Cine sunt sfinții creștini conform Bibliei?

Cuvântul „sfânt” provine din cuvântul grecesc hagios, care înseamnă „consacrat lui Dumnezeu, sfânt, sacru, evlavios.”

1 Ioan 3:2 ” Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.”

1 Ioan 3:2: ”Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu și avem privilegiul de a-L cunoaște și de a fi părtași ai slavei Sale. Însă, ceea ce vom fi mai departe nu s-a arătat încă, fiind învăluit într-un mister divin abia de descoperit.

Însă, avem încredere că atunci când El Se va arăta nouă, vom fi transformați și vom deveni asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea așa cum este, prin puterea ochilor noștri pământești, dar mai ales asimilându-ne cu inimile noastre curate.

Cu toate acestea, sunt multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, despre Dumnezeu și desăvârșirea noastră. Dar ne concentrăm asupra faptului că, prin harul Său, vom ajunge acolo unde ni s-a promis și vom experimenta ceea ce Însuși Creatorul nostru are pentru noi.

Noi nu ne putem lua atributul de Sfant, deoarece nu noi meritam dreptul, ci il primim prin credinta,in Isus Hristos care El, ne numeste Sfinti si curatai prin prisma jertfei Lui Hristos…sangele varsat pe cruce la Golgota.
Prin urmare, sfințirea este un proces continuu de transformare și dedicație față de Dumnezeu, pe care credincioșii îl experimentează pe parcursul vieții.

Faptele apostolilor 26:18
ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.’

1 Corinteni 1:2
către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:

1 Corinteni 6:11
Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
Credincioșii de astăzi se pot considera la fel de sfinți ca şi aceia care apar în Biblie, fiindcă și ei sunt sfințiți prin credința lor în Isus.
Sfințirea este procesul prin care o persoană este transformată și dedicată lui Dumnezeu.
Astfel, sfințirea poate fi privită ca un proces de creștere spirituală în care credincioșii se apropie tot mai mult de desăvârșirea morală a lui Hristos.

Evrei 2:11
Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul.
Prin sfințire, credincioșii dobândesc o legătură indestructibilă cu Dumnezeu, care îi face să fie semenii Lui.
Toți credincioșii sunt frați și surori în Hristos, prin puterea Lui sfințitoare.
Această legătură de sfințenie este atât o responsabilitate cât şi o mângâiere pentru credincioși, fiindcă îi aduce în apropierea lui Dumnezeu în orice moment.
De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi,

Evrei 10:10
Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.
Timpul petrecut în disciplină spirituală și studiu al Scripturii poate fi considerat un timp de pregătire pentru sfințenie.
Isus Hristos a fost jertfit o dată pentru totdeauna pentru ca toți cei credincioși să fie sfințiți prin jertfirea Lui.
Așadar, Dumnezeu îi cheamă pe credincioși nu numai să fie sfinți, ci şi să trăiască prin harul Său sfințitor, arătând astfel lumii puterea și grădinația acestuia.

Evrei 10:14
Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
Prin trăirea prin har, credincioșii pot fi modele și încurajări pentru cei din jurul lor să caute și ei Sfântul dinaintea Sfinților.
Prin jertfa lui Isus Hristos, credincioșii sunt făcuți desăvârșiți și sfințiți înaintea lui Dumnezeu.

1 Petru 3:15
Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă,.

În calitate de credincioși, suntem chemați să avem un spirit gata să mărturisim nădejdea noastră și să o împărtășim cu dragoste și îngăduință.

Este aproape întotdeauna folosit la plural, „sfinți”.

Cuvântul „sfânt” este folosit la plural, „sfinți”, deoarece se referă la un grup de persoane consacrate lui Dumnezeu.

„…Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, cât de mult rău a făcut sfinților Tăi la Ierusalim” ( Cum se compară înțelegerea romano-catolică a „sfinților” cu învățătura biblică?
Nu foarte bine.
În teologia romano-catolică, sfinții sunt considerați a fi în rai, în timp ce învățătura biblică îi prezintă ca fiind pe pământ.
Această diferență de interpretare este una dintre cele mai importante diferențe dintre cele două credințe.

În schimb, învățătura biblică prezintă că sfinții sunt acei oameni care cred în Dumnezeu și îi urmează poruncile.

În învățătura romano-catolică, o persoană nu devine sfântă decât dacă este „beatificat” sau „canonizat” de către Papă sau un episcop proeminent.

Pe de altă parte, în Biblie, oricine își consacră viața lui Dumnezeu este considerat sfânt, indiferent dacă este sau nu canonizat de o autoritate religioasă.

