Cine sunt preotii Lui Dumnezeu?
sacerdoțiu, sacerdoții substantiv neutru
Rang, demnitate de preot.
Biblia învață că toți creștinii sunt preoți; biserica creștină este de fapt o împărăție de preoți
”(1 Petru 2:5-10 ” 5Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
Versetul 6 din Apocalipsa 1 descrie cum Dumnezeu a ales creștinii să fie o împărăție și preoți pentru El, pentru slava și puterea Lui în vecii vecilor.
6Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.” 7Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” 8și „o piatră de poticnire și o stâncă de cădere”.
Leviticul 21:6 menționează că orice preot trebuia să fie sfânt, căsătorit doar cu o femeie sfântă. Aceasta ilustrează importanța sfințeniei în slujirea preoțească.
Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți.
Isaia 8:14 profețește că Isus va fi o piatră de poticnire și o stâncă de cădere pentru mulți oameni care vor cădea din pricina necredinței.
9Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; 10pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare.
Efeseni 2:19-22 arată cum toți credincioșii, indiferent de etnie sau rang social, sunt acum uniți împreună ca să formeze acea casă duhovnicească a lui Dumnezeu.
”
Apocalipsa 1:6”și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său, ale Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.”
Sub Vechiul Legământ, preoții erau aleși din seminția levitică și separați de restul lui Israel.
Numeri 3:10 ”10 Pe Aaron şi pe fiii lui să-i pui să păzească slujba preoţiei lor, iar străinul care se va apropia să fie pedepsit cu moartea.”
-subliniază că Dumnezeu a ales levitismul ca să fie preoțime în locul primilor născuți ai fiecărei familii, fiindcă levitismul s-a oferit voluntar la slujirea lui Dumnezeu în timpul idolatriei poporului Israel înainte de ieșirea din Egipt.
Exodul 28–29
și Leviticul 8
descriu principalele îndatoriri preoțești pe care leviții le-au îndeplinit.
Aceste îndatoriri preoțești includ: oferirea jertfelor rituale, păstrarea lumânărilor și a pâinii Tăblii Împăcării, improprierea Chivotului Legământului și purtarea hainelor preoțești speciale.
Toate acestea simbolizează sfințenia, accesul limitat și responsabilitatea mare a preoților.
Acești preoți slujeau în templu, unde Chivotul Legământului se odihnea într-o cameră numită Sfânta Sfintelor, care era închisă tuturor, în afară de marele preot printr-o perdea mare, grea și împodobită.
Exodul 26:33-34 descrie cum perdeaua care separa Sfânta Sfintelor de celălalt spațiu din templu era un simbol al distanței dintre omul păcătos și Dumnezeu și al necesității ispășirii păcatelor.
Sângele taurilor de jertfă a fost stropit deasupra scaunului de îndurare al chivotului pentru a ispăși păcatele oamenilor.
Leviticul 17:11 afirmă că „viața ființei este în sânge”, iar ispășirea păcatelor poate avea loc numai prin sângele vărsat.
Dar, când Isus a fost răstignit, perdeaua s-a rupt de sus în jos (Matei 27:51),”51Şi îndată, perdeaua dinăuntrul* Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,”
….arătând că toți credincioșii au acum acces direct la prezența lui Dumnezeu.
Evrei 4:16 ne încurajează să „mergem cu îndrăzneală la scaunul harului, ca să luăm milă și să găsim har pentru ajutor la vreme de nevoie”. Aceasta arată cum toți credincioșii au acum acces direct la prezența lui Dumnezeu prin Isus.
Ne apropiem de Dumnezeu prin credința în sângele Fiului Său în loc de sângele animalelor.
Evrei 9:12 explică că jertfa lui Isus a fost făcută o dată pentru totdeauna, în locul multor jertfelor de animale repetate, pentru a aduce ispășire pentru păcatele noastre.
Datorită jertfei lui Isus, „avem încredere să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Isus, printr-o cale nouă și vie deschisă nouă prin perdea, adică trupul Lui”
(Evrei 10:19–20”19 Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt 20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,”)
Moartea lui Isus a pus capăt preoției din Vechiul Testament, înlocuind nesfârșitele jertfe de animale cu un sacrificiu final, perfect pentru păcatele lumii întregi.
Evrei 7:27 evidențiază că Isus este preotul suprem și sfânt care nu are nevoie să aducă jertfe pentru păcatele sale proprii, fiindcă a făcut-o o dată pentru totdeauna pentru toți oamenii.
