Cei patruzeci și doi de regi și o regină ai lui Israel și Iuda în Biblie

Saul – 1 Samuel 9–31

Saul a fost primul rege al lui Israel, ales de Dumnezeu și uns de profetul Samuel. El și-a început domnia ca un om umil, plin de Duhul Sfânt, dar în doi ani, mândria l-a învins.

El a neascultat în mod deliberat instrucțiunile clare ale lui Dumnezeu și și-a pierdut binecuvântarea. El a domnit aproximativ 40 până la 42 de ani înainte de a-și pune capăt vieții în timpul unui război cu filistenii.

Ișboșet era fiul lui Saul. Deși Dumnezeu îl alesese pe David să fie următorul rege, generalul lui Saul, Abner, a încercat să-l pună pe Ișboșet pe tron.

El a domnit doi ani peste toate semințiile, cu excepția lui Iuda.

Războiul a continuat între armata lui David și armata lui Ișboșet până când Abner a dezertat și s-a aliat cu David.

Nu după mult timp, doi asasini l-au ucis pe Ișboșet, crezând în mod eronat că i-ar fi plăcut lui David.

David a fost cel mai puternic rege al lui Israel și chiar a fost numit om după inima lui Dumnezeu. Deși a fost uns ca rege la o vârstă fragedă, el nu a urcat pe tron timp de 15 ani.

Între timp, el a fost un păstor, un scriitor de psalmi, un harpist și un războinic puternic care a condus armatele lui Saul. Cu toate acestea, potențialul său l-a făcut o țintă a geloziei lui Saul. Încercările lui Saul de a-l ucide pe David l-au forțat să trăiască în fugă. Când a devenit în cele din urmă rege, a domnit peste seminția lui Iuda timp de șapte ani și jumătate și restul lui Israel încă 33 de ani.

Saul a fost primul rege al lui Israel, ales de Dumnezeu și uns de profetul Samuel.

1 Samuel 13:13–14 .” 13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; 14 dar, acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Și-a ales un om după inima Lui și Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ți poruncise Domnul.” 

Fapte 13:21 ”²¹ Ei au cerut atunci un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin,”

Ișboșet

2 Samuel 2:8/ 2 Samuel 4:12

Lupta de la Gabaon – Divizarea Israelului

După moartea lui Saul, Abner, comandantul armatei lui Saul, l-a instalat pe Iș-Boșet, fiul lui Saul, ca rege peste Israel, în timp ce David a fost recunoscut ca rege de către tribul lui Iuda.

Astfel, Israelul a fost divizat în două regate rivale.

Abner și oamenii lui Iș-Boșet s-au confruntat cu Ioab și oamenii lui David la iazul din Gabaon.

Abner a propus o luptă între doisprezece luptători din fiecare tabără, dar aceasta s-a transformat într-o bătălie generală în care Abner și oamenii lui Israel au fost înfrânți de David.

Această luptă a marcat începutul unei perioade de război civil între cele două regate, până când David avea să devină rege peste întregul Israel.

Tragedia lui Ish-Bosheth: Asasinarea Fiului lui Saul

Când a ajuns la urechile fiului lui Saul vestea morții lui Abner la Hebron, acesta a rămas fără putere, iar întregul Israel a fost cuprins de teamă. Ish-Bosheth, fiul lui Saul, avea doi comandanți ai armatei, Baana și Recab, fiii lui Rimon din Beeroth, care făceau parte din tribul lui Beniamin. Beerothiții fugiseră la Gittaim, unde au locuit până în ziua de azi.

Într-o zi de arșiță, Recab și Baana, fiii lui Rimon din Beeroth, s-au dus la casa lui Ish-Bosheth, care își făcea somnul de amiază. Ei s-au strecurat în casă, pretinzând că sunt negustori de grâu, și l-au lovit în burtă. Apoi, au fugit.

Au intrat în casă în timp ce Ish-Bosheth dormea în patul său, l-au ucis și i-au tăiat capul. Au luat capul și au mers toată noaptea prin câmpie. A doua zi, l-au adus la David în Hebron și i-au spus: „Iată capul lui Ish-Bosheth, fiul lui Saul, vrăjmașul tău, care voia să-ți ia viața. Domnul te-a răzbunat astăzi pe tine, domnul meu, împotriva lui Saul și împotriva neamului său.”

David a răspuns lui Recab și lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul, care m-a izbăvit din orice primejdie, că pe cel ce a venit să-mi spună: ‘Iată, Saul a murit’ și care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins și l-am omorât la Țiclag, ca să-l răsplătesc pentru știrea lui, și, când niște răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui și în patul lui, cu cât mai mult îi voi cere sângele din mâinile voastre și vă voi nimici de pe pământ.” Și David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile și picioarele și i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Ish-Bosheth și l-au îngropat în mormântul lui Abner, la Hebron.

David  2 Samuel; 1 Regi 1:1–2:11; 1 Cronici 11–29

Ascensiunea lui David ca Împărat al Israelului

David, Regele Ales al Israelului

Potrivit Scripturii, tot Israelul s-a adunat la David în Hebron, recunoscându-l ca pe alesul lui Dumnezeu pentru a fi regele lor. Ei au declarat: „Iată că noi suntem os din oasele tale și carne din carnea ta.” (2 Samuel 5:1)

În vremea când Saul era rege, David a condus și a adus înapoi poporul Israel. Domnul Dumnezeu i-a spus lui David: „Tu vei păstori poporul Meu Israel și tu vei fi căpetenia poporului Meu Israel.” (Psalm 78:71)

Astfel, toți bătrânii lui Israel l-au venit la David în Hebron, iar David a făcut legământ cu ei înaintea Domnului. L-au uns pe David ca împărat peste Israel, conform cuvântului Domnului spus prin Samuel. (2 Samuel 5:3)

David a mers apoi cu tot Israelul asupra Ierusalimului, unde locuiau iebușiții. Deși aceștia i-au spus că nu va intra acolo, David a cucerit cetățuia Sionului, care a devenit cunoscută ca „Cetatea lui David”. (2 Samuel 5:6-7)

Pe măsură ce David devenea tot mai puternic, Domnul Dumnezeul oștirilor era cu el. (2 Samuel 5:9-10)

David: Cel Mai Puternic Rege al lui Israel

David a fost uns ca rege al lui Israel la o vârstă fragedă, dar a trebuit să aștepte 15 ani până să urce pe tron. În acest timp, el a fost un păstor, un scriitor de psalmi, un harpist și un războinic puternic care a condus armatele lui Saul. Deși a fost numit „om după inima lui Dumnezeu”, potențialul său l-a făcut o țintă a geloziei lui Saul, forțându-l să trăiască în fugă.

Când a devenit în cele din urmă rege, David a domnit peste seminția lui Iuda timp de șapte ani și jumătate și peste restul lui Israel încă 33 de ani, devenind astfel cel mai puternic rege al poporului său.

 Fapte 13:22 ” ²²apoi l-a înlăturat* şi le-a** ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am† găsit pe David, fiul lui Iese, om†† după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’

 1 Samuel 16:13 ” Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea și în cele următoare. Samuel s-a sculat și s-a dus la Rama.

Ascensiunea și domnia regelui David

David, un om cu o viață extraordinară, a fost un păstor, un scriitor de psalmi, un harpist și un războinic puternic care a condus armatele lui Saul.

Cu toate acestea, potențialul său l-a făcut o țintă a geloziei lui Saul, forțându-l să trăiască în fugă.

Când a devenit în cele din urmă rege, a domnit peste seminția lui Iuda timp de șapte ani și jumătate, iar peste tot Israelul și Iuda timp de 33 de ani.

Când a devenit în cele din urmă rege, a domnit peste seminția lui Iuda timp de șapte ani și jumătate

 2 Samuel 5:4–5 ” ⁴David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit* patruzeci de ani. * 1 Cron 26:31 1 Cron 29:27

⁵  La Hebron, a domnit peste Iuda şapte* ani şi şase luni şi, la Ierusalim, a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.”

și restul lui Israel încă 33 de ani

1 Regi 2:10–11 ‘‘¹¹Vremea cât a împărăţit* David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani. * 2 Sam 5:4 1 Cron 29:26 1 Cron 29:2”

Solomon  (1 Regi 2:12–11:43; 2 Cronici 1–9)

Înțelepciunea și Puterea lui Solomon

Solomon, fiul lui David, s-a întărit în domnie, iar Domnul Dumnezeul său a fost cu el și l-a înălțat din ce în ce mai mult. Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii și sute, judecătorilor, mai-marilor întregului Israel și căpeteniilor caselor părintești.

Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălțimea de la Gabaon, unde se afla cortul întâlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului. Acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întâlnirii, Solomon a adus Domnului o mie de arderi-de-tot.

În timpul nopții, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.” Solomon a răspuns: „Dă-mi înțelepciune și pricepere, ca să știu cum să mă port în fruntea acestui popor mare.” Dumnezeu i-a spus: „Fiindcă ai cerut înțelepciune și pricepere, și nu bogății, averi sau slavă, îți voi da înțelepciunea și priceperea, precum și bogății, averi și slavă, cum n-a mai avut niciun împărat înaintea ta și cum nici nu va mai avea după tine.”

Regele Solomon, Înțelepciunea și Căderea Unui Rege

Ascensiunea și Decăderea Regelui Solomon

Solomon, fiul lui David, a domnit timp de 40 de ani ca cel mai prosper dintre toți regii lui Israel. Când a devenit pentru prima dată rege, Dumnezeu l-a binecuvântat nu numai cu înțelepciune de renume mondial, ci și cu o mare bogăție. 1 Regi 3:3 ne spune că „Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe și ardea tămâie pe înălțimi.”

La începutul domniei sale, Solomon s-a rugat lui Dumnezeu pentru înțelepciune pentru a-și conduce poporul cu înțelepciune (1 Împărați 3:7-9). Dumnezeu i-a răspuns și l-a binecuvântat cu o înțelepciune fără egal. Solomon a construit faimosul templu din Ierusalim, o realizare impresionantă.

Însă, în cele din urmă, pofta a fost căderea lui. El a luat sute de soții și concubine străine, care l-au îndepărtat de Dumnezeu către închinarea păgână (1 Împărați 11:1-13). Dumnezeu a fost mâniat pe Solomon și i-a spus că va rupe împărăția de la el și o va da slujitorului său. Deși nu în timpul vieții lui Solomon, Dumnezeu a împlinit această promisiune prin împărțirea împărăției după moartea lui.

