Credinţa-până la ultima suflare

Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. Asta ne spune apostolul Pavel în prima sa epistolă către Tesaloniceni: ‘Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul’. În definitiv, credința ne dă putere în fața dificultăților și ne oferă pace și liniște în momentele de cumpănă. Prin citirea și meditația la versetele biblice care ne ajută să creștem în credință și ne apropie mai mult de Dumnezeu, putem fi siguri că vom fi susținuți în orice situație și vom avea o viață plină de speranță și iubire. Încredințarea noastră este să ne încredem în Dumnezeu până la sfârșitul vieții noastre.”

Iov 1:1 ”Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău.”

Iov 2:10 ”Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună. Ce, primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.

În 1 Tesaloniceni 4:13-18 se vorbește despre credința că cei adormiți vor învia la venirea Domnului Isus, iar noi, cei vii, vom fi răpiți împreună cu ei. În plus, Apocalipsa 2:10 ne îndeamnă să fim credincioși până la moarte, deoarece diavolul va încerca să ne distrugă. Versetele biblice ne învață să ne bazăm credința în Dumnezeu în orice situație și să ne păstrăm speranța și iubirea prin meditarea la Cuvântul Său. În Psalmul 23 se menționează că Domnul este Păstorul nostru și că nu trebuie să ne temem de nimic, deoarece El ne însoțește tot timpul vieții noastre. 1 Petru 5:4 vorbește despre cununa slavei pe care o vom primi când Domnul se va arăta, iar Levitic 18:3-5 ne îndeamnă să urmăm poruncile lui Dumnezeu și să păstrăm credința noastră în El. Prin aceste versete și exemple de credință putem înțelege cât de importantă este credința în Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

1 Tesaloniceni 4:13-18 ”Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.”

Apocalipsa 2:10 ”Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.»’’

”2 Corinteni 1:3-7 ”Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere. Așa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdați aceleași suferințe ca și noi. Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere.”

Prorocul Maleahi întreabă în capitolul 3:2: „Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămânea în picioare când se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului.” Prorocul nu întreabă cine va cădea în acest timp, ci întreabă cine va rămâne în picioare în situaţia dată, cine va rezista la o aşa încercare. Asta înseamnă că vor fi foarte puţini de acest fel.

Credința până la moarte este susținută și repetată în textul sacru, călăuzindu-ne prin fiecare pas al vieții.

Cu atât mai mult, când citim tot timpul versetul din Apocalipsa 2:10 „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi.” [Fii pregătit pentru că] diavolul are să arunce în temniţă pe unii dintre voi ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de 10 zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.”

Credința este cea care ne menține puternici în fața dificultăților și ne aduce pace și liniște în momentele de cumpănă. Descoperă o varietate de versete biblice care ne învață importanța credinței și cum putem să ne dezvoltăm și să ne păstrăm credința în Dumnezeu până la moarte. Într-adevăr, credința este esențială în viața noastră și ne oferă o perspectivă pozitivă asupra lumii.

3 Să ştii că în zilele de pe urmă vor fi vremuri grele. ²Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, ³fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, ⁴trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, ⁵având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni!”

Psalmistul în cap 91:7, ” O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.” Continuă gândul că, dacă vei fi credincios, atunci o mie vor cădea „alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia nimic rău“

În timp ce trecem prin momente dificile, este important să ne amintim de puterea credinței noastre și să ne bazăm pe aceasta pentru a ne ghida.

De asemenea, este vital să citim și să medităm la versetele biblice care ne ajută să creștem în credință și să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Prin dedicarea noastră în a ne păstra și a ne dezvolta credința, putem fi siguri că vom fi susținuți în orice situație și vom avea o viață plină de speranță și iubire.

Încredințarea noastră este să ne încredem în Dumnezeu până la sfârșitul vieții noastre. Ioan 6:47, Daniel 3:16-18, Filipeni 4:13, Ioan 14:6, Apocalipsa 2:10.

Luca 16:10 „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.”

