Înainte de a pătrunde în adâncurile temei biblice „Crestinul în Duh”, este esențial să reflectăm asupra minunatului concept de „om nou”!
Această revelație este fundamentală pentru înțelegerea transformării noastre spirituale și a călătoriei de a trăi în harul lui Dumnezeu.
Un om nou, „născut din nou în Hristos”, este conștient că fiecare pas este ghidat de lumina divină!
Pădurea simbolizează comunitatea vastă de suflete și duhuri cu care interacționăm pe drumul vieții noastre.
Este un tărâm plin de încercări și incertitudini, dar și de neprețuite oportunități pentru înălțarea credinței noastre.
În mijlocul fricilor ce se află în rândul celor din pădure, eu îmi așez nădejdea în Dumnezeul cerului și al pământului.
El este alături de mine, mă ocrotește și mă călăuzește la fiecare pas pe care îl fac!
Forța și protecția Sa mă îmbărbătează să înaintez cu credință, știind că nu sunt niciodată singur, iar prezența Lui îmi insuflă curajul necesar pentru a birui orice obstacol.
Carnea și Duhul stau în contrast profund, fiecare reprezentând o alegere spirituală distinctă.
Ca oameni ai credinței, alegerea noastră fundamentală este să ne îndreptăm inimile și voința către Duhul în fiecare zi, în fiecare moment, dedicându-ne astfel voinței divine.
Aşa cum apostolul Pavel ne învață în Galateni 5, acest conflict nu este doar o ciocnire de interese, ci un duel spiritual continuu, în care Carnea și Duhul devin dușmani frecvenți.
Dorințele cărnii se ridică în opozitie cu cele ale Duhului, iar această luptă interioară ne oferă o oportunitate de a ne întări credința.
Este uimitor să reflectăm asupra observației lui Pavel despre cum Duhul și Carnea acționează în fiecare dintre noi, creând o tensiune spirituală care ne împiedică să ne împlinim cu adevărat aspirațiile divine.
Să recunoaștem că în noi este o luptă: Carnea ne îndeamnă spre faptele pământești, în timp ce Duhul ne cheamă către o viață de sfințenie.
Pavel ne reamintește în Romani 7:19 că, deși dorim să facem binele, uneori cădem pradă răului pe care nu-l dorim.
Duhul ne cheamă să trăim în libertatea divină pe care Isus ne-o oferă, îndemnându-ne să ne eliberăm de robia păcatului și de constrângerile legii.
Libertatea, în esența sa, este darul divin de a face alegeri pline de înțelepciune. Sclavii nu pot alege, ci doar îndeplinesc porunci.
Acesta este un aspect fundamental al harului lui Dumnezeu.
Jertfa lui Isus pe cruce ne-a adus în dreptate în fața lui Dumnezeu și ne-a dăruit puterea de a învinge păcatul.
Fiecare credincios, de la Pavel și până în prezent, are oportunitatea de a alege între cele două căi.
Una este călătoria în dragoste, iar cealaltă transformarea libertății într-o armă pentru carne.
„1”: „De aceea, Duhul Sfânt ne cheamă să revenim la adevărul lui Hristos și să ne eliberăm de constrângerile care ne împiedică.”,
„2”: „Această libertate ne oferă posibilitatea de a alege între bine și rău, între adevăr și minciună.”,
„3”: „Fără capacitatea de a alege, nu putem trăi dragostea sau credința autentică.”,
„4”: „Această direcție ne ajută să înțelegem că mântuirea este mai mult decât o simplă credință, este o alegere conștientă de a urma voința divinității.”,
„5”: „Astfel, jertfa lui Isus ne conferă atât dreptate, cât și responsabilitate, dăruindu-ne ocazia de a trăi o viață de har transformator.”,
„6”: „Alegerea corectă este esențială pentru a ne defini ca credincioși și a ne îmbogăți viața spirituală.”,
„7”: „Această alegere profundă ne îndeamnă spre o viață plină de sens și scop în Hristos.”,
„8”: „Este esențial să ne amintim că fiecare alegere are consecințe profunde asupra tuturor aspectelor existenței noastre.”
Deși credincioșii sunt declarați drepți înaintea lui Dumnezeu prin jertfa supremă a lui Isus și sunt însemnați cu darul Duhului Sfânt pentru a birui păcatul, ei se confruntă în continuare cu o natură veche, pe care Pavel o numește trup.
