Ioan 1:1-14
La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.
- La început a fost Cuvântul, cu referire la Iisus Hristos, care este descris ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este creativ și puternic, existând încă de la începutul timpului și având o legatură strânsă cu Dumnezeu. Aceasta este o idee importanta în creștinism, deoarece Cuvântul reprezintă atât existența și puterea lui Dumnezeu, cât și speranța și vindecarea prin lucrarea Lui. În Ioan 1,1, Cuvântul este descris ca fiind „cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu”. Aceasta indică faptul că Cuvântul este separat de Dumnezeu, dar și legat de El în același timp, fiind o expresie a divinității sale. În versetul 14, Ioan scrie că „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi”, referindu-se la nașterea lui Iisus Christos.
- – Geneza 1:1 – „La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.”
– Coloseni 1:15-17 – „El este imaginea Dumnezeului nevăzut, întâiul-născutul întregii făpturi. Căci prin El au fost create toate lucrurile din cer și de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpânii, fie autorități. Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El.”
– Evrei 1:1-2 – „După ce, în trecut, Dumnezeu a vorbit multor rânduri de părinți prin profeți, în acești ultimi zile a vorbit nouă prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut lumile. - Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu devine adevărata întrupare a puterii și creativității lui Dumnezeu printre oameni.
- Conform Bibliei, Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut din fecioară, care a venit pe Pământ pentru a mântui omenirea de păcat și de moarte prin jertfa Sa pe Cruce. El a trăit o viață perfectă fără păcat și a propovăduit evanghelia în timpul celor trei ani de slujire publică. El a făcut minuni, a vindecat bolnavii și a înviat morții. În cele din urmă, El a fost vândut de unul dintre ucenicii Săi, a fost judecat și condamnat la moarte prin crucificare de către autoritățile romane. Însă, prin moartea și învierea Lui, Isus a învins păcatul și moartea și a deschis calea pentru oameni de a primi mântuirea prin credință în El. Conform Bibliei, Isus este acum în Cer, în slava lui Dumnezeu, și va reveni la sfârșitul veacurilor ca Judecător și Împărat al întregii lumi.
- Isus Hristos este prezentat ca Mântuitorul Mesia atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament. În Vechiul Testament, în Cartea lui Isaia 53:5-6 se spune: „El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre, pedeapsa care a adusu-ne pacea a căzut peste El şi prin răniile Lui suntem tămăduiţi.” În alte pasaje din Vechiul Testament, precum în Cartea lui Zaharia 9:9, se fac predicţii privind sosirea unui Mântuitor, care va fi umil şi va veni călare pe un măgar.
- În Noul Testament, Isus este descris ca fiind Mântuitorul omenirii prin jertfirea Sa pe cruce pentru iertarea păcatelor. În Ioan 3:16 se spune: „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” În alt pasaj din Noul Testament, în Faptele Apostolilor 4:12, se afirmă că: „Nu este mântuire în niciun alt nume, căci sub cer nu s-a dat oamenilor un alt nume dat, prin care trebuie să fim mântuiţi.
- Faptele Apostolilor 4-12 prezintă acțiunile apostolilor Petru și Ioan în fața Sinedriului după ce au vindecat un om șchiop și și-au proclamat credința în Isus Hristos. Ei sunt arestați și interogați, însă răspunsul lor puternic și tăria credinței lor îi determină pe sinedrii să-i elibereze. Ulterior, aceștia povestesc întregii biserici cele întâmplate și se roagă pentru puterea de a continua să propovăduiască în numele lui Isus Hristos.
- Faptele Apostolilor 12 relatează momentul când apostolul Iacob este ucis, iar Petru este arestat pentru a fi adus în fața împăratului. Însă, prin intervenția divină, Petru este eliberat din închisoare, demonstrând astfel puterea lui Dumnezeu și credința sa în El.
- Aceste relatari sunt asociate cu alte versete care subliniază puterea credinței și intervenția divină în ajutorul credincioșilor. Ca de exemplu, Matei 17:20, „Căci adevărat vă spun că de veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: mută-te de aici de acolo și se va muta, și nimic nu vă va fi cu neputință”, sau Filipeni 4:13, „Pot totul în Hristos, care îmi dă putere”.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește
