Cine va merge în rai?-Cum vom ajunge acolo?

Mulți nu-L înțeleg deloc pe Dumnezeu, dar totuși le place să se gândească la rai ca „locul mai bun” în care mergem cu toții când murim.
Dar în realitate, raiul este mult mai mult decât un simplu loc în care ajungem după moarte – este centrul credinței creștine și motivul principal pentru care Isus a venit pe lume.

Ideile despre rai sunt adesea doar speranțe vagi, la egalitate cu „poate voi câștiga la loterie într-o zi”.
Cu toate acestea, ideile despre rai pot fi mai mult decât speranțe vagi și pot oferi o sursă de încurajare și speranță în viața de zi cu zi.

Majoritatea oamenilor nu se gândesc mult la cer până când participă la o înmormântare sau moare o persoană dragă.
În astfel de momente, ideea că persoana dragă a fost primită în rai poate oferi o mângâiere în fața pierderii.
Este popular să ne referim la rai ca fiind locul unde „oamenii buni merg”.

Dar accesul la rai nu este determinat de cât de „bun” este cineva – este o ofertă de har gratuită de la Dumnezeu, pe care trebuie să o acceptăm prin credința și încrederea în Isus Hristos.
Și, desigur, toți cei pe care îi cunosc și îi iubesc sunt incluși în categoria „oamenilor buni”..

De aceea, este important să ne asigurăm că suntem în relație cu El și să ne trăim viețile în conformitate cu voia Sa, pentru a fi siguri de accesul nostru în rai.

Dar Biblia are multe de spus despre viața de după moarte și contrazice opinia populară.

Una dintre cele mai importante teme ale Bibliei este legată de moarte și viața de după moarte.

Ioan 3:16 spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”.

Și, conform Scripturii, singura cale de a avea viață veșnică este prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos.
Apoi, în versetul 36, Isus continuă să spună: „Cine crede în Fiul are viață veșnică, dar oricine îl respinge pe Fiul nu va vedea viața, căci mânia lui Dumnezeu rămâne peste ei”.

Acest verset ne amintește că trebuie să fim pregătiți pentru judecata finală și să ne asigurăm că suntem în relație cu Dumnezeu prin credința în Isus Hristos.

Evrei 9:27 spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o dată, dar după aceasta judecata”.

Așadar, este important să ne punem întrebarea: Am făcut această alegere? Suntem în relație cu Dumnezeu prin credința în Isus Hristos?

Conform acestor versete, toată lumea moare, dar nu toată lumea merge la cer (Matei 25:46; Romani 6:23; Luca 12:5; Marcu 9:43)..
Cu toții avem o alegere de făcut și o responsabilitate personală în ceea ce privește viața de după moarte.

Dumnezeu este sfânt și desăvârșit în întregul Său ființă. Cerul, locuința Lui, este de asemenea sfânt și desăvârșit. În Psalmul 68:5, se confirmă că El este „Tatăl orfanilor și judecătorul văduvelor”, iar Neemia 1:5 ne amintește că El este mare și îngăduitor, dar totodată sfânt și drept. Cu toate acestea, dacă am considera Apocalipsa 11:19, ne-ar fi mult mai ușor să înțelegem faptul că Dumnezeu este supranatural și susținut de principii exacte.

Potrivit scrierilor din Romanilor 3:10, „nu este nimeni drept, nici unul”. Nicio ființă umană nu este suficient de sfântă și perfectă pentru a fi acceptată în cer.
Oamenii pe care îi numim „buni” sunt departe de a fi sfânti în comparație cu desăvârșirea fără păcat a lui Dumnezeu. Singura soluție este acceptarea jertfei lui Isus Hristos pentru păcatul nostru și primirea harului divin care ne poate face demni de locuirea în cer.

