creștine.

Doctrina nașterii fecioare ne învață că Isus Hristos s-a născut dintr-o fecioară, ceea ce înseamnă că pentru concepția Sa, Maria nu a avut niciodată relații sexuale.

Această naștere miraculoasă a lui Isus a fost posibilă prin intervenția divină și reprezintă o doctrină extrem de importantă. De fapt, este una dintre cele mai de seamă doctrine creștine și este prezentată clar în Matei 1:23 și Luca 1:27-34 din Biblie.

Spre deosebire de alte nașteri și concepții, nașterea din fecioară a lui Isus a fost un eveniment unic și miraculos, prin care a fost făcută cunoscută puterea și supremația lui Dumnezeu. Prin această naștere, Isus a devenit purtătorul unei naturi divine și omenești, fiind astfel capabil să intervină în viața noastră și să ne ofere mântuirea.

Prin urmare, este important să înțelegem și să apreciem învățătura nașterii fecioare a lui Isus, care ne aduce speranță și ne arată că orice este posibil cu ajutorul divin. Aceasta rămâne una dintre cele mai importante și semnificative doctrine creștine și trebuie să fim recunoscători pentru această minune divină pe care ne-a fost oferită prin nașterea din fecioară a lui Isus Hristos.

Să vedem cum descrie Scriptura nașterea din fecioară.
Luca 1:26_În al șaselea luna, îngerul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu în a cărei casă avea să vină Isus pentru a-l anunța pe Maria despre sarcina ei miracolosă.

Îngerul Gavriil o vizitează pe Fecioara Maria pentru a-i aduce vestea că va fi mama lui Mesia.
Gavriil îi spune Mariei că ea va fi mama lui Mesia și îi dă asigurări cuvintele „Nu te teme”.

Maria întreabă: „Cum va fi aceasta, din moment ce sunt fecioară?” (Luca 1:34,
Gavriil explică natura miracolosă a concepției spunându-i că nașterea ei va fi făcută de puterea lui Dumnezeu.
Răspunsul lui Gavriil indică natura miraculoasă a concepției: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri.
Copilul care se va naște va fi numit Sfântul și Fiul lui Dumnezeu și nu va fi conceput prin act uman.
Deci cel sfânt care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35).
Gavriil nu indică nicio componentă biologică în nașterea lui Isus, ci foarte clar arată pasajele biblice că Isus a fost creat prin miracolul lui Dumnezeu.
Îngerul nu indică niciun act uman, ci Duhul Sfânt și puterea lui Dumnezeu ca agent al nașterii lui Isus.
De asemenea, numele dat de Gavriil lui Isus de’Fiul lui Dumnezeu’ arată încă o dată minunea nașterii Sale în mod miraculos și divin.
Isus ar fi numit în mod corespunzător Fiul lui Dumnezeu..
Prin aceasta, Maria acceptă vestea minunată făcută de înger și își dă seama că îi este îndeplinită misiunea dată de Dumnezeu de a fi mama lui Mesia.

Gavriil îi repetă mai târziu vestea lui Iosif , logodit să se căsătorească cu Maria: „Ceea ce este conceput în ea este de la Duhul Sfânt” (Matei 1:20).
Gavriil era îngerul care i-a adus lui Maria vestea că va naște un fiu: „Vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus” (Luca 1:31)
Iosif avea nevoie de această informație pentru că „înainte de a se aduna, [Maria] a fost găsită gravidă prin Duhul Sfânt” (Matei 1:18).
Deși Maria îi aparținea deja lui Iosif ca logodnică, el era hotărât să o lase în secret, deoarece nu voia să o expună rușinii publice (Matei 1:19).
Acceptând cuvântul lui Dumnezeu cu privire la această problemă, Iosif a început s-o ia pe Maria ca soție, dar ea a rămas fecioară până după nașterea lui Isus: „El nu a desăvârșit căsătoria lor până când ea a născut un fiu” (Matei 1:25)..
În timp ce Iosif se gândea la această situație, îngerul Domnului i-a apărut în vis și i-a spus să nu-și facă griji: „nu te teme să o iei acasă pe Maria, soția ta, pentru că ceea ce a fost conceput în ea este de la Duhul Sfânt” (Matei 1:20).

Scriitorii Evangheliei sunt judicioși în formularea lor pentru a menține doctrina nașterii fecioare.
Deși există dezacord între comentatorii biblici cu privire la acest lucru, rădăcina cuvântului „supusă” sau „cu ascultare” poate fi folosită pentru a descrie o femeie care recunoaște poziția soțului în familie (Efeseni 5:22-24).
În genealogia sa despre Isus, Luca menționează că Isus a fost „fiul (cum se presupunea) al lui Iosif” (Luca 3:23,).
Acest lucru se face pentru a sublinia rolul unic al lui Isus în planul de mântuire al lui Dumnezeu, ca singurul om care a fost născut fără păcat (Evrei 4:15).
În genealogia sa, Matei evită cu grijă să-l numească pe Iosif tatăl lui Isus; mai degrabă, el vorbește despre „Iacov, tatăl lui Iosif, soțul Mariei, și Maria a fost mama lui Isus, care este numit Mesia” (Matei 1:16).
Isaia folosește un cuvânt ebraic care se referă la o femeie tânără care nu a avut încă relații sexuale și care ar putea fi virgină sau nu.

Nașterea din fecioară a lui Isus Hristos a fost prezisă în Vechiul Testament: „Însuși Domnul vă va da un semn: Fecioara va rămâne însărcinată și va naște un fiu și-l va numi Emanuel” (Isaia 7:14, citat în Matei 1).
Acest eveniment miraculos arată puterea și natura divină a lui Isus și confirmă că El este Mesiaul așteptat (Ioan 1:1; 20:28).
:22).
În plus, apostolul Pavel face aluzie la nașterea din fecioară în Galateni 4:4, unde spune că Isus s-a născut dintr-o femeie și a fost „trimis” în lume de Dumnezeu.
Există, de asemenea, o posibilă aluzie la nașterea din fecioară în Geneza 3:15, care spune că „sămânța” „femeii” va distruge șarpele..
Totuși, așa cum este adevărat în multe aspecte ale credinței creștine, trebuie să acceptăm că nu putem înțelege întotdeauna Înțelepciunea și Planurile lui Dumnezeu pe deplin.

Biblia ne învață preexistența Fiului etern al lui Dumnezeu.
O modalitate prin care Biblia învață preexistența Fiului etern al lui Dumnezeu este prin intermediul a numeroase versete care se referă la El ca fiind cu Tatăl dinainte de creație, precum Ioan 1:1 și Coloseni 1:17.
În Isaia 9:6, copilul care este „născut” este, de asemenea, fiul căruia i se „dau”.
În Isaia 9:6, copilul care este „născut” se referă la nașterea Sa în lumea noastră, în timp ce afirmația că i se „dau” se referă la rolul Său divin și la a fi dat de către Tatăl pentru a mântui pe oameni.
În mod similar, Galateni 4:4 învață, de asemenea, preexistența și nașterea fecioara a lui Hristos: „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut dintr-o femeie”.
De asemenea, pasajul din Filipeni 2:6-7 afirmă că Hristos Isus „exista în forma lui Dumnezeu” și „S-a smerit pe Sine Însuși, luând forma robului”, ceea ce sugerează preexistența și umanitatea Lui.
Nașterea din fecioară este importantă pentru că acesta a fost mijlocul prin care „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1:14).
Nașterea din fecioară este importantă nu doar pentru confirmarea naturii Sale umane, ci și pentru a ne arăta că El a fost conceput și născut prin intervenția divină a lui Dumnezeu.
Întruparea este atunci când Fiul etern al lui Dumnezeu a luat trup uman; fără a pierde nimic din natura Sa divină, El a adăugat o natură umană.
Prin intruparea Sa, Hristos a făcut posibilă reconcilierea omului cu Dumnezeu și a deschis calea spre mântuire.

Acel eveniment miraculos, care a schimbat istoria, a avut loc în pântecele Fecioarei Maria..
Această întrupare unică și miraculoasă a lui Hristos este esențială pentru credința creștină și continuă să schimbe viețile oamenilor astăzi.

În nașterea din fecioară, imaterialul (Duhul) și materialul (pântecele Mariei) au fost ambele implicate într-un mod miraculos și divin. Așa cum, la creație, „pământul era fără formă și gol” și întunecat (Geneza 1:2), pântecele Mariei a fost un loc gol, sterp până în momentul în care Duhul lui Dumnezeu a venit peste ea (Luca 1:35). Această intervenție divină a adus viață, speranță și binecuvântare în lumea noastră, oferindu-ne un exemplu de umilință și sacrificiu divin.

Nașterea din fecioară a fost un eveniment care a schimbat istoria umanității pentru totdeauna. Ea a fost un act unic și uimitor al lui Dumnezeu, care a adus laolaltă natura divină și umană într-un singur copil, Isus Hristos. În acest copil s-a intersectat atât natura materială, cât și cea spirituală, făcând ca acesta să fie un simbol al iubirii și al umanității în sensul cel mai profund posibil.

Numai Dumnezeu putea face ceva din nimic, iar nașterea din fecioară este un alt exemplu al puterii, iubirii și bunătății sale infinite. Aceasta reprezintă o minune care depășește cu mult limitele rațiunii umane, dar care poate fi simțită și trăită în mod profund de către orice om care își deschide inima către ea.

Întruparea și nașterea fecioarei reprezintă momente cruciale în istoria umanității și ale creștinismului. Ele ne oferă ocazia de a reflecta asupra naturii divine și umane din noi și de a ne apropia de Dumnezeu prin intermediul credinței și al rugăciunii. Sunt momente de contemplare și de recunoștință pentru ceea ce Dumnezeu a făcut și face în fiecare zi pentru noi, oferindu-ne speranță și iubire și inspirându-ne să fim mai buni și mai iubitori într-un mod care să reverbereze în întreaga lume.

Nașterea din fecioară este importantă prin faptul că păstrează adevărul că Isus este pe deplin Dumnezeu și pe deplin om în același timp.
Prin nașterea din fecioară, Isus a putut fi pe deplin om și să experimenteze fiecare aspect al vieții umane, dar în același timp să rămână pe deplin dumnezeu.
Corpul său fizic L-a primit de la Maria ca fiind copilul ei biologic .
Maria a fost aleasă de Dumnezeu pentru a fi mama lui Isus, care a fost conceput prin puterea Duhului Sfânt.
Dar natura Sa veșnică, sfântă, a fost a Lui din toată veșnicia trecută (vezi Ioan 6:69).
Astfel, Isus este descendent fizic al lui David (Romani 1:3), dar în același timp El îl depășește pe David și pe toți oamenii prin natura Sa divină.
Isus nu avea natură păcatului (Evrei 7:26) și, prin urmare, a putut să fie înlocuitorul nostru perfect (1 Petru 1:19), biruind păcatul și moartea o dată pentru totdeauna (Evrei 10:10).
Prin jertfa Sa, Isus ne-a făcut posibilă mântuirea și a deschis ușa către relația noastră cu Dumnezeu.
Nu numai că El a putut să ne îndepărteze păcatul, dar El a fost ispitit în orice fel în care suntem, dar fără păcat.
Chiar și în fața tentațiilor și a încercărilor, Isus a rămas fără păcat, dovedind astfel că El este într-adevăr fără prihană.
Prin urmare, El este sacrificiul nostru perfect și, de asemenea, capabil să empatizeze cu slăbiciunile noastre (Evrei 4:15).
Aceasta ne dă încredere că El poate fi un mijlocitor credincios și eficient între noi și Tatăl.
Dumnezeul nostru s-a făcut om în mod miraculos pentru a ne mântui și pentru a ne dezvălui cu bunăvoință dragostea Lui pentru noi.
Prin nașterea din fecioară, Dumnezeu ne-a arătat că dorește să fie aproape de noi și să ne ofere în mod incredibil marea Lui dragoste și har.
.
Aceasta ar trebui să ne inspire, să ne umilească și să ne determine să ne dedicăm vieții lui Isus în semn de recunoștință și laudă.

Nașterea din fecioară a lui Isus este un exemplu de lucrare plină de har a lui Dumnezeu în favoarea noastră.
Această lucrare a lui Dumnezeu ne arată că El este capabil să facă ceea ce pare imposibil pentru noi.
Dumnezeu a luat inițiativa – Maria nu căuta să rămână însărcinată – totul a fost ideea lui Dumnezeu.
De asemenea, acest lucru ne arată că El iubește să lucreze pentru noi chiar și atunci când noi nu știm cum să cerem sau să cautăm ajutorul Lui.
Iosif nu a avut niciun rol în concepție – trupul său nu a fost implicat – așa că puterea trebuia să vină de la Dumnezeu.
Astfel, mântuirea noastră este un dar imens pe care l-am primit prin har și credință.
Într-un mod similar, mântuirea noastră se bazează numai pe inițiativa lui Dumnezeu și pe puterea lui Dumnezeu – nu l-am căutat pe Dumnezeu, ci El ne-a căutat; și nu am făcut nimic pentru a ne câștiga mântuirea, ci ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu.
Este important să recunoaștem această realitate și să ne bazăm mereu pe puterea lui Dumnezeu în viața noastră.

Deloc surprinzător, dușmanii lui Isus dintre contemporanii Săi au negat nașterea Sa din fecioară.
Această negare a nașterii din fecioară poate fi văzută ca o încercare de a respinge autoritatea și divinitatea lui Isus, dar nu poate schimba adevărul istoric și spiritual.
Ei au mers atât de departe încât l-au acuzat public pe Isus că este samaritean, adică o persoană de rasă mixtă (Ioan 8:48).
Însă trebuie să fim atenți să nu cădem în capcana de a judeca sau condamna pe cei care au opinii diferite, ci să continuăm să propovăduim adevărul și să arătăm iubirea lui Hristos tuturor oamenilor.
Cei care astăzi ar nega nașterea din fecioară contrazic învățătura clară a Scripturii, pun sub semnul întrebării alte minuni consemnate în Biblie și deschid ușa negării divinității depline a lui Hristos sau umanității Sale depline..
Prin urmare, credința noastră în nașterea din fecioară a lui Isus este o parte fundamentală a credinței creștine și trebuie să o păstrăm cu tărie și înțelepciune.