Astfel, Biblia respinge ideea că sfințenia poate fi acordată de oameni și susține că este numai și exclusiv o lucrare a lui Dumnezeu.

În Biblie, oricine L-a primit pe Isus Hristos prin credință este un sfânt.

În practica romano-catolică, sfinții sunt venerați, rugați și, în unele cazuri, adorați.

În Biblie, sfinții sunt chemați să-l venereze, să se închine și să se roage numai lui Dumnezeu.Fapte 9:13 ).”13„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate* relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim,”

„Pe măsură ce Petru străbătea toate acele regiuni, s-a pogorât și la sfinții care locuiau la Lida” ( Fapte 9:32 ). ”Pe când cerceta Petru pe toți sfinții, s-a coborât și la cei ce locuiau în Lida. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te și fă-ți patul.” Și Enea s-a sculat îndată.”

„Și tocmai aceasta este ceea ce am făcut în Ierusalim; nu numai că i-am închis pe mulți dintre sfinți în închisori…”

( Fapte 26:10 ). ;; 10. si asa am si facut in Ierusalim. Am aruncat in temnita pe multi sfinti, caci am primit puterea aceasta de la preotii cei mai de seama; si, cand erau osanditi la moarte, imi dadeam si eu votul impotriva lor”
Există doar un singur exemplu de utilizare singulară, și acesta este „Salutați pe fiecare sfânt din Hristos Isus…” ( Filipeni 4:21 ).
.fiecare sfânt…” ( Filipeni 4:21 )”’Spuneți sănătate fiecărui sfânt în Hristos Isus. Frații care sunt cu mine vă trimit sănătate.”

În Scriptură există 67 de întrebuințări ale pluralului „sfinți”, în comparație cu o singură utilizare a cuvântului la singular „sfânt”. Chiar și în acel singur caz, o pluralitate de sfinți este în vedere: ‘

Ideea cuvântului „sfinți” este un grup de oameni pus deoparte pentru Domnul și pentru împărăția Lui sunt trei referiri care se referă la caracterul evlavios al sfinților:

„să o primiți în Domnul într-o manieră vrednică de sfinți…”

( Romani 16:2 ) „Pentru înzestrarea sfinților pentru lucrarea de slujire, pentru zidire din trupul lui Hristos”

( Efeseni 4:12 ).
În limbajul biblic, termenul „sfinți” se referă la persoane care au fost sfințite prin credință și care trăiesc după voia lui Dumnezeu.

Aceste referiri în Sfânta Scriptură subliniază importanța vieții sfinte și alegerii de a urma calea Domnului.

De fapt, cuvântul „sfinți” vine din cuvântul grecesc îpărthénos, care înseamnă „curat”, „sfințit” sau „pus deoparte”.

„Dar desfrânarea sau orice necurăție sau lăcomie nici nu trebuie să fie numită printre voi, așa cum se cuvine între sfinți”

( Efeseni 5:3 )..
Așadar, credincioșii sunt chemați să trăiască o viață pură și sfințită și să se abțină de la orice formă de imoralitate sau lăcomie.

Acest pasaj se adresează tuturor credincioșilor și îi îndeamnă să evite orice practică necurată sau dorință egoistă pentru a trăi așa cum se cuvine între comunitatea sfinților.

Prin aceasta, ei pot fi considerați cu adevărat membri ai comunității sfinților.

Astfel, viața sfântă este o chemare și o responsabilitate importantă a fiecărui credincios.

Prin urmare, vorbind scriptural, „ sfinții” sunt trupul lui Hristos, creștinii, biserica

Toți creștinii sunt considerați sfinți – și în același timp sunt chemați să fie sfinți, în 1 Corinteni 1:2 în Corint, celor sfințiți în Hristos Isus și chemați să fie sfinți…

Sfințenia face parte din identitatea creștină, iar chemarea la sfințenie este o provocare continuă pentru orice credincios.

” Cuvintele „sfințit” și „sfinți” provin din aceeași rădăcină greacă ca cuvântul care este tradus în mod obișnuit „sfinți”.
Această rădăcină greacă – ‘hagios’ – sugerează ideea de separare sau de a fi diferit de profan, de aceea sfințenia este adesea asociată cu puritatea și sfințirea.

Creștinii sunt sfinți în virtutea legăturii lor cu Isus Hristos, creștinii sunt chemați să fie sfinți, pentru a permite din ce în ce mai mult ca viața lor de zi cu zi să se potrivească mai mult cu poziția lor în Hristos..
Prin urmare, chemarea la sfințenie nu este doar o responsabilitate personală, ci și o parte integrantă a comunității creștine, care își urmează Mântuitorul care este sfânt.

Faptul că „rugăciunile sfinților” din Apocalipsa 5:8 nu sunt identificate după tip sau în detaliu – și că sunt împreună într-un vas de tămâie – indică faptul că ar trebui să le luăm în considerare în mod colectiv.
Apocalipsa 5:8 ”Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.”

Dumnezeu consideră rugăciunea în larg ca tămâie — o aromă dulce pentru El.

Faptul că acestea sunt rugăciunile „sfinților” din Apocalipsa 5:8 indică faptul că Dumnezeu ascultă rugăciunile poporului Său.

Psalmul 65:2 se adresează lui Dumnezeu ca „Tu care răspunzi la rugăciune”. Domnul nostru „ascultă rugăciunea celor drepți”

(Proverbe 15:29),” 29 Domnul este departe de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor drepţi.” – Proverbe 15:29),care este un alt mod de a spune că El ascultă rugăciunile sfinților. „Sfinții” din Apocalipsa 5:8 nu sunt o clasă de elită de oameni care sunt mai sfinți decât ceilalți; ei nu sunt mijlocitori ai rugăciunilor noastre ( 1 Timotei 2:5) și nu ne cer să ne rugăm lor. ” Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită”

Termenul de sfânt în Scriptură implică paritatea, nu ierarhia. Toți suntem una în Hristos (Galateni 3:28). ”Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.”

Sfinții sunt toți credincioși în Isus, vii sau morți, mântuiți prin har prin credință. Biserica este „iubită de Dumnezeu și chemată să fie sfinți”

Romani 1:7,” Deci, vouă tuturor, care sunteți preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați să fiți sfinți: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

„Am fost sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
Fiind sfințiți o dată pentru totdeauna prin jertfa trupului lui Isus Hristos, nu mai avem nevoie de alte jertfe sau sacrificii pentru a ne apropia de Dumnezeu.
.
Prin sfințirea noastră prin jertfa lui Hristos, suntem declarați neprihăniți înaintea lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:21).
.
Deși suntem chemați să fim sfinți, suntem în continuare înclinați spre păcat și avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne menține în direcția cea bună.
.
Dar avem încredere că, prin jertfa lui Hristos, suntem desăvârșiți pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu și putem primi dragostea și harul Lui.
Căci printr-o singură jertfă a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei sfințiți”

(Evrei 10:10, ”Prin această „voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.”

Evrei 10-14; Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.
Prin urmare, fiind sfințiți prin jertfa lui Hristos și declarați neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, suntem chemați să trăim în sfințenie și să ne apropiem de El cu inimă curată și plină de încredere.

2 Corinteni 5:21).”Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

Niciun credincios (care este un sfânt prin definiție) nu are nevoie de un alt sfânt pentru a atrage atenția lui Dumnezeu; mai degrabă, el poate merge direct la Dumnezeu.
De fapt, Isus însuși este marele nostru preot și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, prin urmare, nu mai avem nevoie de intermediari umani.
„De aceea, întrucât avem un mare preot mare care s-a înălțat la cer, Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem ferm de credința pe care o mărturisim.
El ne-a ajutat să fim sfințiți prin jertfa Sa și prin ascensiunea Sa în cer, ne-a deschis calea către Tronul harului lui Dumnezeu.
Căci nu avem un mare preot care să nu poată empatiza cu slăbiciunile noastre, ci avem pe unul care a fost ispitit în toate privințele, așa cum suntem noi, dar el nu a păcătuit.
Prin urmare, El înțelege slăbiciunile noastre și este capabil să ne ajute în toate privințele.
Să ne apropiem de tronul harului lui Dumnezeu cu încredere, ca să primim milă și să găsim har care să ne ajute în timpul nostru de nevoie”

(Evrei 4:14-16).” Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră.
De aceea, putem avea încredere deplină în El și putem veni cu curaj în prezența lui Dumnezeu, știind că El ne va oferi îndurare și har în vreme de nevoie.
Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.
Fiindcă Isus este Marele nostru Preot, nu trebuie să ne temem să venim în prezența lui Dumnezeu, ci putem avea încredere deplină în El.
Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie..
În lumina acestor adevăruri, suntem chemați să trăim în sfințenie și să ne apropiem cu încredere de Tronul harului, pentru a primi ajutor și îndurare în vreme de nevoie.