Pavel afirmă în Romani 7:18 că nimic bun nu se află în trupul nostru.
Însă, în acest context divin, suntem chemați să alegem să ascultăm de Duh.
Această alegere nu contrazice dreptatea divină, deoarece lucrarea lui Isus pe cruce este eternă și indestructibilă.
Ce înseamnă aceasta pentru noi?
Înseamnă că, atunci când alegem să ne lăsăm ghidați de carne, ne confruntăm cu roadele acțiunilor noastre și cu consecințele naturii cărnii.
Pavel îndeamnă Biserica Galațiană să nu-și lase inima cuprinsă de egoism, avertizând că, dacă urmează dorințele cărnii, se vor devora unii pe alții, pierzând astfel iubirea divină.
Atunci când credincioșii aleg căile cărnii, acest lucru nu doar că va duce la conflicte, dar poate genera distrugerea relațiilor dintre ei.
Aceasta nu este voința divină, cu siguranță. Pavel recunoaște darul minunatei libertăți oferit fiecărui credincios.
De asemenea, el subliniază că fiecare alegere vine cu consecințe; vom culege ceea ce am semănat.
Contrastul dintre alegerea greșită, împlinirea dorinței cărnii, și alegerea corectă, umblarea în Duh, este luminos.
Cum se manifestă acest lucru? Când credincioșii, prin iubire, se sprijină reciproc.
Credincioșii care umblă în Duh nu se vor lăsa atrași de dorințele cărnii.
Duhul și carnea sunt opoziții, nu putem urmări ambele direcții în același timp.
Putem alege, dar alegerea noastră este fie de a da ascultare trupului, fie de a urma Duhul.
Nu există o opțiune intermediară.
A urma reglementările religioase în loc de a căuta îndreptățirea înseamnă a ceda impulsurilor păcătoase ale cărnii.
Libertatea noastră ar trebui să devină un instrument al ascultării Duhului, slujindu-ne unii altora prin iubire.
Aceasta este esența trăirii prin credință.
Chiar și legea poate fi rezumată prin acest principiu profund: Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți.
Există o tendință de a ne întoarce la lege.
Însă, legea ne cheamă la iubire.
Așa ne onorăm chemarea.
Apelează la lege devine irelevant atunci când iubirea este fundamentul legislativ.
Acest verset, Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, derivă din Levitic 19:18.
Leviticul se integrează în secțiunea Vechiului Testament care vorbește despre lege.
Problema nu rezidă în lege.
Problema este că „păstrarea legii” poate deveni o abordare limitată a „auto-îmbunătățirii”.
Și carnea nu poate fi niciodată îmbunătățită. De aceea, credincioșii sunt chemați să răstignească carnea zi de zi.
Nici Duhul nu se află sub jugul legii.
În Cartea Galateni, când Petru s-a deschis pentru neamuri, el a ales să urmeze Duhul, nu legea.
Și când s-a retras de la Galațieni, a început să se conformeze așteptărilor legii, deși Duhul ne inspiră să ne iubim unii pe alții așa cum ne iubim pe noi înșine.
În loc să se conformeze, Petru a căutat să împlinească cerințele legii umane. Așa cum subliniază Pavel în Romani 7:14, Legea lui Dumnezeu este spirituală și desăvârșită, dar noi ne confruntăm cu slăbiciunea trupească.
Astfel, transformăm o poruncă menită binele într-o capcană a răului.
