Care a fost templul lui Irod si care a fost semnificatia lui

Când David era rege, l-a întrebat pe Dumnezeu dacă poate construi un templu..

(1 Cronici 17:1–15).
David a dorit să construiască un templu pentru Dumnezeu, dar i-a cerut permisiunea Lui înainte (1 Cronici 17:1–15).

Dumnezeu i-a spus că nu, dar i-a permis să adune materialele de care fiul său Solomon ar avea nevoie pentru a o construi

(1 Cronici 22:2–5).
Dumnezeu i-a spus lui David că nu poate construi templul, dar i-a permis să adune materialele de care fiul său avea nevoie pentru a face acest lucru (1 Cronici 22:2–5).

Pregătirile lui David pentru zidirea Templului

2 David a strâns pe străinii* din ţara lui Israel şi a însărcinat pe cioplitorii de piatră să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu.
Aceasta a inclus preluarea străinilor din Israel și comandarea cioplitorilor de piatră pentru a pregăti pietre cioplite pentru construcția Casei lui Dumnezeu (1 Cronici 22:2–5).
* 1 Imp 9:21

3 A pregătit şi fier din belşug pentru cuiele de la aripile uşilor şi pentru scoabe, aramă atât de multă, încât nu puteau s-o numere*
* 1 Imp 7:47 1 Cron 22:14

4 şi lemne de cedru fără număr, căci sidonienii* şi tirienii aduseseră lui David lemne de cedru din belşug.
David a adunat lemn de cedru care a fost transportat în Israel de sidonieni și tirieni (1 Imp 5:6).
* 1 Imp 5:6

5 David zicea: „Fiul meu Solomon* este tânăr şi plăpând şi casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie de mare faimă şi slavă în toate ţările, de aceea vreau să-i pregătesc cele de trebuinţă pentru zidirea ei.” Şi David a făcut mari pregătiri înainte de moarte.
Toate acestea au fost făcute de către David în pregătirea pentru construcția Templului, care trebuia să fie de mare faimă și slavă în toate țările (1 Cron 29:1).
* 1 Cron 29:1

Templul lui Solomon a fost distrus și jefuit de babilonieni în 586 î.Hr.

2 Regi 25: 8-11 ”Dărâmarea Ierusalimului şi a Templului -descrie distrugerea Ierusalimului și a Templului de către armata babiloniană.

Poporul este dus în robie

8 În ziua a şaptea* a lunii a cincea – era în anul** al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –, a venit† Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, şi a intrat în Ierusalim.
În ziua a șaptea a lunii a cincea din anul al nouăsprezecelea al domniei lui Nabucodonosor, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a pătruns în Ierusalim (Ier 52:12-14, 2 Imp 24:12, 2 Imp 25:27, Ier 39:9).
* Ier 52:12-14 ** 2 Imp 24:12 2 Imp 25:27 † Ier 39:9

9 A ars* Casa Domnului, casa împăratului şi** toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare.
Casa lui Dumnezeu, casa împăratului și toate casele din Ierusalim au fost arse. Orice casă care avea o însemnătate a fost distrusă (2 Cron 36:19, Ps 79:1, Ier 39:8, Amos 2:5).
* 2 Cron 36:19 Ps 79:1 ** Ier 39:8 Amos 2:5

10Toată oştirea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a* dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului.
Toată armata haldeenă a căpeteniei străjerilor a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului (Neem 1:3, Ier 52:14).
* Neem 1:3 Ier 52:14

11 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe cei ce mai* rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului şi pe cealaltă mulţime.
Cei rămași în cetate, cei care fugiseră la Nabucodonosor, și cealaltă mulțime au fost făcuți prizonieri (Ier 39:9, Ier 52:15).
* Ier 39:9 Ier 52:15

Regele Cir al Persiei a permis ca templul să fie reconstruit

(Ezra 1:1-2)
Porunca lui Cirus.
În conformitate cu porunca lui Cirus, împăratul Persiei, întoarcerea din robie a fost permisă (Ezra 1:1-2).
Întoarcerea din robie

1 În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura* lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea** aceasta în toată împărăţia lui:
* 2 Cron 36:22 2 Cron 36:23 Ier 25:12 Ier 29:10 ** Ezra 5:13 Ezra 5:14

2 „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: ‘Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit* să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda.
Cirus, împăratul Persiei, a spus prin scris că Domnul Dumnezeu i-a dat toate imperiile și i-a poruncit să construiască o casă în Ierusalim (Isa 44:28, Isa 45:1, Isa 45:13).
* Isa 44:28 Isa 45:1 Isa 45:13

Sub conducerea lui Zorobabel, o parte din popor s-a întors în Ierusalim pentru a începe construcția templului
(Ezra 3:8-13

Punerea temeliilor Templului

8 În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi leviţi, şi toţi cei ce se întorseseră din robie la Ierusalim s-au pus pe lucru şi au însărcinat* pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului.
* 1 Cron 23:24 1 Cron 23:27
9 Şi Iosua*, cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii şi fraţii lor leviţii s-au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la Casa lui Dumnezeu.
* Ezra 2:40

10 Când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat* pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David**, împăratul lui Israel.
* 1 Cron 16:5 1 Cron 16:6 1 Cron 16:42 ** 1 Cron 6:31 1 Cron 16:4 1 Cron 25:1

11 Cântau* mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci** este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine† în veac!” Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului.
* Exod 15:21 2 Cron 7:3 Neem 12:24 ** 1 Cron 16:34 Ps 136:1 † 1 Cron 16:41 Ier 33:11

12Dar mulţi* din preoţi şi leviţi, şi din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau tare când se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte,
* Hag 2:3

13aşa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului, căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.

În timpul acestor patru sute de ani, au existat multe conflicte între evrei și alte neamuri care au condus la distrugerea și reconstruirea templului de mai multe ori in care au construit alternativ și au pângărit al doilea templu.

Ciclul a culminat cu o bătălie din anul 39 î.Hr.

Bătălia a avut loc între evrei și o combinație de forțe romane și elenistice care au încercat să îl cucerească și să îl controleze.

In care regele Irod a preluat controlul templului, măcelând mulți dintre preoți și apărători în acest proces, dar împiedicând și soldații romani să intre în sanctuar.
Cu toate acestea, prezența romanilor în Iudeea a crescut și ei au preluat controlul asupra Templului după ce Irod a murit.

Irod a propus să renoveze templul în anii 20—19 î.Hr., motivul său fiind că templul post-exil era cu șaizeci de coți mai scurt decât cel original al lui Solomon.

De asemenea, Irod a dorit să câștige sprijinul evreilor pentru domnia sa, deci renova templele pentru a-i face pe aceștia mai puternici.

În ciuda temerilor evreilor că intenționează să-l dărâme și să nu reconstruiască niciodată, lucrarea principală a templului a fost finalizată în un an și jumătate, iar curtea exterioară în opt ani.

În timpul lucrării de construcție, evreii au fost adesea sub presiune pentru a se conforma politicilor impuse de Irod și de autoritățile romane.

Finalizările au continuat până în anul 63 d.Hr.

În anul 70, Templul lui Irod a fost distrus de forțele romane în timpul răscoalei evreilor împotriva dominației romane.

Templul lui Irod, atunci, a fost o restaurare și o extindere a celui de-al doilea templu al lui Zorobabel..

Cu toate acestea, amprenta Templului lui Irod poate fi observată în zidurile de sprijin de pe Muntele Templului din Ierusalim.

La marginea de est a Ierusalimului, chiar la vest de Ghetsimani și la nord-vest de Valea Chedronului, se afla templul lui Irod.

La începutul erei noastre, Irod cel Mare a demolat și reconstruit templul distrus al lui Solomon în speranța de a-și spori puterea și legimitatea în ochii evreilor.

Dimensiunile curții templului lui Irod erau de 1.550 de picioare pe 1.000 de picioare – aproximativ 35 de acri.

Interiorul curții era decorat cu piatră polarizată și marmură, iar porțile principale erau realizate din aur masiv.

În colțul îndepărtat de nord-vest se afla Fortăreața Antonia, casa garnizoanei templului care a rămas atentă la tulburările din templu – tulburări pe care guvernatorul s-a grăbit să le potolească pentru a nu atrage atenția nedorită de la Roma.

Deși a fost considerat de mulți ca fiind o infrastructură impresionantă, templul lui Irod nu a adus unitatea mult dorită evreilor și a jucat un rol important în începutul războiului evreiesc împotriva romanilor în anii 66-70 d.Hr.

Existau două porți de intrare dinspre sud în curtea templului lui Irod și patru dinspre vest, iar Poarta de Aur era poarta de est. De asemenea, exista un pasaj subteran care ducea la curtea dinspre Cetatea Antonia.

Zidurile templului erau înconjurate de porticuri – alei cu acoperiș flancate în exterior de zidurile mari și în interior de șiruri de stâlpi înalți din marmură.

Cele mai frecvent utilizate porți de sticlă ale templului erau cele sudice – Huldah dublu și Huldah triplu – în ciuda faptului că abordarea nordică a templului era cea mai ușor de urcat.

Deoarece o râpă a căptușit peretele sudic, scări mari duceau la porțile propriu-zise.

Tunelurile templului treceau printr-o zonă subterană numită Grajdul lui Solomon și care era formată din fagure.

Existau mai multe scări care duceau în secțiunea de sud a Curții Neamurilor.

Porticul de est al zidurilor templelor era numit după regele Solomon și într-unul dintre locurile de-a lungul acestui zid, Isus a discutat cu oamenii de știință la vârsta de doisprezece ani, așa cum este menționat în Luca 2:46.

46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
« După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.»

Este posibil ca cel mai înalt colț al zidului estic să fi fost locul în care Satana l-a luat pe Isus în

Matei 4:5 ”5Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate*, L-a pus pe streaşina Templului atestă că diavolul L-a dus pe Isus pe streașina Templului, dar acest loc este menționat și în alte texte biblice, precum în Neemia 11:1, Neemia 11:18, Isaia 48:2, Isaia 52:1, Matei 27:53 sau Apocalipsa 11:2.

Templul lui Irod stătea înclinat în centrul curții mari, astfel încât intrarea lui să fie mai bine orientată spre est.

Această orientare spre est era importantă datorită semnificației religioase atribuite acestui punct cardinal în tradiția iudaică.

O balustradă – un zid jos din stâlpi și capace de piatră – definea limita interioară a Curții Neamurilor.

La această balustradă, doar iudeii aveau acces, iar neamurile puteau fi pedepsite cu moartea dacă încălcau această regulă.

Era această curte, între balustradă și pereții exteriori, unde neamurile puteau merge să se închine.

În vremea aceea, creștinismul încă nu exista ca o religie distinctă, iar Isus era perceput ca un rabin evreu rebel.

Tot în această curte, Isus i-a alungat pe schimbătorii de bani din

Matei 21:12.
Aceasta a fost una dintre puținele acțiuni violente ale lui Isus, care, în general, propovăduia non-violența și iubirea față de aproapele.

12 Isus a intrat* în Templul lui Dumnezeu.
Acest pasaj biblic subliniază importanța curățeniei morale și spirituale în locul de închinare.
A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor** de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei
* Marc 11:11 Luca 19:45 Ioan 2:15 ** Deut 14:25

Era ilegal ca orice neam să treacă pe lângă balustradă, o infracțiune pedepsită cu moartea (vezi Fapte 21:27–32).”

Prinderea lui Pavel

27Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el

28 și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Iată omul care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia, ba încă a vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.”

29 În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim, Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu.
Deși Pavel nu a fost vinovat de această acuzație, aceasta a dus la arestarea sa și la începerea procesului său.

30 Toată cetatea s-a pus în mișcare și s-a strâns norodul din toate părțile.
Situatia s-a complicat și mai mult când lumea a aflat că Pavel era cetățean roman.
Au pus mâna pe Pavel și l-au scos din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată.
Acesta a fost un gest radical din partea iudeilor, care încercau să-l elimine pe Pavel de pe scena publică.

31 Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
Căpitanul oastei era responsabil de menținerea liniștii și păcii în Ierusalim, iar această situație necontrolată era o mare problemă pentru el.

În cadrul Curții Neamurilor, apropiindu-se tot mai mult de templul lui Irod, se afla Curtea Femeilor, accesată prin Poarta Frumoasă.
Această curte era cea mai apropiată de Templu la care femeile aveau acces.

Aici erau treisprezece recipiente în formă de trompetă pentru ofrande voluntare.
Acestea serveau ca un mijloc de colectare a fondurilor necesare întreținerii Templului.

Într-una dintre acestea, o văduvă și-a donat ultimii doi acarieni, un act pe care Isus l-a observat în

Marcu 12:41–44.”Isus ședea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie.

Această scenă ilustrează înțelepciunea și discernământul spiritual al lui Isus.

Mulți, care erau bogați, aruncau mult.

Isus remarca faptul că oamenii bogați dădeau doar din prisosul lor, pe când văduva dăduse tot ce avea.

A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan.

Acest lucru a fost perceput ca un exemplu de generozitate și sacrificiu de către creștinii timpurii.

Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis:

„Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie, căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”.

Această poveste inspirațională prezintă ideea că nu contează cantitatea, ci intenția și inima din spatele actului de dăruire sunt cele mai importante.

Pe partea de vest a Curții Femeilor erau cincisprezece trepte care duceau la Poarta lui Nicanor, unde Maria l-a adus pe Pruncul Isus în momentul prezentării Sale

Care a fost templul lui Irod si care a fost semnificatia lui

(Luca 2:22–24).
Pe aceste trepte, sute de ani mai târziu, Isus a intrat în Ierusalim în timpul sărbătorii Paștelui, fiind întâmpinat de mulțimi entuziaste care strigau ,,Osana!”

22Şi, când s-au împlinit zilele* pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,
* Lev 12:2-4 Lev 12:6

23după cum este scris în Legea Domnului: „Orice* întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”,
* Exod 13:2 Exod 22:29 Exod 34:19 Num 3:13 Num 8:17 Num 18:15

24şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum* este poruncit în Legea Domnului.
Această tradiție de dăruire a turturelelor era în special pentru familiile sărace care nu își permiteau să ofere jertfe mai scumpe.
* Lev 12:2 Lev 12:6 Lev 12:8

Trecerea prin Poarta Nicanor ar duce cineva la Curtea Israelului, accesibilă doar bărbaților evrei curați în mod ceremonial.
Această separare era un exemplu al discriminării de gen în cultul Yahweh, femeile neavând acces acolo.

O balustradă joasă și o altă scară despărțeau Curtea Israelului de Curtea Preoților; trei porți, câte una dinspre sud, vest și nord, asigurau preoților acces mai direct din curtea exterioară..

Curtea Preoților era cel mai curat și mai sfânt loc din întregul templu, unde se afla și jertfelnicul de aur.

În Curtea Preoților era altarul pentru arderile de tot.
Înaintea altarului se găsea o platformă pe care preoții se rugau și aduceau jertfele.

Patruzeci și cinci de picioare pe fiecare parte și douăzeci și doi de picioare înălțime, altarul era făcut din piatră necioplită.
Se crede că altarul a fost construit înainte de distrugerea primului templu de către babilonieni.

În vremuri mai devreme, zona din apropiere în care erau sacrificate animalele era prevăzută cu un jgheab cu apă curgătoare, alimentat de un izvor și cisterne subterane pentru a spăla sângele.
Acest sistem de canalizare a sângelui este un exemplu al atenției pentru igienă și curățenie din cultura iudaică.

Este posibil ca acest lucru să fi fost păstrat în restaurarea lui Irod.
În ciuda nimicirii templelor, lucruri precum acest jgheab și canalizarea sângelui erau atât de importante încât au fost reconstruite în timpul domniei lui Irod.
Tot în Curtea Preoților se afla un bazin mare numit marea de aramă sau ligheanul , care se sprijinea pe doisprezece tauri turnați în bronz.
Acest bazin de apă era folosit pentru spălarea animalelor sacrificate, pregătindu-le pentru tăiere și ardere.

Dincolo de aceste accesorii era încă o scară care ducea la o perdea brodată cu o hartă a lumii cunoscute care acoperea intrarea în templul propriu-zis.
Aceasta era cortina Sfântului Sfintelor, cel mai sacru loc în templu.

Numai preotului de serviciu i s-a permis să înainteze dincolo de acea cortină.
Acolo se afla Arca Legământului, care era considerată locul de locuire al lui Dumnezeu.

Doar marele preot avea dreptul să intre acolo o dată pe an, în Ziua Ispășirii, pentru a face o jertfă pentru păcatele poporului.

În interiorul templului lui Irod, lucrurile au fost așezate în mod similar cortului lui Moise.
În cortul lui Moise, spre deosebire de templul lui Irod, acoperişul şi pereţii erau din pânză albă, urmată de un strat dublu de blană de capră.

Dincolo de primul văl era o sală care conţinea altarul de aur al tămâiei , masa de aur a pâinii de prezentare şi sfeşnicul de aur.
În această sală, se aduna praful sacrat al tămâiei şi se aduceau jertfele de tămâie şi piinea de prezentare la altarul sacru din faţa lui Dumnezeu, precum şi de ceremonia de aprindere a luminilor în fiecare zi.

Acesta a fost acest sfeșnic, menora cu șapte brațe, despre care se spunea că a rămas aprins în mod miraculos în timpul rededicării de opt zile a templului, după victoria macabeilor din secolul al II-lea î.Hr.
Această tradiţie este celebrată astăzi în timpul sărbătorii evreieşti a Hanukkah.

Numai marele preot putea trece dincolo de vălul final către Sfânta Sfintelor, și asta doar o dată pe an, în Ziua Ispășirii .
Această cameră a fost considerată cea mai importantă şi mai sfântă parte a întregului templu.

Podeaua, pereții și tavanul acestei camere au fost placate cu aur.
O parte a încăperii a fost, de asemenea, menită să fie folosită ca loc de depozitare pentru obiecte considerate sacre.

Pentru că Chivotul Legământului pierdut cu ani în urmă, templul lui Irod nu avea mobilier în Sfânta Sfintelor, deși este posibil ca o piatră să țină locul chivotului.
În timpul ocupației romane, această cameră servea și ca vestiar pentru armata romană.

Acest văl, care ducea în Sfânta Sfintelor, a fost cel care s-a rupt de sus în jos când Isus a fost răstignit

(Matei 27:51).
După moartea lui Isus, la ridicarea lui Isus la ceruri, accesul la Sfânta Sfintelor a devenit disponibil nu numai pentru preoţi, ci pentru toate persoanele care cred în Isus Hristos.
Perdeaua dinăuntrul Templului se rupe

51Şi îndată, perdeaua dinăuntrul* Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
* Exod 26:31 2 Cron 3:14 Marc 15:38 Luca 23:45

52mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
Acest eveniment a arătat puterea și gloria lui Dumnezeu și a demonstrat că Isus este Împăratul împărăției lui Dumnezeu, care dă viață și înviere.

53Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

54Sutaşul* şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
* Mat 27:36 Marc 15:39 Luca 23:47

55Acolo erau şi multe femei, care priveau de departe; ele* urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească.
Aceste femei împreună cu apostolii și ceilalți credincioși au fost martori ai purificării prin jertfa ultimă a lui Isus şi au continuat să îndure până la sfârşit.
* Luca 8:2 Luca 8:3

56Între* ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.
Maria Magdalena a fost credincioasă și a petrecut mult timp la picioarele lui Isus în viața Lui pamanteasca.
* Marc 15:40

În jurul Sfintelor Sfinte, la sud, vest și nord, erau trei etaje de camere interconectate.
Aceste camere au fost utilizate ca locuri de odihnă sau ca locuri de întâlnire.

Deschiderile din povestea imediat deasupra Sfintelor au permis coborârii lucrătorilor în acea cameră pentru a face reparații fără a atinge podeaua.
În anul 70 d.Hr., Templul a fost distrus de forțele romane de invazie și a căzut în dispoziția lor.

Astăzi, locul templului este acoperit de Domele Stâncii, o clădire islamică care găzduieşte două sfinte locuri din tradiţia islamică.

Templul lui Irod a durat până în anul 70 d.Hr., care a marcat sfârșitul celei de-a doua ere a templului.
După distrugerea templului, evreii au suferit mult timp în ceea ce este cunoscut sub numele de Diaspora, iar recuperarea lor a avut loc treptat în ultimele secole.

În acel moment, după un lung război între zeloții evrei și autoritățile romane, patru legiuni romane, conduse de Titus, au asediat Ierusalimul și au incendiat templul.

Printre cele mai interesante informații legate de distrugerea templului în sine este aceea că soldații romani au găsit pe sub ruine artefacte și comori pe care le-au furat.

Pe măsură ce templul ardea, ornamentele de aur și argint s-au topit și s-au infiltrat printre crăpăturile pietrelor.
În timp, legendele despre tezaurul care ar fi fost ascuns sub templu au devenit tot mai populare și au fost sursa unor căutări nelimitate.

În zelul lor pentru o bursă, soldații romani au demolat templul, piatră cu piatră, împlinind profeția lui Isus din

Matei 24:1–3 ;; Dărâmarea Ierusalimului

1 La ieșirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

2 Dar Isus le-a zis: „Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dată.”

3 El a șezut jos, pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El, la o parte, și I-au zis: „Spune-ne , când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?”

Astăzi, evreii se întorc în Ierusalim pentru a-și vizita cele mai importante locații istorice și religioase, inclusiv Zidul de Vest.
Dărâmarea Ierusalimului

1La ieşirea* din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
Acesta a fost momentul în care Isus a făcut una dintre cele mai controversate profeții ale sale, afirmând că templul va fi distrus și răsturnat.
* Marc 13:1 Luca 21:5

2Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu* va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

* 1 Imp 9:7 Ier 26:18 Mica 3:12 Luca 19:44
3El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor.
Această profeție a devenit realitate când Titus a intervenit și a distrus Ierusalimul.
Şi ucenicii* Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne**, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
* Marc 13:3 ** 1 Tes 5:1

Poporul evreu a fost împrăștiat în diaspora și nu s-a întors în masă în Israel decât după al Doilea Război Mondial.

Cu toate acestea, unele grupuri de evrei au ales să rămână în țara lor natală și, într-un final, să reînființeze statul Israel.

Muntele templului, unde se afla templul lui Irod, găzduiește acum Domul Islamic al Stâncii.

Domul Islamic al Stâncii este astăzi una dintre cele mai importante moschei ale islamului, fiind considerată locul de unde Mohammed a urcat la cer.

Tot ceea ce a mai rămas din lucrarea lui Irod la muntele templului este Zidul de Vest , o porțiune de 1.600 de picioare lungime a zidului de sprijin pe care l-a construit Irod pentru a extinde muntele templului..

Cu toate acestea, Zidul de Vest continue să servească drept loc de rugăciune și un simbol puternic al efemerității lucrărilor omenești.