Povestea lui Solomon ne învață că chiar și cei mai înțelepți și binecuvântați pot cădea în păcat și pot pierde binecuvântările lui Dumnezeu dacă nu rămân credincioși Lui.

Regatul divizat

Dezbinarea împărăției – Roboam și Ieroboam

Când Roboam, fiul lui Solomon, a ajuns pe tron, zece dintre semințiile lui Israel s-au răzvrătit împotriva lui ( 1 Regi 12 ).

Dezbinarea împărăției – Roboam și Ieroboam

Roboam, fiul lui Solomon, s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise acolo să-l facă împărat. Când a auzit acest lucru, Ieroboam, fiul lui Nebat, care fugise de împăratul Solomon și locuia în Egipt, a fost chemat înapoi. Ieroboam și toată adunarea lui Israel s-au dus la Roboam și i-au cerut să ușureze jugul greu pe care l-a pus tatăl său asupra lor.

Roboam a refuzat sfatul bătrânilor și a ales să răspundă aspru poporului, spunând că le va face jugul și mai greu. Când Israelul a văzut că Roboam nu îi ascultă, au răspuns: „Ce parte avem noi cu David? La corturile tale, Israele!” Astfel, Israel s-a dezlipit de casa lui David.

Ieroboam a fost făcut împărat peste tot Israelul, în timp ce Roboam a domnit doar peste Iuda și Beniamin. Pentru a-i împiedica pe israeliți să se întoarcă la Roboam, Ieroboam a făcut doi viței de aur și i-a pus la Betel și Dan, încurajând poporul să se închine la ei.

Drept urmare, regatul s-a împărțit în Israel (regatul de nord) și Iuda (regatul de sud).

Ce a declanșat rebeliunea?

Regele Solomon a fost un conducător puternic și prosper, dar în ultimii ani ai domniei sale, el s-a îndepărtat de Dumnezeu și a devenit un rege asupritor. După moartea lui Solomon, fiul său Roboam a preluat tronul. Poporul l-a implorat pe Roboam să le ușureze povara, dar el a refuzat și i-a amenințat cu poveri și mai mari.

Furiați de cruzimea lui Roboam, zece seminții (cu excepția lui Iuda și Beniamin) s-au unit sub conducerea lui Ieroboam și au format o națiune separată, cunoscută sub numele de Israel. Această rebeliune a marcat începutul divizării regatului unit al lui Israel.

Deși bătrânii l-au sfătuit pe Roboam să fie mai blând cu poporul, el a ales să asculte sfatul tinerilor din jurul său. Roboam a răspuns poporului cu aroganță, amenințându-i că le va face povara și mai grea. Această decizie nefericită a condus la rebeliunea și divizarea regatului.

Furios de cruzimea sa, zece seminții (cu excepția lui Iuda și Beniamin) s-au unit sub Ieroboam și au devenit o națiune separată – numită încă Israel.

Regii Israelului: O Istorie Întunecată

După domnia lui Solomon, Israelul a fost condus de un număr de 19 regi, toți considerați nelegiuiți și corupți în ochii poporului, fiecare având contribuții negative semnificative la declinul moral și spiritual al națiunii.

Linia regală a început cu Ieroboam I în jurul anului 924 î.Hr., un lider care a instituit practici idolatre și a dus la divizarea poporului. Această dinastie tumultoasă s-a încheiat tragic cu Osea, ultimul rege al Israelului.

În timpul domniei lui Osea, israeliții au fost capturați de asirieni, marcând astfel sfârșitul națiunii israelite. Această răpire a dus la pierderea identității și integrității naționale, lăsând o amprentă adâncă asupra istoriei regatului.

Ieroboam I  1 Regi 12:20 , 25–33 ; 13–20 

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

După moartea regelui Solomon, fiul său Roboam s-a dus la Șehem pentru a fi încoronat rege. Acolo, întregul Israel s-a adunat pentru a-l face rege. Între timp, Ieroboam, care fugise de regele Solomon, s-a întors din Egipt. Ieroboam și întreaga adunare a lui Israel au venit la Roboam și i-au cerut să le ușureze jugul greu pe care tatăl său l-a pus asupra lor.

Roboam a cerut sfatul bătrânilor, care l-au sfătuit să fie un slujitor al poporului și să le răspundă cu cuvinte plăcute. Însă Roboam a ales să asculte sfatul tinerilor și le-a răspuns cu asprime, spunând că le va adăuga la jugul lor.

Când tot Israelul a văzut că regele nu i-a ascultat, s-au răzvrătit împotriva Casei lui David, cu excepția tribului lui Iuda. Ieroboam a fost ales rege peste tot Israelul, iar Roboam a continuat să domnească doar peste Iuda. Deși Roboam a adunat o armată pentru a lupta împotriva lui Israel, Dumnezeu l-a oprit, spunându-le să se întoarcă acasă, căci El a fost Cel care a adus această împărțire.

Ieroboam Instituie Cultul Viţelului în Israel

Regele Ieroboam, în încercarea de a-și consolida puterea și a preveni întoarcerea poporului său la Casa lui David, a luat o decizie controversată. El a construit doi viţei de aur, plasând unul la Betel și celălalt la Dan, încurajând poporul să se închine acestor idoli în loc să meargă la Ierusalim pentru a aduce jertfe la Templul Domnului.

Această acțiune a lui Ieroboam a dus la o amestecare periculoasă a închinării păgâne cu închinarea adevăratului Dumnezeu, provocând confuzie și păcat în rândul poporului Israel.

Regele a construit sanctuare pe înălțimi și a numit preoți din rândul poporului, deși aceștia nu făceau parte din tribul leviților, încălcând astfel legile divine.

Prin această politică, Ieroboam a reușit să-și consolideze puterea, dar a condus poporul pe o cale greșită, departe de adevărata închinare a lui Dumnezeu. Consecințele acestei decizii vor avea un impact profund asupra istoriei și spiritualității Israelului în anii ce vor urma.

Ieroboam: De la Promisiunea Divină la Influențe Malefice

Deși Dumnezeu i-a promis împărăția lui Ieroboam, acesta s-a întors de la Dumnezeu și a început un lanț de influențe malefice în timpul domniei sale de 22 de ani. Această traiectorie tragică a unui rege ales de Dumnezeu servește drept avertisment puternic cu privire la consecințele apostaziei și a influențelor negative asupra unui popor.

Ieroboam instituie cultul viţelului în Israel

²⁵ Ieroboam a zidit cetatea Şehem în regiunea muntoasă a lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit cetatea Peniel^[d]. ²⁶ El s-a gândit: „S-ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David. ²⁷ Dacă acest popor se va duce la Casa Domnului, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda; pe mine mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“ ²⁸ După ce s-a sfătuit, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: „Este prea mult pentru voi să mergeţi până la Ierusalim. Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ ²⁹ L-a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. ³⁰ Şi acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viţei. ³¹ Ieroboam a construit sanctuare^[e] pe înălţimi şi a numit preoţi din tot poporul, deşi nu făceau parte dintre leviţi. ³² Ieroboam a rânduit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, ca aceea din Iuda, şi aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe viţeilor pe care-i făcuse şi a numit preoţi pentru înălţimile pe care le zidise. ³³ În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care-l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru israeliţi şi se ducea la altar ca să ardă tămâie.

Nadab  1 Regi 15:25-28 

Domnia lui Nadab și complotul lui Başa

Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel în al doilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a trăit în păcatele tatălui său, făcându-l și pe Israel să păcătuiască.

Başa, fiul lui Ahia, din seminția lui Isahar, a uneltit împotriva lui Nadab și l-a ucis la Ghibeton, în timp ce Nadab și tot Israelul asediau Ghibetonul. Başa l-a ucis în al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, și a domnit el în locul lui.

Când a devenit rege, Başa a omorât toată familia lui Ieroboam, fără a lăsa pe nimeni în viață, potrivit cuvântului profeţit de Domnul prin robul Său Ahia din Şilo, din cauza păcatelor pe care Ieroboam le făcuse și prin care îl făcuse și pe Israel să păcătuiască.

Nadab, Urmașul Lui Ieroboam: O Domnie Scurtă și Tragică

Nadab, fiul lui Ieroboam, a urcat pe tronul Israelului după moartea tatălui său. Cu toate speranțele de a continua opera părintelui său, domnia lui Nadab a fost de scurtă durată. După doar doi ani de domnie, Nadab a fost asasinat de Baeșa, un bărbat care a pus stăpânire pe tronul Israelului. Tragedia familiei lui Ieroboam a fost completă, deoarece Baeșa a ucis întreaga sa familie, împlinind astfel profeția Domnului împotriva casei lui Ieroboam

1 Regi 15:29-30. ”29 Când s-a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n-a lăsat să scape nimeni cu viaţă, ci a nimicit totul, după cuvântul* pe care-l spusese Domnul prin robul său Ahia din Silo,
* 1 Imp 14:10 1 Imp 14:14
30din pricina păcatelor* pe care le făcuse Ieroboam şi în care târâse şi pe Israel, mâniind astfel pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

Domnia scurtă și sfârșitul violent al lui Nadab servesc ca o avertizare cu privire la consecințele păcatului și a neascultării față de Dumnezeu.

Baeșa  1 Regi 15:33–16:7 

Domnia lui Baeşa
33În al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste tot Israelul, la Tirţa, Baeşa, fiul lui Ahia. A domnit douăzeci şi patru de ani.
34El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea* lui Ieroboam, săvârşind păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.
* 1 Imp 12:28 1 Imp 12:29 1 Imp 13:33 1 Imp 14:16

 Baeşa: Un Rege Rău în Faţa Domnului

În al treilea an al domniei lui Asa, împăratul lui Iuda, Baeşa, fiul lui Ahia, a început să domnească peste tot Israelul, la Tirţa. El a domnit timp de douăzeci şi patru de ani. Însă, Baeşa a făcut ce este rău înaintea Domnului, umblând pe calea lui Ieroboam şi săvârşind păcatele în care acesta târâse Israelul.

Baeșa a preluat tronul cu forța și a domnit 24 de ani. Profetul Iehu a venit la el și și-a proorocit căderea, pentru că Baeșa asasinase familia lui Ieroboam.

Domnia scurtă a lui Ela, fiul lui Baeșa – 1 Regi 16:8-10 

Ela, Fiul lui Baeșa: O Domnie Scurtă și Tragică

Ela, fiul lui Baeșa, a domnit doar doi ani peste regatul lui Israel. Potrivit relatării din 1 Regi 16:8-10, Ela a fost asasinat de către căpitanul său, Zimri, care a preluat apoi tronul. Această domnie scurtă și violentă a lui Ela ilustrează instabilitatea politică din acea perioadă a istoriei israelite.

În al douăzeci și șaselea an al domniei lui Asa, împăratul Iudei, a început să domnească Ela, fiul lui Baeșa, peste Israel la Tirța. Însă domnia sa a fost una scurtă, de doar doi ani.

Slujitorul său Zimri, care era mai-mare peste jumătate din carele lui, a uneltit împotriva lui Ela. Acesta se afla la Tirța, chefuind și îmbătându-se în casa lui Arța, căpetenia casei împăratului. Zimri a intrat, l-a lovit și l-a ucis în al douăzeci și șaptelea an al lui Asa, împăratul Iudei. Astfel, Zimri a ajuns să domnească în locul lui Ela.

Când s-a făcut împărat și a șezut pe scaunul de domnie, Zimri a omorât toată casa lui Baeșa, fără să lase să scape nimeni din ai lui, nici rudă, nici prieten. El a nimicit întreaga casă a lui Baeșa, după cuvântul Domnului spus prin profetul Iehu, din pricina păcatelor pe care le săvârșise Baeșa și fiul său Ela, mâniind pe Domnul Dumnezeul lui Israel prin idolii lor.

Celelalte fapte ale lui Ela și tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel.

Zimri –  1 Regi 16:11–20 

Ascensiunea și căderea lui Zimri, un împărat efemer al Israelului

În al douăzeci și șaptelea an al domniei lui Asa, împăratul Iudei, Zimri a preluat puterea în Israel, domnind doar șapte zile la Tirța. În timpul domniei sale scurte, Zimri a comis acte de trădare și crimă, ucigându-l pe împăratul în funcție. Însă poporul Israelului nu a acceptat această uzurpare a tronului și l-a ales pe Omri, căpetenia oștirii, ca nou împărat.

Omri și armata sa au asediat Tirța, iar Zimri, văzând că cetatea este pe cale să fie cucerită, s-a sinucis, incendiind casa împărătească peste el. Astfel s-a încheiat domnia scurtă și controversată a lui Zimri, care a făcut rău în ochii Domnului, urmând calea lui Ieroboam și determinând Israelul să păcătuiască.

Această poveste ilustrează cât de efemeră poate fi puterea obținută prin mijloace nelegitime și cât de repede poate fi răsturnată de voința poporului. Ea servește drept avertisment pentru toți cei care caută să ajungă la putere prin metode necinstite și violente.

Omri   1 Regi 16:21–28 

Domnia lui Omri – Un Rege Controversat în Istoria Israelului

În al treizeci și unulea an al domniei lui Asa, împăratul Iudei, Omri a început să domnească peste Israel. Acesta a domnit timp de doisprezece ani, dintre care șase ani la Tirța, înainte de a cumpăra muntele Samariei de la Șemer cu doi talanți de argint. Omri a întărit muntele și a numit orașul construit acolo Samaria, după numele proprietarului anterior.

Deși a fost un conducător puternic, Omri este descris în Biblie ca făcând rău în ochii Domnului, fiind chiar mai rău decât toți cei care l-au precedat. El a urmat calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și a dus poporul Israel la păcat, mâniindu-L pe Dumnezeu prin idolii lor.

Celelalte fapte și realizări ale lui Omri sunt consemnate în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel. La final, Omri a murit și a fost înmormântat la Samaria, fiind urmat pe tron de fiul său, Ahab.

Ahab  1 Regi 16:29–22:40 

Regele Ahab și Regina Izabela: O poveste de putere, păcat și consecințe

Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în al treizeci și optulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci și doi de ani peste Israel la Samaria. Însă Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea lui.

Nu doar că s-a dedicat păcatelor lui Ieroboam, fiul lui Nebat, dar a mai luat de nevastă și pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul sidoniților, și a slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui. Ahab a ridicat chiar un altar lui Baal în templul lui Baal, pe care l-a zidit la Samaria, și a făcut un idol Astarteei. Astfel, Ahab a făcut mai multe rele decât toți împărații lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

Pe vremea lui Ahab, Hiel din Betel a zidit iarăși Ierihonul, punând temeliile cu prețul lui Abiram, întâiul lui născut, și porțile cu prețul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.

Ahab: Un Rege Rău și Soția Sa Idolatră

Ahab, un rege din Israelul antic, a fost cunoscut pentru domnia sa de 22 de ani marcată de o căsătorie controversată cu Izabela, o femeie idolatră și crudă. În timpul domniei lui Ahab, Izabela a susținut închinarea la Baal, un zeu al fertilității venerat de poporul canaanit. Aceștia au ridicat idoli și altare, aducând jertfe de animale în cinstea lui Baal. Însă închinarea nu s-a oprit aici, implicând și rituri sexuale sau chiar sacrificarea propriilor copii.

Din cauza acestor practici idolatrice, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Ilie la regele Ahab pentru a-l avertiza cu privire la o judecată viitoare: o secetă. Seceta a durat trei ani, până când a avut loc o confruntare decisivă între Ilie și profeții lui Baal pe Muntele Carmel. Acolo, Dumnezeu a trimis foc din cer pentru a mistui jertfa pregătită pentru El, demonstrând că El era de partea lui Ilie și că împărăția lui Ahab va fi luată de la el.

Ahazia  1 Regi 22:51 – 2 Regi 1:18 

Domnia lui Ahazia: Un Rege Rău și Păcătos

Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doar doi ani peste Israel. În timpul scurtei sale domnii, Ahazia a făcut ce este rău înaintea Domnului, umblând în calea tatălui său, a mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. El a slujit lui Baal, s-a închinat înaintea lui și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său. Ahazia, fiul lui Ahab, nu era cu mult mai bun decât părinții lui și a continuat să încurajeze închinarea națională a lui Baal în timpul domniei sale de doi ani.

Ioram/Ioram  2 Regi 3–9 

Ioram, Împăratul Rău al Israelului

Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani, făcând ce este rău înaintea Domnului, dar nu la fel de rău ca tatăl său și mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe care i-a făcut tatăl său, dar s-a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele.

Meșa, împăratul Moabului, s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel după moartea lui Ahab. Ioram a ieșit din Samaria și a numărat tot Israelul, apoi a trimis să-l cheme pe Iosafat, împăratul lui Iuda, să lupte împotriva Moabului. Deși Iosafat a acceptat, drumul lor a fost plin de greutăți, fără apă pentru oștire și vite. Astfel, Ioram, deși rău, a fost ajutat de Domnul datorită prezenței lui Iosafat.

Ioram, fiul lui Ahazia, a fost un rege al Iudeei ale cărui acțiuni l-au plasat în rândul conducătorilor considerați răi. În cei 12 ani petrecuți pe tron, Ioram s-a confruntat cu numeroase provocări externe, inclusiv conflicte cu moabiții și sirienii. În cele din urmă, el a fost asasinat de Iehu, un general care a preluat puterea.

Iehu  2 Regi 9–10 

Iehu – Regele Judicător al Israelului   2 Regi 9:7–9, 24–27

Profetul Elisei l-a uns pe Iehu rege al Israelului în timp ce Ioram era încă pe tron. Dumnezeu l-a însărcinat pe Iehu să judece neamul familiei lui Ahab și să reformeze Israelul. Însă Iehu a recurs la o metodă mai puțin decât ideală – înșelăciunea. El s-a prefăcut a fi un urmaș al lui Baal și a convocat o adunare, doar pentru a-i ucide pe toți participanții.

Iehu a acționat cu brutalitate, ucigându-i pe împărații lui Israel și Iuda. A nimicit casa lui Ahab, răzbunând sângele profeților și slujitorilor Domnului. Deși a încercat să reformeze Israelul, metodele lui Iehu au fost discutabile, bazându-se pe înșelăciune și violență.

Articolul prezintă o imagine complexă a lui Iehu – un rege judicător, însărcinat de Dumnezeu să aducă schimbări, dar care a recurs la mijloace controversate pentru a-și atinge scopurile.

Istoria lui Iehu ridică întrebări despre modul în care Dumnezeu lucrează prin oameni imperfecți pentru a-și împlini planurile.

Profetul Elisei Ungerea lui Iehu ca Rege al Israelului

2 Regi 10:18–28” Familia lui Ahab şi prorocii lui Baal nimiciţi
17Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis* pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe** care-l spusese lui Ilie Domnul.
* 2 Imp 9:8 2 Cron 22:8 ** 1 Imp 21:21
18Apoi, a strâns tot poporul şi le-a zis: „Ahab* a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult.
* 1 Imp 16:31 1 Imp 16:32
19Acum chemaţi la mine pe toţi prorocii* lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.” Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal.
* 1 Imp 22:6
20El a zis: „Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!” Şi au vestit-o.
21A trimis soli în tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal*, aşa încât templul lui Baal s-a umplut de la un capăt până la celălalt.
* 1 Imp 16:32
22Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veşmintele: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal.” Şi omul acela a scos veşminte pentru ei.
23Atunci, Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de-ai lui Baal.”
24Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi-de-tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mâna voastră va răspunde* de viaţa lui cu a sa.”
* 1 Imp 20:39
25Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi şi loviţi-i – unul să nu iasă.” Şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat acolo şi s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal.
26Au scos afară stâlpii* Astarteei din casa lui Baal şi i-au ars.
* 1 Imp 14:23
27Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat şi templul lui Baal şi l-au prefăcut într-o hazna* de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi.
* Ezra 6:11 Dan 2:5 Dan 3:29
Iehu şi închinarea la idoli
28Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel,
29dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii* de aur din Betel şi Dan.
* 1 Imp 12:28 1 Imp 12:29
30Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi* până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.”
* 2 Imp 10:35 2 Imp 13:1 2 Imp 13:10 2 Imp 14:23 2 Imp 15:8 2 Imp 15:12
31Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului Dumnezeului lui Israel şi nu s-a abătut de la păcatele* în care târâse Ieroboam pe Israel.
* 1 Imp 14:16
32Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel; şi Hazael* i-a bătut la toate hotarele lui Israel.
* 2 Imp 8:12
33De la Iordan spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe gadiţi, rubeniţi şi manasiţi, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad* şi Basan.
* Amos 1:3
34Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el şi toate isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
35Iehu a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioahaz.
36Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria.”