Fiind credincios cu adevărat până la ultima suflare, Iov a spus: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte şi că va sta pe pământ la urmă”. Daniel a rămas credincios în fata leilor: „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor”. Apostolii au propovăduit credința până la martiriu, spunând: „Pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este câştig”. Ucenicii s-au închinat și L-au recunoscut pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu, cum a spus Petru: „Domnul nostru Isus Hristos este Fiul Dumnezeului celui viu.

Efeseni 4:14) „Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire.”

Fiindcă prin credință în Isus Cristos suntem mântuiți, iar prin moartea Lui am primit mântuirea veșnică.” – Romani 5:10

Levitic 18:3-5 „Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor. Să împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele. Eu sunt Domnul!”

1 Petru 5:4 ”Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei.”

2 Timotei 4:8 ”De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

Psalmul 23

O cântare a lui David

^”1Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
²El mă paşte în păşuni verzi
şi mă duce la ape de odihnă;
³îmi înviorează sufletul
şi mă povăţuieşte pe cărări drepte
din pricina Numelui Său.
⁴Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
⁵Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu este plin de dă peste el.
⁶Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.”

Credincios până la moarte – concluzia finală.

În zilele de astăzi, vremurile sunt grele, iar oamenii sunt plini de egoism, iubesc banii și sunt aroganți. Biblia ne îndeamnă să ne îndepărtăm de acești oameni și să ne bazăm pe puterea credinței noastre pentru a ne ghida prin momentele dificile. Citirea și meditarea la versete biblice ne ajută să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și să creștem în credință. Prin dedicarea noastră în a ne păstra și a ne dezvolta credința, putem fi siguri că vom fi susținuți în orice situație. Încrederea noastră ar trebui să fie să ne încredem în Dumnezeu până la sfârșitul vieții noastre. Exemplele biblice ale celor care au fost credincioși până la sfârșit ne inspiră să avem aceeași credință. În Levitic, Dumnezeu le-a spus oamenilor să nu urmeze obiceiurile celor din țările lor. În 1 Tesaloniceni, Cuvântul Domnului ne spune că, dacă credem în Isus, vom fi aduși înapoi împreună cu El. Psalmul 23 ne amintește că, chiar și atunci când trecem prin valea umbrei morții, Dumnezeu este cu noi și ne mângâie.

DANIEL 6

Daniel în groapa leilor

1Darius a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiți în toată împărăția; 2a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. 3Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția. 4Atunci, căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău. 5Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!” 6Apoi, aceste căpetenii și dregătorii aceștia s-au dus cu mare zarvă la împărat și i-au vorbit așa: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! 7Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. 8Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” 9În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca și oprirea. 10Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. 11Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă și au găsit pe Daniel rugându-se și chemând pe Dumnezeul lui. 12Apoi, s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălța, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!” 13Ei au luat din nou cuvântul și au zis împăratului: „Daniel, unul din prinșii de război ai lui Iuda, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o și își face rugăciunea de trei ori pe zi!” 14Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s-a trudit să-l scape. 15Dar oamenii aceia au stăruit de împărat și i-au zis: „Să știi, împărate, că, după legea mezilor și perșilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!” 16Atunci, împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!” 17Au adus o piatră și au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18Împăratul s-a întors apoi în palatul său. A petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio țiitoare și n-a putut să doarmă. 19În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20Și, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?” 21Și Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate! 22Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” 23Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său. 24Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei ei, copiii lor și nevestele lor; și până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele. 25După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug! 26Poruncesc ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu și El dăinuiește veșnic; împărăția Lui nu se va nimici niciodată și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. 27El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” 28Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius și sub domnia lui Cirus Persanul.”

În cele din urmă, prin credința noastră în Isus Cristos suntem mântuiți, iar prin moartea Lui am primit mântuirea veșnică. Luați exemplul celor care au fost credincioși până la sfârșit și fiți voi înșivă credincioși în cele mai mici și cele mai mari lucruri.

-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!