Acum iertarea este oferită gratuit tuturor celor care cred în Domnul Isus Hristos înviat ca jertfă pentru păcat
(Ioan 3:16–17; ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 1:12 subliniază că toți cei care cred în Isus și pun încrederea lor în El, primesc puterea de a fi copiii lui Dumnezeu și de a avea viața veșnică din prezent.
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
Romani 3:23–25; ”23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Romani 3:21-22 clarifică faptul că nimeni nu poate fi considerat neprihănit prin urmarea legii sau prin propriile fapte, ci numai prin credința în Isus, care a adus jertfa pentru păcatele noastre.
24 Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, 25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire[a], ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut,”
Romani 10:9–10 ”Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.
Efeseni 2:8-9 ne învață că mântuirea este un dar din partea lui Dumnezeu, primit numai prin credința noastră și nu prin faptele noastre proprii.
Aceasta ne eliberează de orice falsă mândrie sau încercare de a ne mântui prin propria noastră putere.
Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”
Acesta este mesajul Evangheliei – vestea bună – pe care noi, creștinii, îl împărtășim ca „preoți” ai împărăției lui Dumnezeu.
1 Petru 2:9 sumarizează așadar adevărul fundamental ale Evangheliei, că suntem așa-numiții preoți ai lui Dumnezeu, aleși și desemnați să vestim atributurile minunate ale lui Dumnezeu și să trăim în lumina Sa.
Există un pasaj principal care se referă la preoția tuturor credincioșilor.
Apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioși să considere preoția ca fiind responsabilitatea tuturor, nu doar a clericilor.
Este în felul următor:
„De asemenea, voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, pentru a aduce jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos…
Acest pasaj vorbește despre apartenența poporului lui Dumnezeu și responsabilitatea acestuia de a aduce jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos.
Dar voi sunteți un neam ales, o preoție împărătească, o sfântă națiune, poporul Său special, ca să vestiți laudele Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”
(1 Petru 2:5-9” 5 Iar voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.
Aici Petru face trimitere la o profeție din Vechiul Testament despre Hristos ca fiind Piatra din capul unghiului.
6 Căci în Scriptură este spus:
„Iată, pun în Sion o Piatră,
o Piatră din capul unghiului, aleasă şi preţioasă!
Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“
7 Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, El este Cel Preţios, dar pentru cei ce nu cred,
„Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit Piatra din capul unghiului!“
8 şi
„…
Așa cum scrie și în Psalmii, această piatră este o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere pentru cei care nu cred.
o Piatră de poticnire
şi o Stâncă de cădere.“
Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost şi ei destinaţi.
Această idee este reluată de către apostolul Pavel în Epistola către Romani, unde spune că cei care cred în Hristos nu vor fi făcuți de rușine.
9 Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată..
Finalul pasajului subliniază importanța credincioșilor de a fi un popor care este posesiunea lui Dumnezeu și de a proclama faptele mărețe ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
Preoții din Vechiul Testament!
În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a ales personal pe preoți pentru a le da misiunea de a slujii Lui prin jertfe, nu s-au auto-numit.
Preoții din Vechiul Testament au fost aleși de Dumnezeu, nu auto-numiți; și au fost aleși cu un scop: să slujească lui Dumnezeu cu viața lor, oferind jertfe.
Preoția a slujit ca o imagine sau „tip” a viitoarei slujiri a lui Isus Hristos – o imagine de care atunci nu mai era nevoie odată ce jertfa Lui de pe cruce a fost încheiată.
Această preoție servea drept o imagine profetică pentru jertfa ultimă a lui Isus Hristos de pe cruce.
Când vălul gros al templului care acoperea ușa către Sfânta Sfintelor a fost rupt în două de către Dumnezeu în momentul morții lui Hristos (Matei 27:51),”Perdeaua dinăuntrul Templului se rupe
51Şi îndată, perdeaua dinăuntrul* Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
* Exod 26:31 2 Cron 3:14 Marc 15:38 Luca 23:45”
Dumnezeu a indicat că preoția Vechiului Testament nu mai era necesară.
Prin această realizare, Dumnezeu a dat de înțeles faptul că preoția Vechiului Testament nu mai era necesară odată cu moartea lui Hristos.
Acum oamenii puteau veni direct la Dumnezeu prin marele Mare Preot, Isus Hristos (Evrei 4:14-16).
Astăzi, oamenii pot veni direct la Dumnezeu prin intermediul lui Isus Hristos, cel mai mare preot.
Acum nu există mijlocitori pământești între Dumnezeu și om așa cum a existat în preoția Vechiului Testament (1 Timotei 2:5).
Nu mai există nevoie de niciun alt mijlocitor între Dumnezeu și om, precum era în preoția Vechiului Testament.
.
Prin urmare, creștinii se pot bucura de acces direct la Dumnezeu, fiecare prin sine.
Hristos Marele nostru Preot
Hristos Marele nostru Preot a făcut o singură jertfă pentru păcat pentru totdeauna (Evrei 10:12” El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu”) și nu mai există nicio jertfă pentru păcat care să poată fi făcută.
(Evrei 10:26”Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate”).
1 Petru 2:5-9 vorbește despre două aspecte ale preoției credinciosului – Primul este că credincioșii sunt privilegiați, fiind aleși de Dumnezeu pentru a fi preoți.
Dar așa cum preoții au oferit odată alte feluri de jertfe în templu, așa este clar din 1 Petru 2:5,9 ”5 Iar voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.
Acest statut de preoți ai lui Dumnezeu permite credincioșilor să aducă jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos, așa cum este menționat în 1 Petru 2:5.
6 Căci în Scriptură este spus:
„Iată, pun în Sion o Piatră,
o Piatră din capul unghiului, aleasă şi preţioasă!
Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“
7 Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, El este Cel Preţios, dar pentru cei ce nu cred,
„Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit Piatra din capul unghiului!“
8 şi
„…
Versetul 7 din 1 Petru 2 face referire la Isus ca fiind Piatra de capăt a unghiului pe care oamenii o resping. Acesta este acesta este Isus Hristos, Care este o piatră de poticnire și o stâncă de cădere pentru necredincioși.
o Piatră de poticnire
şi o Stâncă de cădere.”
Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost şi ei destinaţi.
Cu toate acestea, după cum este menționat în 1 Petru 2:9, credincioșii sunt un popor ales, o preoție împărătească și posesiunea lui Dumnezeu, un popor destinat să proclame faptele mărețe ale lui Dumnezeu.
9 Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”
…că Dumnezeu i-a ales pe creștini „să aducă jertfe spirituale acceptabile lui Dumnezeu prin Isus Hristos”.
Astfel, credincioșii au acum privilegiul de a aduce jertfe spirituale direct lui Dumnezeu prin Isus Hristos, așa cum este menționat în 1 Petru 2:5.
1 Petru 2:5-9 vorbește despre două aspecte ale preoției credinciosului.
Primul aspect al preoției credincioșilor este cel al privilegiului. Credincioșii sunt o „generație aleasă” și „poporul Său special” conform lui 1 Petru 2:9.
Primul este că credincioșii sunt privilegiați.
Toți credincioșii, indiferent de naționalitate sau rang, sunt privilegiați să fie o preoție sfântă, așa cum se menționează în 1 Petru 2:5.
A fi ales de Dumnezeu pentru a fi preot a fost un privilegiu.
Acest statut de preoți ai lui Dumnezeu este o mare onoare pentru credincioși, așa cum este menționat în 1 Petru 2:9, unde este descrisă o „poporul Său special”.
Toți credincioșii au fost aleși de Dumnezeu: o „generație aleasă…
Toți credincioșii, indiferent de naționalitate sau rang, au fost aleși de Dumnezeu pentru a fi o preoție sfântă, conform 1 Petru 2:5.
poporul Său special” (versetul 9).
Biblia ne vorbește despre locurile sacre la care doar preoții puteau ajunge, cum ar fi Sfânta Sfintelor din Vechiul Testament, așa cum este menționat în 1 Petru 2:5.
În cortul și templul Vechiului Testament, existau locuri în care doar preoții puteau merge.
Sfânta Sfintelor din Vechiul Testament era accesibilă doar de Marele Preot, și doar o dată pe an, în Ziua Ispășirii, când aducea jertfă pentru păcat în numele întregului popor.
În Sfânta Sfintelor, în spatele unui văl gros, doar Marele Preot putea intra, și asta doar o dată pe an, în Ziua Ispășirii, când aducea jertfă pentru păcat în numele întregului popor.
Datorită sacrificiului lui Isus de pe crucea din Calvar, credincioșii au acum acces la tronul lui Dumnezeu prin Isus Hristos, conform Evrei 4:14-16.
Dar, așa cum am menționat mai sus, din cauza morții lui Isus pe crucea Calvarului, toți credincioșii au acum acces direct la tronul lui Dumnezeu prin Isus Hristos, marele nostru Mare Preot (Evrei 4:14-16).
Acest privilegiu de a avea acces direct la tronul lui Dumnezeu este o mare onoare pentru credincioși, cum nu a existat vreodată în istorie, așa cum este menționat în Evrei 4:16.
Ce privilegiu de a putea accesa chiar tronul lui Dumnezeu direct, nu prin intermediul vreunui preot pământesc.
Prin urmare, credincioșii pot aduce jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos, așa cum este menționat în 1 Petru 2:5.
Când Hristos se va întoarce și Noul Ierusalim va veni pe pământ (Apocalipsa 21), credincioșii îl vor vedea pe Dumnezeu față în față și Îi vor sluji acolo (Apocalipsa 22:3-4”Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo.
Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea.
Versetul 22:3-4 din Apocalipsa face referire la sfârșitul vremurilor, când credincioșii vor fi cu adevărat privilegiați să Îi slujească lui Dumnezeu nenumărate zile.
Robii Lui Îi vor sluji.”)
Din nou, ce privilegiu mai ales pentru noi, care cândva „nu am fost un popor” …
Versetul 2:10 din 1 Petru continuă precizând că la un moment dat acești credincioși erau „fără nădejde“, dar acum au fost răscumpărați prin sângele lui Isus.
Versetul 2:10 din 1 Petru continuă, afirmând că la un moment dat acești credincioși erau „destinați distrugerii“ din cauza păcatelor lor.
Al doilea aspect al preoției credinciosului este că suntem aleși cu un scop: să aducem jertfe spirituale (vezi Evrei 13:15-16 ”Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.”
…de exemplu) și să proclamăm laudele Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. .
Astfel, atât prin viață
(1 Petru 2:5”Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.”
Tit 2:11-14”Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”
Efeseni 2:10”Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”
cât și prin cuvânt
(1 Petru 2:9”9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
1 Petru 3:15”Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă”), scopul nostru este să-i slujim lui Dumnezeu.
După cum trupul credinciosului este templul Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19-20’Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”’,
tot așa Dumnezeu ne-a chemat să-I slujim din inimile noastre, oferind în primul rând viețile noastre ca jertfe vii
(Romani 12:1-2”Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”) .
Într-o zi Îl vom sluji lui Dumnezeu în veșnicie (Apocalipsa 22:3-4”3Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. 4Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor.”),
dar nu în orice templu, pentru că „Domnul Dumnezeul Atotputernicul și Mielul sunt templul lui”
(Apocalipsa 21:22” 22În cetate n-am văzut niciun* Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei.)
Așa cum preoția din Vechiul Testament trebuia să fie liberă de pângărire, așa cum este simbolizată prin a fi curată din punct de vedere ceremonial, tot așa ne-a făcut Hristos sfinți pe poziție înaintea Tatălui.
El ne cheamă să trăim vieți sfinte pentru ca și noi să fim o „preoție sfântă” (1 Petru 2:5”Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.).
Pe scurt, credincioșii sunt numiți „regi și preoți” și o „preoție regală” ca o reflectare a statutului lor privilegiat de moștenitori ai împărăției Dumnezeului Atotputernic și ai Mielului.
Credincioșii sunt numiți „regi și preoți” întrucât ei sunt moștenitorii împărăției Dumnezeului Atotputernic și ai Mielului, având un statut privilegiat.
Fiind apropiați privilegiați ai lui Dumnezeu, nu avem nevoie de niciun alt mijlocitor pământesc între noi și El.
În al doilea rând, credincioșii sunt numiți preoți pentru că mântuirea nu este doar „asigurare de incendiu”, evadare din iad.
Mântuirea nu este doar o formă de asigurare împotriva iadului, ci este și o chemare divină de a fi slujitori ai lui Dumnezeu.
Mai degrabă, credincioșii sunt chemați de Dumnezeu să-I slujească prin oferirea de jertfe spirituale, adică fiind un popor zelos pentru fapte bune.
Ca preoți ai Dumnezeului celui viu, cu toții trebuie să-l lăudăm pe Cel care ne-a dat marele dar al jertfei Fiului Său în numele nostru și, ca răspuns, să împărtășim acest har minunat cu alții..
Dorim să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru harul minunat pe care l-a oferit prin jertfa Fiului Său și să împărtășim acest har cu toți oamenii ca preoți ai săi.
