Ce este Sfințirea – Transformarea Spirituală Profundă

Sfințirea poate fi definită ca o lucrare plină de har a lui Dumnezeu care îi dă posibilitatea creștinilor să urmeze codul moral al lui Dumnezeu, să-L iubească și să-și iubească aproapele și chiar și pe dușmani ca pe ei înșiși.

Dar ce este harul?
În mod simplu, este favoarea nemeritată a lui Dumnezeu.

Sfințirea este lucrarea plină de har a lui Dumnezeu.

Sfințirea nu poate fi dobândită prin propriile acțiuni; acesta este un dar al lui Dumnezeu.

Harul este favoarea nemeritată a lui Dumnezeu.

Astfel, pentru a fi sfințiți, nu trebuie să fim vrednici sau buni, ci trebuie să ne încredem în îndurarea divină.

Este poziția Lui iubitoare față de toți oamenii.

În această lumină, este important să înțelegem că Dumnezeu dorește binele nostru și al tuturor oamenilor, de aceea a creat sfințirea ca un mod prin care putem trăi în armonie cu El și cu semenii noștri.

Dumnezeu nu sfințește o persoană pentru că este vrednică sau bună; Dumnezeu sfințește o persoană datorită îndurării Sale.
Sfințirea presupune vindecarea și transformarea noastră interioară de către Duhul Sfânt.

Aceasta înseamnă că sfințirea este darul gratuit al lui Dumnezeu (Efeseni 2:8).

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință.
Este important să înțelegem că sfințirea este primită prin credință și nu prin fapte proprii.

Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
Prin urmare, putem vedea că sfințirea este un dar gratuit al lui Dumnezeu pe care trebuie să-L primim prin credință.

Sfințirea este lucrarea pe care Duhul Sfânt o inițiază și o susține

(Galateni 3:1–3; Legea şi credinţa

1 O, galateni nechibzuiţi! Cine* v-a fermecat** pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?

2 Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul* ori** prin auzirea credinţei?

3 Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început* prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească**?

Galateni 5:16–18).
Odată ce primim acest dar, trebuie să umblăm în Duhul și să-L ascultăm, astfel încât să fim liberi de poftele firii pământești.
Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești.
Aceasta se realizează prin supunerea voinței noastre față de Duhul Sfânt și prin evitarea tentațiilor păcatului.
Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.
Este important să înțelegem că Duhul Sfânt este cel care integrează sfințirea în viața noastră și ne ajută să devenim mai asemenea lui Hristos.

Prin urmare, trebuie să fim recunoscători pentru acest dar minunat și să ne străduim să trăim în conformitate cu voința lui Dumnezeu pentru noi.

Sfințirea este supranaturală.
Sfințirea este un proces de o importanță fundamentală pentru orice creștin.

Ca o lucrare a lui Dumnezeu, sfințirea include dobândirea de noi obiceiuri, practici și gânduri.

Acest proces începe odată cu aderarea la credință și implică o schimbare profundă a vieții individuale.

Sfințirea este despre a trăi în conformitate cu voia lui Dumnezeu și a reflecta natura Sa în lume.
Sfințirea rezultă din prezența supranaturală și puterea Duhului Sfânt care lucrează în viața unui creștin

(Galateni 5:22–26; Galateni 5:22-26
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.
Acela care a fost sfințit nu mai trăiește în păcat, ci trăiește o viață plină de îndurare și dragoste, sub îndrumarea Duhului Sfânt.

Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Este o experiență liberatoare care permite creștinului să se deschidă la puterea divină ce poate să-l elibereze de problemele și de viciile lui.

Efeseni 3:20-21 Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

Prin urmare, sfințirea este de fapt o călătorie spirituală pe care trebuie să o facem conștient și cu devotament.

2 Corinteni 12:9–10 Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
Sfințirea este un proces care nu se oprește niciodată, asigurând o creștere continuă a credinciosului.

Aceasta înseamnă că sfințirea nu este limitată de personalitate, experiență de viață sau educație.
Este o chemare la sfințenie și perfecțiune care ne îndeamnă la o viață de slujire adâncă și încredere în Dumnezeu.

Sfințirea este un dar minunat al lui Dumnezeu care ne schimbă și ne modelează conform voinței Sale divine.

Aceasta reprezintă un angajament profund cu Dumnezeu și o dăruire sinceră de sine pentru a fi folosiți în slujba Sa.

Sfințirea implică o transformare a persoanei umane în adâncul inimii și sufletului său.
În cele din urmă, sfințirea este o călătorie de dragoste cu Dumnezeu întreprinsă de creștinii devotați.

Este mai mult decât ceea ce poate vedea sau simți oricine.

Este un proces misterios, complex pe care Dumnezeu îl inițiază și îl susține ca un dar..
Astfel, prin sfințire, misterul și puterea lui Dumnezeu sunt manifestate în noi, iar noi devenim mărturii vii ale harului Său.

Sfințirea este un proces continu

Nu se întâmplă toate odată.
Sfințirea este un proces continuu de creștere spirituală, prin care ne transformăm într-un mod treptat în imaginea lui Hristos.

Creștinii nu devin imediat iubitori, buni, umili și stăpâni pe sine.
Aceasta înseamnă că trebuie să ne dăm voie să fim transformați de Duhul Sfânt și să lucrăm împreună cu El în procesul de sfințire.

Ca proces, sfințirea înseamnă a deveni mai sfânt în timp.
În timp ce suntem sfințiți, trebuie să fim răbdători și să recunoaștem că transformarea noastră va fi completă doar când vom ajunge în prezența lui Dumnezeu.

La fel ca un copil care crește până la maturitate, creștinii devin mai sfințiți în timp

(1 Petru 2:2).
Apostolul Petru ne îndeamnă să ne hrănim cu laptele duhovnicesc și să creștem spre mântuire, la fel ca pruncii care cresc până la maturitate.
2şi, ca* nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele** duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire,

Aceasta înseamnă că creștinii ar trebui să se aștepte să facă progrese, să crească și să devină mai iubitoare, mai buni, umili și mai stăpâni în viața lor.
Prin această creștere, vom deveni mai iubitori, mai buni, mai umili și mai stăpâni pe sine, așa cum ne-a învățat Hristos.

Deși pot exista eșecuri ocazionale și lupte de-a lungul vieții, Dumnezeu Își face poporul sfânt pe termen lung.
Chiar dacă vom avea eșecuri și lupte, Dumnezeu lucrează în noi și ne va face Sfinții Lui pe termen lung.

Apostolul Pavel, explică că, deși este un urmaș al lui Isus, el nu este „deja perfect”, ci continuă să urmărească chemarea lui Dumnezeu la viață nouă

(Filipeni 3:12–14).
Pavel explică faptul că procesul de sfințire este continuu și că trebuie să alergăm spre țintă, uitând ce este în urma noastră și având încredere în buna chemare a lui Dumnezeu.
Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus.
El recunoaște faptul că nu a ajuns încă la desăvârșire, dar se străduiește să meargă înainte prin credință.
Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
Astfel, este clar că sfințirea nu înseamnă că suntem perfecți, ci că ne creștem în credință și în iubirea lui Hristos.

Chiar și ca misionar și martor ocular al învierii lui Isus, Pavel continuă într-o iubire imperfectă

Romani 7:15 : 15Căci nu ştiu ce fac: nu* fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
Și chiar dacă ne luptăm cu slăbiciunile noastre, trebuie să avem încredere în puterea lui Dumnezeu și să ne îmbrățișăm slăbiciunile.
* Gal 5:17

Pentru el, a fi sfințit înseamnă a îmbrățișa slăbiciunile și a avea încredere în bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu

(2 Corinteni 12:7–10).
Pavel recunoaște că a fost pus la încercare de Satana, dar Dumnezeu l-a asigurat că harul Său este de ajuns.
Și ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf.

Cu toate acestea, este normal să ne rugăm pentru ajutorul lui Dumnezeu și să trăim încredințați că El ne va ajuta în slăbiciunea noastră.

De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

Harul lui Dumnezeu ne ajută să depășim slăbiciunile noastre și să devenim mai puternici în credință.
Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

Cu toate că nu suntem perfecți, ne putem bucura în slăbiciunea noastră, pentru că atunci puterea lui Hristos este făcută desăvârșită.
De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare..
Așadar, să nu ne pierdem niciodată speranța și să ne străduim să fim sfințiți în fiecare zi, prin puterea și harul lui Dumnezeu.

Sfințirea are ca rezultat fapte bune.
Sfințirea poate fi definită ca procesul prin care o persoană se dezvoltă spiritual și devine mai bine pregătită să facă fapte bune, conform învățăturilor Sale.

Dumnezeu cere poporului Său „să facă dreptate, să iubească bunătatea și să umble smerit” cu Dumnezeu
Mica 6:8 Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

Pentru creștini, Iacov 1:27 Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.
Această responsabilitate se aplică tuturor creștinilor, indiferent de condiția lor socială sau financiară.

Dumnezeu Își transformă poporul într-o capodopera creată pentru a face bine în lume
Efeseni 2:10.Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele..
Astfel, faptele bune sunt nu doar o opțiune pentru credincioși, ci și o chemare directă de la Dumnezeu.

Isus este imaginea perfectă a faptelor bune, dragostei, virtuților și calităților pe care Duhul Sfânt le produce în sfințire.

Creștinii trebuie să-L imite pe Dumnezeu, modelându-și viața după exemplele de dragoste și compasiune ale lui Isus

Efeseni 5:1–2; Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți.
Acest lucru îi va ajuta să trăiască în dragoste, la fel cum și Isus i-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi.
Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu.
Prin urmare, este important ca noi să călcăm pe urmele lui Isus.

1 Corinteni 11:1 1Călcaţi pe urmele* mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.
În felul acesta, vom putea să devenim mai asemănători cu Isus și cu caracterul sfânt al lui Dumnezeu.

În sfințire, Dumnezeu își formează poporul astfel încât să semene cu propriul Său caracter sfânt revelat în viața de iubire și sacrificiu de sine a lui Isus
Efeseni 4:20–24; 20 Dar voi nu aşa L-aţi cunoscut pe Cristos! 21 Cu siguranţă, aţi auzit despre El şi, ca urmaşi ai Lui, aţi fost învăţaţi adevărul care este în Isus.
Sfințirea ne ajută să ne dezbrăcăm de omul cel vechi și să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu.
22 Aţi fost învăţaţi, în ce priveşte felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se perverteşte după poftele înşelătoare, 23 să vă înnoiţi în atitudinea minţii voastre 24 şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, care este creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia care vin din adevăr.
Așadar, trebuie să ne schimbăm atitudinea mentală și să ne îndreptăm către sfințenie și dreptate.

2 Corinteni 4:6 Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos..
Prin intermediul lui Isus Hristos, Dumnezeu își luminează poporul și face să strălucească lumina cunoștinței slavei Sale.

Sfințenia este cununa adevăratei fericiri și este o călătorie care cere dedicare și curaj. Sfințirea este ceea ce ne îndeamnă inimile să tânjească în fiecare zi după acea sfințenie, să o căutăm și să o urmărim. Prin a fi curățiți de tot ceea ce contamină trupul și spiritul, suntem capabili să desăvârșim sfințenia din profunda noastră dorință de a fi mai buni, mai sfinți și mai aproape de Dumnezeu.

Așa cum spune și 2 Cor. 7:1, avem promisiuni minunate pentru a ne motiva să ne străduim în această călătorie a sfințeniei. Preaiubiților, suntem chemați să curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, să ne ducem sfințirea până la capăt și să trăim în frica de Dumnezeu. Aceasta nu este o călătorie ușoară și necesită sacrificiu, disciplină și răbdare, dar cu credință putem obține puterea necesară pentru a o duce cu brio până la capăt.

Caracterul sfânt nu este un dar dat oamenilor de sus, ci este o acțiune a voinței, o alegere pe care o facem zi de zi în viața noastră. În fiecare moment, avem libertatea de a alege calea sfințeniei sau așteptarea să vină ceva din afara noastră.

Dar să mergem pe calea sfințeniei este o alegere valoroasă și benefică, și ne va conduce la un nivel mai înalt de fericire și pace interioară.

Ce este Sfințirea – Transformarea Spirituală Profundă

Leveticul 11-44:45
44 Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi*, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
* Exod 19:6 Lev 19:2 Lev 20:7 Lev 20:26 1 Tes 4:7 1 Pet 1:15 1 Pet 1:16
45Căci* Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru şi să fiţi sfinţi**, căci Eu sunt sfânt.
* Exod 6:7 ** Lev 11:44
46Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele care se mişcă în ape şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ,
47ca să* faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănâncă şi dobitocul care nu se mănâncă.’”

Matei 5:48; Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.

Ioan 17:13–19; 13Dar, acum, Eu vin la Tine și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

14Le-am dat Cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

15Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.

16Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

17Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

18Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.

19Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.

Fapte 20:32; Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți.

Fapte 26:15–18; 15‘Cine eşti, Doamne?’, am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.

16Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca* să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.

17Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la* care te trimit,

18ca să* le deschizi ochii, să** se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi sㆠprimească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea†† împreună cu cei*† sfinţiţi.’

Romani 13:11–14;Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.

Romani 15:14–16;În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sunt încredințat că sunteți plini de bunătate, plini și de orice fel de cunoștință și, astfel, sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții.

1 Corinteni 6:11;Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.

2 Corinteni 1:21–22;Și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Hristos, și care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a și pecetluit și ne-a pus în inimă arvuna Duhului.

2 Corinteni 7:1; Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Galateni 5:24;Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.

Efeseni 1:13–14; 13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul* adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu** Duhul Sfânt, care fusese făgăduit

14 şi care* este o arvună a moştenirii noastre, pentru** răscumpărarea celor† câştigaţi de Dumnezeu, spre†† lauda slavei Lui.

Efeseni, 4:1–3; Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii.

Coloseni 3:12–14; Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.

1 Tesaloniceni 5:23; Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

2 Tesaloniceni 2:13; Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința adevărului.

Evrei 6:1 De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu