Când ne-am născut în această lume, am devenit cetățeni rezidenți ai ei.
Deși suntem doar o mică parte din întregul univers, această planetă este tot ce avem.
Planeta pământ este locul în care trăim, ne mișcăm și avem ființa noastră.
Oamenii sunt parte din ecosistemul natural vast al Pământului;
Și acest pământ este plin și de alți oameni care trăiesc, se mișcă și sunt.
toți suntem conectați între noi și cu lumea care ne înconjoară.

Biblia folosește cuvântul „lume” și în aceste două moduri!

Biblia folosește termenul „lume” în două moduri:
Depinde de context dacă „lumea” se referă la planeta noastră sau la oamenii care trăiesc pe ea.

În funcție de context, acesta poate să se refere fie la planeta noastră, fie la oamenii care locuiesc pe ea.
Se poate referi la planeta pe care trăim (Romani 8:20-22”Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

Termenul „lume” apare în Romani 8:20-22 unde este folosit pentru a desemna planeta care suferă din cauza acțiunilor oamenilor:
În acest caz, cuvântul este folosit pentru a desemna planeta care suferă din cauza acțiunilor oamenilor.
„Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
22 Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

În metafora din versetul 22, „lumea” descrie starea naturală a lumii care așteaptă să fie eliberată de sub supunerea ei la corupție.
Aceasta este o metaforă care descrie starea naturală a lumii, care așteaptă să fie eliberată de supunerea ei la corupție.

În Ioan 3:16–17, „lumea” se referă la populația umană:
și se poate referi la oamenii care trăiesc pe pământ ”
si
Ioan 3:16–17 ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Aici, „lumea” este considerată ca fiind populația umană.
Textul susține mântuirea oamenilor, nu judecarea lor de către Dumnezeu.

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”.
Termenul „lume” poate fi folosit pentru a descrie valorile și atitudinile opuse ale societății față de Dumnezeu, conform Bibliei.

În acest context, Dumnezeu dorește să ofere viață veșnică și să mântuiască oamenii, nu să îi judece.
Aceste valori ignoră aspectele spirituale și promovează dorința insată de plăcere fizică și bunuri materiale.

Potrivit Bibliei, termenul „lume” poate fi folosit pentru a descrie valorile și atitudinile opuse ale societății față de Dumnezeu.

În lumea seculară și egoistă în care trăim, sufletul și valoarea spirituală sunt ignorate, iar dorința pentru bunuri materiale este încurajată…cu o dorință insată de plăcere fizică și un apetit nesățios pentru tot ceea ce este material.

Oamenii și societatea ignoră valorile spirituale și adevărata bogăție care vine din faptele bune și din virtuțile cum ar fi iubirea, generozitatea și compasiunea.
Într-o astfel de lume seculară și egoistă, oamenii își prioritizează plăcerile fizice și bunurile materiale, ignorând valorile spirituale și evoluția sufletului.
Această ignoranță are un efect negativ asupra societății și duce la o lipsă de compasiune și empatie în societate.
Oamenii sunt adesea preocupați să acumuleze posesiuni și să-și măsoare succesul în funcție de ele, uitând că adevărata bogăție vine din suflet și se reflectă în faptele bune și în virtuți ca iubirea, generozitatea și compasiunea.

Această lipsă de empatie și egoismul generalizat pot fi văzute în multe probleme majore cu care se confruntă umanitatea astăzi.
În acest spațiu al superficialității, umanitatea întâmpină probleme majore: lipsa de empatie, egoismul și o atitudine generală de indiferență față de nevoile celor din jur.

Potrivit 1 Ioan 2:16, dorința pentru lucrurile din această lume nu provine de la Dumnezeu, ci din lume însăși.
Această lipsă de empatie și egoismul generalizat pot fi văzute în multe probleme majore cu care se confruntă umanitatea astăzi.

Odată cu acceptarea lui Hristos, Dumnezeu „ne-a izbăvit din împărăția întunericului și ne-a transferat în Împărăția Fiului Său iubit” (Coloseni 1:13)
1 Ioan 2:16 ” Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume..
Deși suntem în această lume, nu suntem din lume (Ioan 17:16)
Potrivit 1 Ioan 2:16, dorința pentru lucrurile din această lume nu provine de la Dumnezeu, ci din lume însăși.
Aceasta înseamnă că suntem cetățeni ai cerului și avem responsabilitatea de a trăi în mod sfânt și curat, lăsând păcatele trecutului nostru.

Dar când L-am acceptat pe Hristos, Dumnezeu, „ne-a izbăvit din împărăția întunericului și ne-a transferat în Împărăția Fiului Său iubit” (Coloseni 1:13” El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui’)

Deși suntem în această lume, nu suntem din lume (Ioan 17:16”Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.”)

Ni s-a dat un nou statut de cetățeni ai cerului (Filipeni 3:20”Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.

Scopul nostru principal ca cetățeni ai cerului este să-I slujim lui Dumnezeu și să-L aducem laudă (Efeseni 2:10).
El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.”).

Aceasta înseamnă că suntem ”rezidenți temporari și străini” în această lume (1 Petru 2:11)
Fiind cetățeni ai cerului, scopul nostru principal este să-I slujim lui Dumnezeu și să-L aducem laudă (Efeseni 2:10”Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”).

Astfel, noi trebuie să ne comportăm într-un mod exemplar, astfel încât să slujim ca modele ale virtuții și să le călăuzim pe cei care sunt fără speranță și care trăiesc fără nicio lumină.
În consecință, am devenit „rezidenți temporari și străini” în această lume (1 Petru 2:11”

Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.
Nu trebuie să fim prea atașați de lucrurile acestei lumi și să fim mereu pregătiți să ne întoarcem la casa noastră adevărată în ceruri (Luca 12:33-34).

Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”).

Aceasta înseamnă că trebuie să ne străduim întotdeauna să trăim în mod sfânt și curat, astfel încât să fim demni de a deveni cetățeni ai Împărăției cerurilor.
Acest nou statut vine cu o responsabilitate mare: să trăim în mod sfânt și curat, lăsând în urmă păcatele trecutului nostru (1 Petru 1:14-16”Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată, când erați în neștiință.
In concluzie, termenul „lume” este folosit în multe moduri în Biblie și are implicații importante pentru cum ar trebui să trăim viețile noastre.
Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.

Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”).

Nu mai este adevărata noastră casă și atunci când închidem acest cort trupesc temporar la moarte, avem o casă veșnică în ceruri (2 Corinteni 5:1–4” Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. 2 Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, 3 negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. 4 Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.  )..

Astfel, nu trebuie să fim prea atașați de lucrurile acestei lumi, ci să fim mereu pregătiți să ne întoarcem la casa noastră adevărată în ceruri (Luca 12:33-34”Vindeţi* ce aveţi şi daţi milostenie.

Faceţi-vă** rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia”.

În conformitate cu noul nostru statut și identitate, trebuie să urâm și să ocolim sistemul mondial neevlavios.
Este important să ne amintim că, ca creștini, suntem chemați să fim în lume, dar nu din lume, așa cum a subliniat și Isus în rugăciunea sa tainică din Ioan 17:14-17”Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.”

La asta a vrut să spună Iacov când a scris: „Prietenia cu lumea te face dușman al lui Dumnezeu” (Iacov 4:4; cf.”Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”

Aceasta presupune să fim atenți la valorile și normele pe care le promovează sistemul mondial, astfel încât să nu fim absorbiți de ele sau să le urmăm în defavoarea credinței noastre.
Filipeni 2:15”ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume”).

Dacă iubim și căutăm să fim prieteni cu lumea, ne alegem cu consecințe nefaste, precum desprinderea de Tatăl și de voia sa.
Este și ceea ce a scris Ioan: „Nu iubiți lumea aceasta și nici lucrurile pe care vi le oferă ea, căci când iubiți lumea, nu aveți dragostea Tatălui în voi” (1 Ioan 2:15).
Prin urmare, trebuie să fim vigilenți și să ne străduim să ne păstrăm integritatea morală și spirituală, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Și Petru scrie: „Iubiților, vă îndemn, ca niște străini și străini, să vă abțineți de la poftele trupești care duc război împotriva sufletului”

(1 Petru 2:11.”Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”

Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim izolați sau să evităm relațiile cu cei din afara credinței, ci doar să fim cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu în mijlocul lumii.

În viața noastră, suntem cetățeni ai unui stat pământesc și, totodată, ai împărăției lui Dumnezeu. Această dualitate ne definește și ne îndeamnă să ducem o viață responsabilă și plină de speranță.

