Cartea Daniel este scrisă pentru oameni care trăiesc între două lumi: lumea vizibilă a imperiilor pământești și lumea invizibilă a planului lui Dumnezeu.

În capitolul 8, Daniel primește o vedenie tulburătoare cu un berbec, un țap, un corn mare, patru coarne și un corn mic. Dar centrul pasajului din Daniel 8:17–27 nu sunt simbolurile în sine, ci mesajul îngerului Gavril, care îi explică lui Daniel înțelesul și îi arată că vedenia privește vremea sfârșitului.

Gavril este îngerul însărcinat de Dumnezeu cu comunicarea marilor revelații profetice. El apare:

• la Daniel (Daniel 8 și 9),
• la Zaharia (Luca 1:19),
• la Maria (Luca 1:26).

Când Gavril apare, Dumnezeu descoperă ceva esențial pentru destinul omenirii. Aici, el vine să explice o vedenie care privește chiar finalul istoriei.

De trei ori, Gavril subliniază același adevăr: vedenia nu se limitează la timpul lui Daniel, ci privește zilele de pe urmă. Medo-Persia, Grecia și împărțirea imperiului sunt etape istorice, dar scopul final al profeției este confruntarea de la sfârșitul vremurilor.

Când Dumnezeu vorbește, omul nu rămâne indiferent. Daniel:

• se înspăimântă,
• cade cu fața la pământ,
• este ridicat de înger și pus în picioare.

Revelația adevărată produce smerenie, nu mândrie; teamă sfântă, nu curiozitate superficială.

5.1. Berbecul – Medo-Persia

5.2. Țapul – Grecia și Alexandru cel Mare

5.3. Cele patru coarne – împărțirea imperiului

Profeția este atât de exactă, încât istoria confirmă: Dumnezeu stăpânește peste împărățiile oamenilor.

Cornul mic reprezintă o putere politico-religioasă de la sfârșit, caracterizată prin viclenie, înșelare, persecuție și îngâmfare împotriva lui Dumnezeu. Ea:

• nimicește pe cei puternici și pe poporul sfinților,
• se ridică împotriva Domnului domnilor,
• pare invincibilă, dar este distrusă de Dumnezeu însuși.

Expresia „fără ajutorul vreunei mâini” ne arată că Dumnezeu Însuși intervine în judecată. Nu politica, nu diplomația, ci judecata divină pune capăt acestei puteri.

Daniel nu putea să vadă întregul tablou al istoriei. Vedenia a fost pecetluită pentru generațiile de mai târziu – inclusiv pentru noi, cei care trăim mai aproape de împlinirea ei decât orice altă generație.

Observă echilibrul spiritual al lui Daniel:

• Este uimit – simte greutatea profeției.
• Este slăbit – trăiește intens realitatea spirituală.
• Se ridică și își vede de treabă – rămâne fidel în responsabilitățile zilnice.

Adevărata spiritualitate nu ne scoate din viață, ci ne face mai credincioși în mijlocul ei.

9.1. Luați în serios vremea sfârșitului

Dacă îngerul Gavril repetă de trei ori că vedenia privește vremea sfârșitului, nu avem voie să tratăm profeția ca pe o simplă curiozitate istorică.

9.2. Păstrați credința în mijlocul confuziei spirituale

Cornul mic este viclean, înșelător, manipulează adevărul și lovește în poporul sfinților. Asemenea timpuri de confuzie spirituală cer o credință ancorată în Scriptură.

9.3. Nu uitați că Domnul domnilor va birui

Deși cornul mic pare de neoprit, finalul este deja scris: va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini, prin intervenția directă a lui Dumnezeu.

9.4. Rămâneți credincioși în viața de zi cu zi

Daniel nu fuge de responsabilități după ce primește vedenia, ci se întoarce la treburile împăratului. Așteptarea revenirii Domnului nu este o scuză pentru neglijarea datoriilor, ci o motivație pentru credincioșie.

Din Daniel 8:17–27 învățăm că:

• Istoria este sub controlul lui Dumnezeu.
• Împărățiile lumii se ridică și cad după hotărârea Lui.
• O putere înșelătoare se va ridica în vremea sfârșitului, dar nu va birui.
• Poporul lui Dumnezeu va fi încercat, dar nu va fi părăsit.
• Răul va fi zdrobit „fără ajutorul vreunei mâini”, prin judecata lui Dumnezeu.

Într-o lume confuză, glasul lui Gavril răsună și astăzi: „Fiu al omului, pricepe!” Vedenia nu este pentru a ne speria, ci pentru a ne pregăti și a ne întări credința în Domnul domnilor.