De ce a împietrit Dumnezeu inima lui faraon?
Exodul 7.3-4 spune: „Eu voi împietri inima lui faraon, şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.
Dumnezeu a împietrit inima lui faraon pentru că faraon a refuzat să elibereze poporul evreu din robie și să recunoască puterea lui Dumnezeu.
Totuşi, faraon n-are să v-asculte.
Acest lucru se întâmplă pentru că Dumnezeu respectă libera voință a oamenilor, iar faraon a ales să ignore semnele și minunile lui Dumnezeu.
Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.
Prin aceste judecăți, Dumnezeu arată puterea și măreția Sa tuturor oamenilor, nu doar evreilor sau egiptenilor.
Pare nedrept din partea lui Dumnezeu să împietrească inima lui faraon şi apoi să-l pedepsească pe faraon şi Egiptul pentru ceea ce faraon a decis atunci când inima lui era împietrită.
În realitate, Dumnezeu nu împietrește inima cuiva forțat, ci permite fiecărei persoane să aleagă propria cale. Faraon a ales să ignore avertismentele lui Dumnezeu și a trebuit să-și asume consecințele deciziilor lui.
De ce ar împietri Dumnezeu inima lui faraon, astfel încât să poată judeca Egiptul şi mai sever, cu plăgi suplimentare?.
Împietrirea inimii lui faraon a fost o urmare naturală a refuzului lui de a recunoaște autoritatea lui Dumnezeu și a făcut posibilă arătarea puterii lui Dumnezeu prin plăgile aduse Egiptului.
Faraon nu era un om inocent sau cu teamă de Dumnezeu.
Conform Bibliei, faraonul era omul care a ignorat ordinul Domnului de a elibera poporul israelit din sclavie și a refuzat în mod repetat să facă acest lucru.
El era un dictator brutal, supraveghind teribilul abuz şi asuprirea israeliţilor, care probabil că numărau 1.5 milioane de oameni la acea vreme.
Potrivit Bibliei, faraonii egipteni i-au asuprit pe israeliţi timp de 400 de ani, subjugându-i la munca forțată și trăind în condiții deprimante.
Un faraon anterior, posibil chiar unul din dinastia regală în cauză, a dat un ordin brutal prin care toți băieții nou-născuți israeliți ar trebui să fie omorâți, ca măsură de control a populației.
Exodul 1.15-17
15 Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra şi cealaltă Pua,
16 şi le-a zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.”
17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.”
Faraonul pe care Dumnezeu l-a împietrit era un dictator fără scrupule, care a condus o națiune aflată sub dictatură fără a se opune acțiunilor sale rele și nedrepte.
Inainte de primele câteva plăgi, faraon şi-a împietrit inima să nu-i lase pe israeliţi să plece.
„Inima lui faraon s-a împietrit”
Exodul 7.13
13 Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după* cum spusese Domnul.
Exodul 8.19 ”Și vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.”
Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima”
(Exodul 8.15). „Dar faraon, şi de data aceasta, şi-a împietrit inima”
(Exodul 8.32). Faraon ar fi putut cruţa Egiptul de toate plăgile dacă nu şi-ar fi împietrit inima.
Dumnezeu i-a dat lui faraon avertismente din ce în ce mai severe cu privire la judecata care urma să vină.
Faraon a ales să aducă judecata asupra lui însuşi şi asupra naţiunii sale împietrindu-şi inima împotriva poruncilor lui Dumnezeu.
Ca rezultat al împietririi inimii lui faraon, Dumnezeu i-a împietrit şi mai mult inima, pentru a permite ultimele câteva plăgi
Exodul 9.12 ” 12 Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron*, după cum spusese Domnul lui Moise.
Exodul 10.20, ”20 Domnul a* împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.”
Faraon şi Egiptul au adus aceste judecăţi asupra lor înşişi cu 400 de ani de sclavie şi cu omorârea în masă.
Romani 6.23”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Prin urmare, faptul că Dumnezeu i-a împietrit inima lui faraon nu a fost un lucru nedrept şi nici faptul că a adus plăgi suplimentare împotriva Egiptului nu a fost o nedreptate.
Romani 9.17-18 declară: „Fiindcă Scriptura îi zice lui faraon: «Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.» Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.” Dintr-o perspectivă omenească, pare un lucru rău din partea lui Dumnezeu să împietrească o persoană şi apoi să pedepsească persoana pe care a împietrit-o.
Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu face aceste lucruri dintr-o plăcere sadică sau dintr-un sentiment de răutate gratuită; ci le face dintr-o perspectivă de judecată dreaptă și de îndurare.
Totuşi, vorbind din punct de vedere biblic, toţi am păcătuit împotriva lui Dumnezeu (Romani 3.23) şi pedeapsa dreaptă pentru păcat este moartea (Romani 6.23).
Așadar, prin împietrirea unei persoane, Dumnezeu dovedește puterea și sfințenia Sa, iar prin judecata și pedepsirea acelei persoane, El dovedește dreptatea și sfințenia Sa.
Prin urmare, împietrirea şi pedepsirea unei persoane din partea lui Dumnezeu nu este nedreaptă; este de fapt plină de îndurare în comparaţie cu ceea ce persoana merită..
Mai mult decât atât, împietrirea și pedepsirea sunt de asemenea manifestări ale dragostei lui Dumnezeu, deoarece prin ele El caută să aducă persoana la pocăință și să o salveze de la pierzare.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!