Antropologia creștină este o ramură importantă a studiului umanității care se concentrează pe perspectiva creștină / biblică asupra naturii umane. Această disciplină nu doar studiază aspectele imateriale și materiale ale omului, ci și înțelege natura umană în raport cu Dumnezeu și credința creștină.

Pe lângă problemele legate de natura umană, antropologia creștină se ocupă și de tema păcatului și a mântuirii. Această disciplină se concentrează pe modul în care omul poate trăi în conformitate cu principiile creștine, în ciuda tendinței sale naturale către păcat și egoism.

O altă problemă importantă abordată în antropologia creștină este învățătura despre crearea omului. Această disciplină analizează viziunea creștină despre crearea omului de către Dumnezeu și rolul omului în lumea creată.

În general, antropologia creștină este o disciplină complexă și importantă ce poate oferi o înțelegere profundă asupra naturii umane, a credinței și a relației noastre cu divinitatea. Prin această perspectivă unică și profundă, antropologia creștină ne poate ajuta să găsim sens și să descoperim o mai bună înțelegere a scopului nostru în viață

1.Ce înseamnă că omenirea este făcută după chipul lui Dumnezeu

În ultima zi a creației, Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Geneza 1:26”26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră. Ei să domnească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste orice animal care se târăște pe pământ!)

Prin această declarație sfântă, Dumnezeu și-a încheiat marea sa lucrare cu o atingere personală. Adam, primul om, a fost format din țărână și a primit viață prin respirația divină ,,Duh de viata,, a lui Dumnezeu (Geneza 2:7). În consecință, omul este o creatură unică în întreaga creație, având atât o componentă fizică, cât și una spirituală.

Măiestria divină a fost demonstrată prin creativitatea sa în a-l forma pe om. În fiecare aspect al creației umane se regăsește o oglindire a Creatorului divin. Dacă privim în jurul nostru, putem vedea frumusețea din creația lui Dumnezeu răspândită în toate formele de viață, de la animale la plante, dar omul este coroana creației. Acesta a fost creat cu o conștiință înzestrată cu capacitatea de a cunoaște, de a iubi și de a adora pe Dumnezeu.

A avea „chipul” sau „asemănarea” lui Dumnezeu înseamnă, în cei mai simpli termeni, că am fost făcuți să ne asemănăm cu Dumnezeu.
A avea „chipul” sau „asemănarea” lui Dumnezeu se referă la faptul că suntem făcuți să ne asemănăm cu Dumnezeu atât mental, cât și emoțional.

2. Avem trei părți sau două părți? Suntem corp, suflet și spirit – sau – corp, suflet-duh?

Aceste versete, precum și multe altele, se referă la diferitele aspecte ale componentelor spirituale ale umanității.
Ca urmare, trebuie să ne tratăm întreaga ființă cu îngrijire și respect, îngrijind atât corpul fizic, cât și componentele noastre spirituale și emoționale.

Suntem o combinație unificată de calități materiale și imateriale..
Împreună, aceste componente se combină pentru a ne influența experiența noastră de viață și modul în care interacționăm cu lumea din jurul nostru.

Cumva, sufletul, spiritul, emoțiile, conștiința, voința și mintea sunt conectate și interconectate într-un mod complex și minunat. Este posibil ca sufletul-spirit să fie compus dintr-o combinație a tuturor celorlalte aspecte umane imateriale, dar poate fi și mai mult decât atât. Aceste entități pot fi văzute ca straturi ale unei arhitecturi interioare extrem de complexe și bogate. Unii cred că avem două părți (corp și suflet), în timp ce alții cred că avem trei părți (corp, suflet și spirit) și există o dezbatere veche de secole în această privință. Dar poate că putem privi dincolo de această dihotomie sau tricotomie și să ne concentrăm asupra faptului că suntem ființe umane și că experiența noastră interioară este atât de diversă și fascinantă. În cele din urmă, este important să ne păstrăm deschiderea și să nu fim dogmatici în ceea ce privește aceste întrebări complexe și adânci ale existenței umane.

3. Care este diferența dintre sufletul și duhul umanității

Sufletul și spiritul-duhul constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru legate, însă ele pot fi separate (Evrei 4:12). Sufletul reprezintă esența completă a ființei umane, este partea noastră cea mai profundă și mai autentică. În același timp, spiritul nostru este partea imaterială care ne leagă de Dumnezeu și de lumea divină.

Sufletul și spiritul sunt cele două părți imateriale primare atribuite umanității în Scriptură.
Sufletul este adesea definit ca fiind partea imaterială, răpitoare sau spirituală a oamenilor.

Discernând diferențele precise dintre cele două poate fi confuz.
Cu toate acestea, spiritul se referă la o anumită față a imaterialității umane care este direcționată spre relația noastră cu Dumnezeu și este adesea considerată distinctă de suflet.

Cuvântul spirit se referă doar la fața imaterială a umanității.
Spiritul se referă la aspectele noastre spirituale, care sunt receptoare pentru lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră.
Ființele umane au un spirit, dar noi nu suntem spirite.
De asemenea, este important să înțelegem că atunci când ne referim la spirit, ne referim la această parte a noastră care este vie în Dumnezeu.

Totuși, în Scriptură, se spune că numai credincioșii sunt în viață spiritual (1 Corinteni 2:11; Evrei 4:12; Iacov 2:26); necredincioșii sunt morți spiritual (Efeseni 2:1–5; Coloseni 2:13).

De aceea, Pavel respinge ideea că cineva poate să aibe spirit și totuși să fie lipsit de viață spirituală.
În scrierea lui Pavel, spiritualul este esențial pentru viața credinciosului (1 Corinteni 2:14; 3:1; Efeseni 1:3; 5:19; Coloseni 1:9; 3:16).
Spiritul-Duhul este o parte esențială a vieții noastre de credință și permite o conexiune profundă cu Dumnezeu.
Spiritul este elementul din umanitate care ne dă capacitatea de a avea o relație intimă cu Dumnezeu.

4. Care este originea diferitelor rase

Biblia nu ne oferă în mod explicit originea diferitelor grupuri etnice sau culori de piele ale umanității. Totuși, despre diversitatea umană putem spune că există o singură rasă – rasa umană, dar aceasta este împărțită într-o multitudine de grupuri etnice și comunități cu diverse caracteristici fizice și culturale. Culoarea pielii și trăsăturile fizice unice sunt adesea influențate de condițiile geografice și climatice specifice zonei de origine a acestor grupuri etnice. Prin urmare, putem spune că originea a diferitelor rase este strâns legată de contextul geografic și istoric specific.

Biblia nu ne dă în mod explicit originea diferitelor „rase” sau culori ale pielii din umanitate.
Deși Biblia nu oferă detalii despre originea raselor sau culorilor pielii în umanitate, este important să subliniem că există doar o singură rasă – rasa umană.
În realitate, există o singură rasă – rasa umană.
Această diversitate fizică se datorează adaptării la diferite medii și condiții climatice în care oamenii au trăit de-a lungul timpului.
În rasa umană există diversitatea culorii pielii și a altor caracteristici fizice.
Unele teorii sugerează că Dumnezeu ar fi creat diversitatea rasială la Turnul Babel, însă nu există dovezi clare care să susțină acest punct de vedere.
Unii speculează că atunci când Dumnezeu a confundat limbile la turnul Babel (Geneza 11:1-9), El a creat și diversitatea rasială.