„1”: „Aceasta natură pământească este alimentată de dorințe egoiste și de păcat, ceea ce face lupta lăuntrică și mai dificilă.”,
„2”: „El subliniază că această stare este parte a condiției umane căzute și necesită o conștientizare constantă.”,
„3”: „Duhul ne ghidează către alegeri care reflectă iubirea divină și care ne întăresc relațiile.”,
„4”: „Aceasta înseamnă că, prin Duhul, avem capacitatea de a depăși limitele naturale și a trăi într-o comuniune autentică.”,
„5”: „Această alegere aduce nu doar suferință personală, ci și rupturi în comunitățile noastre.”,
„6”: „Dorințele cărnii pot fi atrăgătoare, dar ele conduc la distrugerea unității și dragostei fraterne.”,
„7”: „Este un ciclu nesfârșit de conflict și distrugere care poate duce la o criză de identitate spirituală.”,
„8”: „Aceasta ne arată că alegerea de a umbla în Duh este esențială pentru împlinirea voinței lui Dumnezeu.”,
„9”: „Această libertate implică o responsabilitate profundă și o angajare continuă față de principiile divine.”,
„10”: „Din această cauză, fiecare decizie pe care o luăm contează și influențează destinul nostru spiritual.”,
„11”: „Aici, alegerea devine un test esențial al credinței și al dedicării noastre față de Dumnezeu.”,
„12”: „Prin intermediul acestui sprijin reciproc, ne construim și fortificăm comunitatea de credință.”,
„13”: „Aceasta este esența trăirii ca discipoli ai lui Hristos și a umblării în adevăr.”,
„14”: „Deci, suntem chemați să facem alegeri înțelepte, orientate către Duhul care ne îmbogățește viețile.”,
„15”: „Prin urmare, alegerea noastră influențează nu doar relația noastră personală cu Dumnezeu, ci și comunitatea din jurul nostru.”,
„16”: „Acest aspect este fundamental în înțelegerea vieții creștine autentice.”,
„17”: „Aici intervine paradoxul: urmatul legii nu garantează libertatea, ci fidelitatea față de chemarea divină.”,
„18”: „Aici ne descoperim adevărata identitate ca slujitori ai lui Hristos, care își întâmpină semenii cu dragoste.”,
„19”: „Acest principiu devine călăuza noastră în fiecare interacțiune și alegere pe care o facem.”,
„20”: „De aceea, iubirea este piatra de temelie a tuturor relațiilor interumane bazate pe spiritul divin.”,
„21”: „Mulți găsesc confort și siguranță în legi, dar adevărul este că iubirea este temelia unei comunități sănătoase.”,
„22”: „Acest lucru subliniază că iubirea este un motor esențial al acțiunilor noastre.”,
„23”: „Fiecare alegere pe care o facem trebuie să reverbereze cu valoarea iubirii divine.”,
„24”: „Astfel, iubirea devine standardul după care ne măsurăm faptele și intențiile.”,
„25”: „Este important să ne amintim că această poruncă nu este doar un îndemn, ci o formulă a conviețuirii armonioase.”,
„26”: „Aceste principii sunt esențiale pentru viața noastră de zi cu zi și pentru relațiile interumane.”,
„27”: „Așadar, nu legea în sine este problema, ci modul în care percepem și aplicăm aceste principii în viața noastră.”,
„28”: „Întâlnim adesea oameni care își eșuează încercările de a trăi conform legii din cauza slăbiciunii trupești.”,
„29”: „Această slăbiciune subliniază nevoia noastră de mântuire și transformare continuă.”,
„30”: „În mod constant, suntem chemați să ne reafirmăm angajamentul față de Duhul și față de viața spirituală.”,
„31”: „Totodată, Duhul vine ca un ajutor și o ghidare, eliberându-ne de constrângerile legilor pământești.”,
„32”: „El s-a lăsat condus de Duhul, ilustrând cum iubirea îndeplinește adevărata esență a legii.”,
„33”: „Alegerea de a trăi în Duh este un angajament radical de a trăi în dragoste și unitate.”,
„34”: „Aici, Pavel ne invită să ne întrebăm: cum ne lăsăm influențați de Duh în interacțiunile noastre zilnice?”,
„35”: „Această realitate ne obligă să ne asumăm responsabilitatea față de alegerile noastre și să ne îmbunătățim relațiile.”,
„36”: „Astfel, putem înțelege că, în ciuda provocărilor, suntem chemați să ne folosim darurile pentru a aduce gloria lui Dumnezeu.”
Ar fi înțelept să ne întrebăm:
„Totul acesta pare atât de spiritual și misterios.
Cum pot fi sigur că alegerea mea este corectă?”
În orice moment, putem observa roadele vieții noastre pentru a înțelege ce cale alegem.
Această alegere între carne și Duh produce rezultate clare: imoralitate, necurăție, senzualitate, idolatrie, vrăjitorie, ostilitate, ceartă, gelozie, izbucniri de mânie, dispute, disensiuni, fracțiuni, invidie, beție, gălăgie și semne asemănătoare. În măsura în care un credincios manifestă asemenea lucruri, el nu umblă în Duhul, ci în trup.
Acesta este modul prin care putem discernă alegerea dintre Duh și trup în fiecare moment al existenței noastre.
În Romani capitolul 2, Pavel se adresează „autoritateților” iudaice care pretind că trăiesc conform legii, dar el le arată că încalcă tocmai acea lege pe care pretind că o respectă.
O fac de fațadă, în timp ce în realitate, inima le rămâne în încăpățânare. Carnea are o talentată abilitate de a se prezenta ca spirituală.
De aceea, este esențial să ascultăm discernământul fraților spirituali pentru a ne ajuta să ne văzăm mai clar. Este important să reținem că aceste cuvinte sunt adresate credincioșilor.
Poate cineva să întrebe, „Dacă păcătuiesc?
Suntem îndreptățiți în fața lui Dumnezeu doar prin credința în Isus, fiind acoperiți de harul său.
Astfel, în ochii lui Dumnezeu, consecințele egoismului devin neglijabile.
Dacă ar apărea confruntări între noi, voi fi sigur că eu voi căuta armonia.
” Călătoria noastră în carne are, totuși, implicații profunde.
Pavel a avertizat Biserica Galatelor: „Cei care trăiesc astfel nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”
Ca și credincioși, moștenim viața veșnică prin credința în Isus, un dar necondiționat (niciodată nu o putem pierde).
Vom moșteni trupuri glorificate în viața eternă și nimic nu ne va putea desfăcut de această fericire.
Maturizarea spirituală implică asumarea responsabilităţii și autorităţii familiale, devenind adevărații „fii” care și-au întărit legătura cu Tatăl.
A merge prin credință înseamnă a accepta responsabilitatea de a sluji.
Călătoria în carne ne poate duce la o stare de copilărie, unde servim doar dorințele noastre egoiste.
De fiecare dată când alegem calea cărnii, strângem roade din carne. Aceasta se aplică și în această viață.
Dacă semănăm dezbinare, vom culege discordie.
Când alegem să trăim prin puterea învierii lui Isus, umblând în Duhul, aducem Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru.
„1”: „Ce înseamnă într-adevăr să ne conectăm cu dimensiunea spirituală a existenței noastre?”,
„2”: „Aceste observații ne pot oferi lămuriri privind direcția alegerilor noastre.”,
„3”: „Acestea sunt doar câteva dintre manifestările cărnii care ne pot împiedica dezvoltarea spirituală.”,
„4”: „Prin urmare, este crucial să evaluăm constant comportamentul nostru și să ne aliniem la voința divine.”,
„5”: „Această alegere nu este una unică, ci un proces continuu de discernământ și creștere spirituală.”,
„6”: „El le arată cu claritate că acțiunile lor nu reflectă adevărata respectare a învățăturilor divine.”,
„7”: „Această dublă față le permite să evite responsabilitatea pentru faptele lor.”,
„8”: „Aceasta abilitate se manifestă adesea prin justificări elaborate pentru alegerile lor.”,
„9”: „Comunitatea este un element esențial care ne poate oferi sprijin și direcție.”,
„10”: „Acestea nu sunt doar simple întrebări teologice, ci provocări reale cu care ne confruntăm zi de zi.”,
„11”: „Dar, în această întrebare complexă, găsim cheia în a recunoaște impactul alegerilor noastre.”,
„12”: „Totuși, este esențial să nu ne lăsăm păcatele să creeze o barieră între noi și Dumnezeu.”,
„13”: „Acesta este angajamentul pe care îl facem atunci când ne încredem în El.”,
„14”: „Această călătorie include și lecții valoroase lăsate de cei care ne-au precedat.”,
„15”: „Aceste daruri ale harului sunt o răsplată a credinței noastre neclintite.”,
„16”: „Aceasta este promisiunea care ne oferă mângâiere în fața încercărilor vieții.”,
„17”: „Acesta este un proces de transformare spirituală care continuă pe parcursul întregii noastre vieți.”,
„18”: „Aceasta înseamnă asumarea unui rol activ în viața noastră spirituală.”,
„19”: „Aceasta ne poate descuraja și ne poate îndepărta de scopul nostru divin.”,
„20”: „Așadar, alegerea noastră reflectă în mod direct roadele pe care le culegem în viața noastră.”,
„21”: „Fiecare decizie contribuie la o pânză complexă a soartei noastre.”,
„22”: „Dacă acțiunile noastre sunt distrugătoare, ne putem aștepta la rezultate similare în relațiile noastre.”,
„23”: „Aceasta ne transformă și ne împlinesc chemarea dată de Creator.”
Avertismentul privind pierderea moștenirii ne invită să ne îndreptăm privirea către veșnicie, la darurile divine menționate în Scriptură.
Coloseni 3:23-24- ”Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.”
Coloseni 3:23-24 ne încurajează să ne îndeplinim îndatoririle cu o inimă plină de dedicare, ca pentru Domnul, știind că de la El primim răsplata moștenirii celei neprețuite.
Domnul Hristos este Cel ce ne susține în această slujire. Cei care aleg calea păcatului vor culege roadele alegerilor lor, iar Dumnezeu ne cheamă să ne ridicăm deasupra nelegiuirii.
Conceptul fundamental de „răsplată a moștenirii” ne reamintește de darurile pline de iubire pe care le primim de la Dumnezeu. Fiecare credincios este chemat să trăiască în lumina promisiunilor divine, avându-L pe Dumnezeu ca moștenire regală, conform
Romani 8:17 ”Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori:
moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.”
Dragostea lui Dumnezeu ne cuprinde etern, prin lucrarea mântuitoare a lui Isus. Însă, a ne păstra moștenirea este strâns legat de ascultarea noastră sinceră și curată.
Când ne lăsăm controlați de dorințele trupești, ne îndepărtăm de răsplata cerească și ne alegem, în schimb, roadele pământești. O binecuvântare profundă este promisiunea de a împărtăși tronul lui Isus, legată de participarea noastră la suferințele Sale.
Fiecare credincios este un moștenitor al acestor promisiuni divine. Împlinirea completă a moștenirii este rezervată celor care trăiesc în credință, „fiii” care își asumă responsabilitatea.
Dar ce dintre aceste alegeri trupești ne afectează viața spirituală? Apostolul Pavel ne îndeamnă să fugim de „imoralitate”, un termen care se referă și la pornografia din zilele noastre. În
1 Corinteni 6:18 ”Fugiți de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup, dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său.”
-1 Corinteni 6:18, ne învață că fiecare păcat este în afara trupului, dar cel care se angajează în desfrânare își afectează profund frumusețea interioară.
Acesta este un exemplu al distrugerii aduse de dorințele necurate. De multe ori, acest tip de păcat este mai devastator, pentru că se răsfrânge asupra sufletului nostru. „Impuritatea” înseamnă starea de necurăție morală.
Ce lecția putem trasa din cuvintele lui Pavel cu privire la neamurile la care se adresa? O lumină în această direcție ne-o oferă 1 Tesaloniceni 4:1-8,”1Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și așa și faceți, vă rugăm și vă îndemnăm în Numele Domnului Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta. 2Știți, în adevăr, ce învățături v-am dat prin Domnul Isus. 3Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; 4fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, 5nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. 6Nimeni să nu fie cu vicleșug și cu nedreptate în treburi față de fratele său, pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri, după cum v-am spus și v-am adeverit. 7Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire. 8De aceea, cine nesocotește aceste învățături nesocotește nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat și Duhul Său cel Sfânt. ”
1 Tesaloniceni 4:1-8,-unde Pavel compară „impuritatea” cu sfințirea și ne îndeamnă să fim prudenți în comportamentul nostru față de semenii noștri.
Condiția umană rămâne neschimbată: carnea noastră nu are nimic bun de oferit. Este un adevăr care ne provoacă. „Fraudarea” este o formă prin care ne îndepărtăm de adevărul divin.
„Imoralitatea” poate fi, de asemenea, tradusă prin „adulter”, așa cum se menționează în Ioan 8:3, ; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța. 3Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
Ioan 8:3, unde dorința de a lua ce nu ne aparține duce la distrugere și la ruperea relațiilor. Egoismul stă la baza acestor acțiuni.
„Senzualitatea” este caracterizată prin pasiuni nestăvilite, iar „idolatria” reflectă dorința de a satisface aceste patimi. Idolatria anterioară adesea includea comportamente ce degradau demnitatea umană.
Aceste practici nu fac altceva decât să ne conducă spre o falsa iluzie de putere, care, în realitate, reflectă slăbiciunea noastră. „Vrăjitorie” derivă din grecescul pharmakeia, care ne aduce în fața pericolelor consumului de substanțe care ne afectează percepția. Căutând puterea omenească, de fapt, ne înrobim.
„Vrăjmășia, cearta, gelozia, izbucnirile de furie și invidia” ne îndepărtează de cadrul spiritual. Ele tonifică, de fapt, un individ sau un grup împotriva altora, subminând unitatea.
