Ce înseamnă că omenirea este făcută după chipul lui Dumnezeu

În ultima zi a creației, Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Geneza 1:26”26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră. Ei să domnească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste orice animal care se târăște pe pământ!)

Prin această declarație sfântă, Dumnezeu și-a încheiat marea sa lucrare cu o atingere personală. Adam, primul om, a fost format din țărână și a primit viață prin respirația divină ,,Duh de viata,, a lui Dumnezeu (Geneza 2:7). În consecință, omul este o creatură unică în întreaga creație, având atât o componentă fizică, cât și una spirituală.

Măiestria divină a fost demonstrată prin creativitatea sa în a-l forma pe om. În fiecare aspect al creației umane se regăsește o oglindire a Creatorului divin. Dacă privim în jurul nostru, putem vedea frumusețea din creația lui Dumnezeu răspândită în toate formele de viață, de la animale la plante, dar omul este coroana creației. Acesta a fost creat cu o conștiință înzestrată cu capacitatea de a cunoaște, de a iubi și de a adora pe Dumnezeu.

A avea „chipul” sau „asemănarea” lui Dumnezeu înseamnă, în cei mai simpli termeni, că am fost făcuți să ne asemănăm cu Dumnezeu.
A avea „chipul” sau „asemănarea” lui Dumnezeu se referă la faptul că suntem făcuți să ne asemănăm cu Dumnezeu atât mental, cât și emoțional.
Adam nu semăna cu Dumnezeu în sensul că Dumnezeu are carne și sânge.
Cu toate acestea, trăsăturile fizice ale lui Adam nu reflectau această asemănare, deoarece Dumnezeu, fiind duh, nu are trup.
Scriptura spune că „Dumnezeu este duh” (Ioan 4:24) și, prin urmare, există fără trup.
Această asemănare se referă mai degrabă la viața lui Dumnezeu care a fost oglindită în trupul perfect sănătos al lui Adam.
Cu toate acestea, trupul lui Adam a oglindit viața lui Dumnezeu în măsura în care a fost creat în perfectă sănătate și nu a fost supus morții.
Aceasta a fost înainte de căderea lui Adam și apariția păcatului și morții în lume.

Imaginea lui Dumnezeu (în latină, imago dei ) se referă la partea imaterială a umanității.
Imaginea lui Dumnezeu trascende aspectul fizic al oamenilor și este vorba mai mult despre trăsăturile mentale și morale.
Ea deosebește ființele umane de lumea animală, le potrivește pentru stăpânirea pe care Dumnezeu a intenționat-o să o aibă asupra pământului (Geneza 1:28) și le permite să comunice cu Creatorul lor.
Această asemănare îi permite omului să aibă stăpânirea pe care Dumnezeu a intenționat-o să o aibă asupra pământului și să comunice cu Creatorul său.
Este o asemănare mentală, morală și socială.
Ea ne face capabili să iubim, să judecăm, să creăm și să avem relații semnificative unii cu alții și cu Dumnezeu.

În ciuda păcatului și corupției care a intrat în lume, această asemănare profundă încă există în fiecare dintre noi ca fii și fiice ale lui Dumnezeu.

Din punct de vedere mental, umanitatea a fost creată ca un agent rațional, volitiv.
Ființele umane pot gândi și alege în mod conștient în funcție de propriile lor criterii și raționamente, iar aceasta este o caracteristică distinctivă a umanității.
Cu alte cuvinte, ființele umane pot raționa și alege.
Această capacitate de a raționa și a alege ne definește ca ființe umane și ne diferențiază de alte specii din lumea animală.
Aceasta este o reflectare a intelectului și libertății lui Dumnezeu.
Deoarece suntem creați după chipul lui Dumnezeu, avem un intelect și o libertate care ne permit să creăm, să inovăm și să ne bucurăm de frumusețea lumii înconjurătoare.
Ori de câte ori cineva inventează o mașină, scrie o carte, pictează un peisaj, se bucură de o simfonie, calculează o sumă sau numește un animal de companie, el sau ea proclamă faptul că suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu.
Aceasta este o expresie a faptului că suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu și că avem puterea de a transforma lumea în jurul nostru.

 Din punct de vedere social, umanitatea a fost creată pentru părtășie.
Din acest motiv, avem nevoie unii de alții pentru a trăi viața pe care Dumnezeu ne-a propus-o.
Aceasta reflectă natura triunică a lui Dumnezeu și iubirea Sa.
Părtășia nu ne este oferită doar ca o binecuvântare, ci și ca o responsabilitate, pentru a ne ajuta să ne sfătuim unul pe altul și să ne încurajăm în împlinirea scopului lui Dumnezeu pentru viețile noastre.
În Eden, relația principală a umanității a fost cu Dumnezeu (Geneza 3:8 implică părtășie cu Dumnezeu), iar Dumnezeu a făcut prima femeie pentru că „nu este bine ca bărbatul să fie singur” (Geneza 2:18).
Indiferent de diferitele roluri pe care le jucăm în comunitatea noastră, este important să căutăm să păstrăm centrul relațiilor noastre în Dumnezeu și planul Său.
De fiecare dată când cineva se căsătorește, își face un prieten, îmbrățișează un copil sau merge la biserică, el sau ea demonstrează faptul că suntem făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
Această perspectivă poate ajuta să ne menținem în linie cu direcția dorită și să aducem deservire lui Dumnezeu în tot ceea ce facem.

O parte din a fi făcut după chipul lui Dumnezeu este că Adam a avut capacitatea de a face alegeri libere.
Dumnezeu ne-a dat puterea de a face alegeri, dar El ne-a acordat și libertatea de a le face.
Deși li s-a dat o natură dreaptă, Adam și Eva au făcut o alegere rea de a se răzvrăti împotriva Creatorului lor.
Atingerea libertății poate fi de două feluri: libertatea de a face alegeri și libertatea de a suporta consecințele.
Făcând astfel, ei au stricat chipul lui Dumnezeu în ei înșiși și au transmis acea asemănare deteriorată tuturor descendenților lor (Romani 5:12).
Adam și Eva au ales să se răzvrătească și a trebuit să suporte consecințele alegerii lor.
Astăzi, încă purtăm chipul lui Dumnezeu (Iacov 3:9), dar purtăm și cicatricile păcatului.
De asemenea, și noi suntem responsabili pentru alegerile noastre și trebuie să punem față de consecințele lor.
Din punct de vedere mental, moral, social și fizic, arătăm efectele păcatului..
Cu toate acestea, putem găsi speranță și vindecare prin credința în Isus Hristos, care ne poate ajuta să purtăm mai bine chipul lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt.

Vestea bună este că, atunci când Dumnezeu răscumpără un individ, El nu doar îl iartă de păcatele sale, dar începe şi procesul de transformare a înţelegerii sale asupra lumii şi a sentimentelor sale faţă de sine însuşi. Încet-încet, Îl ajută pe om să îşi recapete imaginea inițială a lui Dumnezeu, prin crearea unui „eu nou, creat pentru a fi asemenea lui Dumnezeu în adevărata dreptate și sfințenie” (Efeseni 4:24). În mod surprinzător, răscumpărarea se extinde chiar şi asupra întregii creaţii, aşa cum spune Romani 8:19-22. Această transformare este disponibilă numai prin harul lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos ca Mântuitor al nostru de păcatul care ne desparte de Dumnezeu (Efeseni 2:8-9). Prin Hristos, suntem făcuți noi creații asemănătoare lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:17) şi putem experimenta bucuria unei vieţi cu sens şi scop.