Deși metodele sale au fost discutabile, Iehu a acționat în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu pentru a aduce judecata asupra casei lui Ahab.

Această poveste ne reamintește că Dumnezeu lucrează adesea în moduri misterioase pentru a-și împlini planurile, chiar dacă uneori metodele folosite par a fi mai puțin decât ideale din perspectiva noastră umană.

Suntem chemați să avem încredere în Dumnezeu și să-I permitem să lucreze prin noi, chiar și atunci când calea Sa nu este întotdeauna clară.

Ioahaz  2 Regi 13:1-9 

Ioahaz, Regele Pocăinței și al Izbăvirii

Domnia lui Ioahaz a început în dezacord cu Dumnezeu.

Din cauza acțiunilor sale rătăcitoare, Israelul a fost cucerit de sirieni.

Însă, în momentul în care Ioahaz a strigat către Dumnezeu pentru ajutor, Dumnezeu, în mila Lui, i-a izbăvit pe israeliți.

Domnia lui Ioahaz a început în dezacord cu Dumnezeu. Din cauza acțiunilor sale rătăcitoare, Israelul a fost cucerit de sirieni. Însă, în momentul în care Ioahaz a strigat către Dumnezeu pentru ajutor, Dumnezeu, în mila Lui, i-a izbăvit pe israeliți. Această poveste ne amintește că, indiferent de greșelile noastre, Dumnezeu este întotdeauna gata să ne primească înapoi atunci când ne întoarcem la El cu pocăință.

Ioahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel în Samaria, în al douăzeci și treilea an al lui Ioaș, fiul lui Ahazia, și a domnit timp de șaptesprezece ani. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, trăind în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s-a depărtat de ele. Domnul S-a mâniat pe Israel și l-a dat pentru multe zile pe mâna lui Hazael, regele Aramului, și pe mâna lui Ben-Hadad, fiul său.

Totuși, Ioahaz a căutat fața Domnului, și Domnul l-a ascultat pentru că a văzut felul în care Israel era asuprit. Prin urmare, Domnul i-a dat lui Israel un eliberator și poporul a scăpat din mâna arameilor. Și fiii lui Israel au locuit în corturile lor, ca mai înainte. Dar, cu toate acestea, ei nu s-au depărtat de păcatele familiei lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele.

Ioas/Ioas  2 Regi 13:10–25 

Regretabil, Domnia lui Ioas, Împărat al Israelului

În al treizeci și șaptelea an al domniei sale, Ioas, fiul lui Ioahaz, a început să domnească peste Israel la Samaria.

A domnit șaisprezece ani, însă a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, neabătându-se de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care îi determinase pe israeliți să păcătuiască.

Ioas, Regele Rău al Israelului

 Însă, în mijlocul acestor vremuri grele, a apărut un profet al lui Dumnezeu, Elisei, care a venit la Ioas și i-a profețit că Israelul va câștiga câteva victorii importante în acel timp (2 Regi 13:14–19). Deși Ioas a fost un rege rău, Dumnezeu a intervenit pentru a oferi speranță și eliberare poporului Său.

Celelalte fapte ale lui Ioas, tot ce a făcut el, isprăvile și războiul pe care l-a avut cu Amaţia, împăratul lui Iuda, sunt consemnate în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel.

În cele din urmă, Ioas a adormit cu părinții săi, iar pe tronul său a urcat Ieroboam.

Ieroboam al II-lea  2 Regi 14:23-29 

Ieroboam al Doilea: Conducătorul Controversat al Israelului

În al cincisprezecelea an al domniei lui Amația, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, Ieroboam, fiul lui Ioas, a început să domnească în Samaria. Acesta a domnit timp de patruzeci și unu de ani.

Ieroboam a făcut ceea ce era rău în ochii Domnului și nu s-a abătut de la niciunul dintre păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care îi determinase pe israeliți să păcătuiască. Totuși, el a redobândit hotarele Israelului, de la intrarea în Hamat până la Marea Câmpiei, conform cuvântului Domnului Dumnezeului lui Israel, rostit prin profetul Iona, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer.

Domnul a văzut că necazul Israelului devenise prea mare și a avut milă de robii și de oamenii liberi, fără a fi cineva care să-i ajute. Astfel, Domnul nu a hotărât să șteargă numele Israelului de sub ceruri și l-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Ioas.

Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el, isprăvile lui la război și cum a readus sub stăpânirea sa Damascul și Hamatul, care fuseseră ale lui Iuda, sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților Israelului. La final, Ieroboam a adormit cu părinții săi, iar în locul lui a domnit fiul său, Zaharia.

Zaharia   2 Regi 15:8-12 

Domnia scurtă și controversată a lui Zaharia, împăratul lui Israel

În al treizeci și optulea an al domniei lui Azaria, împăratul lui Iuda, Zaharia, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel, la Samaria.

Însă domnia sa a durat doar șase luni, fiind marcată de acțiuni rele în fața Domnului, urmând calea păcătoasă a tatălui său, Ieroboam.

Conform Scripturii, Șalum, fiul lui Iabeș, a uneltit împotriva lui Zaharia, l-a lovit în fața poporului și l-a ucis, preluând domnia în locul său. Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt consemnate în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel.

Astfel, s-a împlinit cuvântul Domnului spus lui Iehu, că fiii săi până în al patrulea neam vor domni peste Israel.

Shalum  2 Regi 15:13-15 

Regele Şalum şi sfârşitul sângeros al domniei sale în Israel

Şalum, fiul lui Iabeş, a început o perioadă tulburătoare în istoria Israelului atunci când l-a asasinat pe regele Zaharia.

După doar o lună de domnie, Şalum a fost la rândul său ucis de Menahem.
Conform Bibliei, Şalum a început să domnească în al treizeci şi nouălea an al lui Ozia, împăratul lui Iuda, însă domnia sa a fost extrem de scurtă, durând doar o lună la Samaria. Menahem, fiul lui Gadi, l-a învins şi l-a ucis pe Şalum, preluând astfel tronul Israelului.

Celelalte fapte ale lui Şalum şi uneltirile sale sunt consemnate în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. De asemenea, Menahem s-a dovedit a fi la fel de crud, bătând Tifsahul şi spintecând pântecele femeilor însărcinate din acel ţinut.

Menahem  2 Regi 15:16–22 

Menahem, Rege al Israelului: O Domnie Marcată de Supunere și Tribut

În al treizeci și nouălea an al domniei lui Azaria, împăratul Iudei, Menahem, fiul lui Gadi, a urcat pe tronul Israelului și a domnit timp de 10 ani la Samaria. Domnia sa a fost marcată de acțiuni rele în fața Domnului, fără a se abate de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care îi determinase pe israeliți să păcătuiască.

În timpul domniei lui Menahem, Pul, împăratul Asiriei, a atacat țara. Pentru a-și întări domnia, Menahem a fost de acord să plătească un tribut de o mie de talanți de argint către Pul. Pentru a strânge această sumă, Menahem a impus un impozit de cincizeci de sicli de argint de la toți israeliții înstăriți. După ce a primit tributul, împăratul asirian Pul s-a retras din țară.

Celelalte fapte ale lui Menahem și tot ce a făcut el sunt consemnate în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel. La moartea sa, Menahem a fost succedat pe tron de fiul său, Pecahia.

Menahem împăratul lui Israel
17În al treizeci şi nouălea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. A domnit zece ani la Samaria.
18El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut, cât a trăit, de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
19Pul*, împăratul Asiriei, a venit în ţară. Şi Menahem a dat lui Pul o mie de talanţi de argint ca să-l ajute să-şi întărească** domnia.
* 1 Cron 5:26 Isa 9:1 Osea 8:9 ** 2 Imp 14:5
20Menahem a ridicat argintul acesta de la toţi cei cu avere din Israel, ca să-l dea împăratului Asiriei; i-a pus să dea fiecare câte cincizeci de sicli de argint. Împăratul Asiriei s-a întors înapoi şi nu s-a oprit atunci în ţară.
21Celelalte fapte ale lui Menahem şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
22Menahem a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a domnit fiul său Pecahia.

Pecahia  2 Regi 15:23-26 

Pecahia, Împăratul lui Israel: O Domnie Scurtă și Controversată

Pecahia, fiul lui Menahem, a urcat pe tronul Israelului în al cincizecilea an al domniei lui Azaria, împăratul Iudei. Însă domnia sa a fost una scurtă și controversată, durând doar doi ani.

Potrivit Scripturii, Pecahia „a făcut ce este rău înaintea Domnului” și nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care îi determinase pe israeliți să păcătuiască. Acest lucru a condus la o conspirație a unuia dintre căpitanii armatei sale, Pecah, fiul lui Remalia. Pecah l-a lovit pe Pecahia în palatul său din Samaria, împreună cu alți doi bărbați, Argob și Arie, și a luat domnia în locul lui.

Restul faptelor lui Pecahia sunt consemnate în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel, oferind o imagine mai amplă a scurtei sale domnii.

Pecah 2 Regi 15:27-31 

Pecah, Împăratul Lui Israel: 20 de Ani de Domnie și Conflicte

Pecah, fiul lui Remalia, a domnit peste Israel timp de 20 de ani, în perioada 52-32 a.C. Domnia sa a fost marcată de conflicte și atacuri din partea Asiriei, conduse de regele Tiglat-Pileser.

Deși a făcut rău în ochii Domnului, continuând păcatele lui Ieroboam, Pecah a rezistat presiunilor Asiriei pentru o perioadă îndelungată. Totuși, în cele din urmă, a fost ucis într-o uneltire condusă de Hoshea, care i-a luat locul pe tron.

Detaliile domniei și faptele lui Pecah sunt consemnate în Cartea Cronicilor Împăraților lui Israel.

Osea  2 Regi 17 

Ultimul Rege al Israelului: Osea și Căderea Samariei

Osea a fost ultimul rege al Israelului, domnia sa încheindu-se odată cu căderea capitalei Samaria în fața Asirienilor în 722 î.Hr. Acesta a început să domnească în al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul Iudei, și a condus timp de nouă ani.