„Bețiile și răcnetele” evocă imagini de zgomote de distracție, dar acestea nu oferă adevărata bucurie a Duhului. Cu siguranță, aceste comportamente ne îndepărtează de perfecțiunea divină și de bucuria reală.
Comportamentele acestea ne aduc la un punct comun: un accent pe „Eu”. Egoismul ne face să credem că totul se învârte în jurul nostru, când, de fapt, aceasta nu este calea lui Dumnezeu.
Când ne autoevaluăm și recunoaștem aceste comportamente, ajungem să înțelegem un adevăr fundamental: trăim în carne și oase. Răspunsul se află în a ne răstigni carnea, abandonând egoismul nostru, și a umbla în Duhul.
Credincioșii sunt chemați să-și îndrepte inima și mintea către călăuzirea Duhului, nu doar să respecte reguli. Urmarea legii nu justifică faptele trupești. Căutarea Duhului ne deschide calea spre puterea învierii lui Isus.
Duhul nu se opune legii, ci o împlinește prin lucrările Sale. Dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, credincioșie, blândețe, stăpânire de sine; care dintre acestea ar putea fi contrare legii? Cu siguranță nu, așa cum Pavel menționează că „împotriva unor asemenea lucruri nu este lege”.
Pavel ne instruiește în Galateni 6:2 ”Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.”
-Este important să purtăm poverile unii altora, împlinind astfel legea lui Hristos.
Când alegem să trăim în Duhul, nu în carnalitate, experimentăm o transformare profundă. În loc să ne concentrăm pe „Eu”, ne îndreptăm către un comportament care caută binele celorlalți.
Legea iubirii divine se poate rezuma în cele două porunci fundamentale: a-L iubi pe Dumnezeu și a ne iubi semenii. Când alegem Duhul ca forță călăuzitoare în viața noastră, El activează legea lui Dumnezeu în noi.
Se poate considera că primul dintre roadele Duhului, „dragoste”, cuprinde esența tuturor celorlalte.
Roada Duhului Sfant lasa fructul enumerat în Galateni 5:22 este „bucurie”.
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Cuvântul grecesc pentru „bucurie” aici este „chara”.
Duhul este bucuros să slujească altora și să-i slujească lui Dumnezeu.
Același cuvânt „chara” este folosit pentru a descrie bucuria unei femei după nevoile nașterii unui copil în
Ioan 16:21 21 ”Femeia, când naşte, se întristează, pentru că i-a venit timpul, dar după ce s-a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de necaz, din cauza bucuriei că s-a născut un om pe lume.”
Rezultatul slujirii altora și al supunerii față de Hristos creează o satisfacție asemănătoare cu aducerea unui nou copil pe lume. Este dificil, dar merită.
Pacea și răbdarea par să meargă împreună.
Răbdarea, prin definiție, înseamnă că avem ceva iritant cu care suportăm.
Când suportăm greșelile sau ciudateniile altora, semănăm pacea.
Vrăjmășia apare atunci când ne angajăm într-o luptă pentru a-i constrânge să se schimbe într-un mod care să nu ne irită.
Cel mai bun mod de a realiza schimbarea în ceilalți este adesea să exersăm răbdarea pe noi înșine.
„Bunătatea” poate fi considerată ca făcând bine altora atunci când nu ne pot plăti înapoi.
Nu se spune că suntem amabili atunci când plătim prețul pentru ceva ce am cumpărat.
Plătim ceea ce datoram.
Bunătatea înseamnă a oferi cuiva ceva ce nu i se datorează.
Din nou, acesta este un comportament centrat pe alții.
„Bunătatea” este o traducere a unui cuvânt care este folosit în Biblie pentru a descrie lucruri care sunt utile, dezirabile și productive.
Fructele bune spre deosebire de cele rele. Slujitor bun spre deosebire de leneș și rău.
Când alegem să umblăm în Duhul, suntem folositori, productivi și folositori pentru cei din jurul nostru.
Suntem membri buni ai echipei, contribuind cu darurile noastre în beneficiul echipei.
„Credința” subliniază mersul conform cu a crede că ceea ce spune Dumnezeu este adevărat.
Avem un focus mai degrabă extern decât intern.
Ne uităm la Dumnezeu pentru a vedea cum ar trebui să trăim și să trăim în acest fel pentru a beneficia pe alții, mai degrabă decât să căutăm să ne satisfacem poftele în funcție de circumstanțele noastre.