(Coloseni 3:1-3) Ne îndeamnă să „căutăm lucrurile de sus”, unde Hristos este „șezând la dreapta lui Dumnezeu”. Aceste versete ne împărtășesc ideea că trebuie să fim orientați spre creșterea spirituală și să ne interiorizăm această căutare, prin confruntarea cu sinele.

(2 Corinteni 4:18) Versetul ne transmite că trebuie să „păstrăm privirile noastre în sus” și să nu ne concentrăm numai asupra realității pământești, ci și asupra celei fizice sau spirituale.

(2 Timotei 2:3) „Îți îndemn ca să înduri suferințele împreună cu mine, ca un bun soldat al lui Hristos Isus.” În aceste versete, se subliniază importanța perseverenței în viața spirituală și necesitatea de a ne susține reciproc în momentele grele.

(2 Timotei 2:5) „Și cel ce se luptă în competiție să nu fie încoronat dacă nu s-a luptat după reguli.” Acest verset ne aduce aminte că încoronarea și recompensa sunt pentru cei care merg pe calea corectă, spre virtute și justiție.

(1 Tesaloniceni 4:11-12) Aici se specifică că „trebuie să aveți grijă să duceți o viață liniștită, să vă ocupați de treburile voastre și să lucrați cu mâinile voastre, așa cum v-am sfătuit” și să vă purtați „cum se cuvine, față de cei de afară”. Prin aceste versete, ni se amintește să fim muncitori și responsabili în viața noastră personală și să fim cuminți și respectuoși în relaționarea cu ceilalți.

(2 Timotei 2:4) „Niciun luptător în competiție nu se încurcă în treburile vieții cotidiene, ca să îi placă celui care l-a înscris în competiție”. Ideea este să fim consecvenți cu obiectivele noastre spirituale și să nu ne pierdem din vedere prioritățile noastre.

(Ioan 17:11) În aceste versete, Hristos ne spune despre importanța protecției divine a credincioșilor și a unității credincioșilor, în așteptarea îndeplinirii planului divin.

(Romani 12:2) „Să nu vă conformați acestei lumi, ci să vă schimbați prin transformarea minții voastre” și astfel vă veți putea „testa și cunoaște voia lui Dumnezeu, adică ceea ce este bun, plăcut și desăvârșit”. Prin aceste versete, ni se îndeamnă să fim inovatori și să ne transformăm gândirea în conformitate cu idealurile spirituale.

(2 Timotei 2:6) Se specifică că „agricultorul care lucrează trebuie să fie primul care să se bucure de roduri”. În aceste versete, ni se amintește să lucrăm și să muncim pentru a obține roadele dorite în viața noastră.

(1 Timotei 6:17) „Să nu se mândrească cei bogați în această lume, ci să fie bogați în fapte bune” se spune în acest verset. În loc să ne mândrim cu bogăția materială, ni se recomandă să ne concentrăm asupra acțiunilor bune și să ajutăm pe alții în nevoi.

În concluzie, aceste versete ne oferă o viziune holistică asupra vieții noastre și ne îndeamnă să ne concentrăm asupra muncii noastre spirituale, dar și asupra acțiunilor bune în viața pământească. Astfel, putem trăi o viață echilibrată și plină de înțeles.

1 Corinteni 1:7
De aceea, nu vă lipsește niciun dar duhovnicesc, când așteptați cu nerăbdare descoperirea Domnului nostru Isus Hristos.
Chiar dacă în perioadele grele poate apărea impresia că lipsesc anumite daruri duhovnicești, versetul din 1 Corinteni 1:7 ne asigură că nimic nu ne lipsește când așteptăm revenirea lui Isus Hristos.
1 Corinteni 15:48 Aşa cum a fost omul pământesc, tot aşa sunt şi cei de pe pământ; și cum este omul ceresc, tot așa sunt și cei ce sunt din cer.
Acest verset din 1 Corinteni 15:48 ne arată că într-un fel suntem cu toții asemenea unui om pământesc, iar într-alt fel, asemenea unui om ceresc, relevând astfel importanța dualității noastre.
Efeseni 2:19 De aceea nu mai sunteţi străini şi străini, ci concetăţeni cu sfinţii şi membri ai casei lui Dumnezeu, Filipeni 1:27 Totuşi, purtaţi-vă într-o manieră vrednică de Evanghelia lui Hristos.
Așa cum ne învață și Filipeni 1:27, este important să ne comportăm la înălțimea Evangheliei lui Isus Hristos chiar și dacă și când suntem luați drept străini de lumea aceasta.
Atunci, fie că vin să te văd, fie că aud despre tine numai în lipsa mea, voi ști că ești tari într-un singur duh, lupți unul lângă altul pentru credința Evangheliei, Coloseni 3:1 De aceea, fiindcă ai înviat împreună cu Hristos, luptați pentru lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
După cum ni se amintește în Coloseni 3:1, suntem invitați să ne luptăm pentru lucrurile din Ceruri, pentru că este acolo locul unde se află Hristos care conduce toate lucrurile.
Coloseni 3:2 Pune-ți mintea la lucrurile de sus, nu la cele pământești.
Versetul următor, Coloseni 3:2, ne îndeamnă să ne concentrăm mintea și inima la lucrurile de sus, să ne îndepărtăm de tot ce este pământesc și să trăim trăiri autentice ale Evangheliei.
Evrei 12:22 În schimb, ați venit pe muntele Sionului, în cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc.
În conformitate cu spusele din Evrei 12:22, intrarea pe muntele Sionului simbolizează că am ajuns în prezența lui Dumnezeu și că El își conduce poporul ca un Împărat atotputernic.

Această lume nu este casa noastră!

În Filipeni 3:20, Pavel stabilește un principiu care a fost o mare speranță pentru fiecare generație de credincioși care a urmat: „Cetățenia noastră este în ceruri și de la ea așteptăm un Mântuitor, Domnul Isus Hristos”.
Prin aceste cuvinte, Pavel subliniază ideea că, deși trăim pe pământ, casa noastră adevărată este în ceruri și că Mântuitorul nostru este acolo.
Petru pune acest concept într-un alt mod în prima sa scrisoare, chemându-i pe creștinii cărora le scrie „străini și calatori” în propria lor țară (1 Petru 2:11).”Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”

Prin utilizarea termenilor „străini și calatoir”, Petru descrie statusul aparte pe care îl au creștinii, care îi consideră cetățeni și locuitori ai raiului.
A fi creștin înseamnă a fi cetățean al raiului, iar a fi cetățean al cerului înseamnă a fi străin și calator pe pământ.
Faptul că suntem cetățeni ai cerului și străini pe pământ ne obligă să urmăm principiile și valorile cerești, chiar dacă acest lucru uneori ne aduce în conflict cu lumea și cu proprii noștri conaționali.
Acest statut nu este doar de nume; de fapt, are ca rezultat o adevărată ruptură cu lumea, astfel încât creștinii nu mai fac așa cum face lumea, iar lumea adesea îi supără pentru asta ( 1 Petru 4:3–4 ).
Această căutare a unei țări mai bune, cerești, ne determină să fim cu ochii la cer, să avem o perspectivă veșnică și să nu fim preocupați prea mult de problemele sau satisfacțiile trecătoare ale acestei lumi.
În cuvintele din Evrei 11:16: „Ei doresc o țară mai bună, adică una cerească”.
Calitatea de străini pe acest pământ trebuie să se reflecte în stilul nostru de viață, în modul în care ne purtăm, în alegerile noastre și în relațiile cu ceilalți oameni. Aceasta poate fi o mărturie puternică pentru Evanghelie.
Creștinii trebuie să fie recunoscuți după ciudățenia lor în această lume, deoarece creștinii sunt străini rezidenți aici.
A fi cetățean al cerului înseamnă să avem o identitate și o apartenență diferite de cele ale acestei lumi, motiv pentru care credincioșii nu trebuie să se integreze total și să se identifice cu valorile și obiceiurile acesteia.

În 1 Petru 1:17–25

Singurul loc sigur în care un străin rezident să-și găsească încrederea nu este în trecătoarea vieții noastre, ci în eternitatea Evangheliei lui Isus Hristos.
Urmarea lui Isus este, prin urmare, singurul mod sigur de a ne proteja de influențele negative ale lumii și de a ne asigura un loc în veșnicie. Aceasta este singura certitudine pe care o avem în această lume trecătoare.
Căci „oricine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:17)..
Așadar, fiecare creștin ar trebui să trăiască în modul cel mai curat și mai desăvârșit posibil, deoarece aceasta este modalitatea de a fi în acord cu voința lui Dumnezeu și de a rămâne în El.