Deși Osea „a făcut ce este rău înaintea Domnului”, acesta nu a fost la fel de rău ca alți regi ai Israelului dinaintea sa. Totuși, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a ridicat împotriva lui Osea, care s-a supus și i-a plătit un tribut. Însă, când Osea a trimis soli la So, împăratul Egiptului, și a încetat să mai plătească tributul, împăratul Asiriei l-a închis și l-a pus în lanțuri.

În cele din urmă, în al nouălea an al domniei lui Osea, împăratul Asiriei a cucerit Samaria și a deportat Israelul în Asiria, stabilindu-i în Halah, Habor și în cetățile mezilor.

regii lui Iuda

Regii lui Iuda: O Istorie Fascinantă de Conducere Divină și Umană

Națiunea lui Iuda a fost condusă de 20 de regi în perioada dintre domnia lui Roboam (aproximativ 924 î.Hr.) și captivitatea babiloniană în 586 î.Hr.

Spre deosebire de Israel, Iuda a avut un amestec de regi buni și răi, reflectând atât succesele, cât și eșecurile poporului său.

Roboam  1 Regi 11:43–12:24 ; 14:21–31 ; 2 Cronici 10–12 

Lecțiile din viața lui Roboam, fiul lui Solomon.

Roboam, fiul lui Solomon, a fost un rege al Iudeei care a domnit timp de 17 ani.

La început, el l-a urmat pe Dumnezeu, dar slăbiciunea tatălui său – pofta – l-a doborât și pe el.

În timpul domniei sale, Roboam a condus poporul să se închine altor dumnezei.

Abia când regele Egiptului a invadat națiunea, Roboam și-a dat seama de greșeala căilor sale și s-a smerit înaintea lui Dumnezeu.

Dezbinarea Împărăției lui Iuda – De la Unitate la Robie

Capitolele 10-36 din Ieremia 25:4-11 ne prezintă o perioadă tulburătoare în istoria Împărăției lui Iuda. După moartea regelui Solomon, fiul său Roboam a fost ales împărat. Însă, în loc să asculte sfatul înțelept al bătrânilor, Roboam a ales să fie aspru și neîndurător cu poporul.

Ieroboam, care fugise în Egipt în timpul domniei lui Solomon, s-a întors și a condus o revoltă a triburilor de nord împotriva lui Roboam. Astfel, împărăția s-a destrămat, cu Ieroboam conducând cele zece triburi de nord, iar Roboam rămânând doar peste triburile din sud.

Această dezbinare a dus în cele din urmă la căderea Împărăției lui Iuda sub jugul babilonian, așa cum a fost profețit de Dumnezeu prin profetul Ieremia. O lecție dură despre consecințele mândriei și a lipsei de înțelepciune în conducere.

Lecția lui Roboam: Când Mândria Duce la Cădere

În timpul domniei lui Roboam peste Iuda, care a durat 17 ani, el a condus poporul să se închine altor dumnezei, depărtându-se de credința adevărată. Totuși, atunci când regele Egiptului a invadat națiunea, Roboam a realizat greșelile căilor sale și s-a smerit înaintea lui Dumnezeu (2 Cronici 12:2–12).

Dezbinarea împărăției 2 Cronici
Capitolul 10
1Roboam s-a dus la Sihem, având în vedere că tot Israelul venise la Sihem pentru a-l încorona ca împărat.
2Când a aflat acest lucru, Ieroboam, fiul lui Nebat, se afla în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, și s-a întors din Egipt.
3Au trimis să-l cheme. Astfel, Ieroboam și tot Israelul s-au adunat la Roboam și i-au adresat un mesaj astfel:
4„Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; te rugăm să ușurezi această aspră robie și jugul greu impus de tatăl tău. Și îți vom sluji.”
5El le-a răspuns: „Întoarceți-vă la mine după trei zile.” Și poporul a plecat.
6Împăratul Roboam a consultat bătrânii care fuseseră alături de tatăl său, Solomon, în timpul domniei lui și le-a spus: „Ce mă sfătuiți să răspund poporului acesta?”
7Iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi blând cu poporul acesta, dacă-i vei primi cu bunăvoință și le vei vorbi cu blândețe, îți vor sluji pe vecie.”
8Însă Roboam a respins sfatul bătrânilor și a întrebat tinerii care crescuseră împreună cu el și care-l înconjurau.
9El le-a spus: „Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia care-mi vorbește astfel: ‘Ușurează jugul pe care l-a impus tatăl tău asupra noastră’?”
10Iată ce i-au răspuns tinerii care crescuseră cu el: „Așa să vorbești poporului acestuia care ți-a adresat acest mesaj: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu trebuie să-l ușurezi!’ Să le spui: ‘Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu.
11Acum, tatăl meu a impus asupra voastră un jug greu, dar eu voi face și mai greu; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.’”
12Ieroboam și întregul popor s-au întors la Roboam în a treia zi, așa cum le spusese împăratul: „Întoarceți-vă la mine peste trei zile.”
13Împăratul le-a răspuns aspru. Roboam a ignorat sfatul bătrânilor
14și le-a vorbit conform sfatului tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia și mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.”
15Astfel, împăratul n-a ascultat poporul, căci aceasta era voința lui Dumnezeu pentru împlinirea cuvântului spus de Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
16Când tot Israelul a văzut că împăratul nu-i ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi nu avem nicio moștenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ți de casa ta, Davide!” Și tot Israelul s-a dus în corturile lui.
17Copiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam.
18Atunci, împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai-mare peste dări. Hadoram a fost omorât de copiii lui Israel cu pietre. Iar împăratul Roboam s-a grăbit și s-a suit într-un car pentru a fugi la Ierusalim.
19Astfel s-a rupt Israel de casa lui David până în ziua de azi.
„1”: „Roboam, un tânăr neexperimentat, nu a anticipat consecințele devastatoare ale acestor alegeri impulsive, ceea ce a dus la o prăbușire rapidă a unității naționale.”,
„2”: „Această cădere în umilință a fost un moment de reflecție, care ar fi putut să-l conducă spre o conduită mai înțeleaptă în viitor.”,
„3”: „Această adunare a reprezentat un moment crucial în istoria lui Roboam și a națiunii, simbolizând dorința oamenilor de schimbare.”,
„4”: „Reîntoarcerea lui Ieroboam a fost un semnal clar că națiunea era gata să conteste autoritatea lui Roboam.”,
„5”: „Aceștia s-au adunat cu speranța de a obține o conducere mai blândă și mai înțelegătoare.”,
„6”: „Poporul a simțit că acestea erau vremuri de criză și era nevoie de un răspuns prompt din partea liderului lor.”,
„7”: „Aceasta a arătat înțelepciunea și experiența pe care bătrânii le-au acumulat de-a lungul anilor.”,
„8”: „Aceștia reprezentau o voce a rațiunii și a tradiției, sugerând o abordare bine gândită față de cerințele poporului.”,
„9”: „Comparația sa rezultat dintr-o mândrie nejustificată și un sentiment de superioritate față de moștenirea tatălui său.”,
„10”: „Roboam a continuat să neglijeze voința celor învățați, ceea ce avea să-i dezvăluie slăbiciunea de a conduce.”,
„11”: „Acest refuz de a asculta a avut implicații profunde nu doar pentru el personal, ci și pentru viitorul regatului.”,
„12”: „Această declarație a marcat o ruptură semnificativă în relația dintre popor și conducătorul său.”,
„13”: „Întreaga situație a subliniat tensiunile sociale și politice din acea perioadă, care aveau să afecteze evoluția regatului.”,
„14”: „Aceasta a fost o decizie care a confirmat și mai mult către popor că Roboam nu era capabil să conducă cu înțelepciune.”,
„15”: „Aceasta a fost o etapă critică în istoria lui Iuda, presărată cu lecții despre puterea și responsabilitatea conducătorului.”,
„16”: „Fuga lui Roboam simboliza frica și disperarea pe care o simțea față de rebeliune, care se amplifica în fiecare secundă.”,
„17”: „Împărțirea aceasta a reprezentat nu doar o pierdere de autoritate pentru Roboam, ci și o schimbare fundamentală în structura politică a regatului.”

Abijam/Abia  1 Regi 15:1–8 ; 2 Cronici 13 

Abijam, Fiul Lui Roboam: O Victorie Prin Credință

Abiam, cunoscut și sub numele de Abia, a fost fiul regelui Roboam și a urcat pe tronul Iudeei la o vârstă tânără.

Abiam, fiul lui Roboam, a domnit peste Iuda timp de trei ani la Ierusalim.

Mama sa a fost Maaca, fiica lui Abisalom. Deși Abiam s-a dedicat păcatelor tatălui său, Domnul i-a dat o lumină la Ierusalim datorită lui David, lăsând Ierusalimul în picioare.

Între Abiam și Ieroboam a fost război tot timpul cât a trăit Roboam.

La începutul domniei sale de trei ani, el s-a bazat pe Dumnezeu și a câștigat victoria asupra Israelului în luptă (2 Cronici 13:8–22). Însă, ca și tatăl său, Abijam nu a fost pe deplin devotat Domnului (1 Regi 15:3).

În ciuda provocărilor cu care s-a confruntat, Abiam s-a bazat pe Dumnezeu și a câștigat o victorie remarcabilă asupra Israelului în luptă, așa cum este descris în 2 Cronici 13:8-22.

Cu toate acestea, ca și tatăl său, Abiam nu a fost pe deplin devotat Domnului, așa cum este menționat în 1 Regi 15:3. „El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înaintea lui și inima* lui n-a fost întreagă a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.”

Celelalte fapte ale lui Abiam sunt consemnate în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda. Abiam a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat în cetatea lui David, iar în locul său a domnit fiul său Asa.

Asa, un rege evlavios și reformator

1 Imparati  15 9-24

Asa, fiul lui Abiam, a domnit timp de 41 de ani în Iuda.

El a fost un conducător devotat lui Dumnezeu, îndepărtând idolii din țară și stimulând reforma religioasă (2 Cronici 14:1-5).

Asa a întărit cetățile lui Iuda și i-a învins pe etiopieni prin încrederea în Dumnezeu.

Totuși, în ultimii săi ani, el a făcut o mișcare greșită aliindu-se cu regele Siriei (2 Cronici 16:2, 7).