În Tit 3:2 ”să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii.
cuvântul tradus „bândețe” este în contrast cu cearta și vorbirea de rău pe alții. Este folosit și în 2 Timotei 2:25 ,cu blândeţe îndreptându-i pe cei care sunt în opoziţie. Când ne confruntăm, există o atitudine de a căuta ce este mai bun pentru cealaltă persoană, mai degrabă decât o insistență că trebuie să fie de acord cu noi. Din nou, accentul se pune pe servire mai degrabă decât pe control.
„Autocontrol” este un cuvânt deosebit de interesant pentru a încheia o listă de comportamente centrate pe ceilalți. Când alegem Duhul, ne controlăm pe sine. În loc să fim controlați de apetitul nostru, ne trăim valorile.
Pavel afirmă că toți cei care aparțin lui Hristos Isus au răstignit trupul. Când credincioșii sunt născuți din nou, trupul este răstignit cu Hristos, ceea ce înseamnă că puterea ei asupra noastră a fost zdrobită. Credincioșii nu mai sunt sclavii pasiunilor și dorințelor lor care locuiesc în carnea lor. Ei au acum puterea de înviere a lui Isus care locuiește în interior: Duhul lui Dumnezeu. Deci, atunci când credincioșii umblă în trup, ei aleg să intre din nou sub controlul cărnii, a cărei putere a fost zdrobită. Adevărata identitate a credincioșilor este acela care trăiește în Duhul.
Cu toate acestea, credincioșii au de ales cum merg. Deși fiecare credincios trăiește în Duhul, ei sunt totuși liberi să aleagă cum să meargă. Credincioșii pot umbla în Duhul sau pot umbla în trup. Cel mai logic lucru de făcut este să ne folosim libertatea de a iubi și de a umbla în Duhul. Acesta este lucrul cel mai consistent pentru noi, din moment ce trăim în Duhul. Credincioșii ar trebui să respingă calea dorințelor păcătoase și egoiste. În schimb, ar trebui să umblăm după Duhul, nu după patimile și dorințele cărnii.
Apostolul Pavel a subliniat profund diferența dintre comportamentele noastre naturale (lucrările cărnii) și cele inspirate de Duhul Sfânt, care ghidează și îmbogățește viața credincioșilor (rodul Duhului).
Ce ne învață cuvintele profunde din Galateni 5:19-23? „19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea; 20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide; 21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările și alte practici asemănătoare. Vă avertizez, cum am mai spus, că cei ce persistă în aceste lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 22 Cu toate acestea, roada Duhului se manifestă prin: dragoste, bucurie, pace, îndelunga răbdare, bunătate, fapte bune, credincioșie; 23 blândețe, înfrânare. Împotriva acestor virtuti nu există lege.”
Unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu le-a dăruit oamenilor este Duhul Său Sfânt, dat la pocăință și botez (Fapte 2:38). ”„Pocăiți-vă”, le-a spus Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.””
Fără a avea și a fi ghidați de Duhul, ne vom manifesta „faptele cărnii” și „nu vom moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (Galateni 5:19, 21). ”Și faptele firii pământești sunt cunoscute și include: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte fapte asemanătoare. Vă previn, cum am arătat anterior, că cei care se angajează în astfel de comportamente nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”
Dar, sub îndrumarea Duhului lui Dumnezeu, devenim „fii ai lui Dumnezeu” și „moștenitori ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14-17). ”Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.”
„Cine seamănă Duhului, va secera din Duhul viață veșnică” (Galateni 6:8). ”Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică.”
Pavel a evidențiat cu tărie distincția între lucrările naturale ale carnii și roadele Duhului în Galateni 5.
Rodul Duhului: Galateni 5:22
„Dar rodul Duhului este dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, bunătate, credincioșie…”
Un fruct (karpòs) este rezultatul binecuvântat al timpului în care Dumnezeu lucrează în noi. Deși adesea nu percepem ceea ce se întâmplă în interior, cu fiecare zi observăm că aceste roade cresc și se maturizează, confirmând astfel lucrările tăcute ale lui Dumnezeu în viața noastră. Acest fruct este o manifestare naturală a vieții divine care ne Înconjoară.
Cuvântul karpòs este singular, simbolizând unitatea acestor daruri spirituale – asemeni unui ciorchine de struguri sau segmentelor unei portocale, și nu al fructelor separate.
Dragoste (agape):
Dragoste frățească, afecțiune profundă, un dar divin care îmbărbătează sufletul și recunoaște valoarea fiecărei ființe create de Dumnezeu.
Dragoste (agape): Aceasta nu este o dragoste obișnuită. În greaca antică există patru cuvinte pentru dragoste, fiecare având un sens profund.
(a) Eros înseamnă dragostea trupească, dar nu este utilizată în învățătura Noului Testament.
(b) Philia evocă dragostea caldă dintre cei apropiați.
(c) Storge înseamnă afecțiune, special între părinți și copii.
(d) Agape, dragostea divină, este o bunăvoință fără margini. Indiferent de provocările întâmpinate din partea altora, acest tip de dragoste ne îndeamnă mereu să căutăm binele cel mai înalt al celor din jurul nostru.
Este o decizie a inimii care transcende voința omenescă și se bazează pe ajutorul lui Dumnezeu. Această dragoste ne cheamă să nu căutăm binele altora doar când este convenabil.
Bucurie (chará):
„Bucuria”… este un dar ceresc în viața creștină care se distinge de fericirea trecătoare a lumii. Deși par similare, fericirea depinde de circumstanțe, în timp ce bucuria izvorăște din credința în Dumnezeu.
„Nu este o bucurie efemeră, ci o stare interioară care transcende provocările vieții.”
Pace (eirène):
Pace, armonie, și securitate, un dar de la Dumnezeu care unește ceea ce era dezbinat.
„În greaca contemporană, cuvântul (eirene) descria atât liniștea adusă de un conducător drept, cât și ordinea unei comunități unite.
În Noul Testament, acest cuvânt reprezintă shalom ebraic, ce semnifică nu doar absența conflictului, ci împlinirea totală a voinței divine în viață.
Pacea nu este doar o noțiune mentală; este o stare de a trăi în armonie cu Creatorul și semenii noștri.
Îndelungă răbdare (makrothumía):
Răbdare divină, perseverență în fața încercărilor, o virtute de a suporta cu dragoste chiar și atunci când întâlnim dificultăți.
Răbdarea reflectă caracterul lui Dumnezeu, având o profundă semnificație în relația noastră cu ceilalți.
„Cuvântul este folosit cu preponderență pentru a descrie atitudinea lui Dumnezeu iubitor față de noi, invitându-ne să adoptăm aceeași răbdare și îngăduință cu semenii noștri.”
Bunătate (chrestótes):
Bunătate morală, integritate spirituală.
„Bunătatea și blândețea sunt strâns legate prin esență. Bunătatea lui Hristos este folosită ca model, accentuând importanța compasiunii în relațiile noastre (2 Cor. 6:6). Această bunătate nu este stringentă, ci blândă și primitoare.”
Bunătate (agathosúne):
Corectitudinea inimii și a vieții, o bunătate care beneficiiază și înalță pe cei din jur.
„Cuvântul pe care Pavel îl folosește pentru bunătate (agathosune) provine dintr-o înțelegere spirituală profundă și nu este găsit în scrierile seculare.”
Fidelitate (pístis):
Credința neclintită în adevărul divin, caracterul celui care este un stâlp de sprijin.
Fructul Duhului: Galateni 5:23
„… Blândețe, stăpânire de sine. Împotriva acestor daruri, nu există nici o lege.”
Blândețe (praótes):
O atitudine blândă și vulnerabilă.
„Praotes are semnificații profunde; înseamnă supunere față de voința lui Dumnezeu (Matei 5:5; Mat. 11:29; Mat. 21:5).
Este o orientare a inimii spre a învăța (Iacov 1:21) și de a fi atent la nevoile altora (1 Cor. 4:21; 2 Cor. 10:1; Efes. 4:2).
Autocontrol (engkráteia):
Virtute care ne ajută să ne stăpânim dorințele și pasiunile, în special cele trupești.
„Stăpânirea de sine este darul care ne ajută să triumfăm asupra tentațiilor. Aceasta ne permite să trăim o viață pură și dedicată lui Dumnezeu.
Acest concept este exemplificat în atitudinea unui atlet care disciplinează fiecare aspect al vieții sale (1 Cor. 9:25), stăpânind dorințele în numele comuniunii cu Duhul.”
Împotriva acestor daruri nu există legi; ele sunt fructe ale Duhului care îmbogățesc viața noastră în comuniunea cu Dumnezeu și între noi.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește