Sensul principal al „biserică” nu este cel al unei clădiri, ci al oamenilor.

Înțelegerea adevărată a bisericii este mult mai profundă decât doar o clădire. Biserica este compusă nu numai din pereții săi și acoperișul său, ci din oamenii care se adună acolo. De fapt, sensul principal al cuvântului „biserică” este acela de a descrie oamenii care se adună în numele lui Isus și care trăiesc împreună ca un corp. Biserica este familia lui Dumnezeu, iar membrii săi își imită Mântuitorul în a fi slujitori pentru ceilalți și a trăi prin credință și dragoste. Prin urmare, biserica este mult mai mult decât o clădire, este o comunitate vie, plină de speranță și pasiune pentru Dumnezeu și pentru oamenii din lumea înconjurătoare.

Mulți oameni înțeleg astăzi biserica ca pe o clădire.
Mulți oameni înțeleg astăzi biserica ca pe o clădire, dar acesta este un concept greșit.
Aceasta nu este o înțelegere biblică a bisericii.
În realitate, biserica este mai mult decât o clădire fizică – este o comunitate de credincioși.
Cuvântul „biserică” este o traducere a cuvântului grecesc ekklesia , care este definit ca „o adunare” sau „cei chemați”.
Prin urmare, atunci când ne referim la biserica, ne referim la oameni care se adună în numele credinței.
Sensul rădăcină al bisericii nu este cel al unei clădiri, ci al oamenilor.
Acești oameni sunt trupul bisericii și sunt ceea ce o face să fie vie și activă.
Este ironic că atunci când îi întrebi pe oameni la ce biserică merg, de obicei identifică o clădire.
De aceea, atunci când vorbim despre biserică, ar trebui să ne referim la comunitatea de credincioși, și nu la clădirea fizică în care se adună.
Romani 16:5 spune: „Salutați biserica care este în casa lor”.-”Spuneţi sănătate şi Bisericii* care se adună în casa lor.”
Așadar, biserica poate fi găsită oriunde credincioșii se adună în numele credinței, fie că este vorba despre o clădire de biserică sau o casă particulară.
Pavel se referă la biserica din casa lor – nu o clădire de biserică , ci un corp de credincioși..
În cele din urmă, ar trebui să ne amintim că biserica este alcătuită din oameni, nu din pereți și cărămizi.

Biserica este trupul lui Hristos, al cărui cap este El.
Conform Scripturii, biserica este mai mult decât un simplu lăcaș de închinare sau o organizație; este organismul viu al lui Hristos pe pământ.
Efeseni 1:22-23 spune: „Și Dumnezeu a pus toate lucrurile sub picioarele Lui și L-a rânduit să fie cap peste toate pentru biserică, care este trupul Lui, plinătatea Celui care umple totul în orice fel”.
Dumnezeu a dat fiecărui credincios daruri spirituale pentru zidirea trupului lui Hristos și îndeplinirea scopului Său pentru biserică.
Trupul lui Hristos este alcătuit din toți credincioșii în Isus Hristos din ziua Cincizecimii ( Fapte 2 ) până la întoarcerea lui Hristos.
Biserica universală este alcătuită din toți credincioșii în Hristos din toată lumea, iar biserica locală este alcătuită din credincioși care într-o anumită regiune se adună în Numele lui Hristos.
Biblic, putem privi biserica în două feluri, ca biserică universală sau ca biserică locală..
În Biserică, credincioșii primesc învățătură, găsesc întărire spirituală, se sprijină unii pe alții și slujesc împreună în misiunea de a face cunoscută Evanghelia.

Biserica universală este formată din toți, pretutindeni, care au o relație personală cu Isus Hristos.
Biserica universală este considerată una din cele două mari componente ale creștinismului, cealaltă fiind biserica locală.
„Căci toți am fost botezați printr-un singur Duh într-un singur trup, fie iudei, fie greci, sclavi sau liberi, și tuturor ni s-a dat să bem un singur Duh” ( 1 Corinteni 12:13 ).
Cu alte cuvinte, membrii bisericii universale nu sunt neapărat membrii aceleiași biserici locale, ci sunt uniți prin credința comună în Isus Hristos.
Acest verset spune că oricine crede face parte din trupul lui Hristos și a primit Duhul lui Hristos ca dovadă.
În plus, acest concept de biserica universală subliniază unitatea tuturor credincioșilor în Hristos, indiferent de diferențele culturale sau etnice.
Toți cei care au primit mântuirea prin credința în Isus Hristos fac parte din biserica universală..
Prin urmare, biserica universală este mult mai mare decât orice biserică locală și nu este legată de o anumită clădire sau denumire denominatională.

Biserica locală este descrisă în Galateni 1:1–2 : „Pavel, un apostol .
În acești versete, se sugerează că biserica era o parte vitală a vieții credincioșilor din Galatia.
Este posibil ca fiecare biserică să fi avut propriul lor păstor.
Dar toate aceste biserici au fost unite prin credința comună în Isus Hristos.
si toti fratii cu mine, la bisericile din Galatia”.
Această unitate în diversitate ne arată importanța de a fi conectați cu alți creștini din comunitatea noastră.
Aici vedem că în provincia Galația erau multe biserici — aveau o slujire localizată și erau împrăștiate în toată provincia.
Fiecare biserică locală avea propriul lor scop și misiune în ceea ce privește slujirea lui Dumnezeu și a comunității lor.
Erau biserici locale.
Este important să recunoaștem faptul că biserica universală este compusă din toate biserici locale din întreaga lume.
O biserică baptistă, o biserică luterană, o biserică E-Free etc., nu este biserica , ca în biserica universală; mai degrabă, este o biserică locală , un corp local de credincioși.
Toți cei care cred în Hristos fac parte din biserică universală.
Biserica universală este compusă din toți cei care aparțin lui Hristos.
Dar este prin intermediul bisericii locale că putem dezvolta relații semnificative și putem fi încurajați și susținuți în credința noastră.
Membrii bisericii universale ar trebui să caute părtășie și edificare într-o biserică locală..
Deci, a găsi o biserică locală potrivită și a fi activ în ea este vital pentru creșterea noastră spirituală și pentru împlinirea misiunii lui Dumnezeu în lume.

Pe scurt, biserica nu este doar o clădire sau o confesiune, ci este mult mai mult. Conform Bibliei, biserica este trupul lui Hristos — toți cei care și-au pus credința în Isus Hristos pentru mântuire ( Ioan 3:16 ; 1 Corinteni 12:13 ). Bisericile locale sunt adunări ale comunităților de oameni care pretind numele lui Hristos, având ca scop principal slujirea lui Dumnezeu și îmbunătățirea vieții spirituală a credincioșilor. Astfel, biserica poate fi privită ca un organism viu, care își are rădăcinile în credință și înțelegerea învățăturilor biblice, și care se dezvoltă și se extinde pe măsură ce membrii săi devin mai apropiați de Dumnezeu și mai uniți între ei. În concluzie, biserica este un element esențial al vieții spirituale a unui creștin și trebuie să fie locul în care credincioșii să se simtă conectați cu sursa lor de putere spirituală și să își găsească inspirația și susținerea necesare pentru a face față provocărilor vieții.

În cadrul unei biserici locale, credincioșii se adună în jurul unei comunități strânse și se bucură de o experiență de slujire unică. Dacă aceștia sunt sau nu membri ai bisericii universale depinde de autenticitatea credinței lor și de dorința lor personală de a face parte din familia creștină globală.
Prin intermediul bisericii locale, credincioșii nu numai că se implică în serviciul pentru cei din jur, dar își pot aplica și îmbunătăți cu adevărat cunoștințele și înțelegerea Scripturilor prin încurajare, predare și construire reciprocă. Aceasta reprezintă principiul „corpului” descris în 1 Corinteni capitolul 12, care evidențiază importanța unității și diversității în cadrul comunității creștine, toți lucrând împreună pentru a înțelege și a trăi din plin harul și dragostea lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Înțelegerea definiției ekklesia (și a ortografiei sale alternative ecclesia ) este o componentă importantă a înțelegerii bisericii.
Pentru a înțelege mai bine semnificația termenului, este important să ținem cont de contextul cultural și religios al epocii în care a fost folosit.
Ekklesia este un cuvânt grecesc definit ca „o adunare sau congregație chemată”.
În Noul Testament, acest termen apare de aproximativ 115 ori și se referă atât la comunitatea creștină locală, cât și la întreaga comunitate a credincioșilor.
Ekklesia este tradusă în mod obișnuit ca „biserică” în Noul Testament.
Termenul ekklesia este un cuvânt grecesc care datează din perioada clasică și era folosit în contextul adunărilor cetățenești.
De exemplu, Faptele Apostolilor 11:26 spune că „Barnaba și Saul s-au întâlnit cu biserica [ ekklesia ]” din Antiohia.
Acest verset demonstrează că biserica [ ekklesia ] nu este un concept abstract, ci o comunitate reală de oameni care se adună în numele lui Isus.
Și în 1 Corinteni 15:9, Pavel spune că a persecutat biserica [ ekklesia ] a lui Dumnezeu.” Prin urmare, „adunarea chemată” este o adunare de credincioși pe care Dumnezeu i-a chemat din lume și „în lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9).
Datorită răspândirii creștinismului în lumea elenistică, termenul ekklesia a început să fie folosit și în context religios, pentru a desemna adunarea credincioșilor.
Greacă ekklesia stă la baza cuvintelor noastre englezești eclesiastic („aferente bisericii”) și eclesiologie („studiul doctrinei referitoare la biserică”)..
În concluzie, înțelegerea semnificației și a contextului termenului ekklesia este esențială pentru a putea înțelege sensul și rolul bisericii în viața credincioșilor.