În cele din urmă, Asa a murit de o boală de picior, deoarece a refuzat să-L caute pe Dumnezeu pentru ajutor (1 Regi 15:9-24; 2 Cronici 14-16).

Asa, un rege evlavios și reformator

În al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam, împăratul lui Israel, Asa a început să domnească peste Iuda. El a domnit timp de 41 de ani la Ierusalim, iar mama sa a fost Maaca, fiica lui Abisalom.

Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca și tatăl său David. El a îndepărtat din țară pe sodomiți și a distrus toți idolii pe care îi făcuseră părinții săi.
Chiar și pe mama sa, Maaca, nu a mai lăsat-o să fie împărăteasă, deoarece ea făcuse un idol pentru Astarteea. Asa i-a sfărâmat idolul și l-a ars în pârâul Chedron.

Deși înălțimile nu au pierit, inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieții sale. El a pus în Casa Domnului lucrurile hărăzite de tatăl său și de el însuși: argint, aur și vase.

În timpul domniei sale, a fost război continuu între Asa și Baeșa, împăratul lui Israel. Baeșa a întărit Rama pentru a-i împiedica pe oamenii lui Asa să iasă și să intre.
Asa a luat argintul și aurul din vistieria Casei Domnului și a casei împăratului și i-a trimis lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, pentru a-l determina să rupă legământul cu Baeșa.

Deși la bătrânețe a fost bolnav de picioare,deoarece a refuzat să-L caute pe Dumnezeu pentru ajutor (1 Regi 15:9-24; 2 Cronici 14-16). Asa a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea tatălui său David, iar în locul său a domnit fiul său Iosafat.

Iosafat  1 Regi 22:41–50 ; 2 Cronici 17–20 

Iosafat – Un Rege Evlavios cu o Greșeală Majoră

Iosafat, fiul lui Asa, a domnit timp de 25 de ani în Iuda și a continuat reformele religioase ale tatălui său. El a trimis preoți în toată națiunea pentru a învăța poporul legea lui Dumnezeu, iar în timpul domniei sale, Iuda a prosperat din punct de vedere militar și economic.

Când Iuda a fost amenințat de moabiți, amoniți și edomiti, Iosafat s-a rugat la Dumnezeu pentru ajutor. Dumnezeu a intervenit miraculos, punând o pândă împotriva dușmanilor, care s-au luptat între ei și au fost înfrânți. Domnia lui Iosafat a fost una de succes.

Totuși, o greșeală majoră a lui Iosafat a fost alianța cu regele neevlavios Ahab al lui Israel. El l-a căsătorit pe fiul său Ioram cu fiica lui Ahab, Atalia. Această decizie a avut consecințe grave pentru generațiile viitoare. Profetul Iehu l-a mustrat pe Iosafat pentru această alianță, spunând că Domnul este mâniat pe el.

Ioram   – 2 Cronici 21 

Ioram – Consecințele Îndepărtării de Dumnezeu

Ioram, fiul lui Iosafat, a urcat pe tronul Iudei într-un mod tragic. Când a preluat puterea, și-a ucis toți frații, probabil pentru a-și asigura domnia.

Însă cea mai mare greșeală a lui Ioram a fost că s-a lăsat influențat de soția sa Athalia, care l-a îndepărtat de Dumnezeu.

Consecințele acestei decizii nu au întârziat să apară.

Fără binecuvântarea și protecția divină, Iuda a fost zguduită de revolte ale națiunilor Edom și Libna.

În cele din urmă, Ioram a murit de o boală incurabilă, după doar 8 ani de domnie.

2 Cronici 21:8–10 ” ⁸ Pe vremea* sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a pus un împărat. ⁹ Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carele sale. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţii care-l înconjurau şi pe căpeteniile carelor lor.”

Povestea lui Ioram servește drept avertisment cu privire la importanța de a rămâne aproape de Dumnezeu, chiar și în cele mai înalte poziții de putere. Doar prin credință și ascultare putem beneficia de harul și protecția Celui Atotputernic.

Ahazia împăratul lui Iuda- 2 Cronici 22

Ascensiunea și căderea lui Ahazia, Împăratul lui Iuda

După moartea tatălui său, Ioram, locuitorii Ierusalimului l-au pus împărat pe Ahazia, fiul cel mai tânăr al lui Ioram. Această decizie a fost luată deoarece oastea venită în tabără cu arabii îi omorâse pe toți cei mai mari în vârstă. Astfel, Ahazia, fiul lui Ioram, a început să domnească peste Iuda.

Ahazia avea 42 de ani când a ajuns împărat și a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se numea Atalia, fiica lui Omri. Din păcate, Ahazia a umblat în căile casei lui Ahab, deoarece mama sa îi dădea sfaturi nelegiuite. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său, ei i-au fost sfetnici, spre pierzarea lui.

Târât de sfatul lor, Ahazia s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot, în Galaad. Sirienii l-au rănit pe Ioram, iar acesta s-a întors să se vindece la Izreel. Ahazia s-a coborât să-l viziteze pe Ioram la Izreel, deoarece acesta era bolnav.

Prin voia lui Dumnezeu și spre pierzarea lui, Ahazia a ajuns la Ioram. Când a ajuns, a ieșit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimși, pe care Domnul îl unsese să piardă casa lui Ahab. În timp ce Iehu se răzbuna împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda și peste fiii fraților lui Ahazia, care erau în slujba lui Ahazia, și i-a omorât.

Au căutat pe Ahazia și l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu și l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.” Și nu a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.

Atalia – O Regină Asasină și Planul Divin pentru Salvarea Împărăției

Atalia: Singura Femeie Regină a Iudei

Atalia ( 2 Regi 11:1–16 ; 2 Cronici 22:10–23:15 )

Atalia, fiica regelui Ahab și a reginei Izabela a Israelului, a fost singura femeie care a domnit peste Iuda. După moartea fiului ei, Ahazia, Atalia și-a distrus toți rivalii la tron, cu excepția lui Ioas. Ea a domnit timp de șase ani, până când preotul Iehoiada, împreună cu căpetenii și paznicii palatului, au răsturnat-o și l-au făcut rege pe Ioas.

Atalia, mama lui Ahazia, a fost o figură controversată în istoria Israelului. După moartea fiului ei, ea s-a ridicat și a ucis toți membrii familiei regale, încercând să-și asigure propria domnie. Însă Dumnezeu a avut un plan de salvare pentru împărăția lui Iuda.

Ioșeba, sora lui Ahazia, l-a luat pe tânărul Ioas și l-a ascuns în Casa Domnului, salvându-l de la moarte. Timp de șase ani, Ioas a fost ținut în siguranță, în timp ce Atalia a domnit peste țară.

În al șaptelea an, preotul Iehoiada a pus la cale o revoluție. El a adunat gărzi loiale și a uns pe tânărul Ioas ca împărat. Când Atalia a auzit vuietul și a văzut împăratul pe tron, a încercat să-l oprească, dar a fost ucisă în afara Casei Domnului.

Această poveste ne arată că, chiar și în vremuri întunecate, Dumnezeu are un plan de salvare. El poate folosi oameni obișnuiți pentru a-și împlini voința și a restaura dreptatea în împărăție.

Ioas: Regele Salvat și Rătăcit

Ioas ( 2 Regi 11:12–12:21 ; 2 Cronici 23–24 )

Ioas a fost singurul fiu supraviețuitor al lui Ahazia, salvat de mătușa sa Ioșeba în timpul masacrului familiei regale de către regina Atalia. Timp de șase ani, Ioșeba și preotul Iehoiada l-au ascuns în templu și l-au învățat despre Dumnezeu. La vârsta de șapte ani, Iehoiada l-a declarat rege într-o lovitură de stat împotriva reginei Atalia.

În timpul vieții lui Iehoiada, Ioas L-a onorat pe Dumnezeu și a strâns bani pentru a repara templul. Însă, după moartea lui Iehoiada, Ioas s-a întors la idoli. El a ordonat chiar moartea profetului Zaharia, rudă a lui Iehoiada, din cauza mesajului său neplacut. Domnia de 40 de ani a lui Ioas a luat sfârșit când slujitorii lui l-au ucis.

Ioas – Regele Salvat și Restaurat

Ioas a fost singurul fiu supraviețuitor al lui Ahazia, salvat de mătușa lui Ioșeba când regina Atalia a încercat să ucidă toată familia regală. Ioșeba și preotul Iehoiada l-au ascuns în templu timp de șase ani și l-au învățat despre Dumnezeu. La vârsta de șapte ani, Iehoiada l-a declarat rege într-o lovitură de stat împotriva reginei Atalia.

În timpul vieții lui Iehoiada, Ioas L-a onorat pe Dumnezeu și a strâns bani pentru a repara templul. Însă, după moartea lui Iehoiada, Ioas s-a întors la idoli și chiar a ordonat uciderea profetului Zaharia. Domnia sa de 40 de ani s-a încheiat atunci când slujitorii l-au ucis.

Ioas a fost un rege cu o istorie interesantă – salvat de la moarte, instruit în credința adevărată, dar care s-a abătut de la calea lui Dumnezeu în cele din urmă. Povestea sa ne amintește cât de important este să rămânem credincioși Domnului pe tot parcursul vieții.

Amaţia – Împăratul lui Iuda

 2 Regi 14:1–20 ; 2 Cronici 25 

Amaţia, fiul lui Ioas, a început să domnească ca împărat al lui Iuda în al doilea an al lui Ioas, împăratul lui Israel. Amaţia avea 25 de ani când a devenit împărat și a domnit timp de 29 de ani la Ierusalim. Deși a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, el nu a fost la fel de devotat ca tatăl său David.

Amaţia a lovit slujitorii care îl uciseseră pe tatăl său, dar nu i-a omorât pe fiii ucigașilor, respectând legea lui Moise. El a bătut 10.000 de edomiti în Valea Sării și a cucerit Sela, numind-o Iocteel.

Totuși, Amaţia a provocat un conflict cu Ioas, împăratul lui Israel, care l-a învins și a distrus o parte din zidurile Ierusalimului. Ioas a jefuit Templul și casa împăratului, luând ostatici înainte de a se întoarce în Samaria.

Amaţia a trăit încă 15 ani după moartea lui Ioas, dar în final a fost ucis în urma unei uneltiri împotriva lui la Ierusalim. Poporul l-a pus împărat pe fiul său, Azaria, în locul său.
Amazia, fiul lui Ioas, a fost un rege bun care a domnit 29 de ani. El i-a învins pe edomiți pentru că a urmat sfatul lui Dumnezeu, așa cum a fost comunicat printr-un profet.

Lucrurile s-au înrăutățit, însă, după ce a înființat idolii edomiților la Ierusalim. Dumnezeu a trimis un profet la El să-l cheme, dar de data aceasta a ales să nu asculte. Așa că, fără binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, el a pierdut o bătălie în fața israeliților și a regelui Ioas. Și în cele din urmă, un grup de conspiratori l-au ucis.

Regele Azaria și Pericolul Mândriei  

Azaria/Ozia ( 2 Regi 14:21–22 ; 15:1–7 ; 2 Cronici 26 )

Ascensiunea Regelui Azaria: Unirea Iudei sub o Nouă Conducere

Azaria, în vârstă de doar 16 ani, ca noul rege după moartea tatălui său, Amația. Această decizie a marcat o nouă eră pentru regatul Iudei, care a văzut o revenire a controlului asupra orașului Elat și reintegrarea sa sub autoritatea Iudei. Domnia lui Azaria a adus stabilitate și prosperitate în regat, consolidând poziția Iudei în regiune.

Regele Azaria, cunoscut și sub numele de Ozia, a început domnia sa de 52 de ani într-o notă bună. Însă mândria a fost căderea sa. El a crezut că ar putea săvârși un act de închinare în templu pe care numai preoții aveau voie să-l facă – să ardă tămâie pe altar. Această prezumție a dus la judecată, iar Azaria a fost afectat de lepră ca urmare a acțiunilor sale.

Povestea lui Azaria/Ozia servește drept avertisment cu privire la pericolul mândriei și al încălcării limitelor stabilite de Dumnezeu. Chiar și cei mai puternici lideri pot cădea în capcana mândriei, crezând că sunt mai presus de legi și reguli. Însă, așa cum a demonstrat Azaria, o astfel de atitudine poate avea consecințe grave. Această lecție rămâne relevantă și astăzi, ne învățând să fim umili și supuși în fața lui Dumnezeu și a autorităților stabilite.

Iotam, Regele Drept al Iudeei

Iotam ( 2 Regi 15:32–38 ; 2 Cronici 27 )

Iotam a fost un rege al Iudeei care a domnit timp de 16 ani la Ierusalim. El a fost un conducător evlavios, urmând calea tatălui său, regele Ozia. Deși nu a intrat în Templul Domnului, Iotam a fost un rege care a făcut ce este bine înaintea Domnului.

În timpul domniei sale, Iotam a construit poarta de sus a Casei Domnului și a ridicat multe clădiri pe zidurile de pe deal. De asemenea, a zidit cetăți în munții Iudeei și a construit cetățui și turnuri în păduri.

Iotam a fost un rege puternic, deoarece și-a urmat necurmat căile înaintea Domnului Dumnezeului său. El a învins împăratul fiilor lui Amon și a primit tribut de la aceștia. Faptele lui Iotam, războaiele și tot ce a făcut sunt consemnate în cronica împăraților lui Israel și Iuda.

Iotam a murit la vârsta de 41 de ani și a fost îngropat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său, Ahaz.

Regele Ahaz – Un Conducător Rătăcit și Pedepsit

Ahaz ( 2 Regi 16:1–20 ; 2 Cronici 28 )

Regele Ahaz al lui Iuda a domnit timp de 16 ani la Ierusalim, dar nu a făcut ceea ce este bine înaintea Domnului, așa cum făcuse tatăl său David. El a umblat în căile împăraților lui Israel, a făcut chipuri turnate pentru baali, a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom și chiar a trecut pe fiii săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel.

Domnul l-a dat în mâinile împăratului Siriei și ale împăratului lui Israel, care l-au bătut și i-au luat mulți prizonieri. Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi 120.000 de oameni viteji din Iuda, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor.

Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împărații Asiriei, a prădat Casa Domnului și a adus jertfe dumnezeilor Damascului, care îl bătuseră, crezând că îl vor ajuta. Dar aceste acțiuni au fost doar prilejul căderii lui și a întregului Israel. Ahaz a închis ușile Casei Domnului, și-a făcut altare în toate colțurile Ierusalimului și a ridicat înălțimi în fiecare cetate a lui Iuda, mâniind astfel pe Domnul Dumnezeul părinților săi.

Ezechia, un împărat devotat Domnului

Ezechia ( 2 Regi 18–20 ; 2 Cronici 29–32 ; Isaia 36–39 )

În al treilea an al domniei lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. Ezechia avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abi, fata lui Zaharia.

Ezechia a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. El a îndepărtat înălțimile, a sfărâmat stâlpii idolești, a tăiat astarteele și a sfărâmat în bucăți șarpele de aramă pe care-l făcuse Moise. Ezechia și-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel și nu a fost niciun alt împărat al lui Iuda ca el. El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El și a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.

Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut. El s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei și nu i-a mai fost supus. Ezechia a bătut pe filisteni până la Gaza și le-a pustiit ținutul.

Însă, în timpul domniei lui Ezechia, Samaria a fost luată de împăratul Asiriei, iar poporul Israel a fost dus rob în Asiria. Mai târziu, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite din Iuda și a pus stăpânire pe ele. Ezechia a trimis să spună împăratului Asiriei că a greșit și a plătit tribut pentru a-l îndepărta. Totuși, Rabșache, trimisul împăratului Asiriei, a venit la Ierusalim și l-a amenințat pe Ezechia, încercând să-l convingă să se predea.

În cei 29 de ani de domnie, națiunea a cunoscut o perioadă de prosperitate spirituală și materială. Ezechia a restabilit slujba Paștelui și a reintrodus sărbătorile pe care Iuda nu le mai experimentase de pe vremea lui Solomon.

Când Ezechia a crezut că va muri de boală, s-a rugat pentru vindecare, iar Dumnezeu i-a prelungit viața cu 15 ani. Domnia sa a fost marcată de o reînoire spirituală și de o perioadă de pace și stabilitate pentru Iuda.

Manase, Împăratul Rătăcit și Reîntors la Dumnezeu

Manase ( 2 Regi 21:1–18 ; 2 Cronici 33:1–20 )

Manase a fost un împărat al lui Iuda care a domnit timp de 55 de ani la Ierusalim. El a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, urmând practicile idolatre ale neamurilor pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea poporului Israel. Manase a reconstruit înălțimile pe care tatăl său, Ezechia, le-a dărâmat, a ridicat altare pentru Baali și a adus închinare astrelor cerului. Mai mult, a trecut fiii săi prin foc și a practicat vrăjitorii și descântece. Totuși, în vremea necazului său, Manase s-a smerit înaintea Domnului, care l-a ascultat și l-a readus la Ierusalim. După aceea, Manase a înlăturat idolii din Casa Domnului și a poruncit poporului să slujească Dumnezeului lui Israel. Deși poporul a continuat să aducă jertfe pe înălțimi, Manase a fost un împărat care a cunoscut puterea pocăinței și a revenirii la Dumnezeu.

Manase – Cel Mai Lung Rege al Iudei

Manase a început domnia sa la doar 12 ani și a condus Iuda timp de 55 de ani, devenind astfel cel mai longeviv rege al regatului. Din păcate, domnia sa a fost marcată de o abatere semnificativă de la calea tatălui său, regele Ezechia. Manase a condus poporul să se închine lui Baal, a practicat vrăjitoria și a consultat mediumi, ajungând chiar să verse sânge nevinovat.

Acțiunile lui Manase au atras pedeapsa divină, iar asirienii au atacat Ierusalimul, închizându-l pe rege. Forțat să se pocăiască, Manase a fost restaurat în final de Dumnezeu, care i-a redăruit împărăția.

Amon, Regele Rău al Iudeei

Amon ( 2 Regi 21:19–26 ; 2 Cronici 33:21–25 )

Amon a urcat pe tronul Iudeei la vârsta de 22 de ani și a domnit doar doi ani la Ierusalim. Însă, în timpul scurt al domniei sale, Amon a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, urmând exemplul tatălui său, regele Manase. El a adus jertfe tuturor idolilor pe care i-a făcut tatăl său și le-a slujit. Amon nu s-a smerit înaintea Domnului, așa cum făcuse Manase, ci a devenit din ce în ce mai vinovat. În cele din urmă, slujitorii lui Amon s-au răzvrătit împotriva lui și l-au ucis în casa lui. Totuși, poporul țării a ucis pe toți cei care uneltiseră împotriva împăratului Amon și l-au pus împărat pe fiul său.

Iosia – Un Împărat Dedicat Domnului

Iosia ( 2 Regi 22:1–23:30 ; 2 Cronici 34–35 )

Regele Iosia: Un Exemplu de Devotament Față de Dumnezeu

Începând cu vârsta de opt ani, Iosia a domnit timp de 31 de ani ca rege al Iudeei. În ciuda influenței tatălui său rău, Amon, Iosia a ales să-L urmeze pe Dumnezeu. Când marele preot Hilchia a descoperit cartea legii Domnului, care fusese pierdută în timpul domniei lui Manase, Iosia a luat în serios mesajul ei. Auzind judecățile care fuseseră profețite, el a strigat către Dumnezeu pentru milă. Iosia a cerut ca legea să fie citită tuturor oamenilor, demarând o reformă și evitând judecata în timpul vieții sale. Biblia ne spune că nu a existat un rege ca Iosia, „care s-a întors la Domnul din toată inima lui, din tot sufletul și din toată puterea lui” (2 Regi 23:25).

Iosia a fost un împărat al lui Iuda care a domnit timp de 31 de ani la Ierusalim. El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în căile tatălui său David, fără a se abate nici la dreapta, nici la stânga.

La o vârstă tânără, în al optulea an al domniei sale, Iosia a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. În al doisprezecelea an, el a început să curețe Iuda și Ierusalimul de înălțimi, idolii Astarteei, chipurile cioplite și turnate.

Iosia a dărâmat altarele baalilor, a tăiat stâlpii închinaţi soarelui, a sfărâmat idolii și a ars oasele preoților pe altarele lor, curățind astfel Iuda și Ierusalimul. El a continuat această reformă în întreaga țară a lui Israel.

În al optsprezecelea an al domniei sale, Iosia a trimis oameni să dreagă Casa Domnului. În timpul acestor lucrări, a fost găsită Cartea Legii Domnului, dată prin Moise. Când împăratul a auzit cuvintele Legii, s-a smerit înaintea Domnului.

Iosia a încheiat un legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui. El a îndepărtat toate urâciunile din țară și a făcut ca toți israeliții să slujească Domnului Dumnezeului lor. În tot timpul vieții sale, poporul nu s-a abătut de la Domnul.

Domnia scurtă a lui Ioahaz, rege al Iudeei

Ioahaz ( 2 Regi 23:31–34 ; 2 Cronici 36:1–4 )

Poporul țării l-a ales pe Ioahaz, fiul lui Iosia, să fie noul rege al Iudeei, după moartea tatălui său. Ioahaz a avut o domnie de doar trei luni la Ierusalim, înainte ca Faraonul Neco din Egipt să îl detroneze și să îl înlocuiască cu fratele său, Eliachim, redenumit Ioiachim. Faraonul Neco a impus de asemenea o taxă grea asupra țării, de o sută de talanți de argint și un talant de aur.

Ioiachim – Un Împărat Rău și Pedepsit

Ioiachim ( 2 Regi 23:31–24:7 ; 2 Cronici 36:5–8 )

Ioiachim a ajuns împărat la vârsta de 25 de ani și a domnit 11 ani la Ierusalim. Din păcate, Biblia ne spune că „el a făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului său”. Această atitudine l-a adus în conflict cu Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care s-a suit împotriva lui, l-a legat cu lanţuri de aramă și l-a dus la Babilon. Nebucadneţar a dus la Babilon și unelte din Casa Domnului. Celelalte fapte ale lui Ioiachim, urâciunile pe care le-a săvârşit și răul ce se afla în el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. În locul lui, a domnit fiul său Ioiachin. Ioiachim, făcut conducător de către Faraon, a fost fratele lui Ioahaz. Domnia lui Ioiachim a durat 11 ani, timp în care el a asuprit poporul și i-a impus taxe grele — pentru a putea plăti tribut Faraonului. Babilonul a asediat de asemenea Ierusalimul pentru prima dată în anul 605 î.Hr.

Ioiachin: Un Împărat Scurt, Dar Controversat

Ioiachin/Ieconia ( 2 Regi 24:8–16 ; 2 Cronici 36:9–10 )

Ioiachin a fost un împărat al Iudeei care a domnit doar trei luni și zece zile. Deși a fost tânăr când a ajuns la tron, la doar 18 ani, el a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, urmând exemplul tatălui său.

În timpul domniei sale, Ierusalimul a fost asediat de trupele lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Ioiachin s-a predat împăratului babilonian, care l-a luat captiv și l-a dus la Babilon, împreună cu multe comori din Templul Domnului. Nebucadnețar l-a pus apoi pe unchiul lui Ioiachin, Zedechia, pe tronul Iudeei.

Domnia scurtă și controversată a lui Ioiachin a marcat o perioadă tulbure în istoria Iudeei, prefigurând căderea Ierusalimului și exilul babilonian.

Regele Zedechia: O Poveste de Avertisment și Judecată

Zedechia ( 2 Regi 24:17–25:26 ; 2 Cronici 36:11–21 )

Zedechia, în vârstă de 21 de ani, a devenit rege al Ierusalimului și a domnit timp de 11 ani. Însă el a făcut rău în ochii Domnului și nu s-a smerit în fața profetului Ieremia, care îi vorbea în numele Domnului.

Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Nebucadnețar, care îl pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Și-a înțepenit grumazul și și-a învârtoșat inima, refuzând să se întoarcă la Domnul Dumnezeul lui Israel.

În consecință, toate căpeteniile preoților și poporul au înmulțit fărădelegile, pângărind Casa Domnului. Deși Dumnezeu i-a trimis mesageri să-i avertizeze, ei și-au bătut joc de ei, nesocotindu-le cuvintele și râzând de profeții Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.

Atunci, Domnul a adus împotriva lor pe împăratul haldeenilor, care i-a ucis cu sabia pe tinerii lor în Templul sfânt. Nebucadnețar a distrus Casa lui Dumnezeu, a dărâmat zidurile Ierusalimului și a luat în robie pe cei ce au scăpat de sabie, până când s-au împlinit cuvintele Domnului rostite prin profetul Ieremia.

Zedechia, fratele lui Ioiachin, a fost numit de babilonieni ca rege al Iudeei. Însă, în ciuda sfaturilor divine de a se supune babilonienilor, Zedechia s-a răzvrătit împotriva lor în timpul celui de-al 11-lea an al domniei sale. Drept răspuns, babilonienii au asediat Ierusalimul pentru o ultimă dată și l-au distrus în 586 î.Hr., marcând astfel sfârșitul Regatului Iudeei.

Dumnezeu și Regii lui Israel: O Relație Complexă și Semnificativă

Istoria regilor lui Israel este una plină de învățăminte prețioase despre modul în care Dumnezeu lucrează în viața oamenilor. De la Saul la David și Solomon, fiecare rege a avut o relație unică cu Creatorul, care a influențat profund cursul evenimentelor din acea epocă. Prin succese și eșecuri, ascultare și neascultare, acești conducători au ilustrat modul în care Dumnezeu poate folosi pe oricine, dacă își predau viața în mâinile Sale. Explorând această temă fascinantă, putem descoperi lecții valoroase pentru viața noastră de astăzi.

Dumnezeu a avut un plan divin pentru poporul Său ales, Israel, și i-a folosit pe regii lor în diverse capacități pentru a-și împlini scopurile. Iată câteva dintre rolurile cheie pe care le-au avut acești regi:

Pentru a cuceri națiuni ostile și periculoase (1 Samuel 15:2–3; 2 Samuel 8:1–6; 2 Cronici 20:14–23)
Pentru a păstra ordinea și a acționa ca judecători pentru popor (1 Regi 3:16–28)
Pentru a întări națiunea și a o ajuta să crească economic (2 Cronici 17:12–13; 27:3)
Pentru a construi și a restaura templul (1 Regi 5:2–6; 2 Regi 22:3–6)
Să întoarcă poporul înapoi la Dumnezeu și să aducă reforma în țară (1 Regi 15:11–12; 2 Regi 22:8–23:25; 2 Cronici 29–31)
Pentru a indica adevăratul și desăvârșitul Rege al evreilor – Isus – care avea să vină din neamul regal al lui David (Isaia 9:6–7; Ieremia 23:5)

Lecțiile Regilor Israelului: Despre Libertatea Alegerii și Consecințele Acțiunilor Noastre

Deși nu trăim sub o monarhie, poveștile regilor Israelului ne oferă lecții valoroase despre natura umană și viața creștină. Aceste lecții includ:

Dumnezeu ne permite să luăm propriile decizii și să învățăm din consecințele acțiunilor noastre. Dumnezeu prețuiește și protejează libertatea noastră de alegere. De aceea, El a permis israeliților să aibă regi (în ciuda avertismentelor Sale) și a permis acelor regi să ia decizii în numele națiunii. Dar cu aceste decizii vin consecințe, fie pozitive, fie negative. Cu toate acestea, dacă le permitem, chiar și consecințele negative pot deveni oportunități de creștere.

Influența liderilor – o putere mai mare decât ne place să recunoaștem

Liderii au o influență semnificativă asupra celor pe care îi conduc, fie că este vorba despre o națiune, o organizație sau o biserică. Alegerea lor de a trăi în smerenie și supunere față de Dumnezeu poate aduce mult bine, în timp ce cedarea motivelor egoiste îi poate determina pe cei din subordine să urmeze aceeași direcție.

Fără Dumnezeu, oamenii pot deveni ușor mândri, egoiști și însetați de putere. Tendința umană naturală nu este de a avea grijă de cei răniți și de a apăra drepturile celor oprimați, ci de a fi controlați de frică și mândrie. Frica duce la acte egoiste de conservare, în loc de iubire și compasiune, iar mândria poate genera exces de încredere, lipsă de precauție și respect redus pentru ceilalți.

Istoria consemnată în Biblie ne arată că avem nevoie de ajutor din afara noastră pentru a depăși aceste tendințe negative. Alegerea liderilor de a trăi în smerenie și dependență de Dumnezeu poate face o diferență semnificativă în viețile celor pe care îi conduc.

Deși nu ne confruntăm cu lupte fizice ca regii din Vechiul Testament, încă avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în luptele noastre spirituale. Fie că ne luptăm cu resentimente față de un membru al familiei, încercăm să ne împotrivim viciilor sau căutăm puterea de a ne păstra integritatea atunci când toți par să-și creeze propriile standarde morale, depindem de Dumnezeu. Începeți prin a-L chema pentru ajutor și a medita asupra promisiunilor Bibliei. De asemenea, alegeți cu grijă consilierii, deoarece aceștia pot face diferența între succes și eșec. Acești consilieri nu trebuie să fie neapărat profesioniști sau experți, ci pot fi surse de încredere precum prieteni, membri ai familiei sau chiar autori de cărți de dezvoltare personală. Ascultați cu atenție pe cine alegeți să vă ghideze, deoarece acest lucru vă poate influența viitorul.

Regii lui Israel: Între Glorie și Decădere

Istoria regilor lui Israel este o poveste fascinantă, care dezvăluie atât momente de glorie, cât și de decădere. Aceștia au cuprins întreaga gamă a conducerii, de la binevoitori până la corupți, de la umili până la mândri, de la cei care au ascultat de Dumnezeu până la cei care s-au închinat la idoli și au practicat ritualuri îngrozitoare.

Chiar și cei mai buni dintre ei, precum Solomon, au eșuat spectaculos. Deși a cerut cu umilință înțelepciune, Dumnezeu i-a dăruit un IQ incredibil, precum și bogăție și prosperitate. Domnia sa a fost cea mai mare dintre toți regii lui Israel. Și totuși, a căzut. Această lecție ne amintește că niciunul dintre noi nu este scutit de a face greșeli majore.

Prin aceste povești, regii lui Israel ne învață că trebuie să ne bazăm pe Regele Isus mai presus de orice ființă umană. El a trăit un exemplu perfect și ne oferă puterea de a-l urma. Și El nu ne va dezamăgi niciodată.

 Psalmul 146:3–5 ”Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
⁴ Suflarea lor trece, se întorc în pământ
şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.
⁵ Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,
ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!”