În concluzie, este crucial să recunoaștem importanța sfințeniei și desăvârșirii lui Dumnezeu în raport cu neputințele și păcatele noastre.
Doar prin harul Lui și acceptarea jertfei lui Isus putem spera să ne îndeplinim scopul suprem al vieții, acela de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a trăi cu El în veșnicie.

Ce standard ar trebui folosit pentru a determina cine este „destul de bun?” Este o întrebare la care mulți oameni căutăm răspuns în fiecare zi. Dar, în realitate, standardul lui Dumnezeu este singurul care contează și El a condus deja.
În Romani 3:23, citim că „toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”. Aceasta ar trebui să fie o amintire constantă a faptului că suntem depășiți de neputințe și, prin urmare, avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

În același timp, este important să ne amintim că plata pentru acel păcat este despărțirea veșnică de Dumnezeu (Romani 6:23).
De aceea, trebuie să ne străduim să trăim conform standardelor lui Dumnezeu și să luptăm împotriva păcatului.
Să încercăm să fim mai buni decât am fost ieri și să căutăm mereu să creștem spiritual.
Acesta este procesul care ne va ajuta să fim „destul de buni” înaintea lui Dumnezeu.

Ca ființe umane, nu suntem perfecți și facem adesea greșeli. Din păcate, aceste greșeli pot avea consecințe grave, nu numai pentru noi, ci și pentru cei din jurul nostru. Acesta este motivul pentru care multe religii, inclusiv creștinismul, pledează pentru pedepsirea păcatului. În 2 Tesaloniceni 1:6, se spune că păcatul trebuie pedepsit, altfel Dumnezeu nu este neprihănit.

Judecata cu care ne confruntăm la sfârșitul vieții noastre este pur și simplu Dumnezeu care ne echilibrează conturile și promite o sentință pentru crimele pe care le-am comis împotriva Lui. Deși putem încerca să ne reparăm greșelile, realitatea este că nu putem anula ceea ce s-a făcut. Nu putem anula răul pe care l-am provocat și nici nu putem șterge durerea pe care am provocat-o altora.

Consecințele păcatului sunt vaste și depășesc doar viața noastră personală. Ele pot avea un impact asupra familiilor noastre, comunităților noastre și chiar lumii în general. Păcatul poate distruge relațiile, submina încrederea și poate duce la haos și distrugere. Și odată ce un păcat a fost comis, acesta nu poate fi anulat.

Prin urmare, trebuie să luăm în serios păcatul și să ne străduim să-l evităm ori de câte ori este posibil. Trebuie să recunoaștem că acțiunile noastre au consecințe și că suntem responsabili pentru alegerile pe care le facem. Prin pocăință și căutând iertare, ne putem strădui să ne reparăm și să ne îndreptăm către un viitor mai luminos.

Deci Dumnezeu s-a făcut om și a luat asupra Sa pedeapsa noastră.
Prin aceasta, Isus a oferit un exemplu perfect de dragoste și ascultare față de Dumnezeu.
Isus era Dumnezeu în trup.
Deși era complet om, el era în același timp complet Dumnezeu, ceea ce-i dădea puterea de a suporta pedeapsa pentru păcatele noastre.
El a trăit o viață fără păcat de ascultare față de Tatăl Său (Evrei 4:15).
În acest fel, El a devenit sacrificiul perfect pentru a ne aduce înapoi la Dumnezeu.
El nu a avut păcat, dar la cruce El a luat păcatul nostru și l-a făcut al Său.
Este prin această jertfă că primim iertarea noastră și suntem eliberați de pedeapsa păcatului nostru.
Odată ce El a plătit prețul pentru păcatul nostru, am putea fi declarați sfinți și desăvârșiți (2 Corinteni 5:21).
Aceasta este buna veste, sau Evanghelia, pe care creștinii o vestesc în întreaga lume.
Când Îi mărturisim păcatul nostru și îi cerem iertarea, El ștampilează „Plătit pe deplin” peste viața noastră de egoism, poftă și lăcomie (Fapte 2:38; 3:19; 1 Petru 3:18)..
Prin credința noastră în Isus și nemărginita Sa dragoste, suntem acum liberi să trăim o viață plină de bucurie și speranță.

Când stăm înaintea lui Dumnezeu într-o zi, nu putem cere intrarea în rai pe baza propriului nostru merit, iar asta este pentru că avem nevoie de ajutorul lui Isus. Într-adevăr, nu avem nimic de oferit în comparație cu standardul de sfințenie al lui Dumnezeu. Deși noi toți suntem îndemnați să fim sfinți, niciunul dintre noi nu este suficient de bun pentru a fi acceptați de către Dumnezeu.
Dar Isus este soluția la această problemă. Prin meritul Său, putem intra în rai și putem fi salvați pentru eternitate. Isus a murit pe cruce pentru păcatele noastre și a înviat din morți.
Așadar, dacă crezi în El și te încrezi în meritele Sale, vei fi iertat și vei avea parte de viața veșnică. Este important să ne amintim că, deși poate fi greu să acceptăm ajutorul altuia, Isus este acolo pentru noi și este gata să ne ajute să fim apropiați de Dumnezeu și să avem o viață plină de sens.

1 Corinteni 6:9-11 spune: „Nu știți că cei nelegiuiți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu?
”Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.”

Este important să ne amintim, că nimeni nu este perfect și cu toții avem slăbiciuni în fața tentațiilor. Cu toate acestea, jertfa lui Isus poate acoperi orice greșeală și ne oferă o șansă la iertare, nenumărate șanse la a face bine și să trăim o viață împlinită alături de Tatăl ceresc.Şi aşa aţi fost unii dintre voi. Lucrurile trecute au rămas în trecut și acum sunteți îndreptățiți în numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.
Viața noastră este prețioasă și trebuie să o trăim în armonie cu voința Lui. Încrederea în jertfa lui Isus ne poate da puterea necesară pentru a lupta cu tentațiile și pentru a ne îmbunătăți viețile zi de zi.” Jertfa lui Isus acoperă totul şi ne îndeamnă să trăim o viață plină de iubire, compasiune şi respect pentru semenii noștri.

Oamenii care merg la cer sunt toți la fel într-un fel: sunt păcătoși care și-au pus credința în Domnul Isus Hristos (Ioan 1:12; Fapte 16:31; Romani 10:9).
Aceasta înseamnă că nu contează cine ești sau ce ai făcut, dacă te pocăiești și crezi în Hristos, poți avea acces la iertarea și viața veșnică oferită de Dumnezeu.
Ei și-au recunoscut nevoia de un Mântuitor și au acceptat cu umilință oferta de iertare a lui Dumnezeu.
Prin urmare, acești oameni trăiesc întreaga lor viață în slujba și supunerea față de Dumnezeu și harul Său.
Ei s-au pocăit de vechile lor moduri de a trăi și și-au pornit calea spre a-L urma pe Hristos (Marcu 8:34; Ioan 15:14).
Acest proces de a deveni mai asemănător lui Hristos se numește sfințire și este un proces continuu de creștere spirituală și transformare (2 Corinteni 3:18).
Ei nu au încercat să câștige iertarea lui Dumnezeu, ci i-au slujit cu bucurie din inimi recunoscătoare (Psalmul 100:2)..
Astfel, mersul la cer este nu doar o destinație finală, ci și o călătorie de transformare personală și devoțiune față de Dumnezeu.

Credința care salvează un suflet este cea care îl conduce pe om spre transformare și îi schimbă radical viața (Iacov 2:26; 1 Ioan 3:9-10). Aceasta înseamnă să te bizui pe harul și puterea lui Dumnezeu pentru a îți depăși slăbiciunile și a învinge păcatul. În plus, credința este o călăuză sigură în viitor și una care îți oferă încredere în prezent. Așadar, încrederea în Dumnezeu trebuie să fie puternică și să se bazeze pe relația ta personală cu El