Diferența și asemănarea în Biserică, Adunare, Biserica lui Hristos și Casa de rugăciune

Biserica, adunarea, biserica lui Hristos și casa de rugăciune sunt termeni folosiți în biblie pentru a desemna comunitatea de credincioși. Deși pot părea asemănătoare, există și diferențe semnificative între ele. Biserica se referă la întreaga comunitate creștină, indiferent de locație sau confesiune. Adunarea se referă la o grupare de credincioși care se adună împreună într-un anumit loc pentru a se ruga și a învăța din biblie. Biserica lui Hristos se referă la trupul lui Hristos, adică la toți credincioșii care îi urmează lui Hristos. Casa de rugăciune este un loc special amenajat pentru rugăciune și închinare.

1. Biserica reprezintă întreaga comunitate creștină, indiferent de locație sau confesiune. În limba română, „biserică” vine din cuvântul grecesc „ekklesia”, care înseamnă „adunare chemată afară”. Această adunare este constituită din membrii bisericii, iar fiecare membru are un rol important de îndeplinit în cadrul acestei comunități. În timp ce denominările și teologiile pot varia, dorința creștinilor de a se uni și de a forma un singur corp în Hristos este o trăsătură comună. În Romani 12:5, citim: „Așa și noi, fiind mulți, suntem un singur trup în Hristos și suntem fiecare una în parte împreună parte a altuia”.

Biserica, conform cu învățăturile biblice și cu perspectiva lui Ioan din Cartea Apocalipsa prezintă deseori descrieri ale bisericilor și starea lor spirituală. Conform acestei perspective, fiecare biserică poate fi comparată cu diferite stări spirituale, cum ar fi dragostea, credința, evlavia sau ratarea țelurilor divine. De asemenea, există unele versete biblice și pasaje care sunt adesea utilizate pentru a exprima aceste idei. De exemplu, din Apocalipsa 2:4-5, citim „Dar am împotriva ta că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți aminte, dar, de unde ai căzut, și pocăiește-te, și fă întâia ta lucrare; iarăși, dacă nu, vin și îndepărtez sfeșnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi.

Poruncile Domnului adresate Bisericilor, din Cartea Apocalipsa, ne îndeamnă să fim treji şi să-I fim credincioşi lui Isus Cristos, Păstorul nostru cel Sfânt. În Apocalipsa se face referire la Biserica lui Dumnezeu în diferite moduri: ca lampadă (cap. 1), ca martor (cap. 11), ca mireasă (cap. 19), ca cetate sfântă (cap. 21). Este important să fim adevărata Biserică, Credinţa noastră trebuie să fie întemeiată în întregime pe Cuvântul lui Dumnezeu. Spre acel ceas plin de speranţă când Isus Cristos va reveni, bisericile credincioase îl vor primi cu bucurie împreună cu îngerii şi sfinţii şi îi vor sluji în Veşnicie. Aleluia!

2.Atunci când poporul evreu a ieșit din Egipt, au călătorit împreună și erau împărțiți în adunări mai mici. Aceste adunări reflectau diferite obiceiuri practice și culturale, în multe cazuri încorporând elemente ale culturii egiptene.
În Exodul din Biblie, se relatează adunarea israeliților în jurul lui Moise în deșert. Această adunare a avut loc după ce israeliții au ieșit din Egipt și călătoreau spre ținutul promis de Dumnezeu. În timpul acestei adunări, Moise a primit de la Dumnezeu cele zece porunci și a dat israeliților instrucțiuni despre cum să construiască Tabernacolul, lăcașul de închinare al lui Dumnezeu.
Un verset biblic cheie din acest pasaj este Exodul 19:17: ”    Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu, și au stat la poalele muntelui.”          „Moise s-a dus să întâmpine poporul și au ajuns în fața muntelui Sinai, oprindu-se la poalele lui.”
Această adunare din Exodul conform cu Biblia este un important moment istoric și religios în istoria poporului evreu și îi oferă credincioșilor sfaturi și îndrumări importante privind modul de viață și relația cu Dumnezeu.

Moartea lui Miriam. Apă din stâncă

20 Toată adunarea israeliţilor a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Poporul s-a stabilit în Kadeş. Acolo a murit şi a fost îngropată Miriam.

² Nu era apă pentru adunare, astfel că ei s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. ³ Poporul s-a certat cu Moise şi a zis:

– Mai bine am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului! ⁴ De ce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici şi noi şi vitele noastre? ⁵ De ce ne-aţi scos din Egipt să ne aduceţi în acest loc uscat? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodie şi nu este nici apă de băut.

⁶ Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii şi au căzut cu feţele la pământ. Atunci li s-a arătat slava Domnului. ⁷ Domnul i-a spus lui Moise: ⁸ „Ia toiagul şi convoacă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Vorbiţi stâncii dinaintea ochilor lor iar aceasta le va da apă din ea. Aşa să scoţi apă din stâncă pentru ei şi să dai adunării şi vitelor lor să bea.“

⁹ Moise a luat toiagul dinaintea Domnului aşa cum El îi poruncise. ¹⁰ Moise şi Aaron au convocat adunarea înaintea stâncii şi Moise le-a zis:

– Ascultaţi, răzvrătiţilor! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?

¹¹ Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieşit apă din belşug, astfel că au băut atât adunarea, cât şi vitele lor.

¹² Dar Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor israeliţilor, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.“

¹³ Acestea sunt apele de la Meriba^[a] unde israeliţii s-au certat cu Domnul şi prin care El Şi-a arătat sfinţenia.

Moartea lui Aaron şi învestirea în slujire a lui Elazar

²² Toată adunarea israeliţilor a pornit din Kadeş şi au ajuns la muntele Hor.

²³ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor, la marginea ţării Edom: ²⁴ „Aaron va fi adăugat la poporul său; el nu va intra în ţara pe care o dau israeliţilor, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. ²⁵ Ia-l pe Aaron şi pe fiul său Elazar, şi du-i pe muntele Hor. ²⁶ Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi pune-le pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“

²⁷ Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări. ²⁸ Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi le-a pus pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. ²⁹ Când adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel l-a jelit pe Aaron treizeci de zile.

Biblia ne spune că adunarea este importantă pentru credincioși. În Psalmul 22:22, David spune: „Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării.„

În Matei 18:20, Isus a declarat: „Căci unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.”

În Faptele Apostolilor 2:42, ”

Părtăşia credincioşilor

⁴² Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. ⁴³ Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. ⁴⁴ Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun; ⁴⁵ îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii îi împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare. ⁴⁶ În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii, ⁴⁷ Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau parte de bunăvoinţă din partea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”

citim că cei care s-au convertit în urma propovăduirii lui Petru „au rămas statornici în învățătura apostolilor și în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni”.
„²⁵ Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Evrei 10:25)

– „Înăuntrul Bisericii, Dumnezeu a pus apostoli, îngerii, profeții, învățătorii, lucrătorii de minuni, cei care au darul vindecărilor, cei care ajută, cei care sunt plini de har și cei care vorbesc în limbi.

„²⁸ Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea proroci; al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi.”(1 Corinteni 12:28)

– ” Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.” (Faptele Apostolilor 2: 44-45)

– ” ²⁵ Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Evrei 10:25)

– „tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.”

Împreună cu Cristos sunteți și voi o parte din același trup. Împreună suntem prezentați înaintea lui Dumnezeu.” (Romani 12:5)

– „Fără îndoială, întâlnirile voastre în adunare îi dau preocupări.” (1 Corinteni 11:18)

Ţinuta femeii în adunări

”11 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. ² Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. ³ Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. ⁴ Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte Capul său. ⁵ Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. ⁶ Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. ⁷ Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. ⁸ În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, ⁹ şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ¹⁰ De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. ^{11 ”}

– „O altă întâlnire să nu aveți decât în scopul cercetării lucrării de evanghelizare și a împărtășirii cuvântului lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 14:26)

”Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.”

3. „Iar el (Isus) le-a zis: Eu trebuie sa vestesc si altor cetati Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu, ca sa fiu trimis” – Luca 4:43” ⁴³ însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu^[a], căci pentru aceasta am fost trimis.“ ⁴⁴ Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea^[b].”

4. „Caci, dupa cum suntem un trup, si avem multe membre infratite intre ele, dar toate membrele trupului, desi sunt mai multe, sunt un singur trup, tot astfel si Hristos.” – 1 Corinteni 12:12 ” Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui.”

5. „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna.” – Matei 11:28

Adunarea are un impact profund asupra vieții noastre spirituale și este important să ne reunim cu alți credincioși în mod regulat. În 1 Corinteni 1:10,  ”Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire.”

Pavel îi îndeamnă pe credincioși să fie uniți în gândire și în scopul lor de a sluji lui Hristos.

Și în Evrei 10:25 se spune: ” Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire. „

Prin urmare, este vital să facem din adunare o prioritate în viața noastră spirituală și să ne străduim să ne adunăm alături de alți credincioși în mod regulat.

3. Biserica lui Hristos este reprezentata ca trupul lui Hristos, cu El insusi ca si Cap. Acest lucru inseamna ca biserica este formata din toti cei care cred in Hristos si au primit viata vesnica prin credinta in El. In Efeseni 4:15-16,”ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste.”

Una dintre cele mai cunoscute referințe în acest sens este Efeseni 2:19-22, ”¹⁹ Aşadar, acum nu mai sunteţi străini sau de alt neam, ci sunteţi cetăţeni împreună cu sfinţii şi membri ai casei lui Dumnezeu, ²⁰ fiind zidiţi pe temelia pusă de apostoli şi de profeţi, piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. ²¹ În El, întreaga clădire, bine închegată, creşte până devine un templu sfânt în Domnul. ²² Şi, prin El, şi voi sunteţi zidiţi împreună pentru a deveni o locuinţă în care trăieşte Dumnezeu prin Duhul Său.”

care ne arată că bisericile sunt construite pe temelia apostolilor și a lui Hristos însuși. De asemenea, în 1 Corinteni 12:12-27, suntem învățați că toți credincioșii sunt membri ai aceluiași corp și că toți avem un rol important în slujirea lui Dumnezeu. Învățăturile lui Hristos și ale bibliei trebuie să fie baza oricărei biserici adevărate. În acest fel, vom putea să trăim conform cu voia lui Dumnezeu și să fim o lumină pentru ceilalți.
Biserica lui Hristos rapita in nori este un eveniment descris in Biblie, in care Mielul lui Dumnezeu isi ia Biserica Sfanta si o ridica la ceruri, pentru a o proteja de necazul ce urmeaza sa vina peste lume. Aceasta rapire este prezentata si in cartile profetice, fiind un semn al venirii curand a lui Hristos si a instaurarii imparatiei Sale pe pamant. Versetele cheie care descriu acest eveniment se gasesc in 1 Tesaloniceni 4:16-17 ”¹⁶ Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos, ¹⁷ apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.”

si 1 Corinteni 15:51-52. ” Iată, vă spun o taină: nu toți vom muri, dar toți vom fi schimbați într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Căci trâmbița va suna, iar cei morți vor fi înviați ca nemuritori, și noi vom fi schimbați.”

Aceasta este o speranta minunata pentru toti cei care cred in Hristos si se pregatesc pentru venirea Lui. Biserica trebuie sa fie pregatita si curata, fara patimi si fara prihaniri, pentru a fi luata la ceruri. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne ajute sa fim pregatiti pentru acest eveniment glorios!
Acest eveniment este profetit in 1 Tesaloniceni 4:17,” ¹⁷ apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.” unde se spune ca cei credinciosi vor fi „ridicati in nori, sa intampine pe Domnul in aer”. Mai mult, rapirea Bisericii este descrisa si in 1 Corinteni 15:51-53, ”Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.” unde se afirma ca „toti vom fi schimbati, intr-o clipa, in acelasi trup spiritual”. Aceasta este o promisiune clara pentru toti cei care il iubesc pe Hristos si ii urmeaza invataturile. In plus, acest eveniment este un semn al sperantei noastre, deoarece el ne arata ca vom fi impreuna cu El pentru totdeauna. In concluzie, Biserica lui Hristos rapita in nori este un subiect profund si important in teologia crestina, care invita la reflectie si la cautarea mai multor cunostinte despre invatatura biblica.

Biserica lui Hristos este descrisă ca fiind trupul lui Hristos și toți credincioșii săi sunt membri ai acesteia. Versetele despre biserica lui Hristos includ Efeseni 1:22-23, ” El I-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlinește totul în toți.” care afirmă că Hristos este capul bisericii și biserica este trupul său, și Coloseni 1:18, ” El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.” care spune că Hristos este capul bisericii și începutul său. Rapirea bisericii lui Hristos este descrisă în 1 Tesaloniceni 4:16-17, ” ¹⁶ Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos, ¹⁷ apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.” care spune că credincioșii care sunt încă în viață vor fi răpiți împreună cu cei morți înaintea venirii lui Hristos. Alte versete cheie sunt Matei 24:40-42 ” ⁴⁰ Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. ⁴¹ Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. ⁴² Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.”    și Luca 17:34-37,” ³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; ³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. ³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” ³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.” care descriu două persoane care vor fi la fel, iar una va fi luată și cealaltă lăsată. Biserica lui Hristos trebuie să fie pregătită pentru a fi răpită și să fie mereu în căutarea întoarcerii Sale.

Din Geneza până la Apocalipsa, Biblia ne arată că Biserica lui Hristos este un plan veșnic al lui Dumnezeu, un plan de a aduna poporul Său sfânt, care Îl va lăuda și Îi va sluji pentru totdeauna. În timp ce descoperim aceste adevăruri în Scriptură, vom înțelege mai bine importanța Bisericii și rolul nostru în ea.

Biblia ne învață că Biserica lui Hristos este parte a planului veșnic al lui Dumnezeu. Geneza până la Apocalipsa ne arată că Dumnezeu dorește să adune poporul Său sfânt, care Îl va lăuda și Îi va sluji pentru totdeauna. Descoperirea acestor adevăruri în Scriptură ne ajută să înțelegem mai bine importanța Bisericii și rolul nostru în ea. Câteva versete care evidențiază aceste aspecte sunt: „Și-ți voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței Morților nu o vor birui” (Matei 16:18), „

¹⁶ Simon Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

¹⁷ Isus i-a zis:

– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona^[a], pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. ¹⁸ Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru^[b] şi pe această piatră Îmi voi zidi Biserica^[c], iar porţile Locuinţei Morţilor^[d] n-o vor birui.”

(Efeseni 1:4) și „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui”

 (Efeseni 3:10).”pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veșnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.”

1 Corinteni 12:12-27 ”Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui.,,

4.Casa de rugăciune este un loc sfânt pentru creștinii din întreaga lume, conform Bibliei. Acesta este un loc unde oamenii se adună împreună pentru a se ruga și a discuta despre credința lor cu alții. Casa de rugăciune este menționată în Biblie în diferite versete cheie, precum Matei 21:13: „

¹³ şi le-a zis: „Este scris:

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[b]”„.

Casa de rugăciune este un loc sacru unde oamenii vin pentru a se simți mai aproape de Dumnezeu și pentru a-și împărtăși credința cu alții. 

Casa de rugăciune a lui Dumnezeu este locul special unde oamenii se adună să facă cunoscută voia divină. În Cuvântul lui Dumnezeu sunt menționate multe pasaje cheie despre importanța acestei case de adunare.

Un exemplu este Psalmul 122:1: „ Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului”.

În timp ce în Isaia 56:7 se spune: „îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele”

(Matei 18:20)”Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”

– „Să fie adusă la Casa Domnului o jertfă dreaptă din partea lui Iuda” (Maleahi 3:3)

 3El va ședea, va topi și va curăți argintul; va curăți pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul și vor aduce Domnului daruri neprihănite.

– Să se facă Casa Mea de rugăciune pentru toate păcatele poporului Meu” (2 Cronici 7:14)” dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci îl voi asculta din Ceruri, îi voi ierta păcatele și îi voi vindeca țara.”

– „O mie de zile în ochii Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca o strajă din noapte” (Psalmul 90:4) ” Căci înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.”

,,-Efeseni 2:19”Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu”

Aceste versete ne amintesc că Casa de rugăciune reprezintă un loc în care ne putem apropia de Dumnezeu și putem găsi pacea și împăcarea interioară. Să ne închinăm și să ne rugăm împreună, într-un spirit de curăție și sfințenie, și să avem încredere că Dumnezeu ne va asculta rugăciunile și ne va da puterea să înfruntăm orice încercare.
Așadar, Casa lui Dumnezeu este văzută ca un loc de adunare și de închinare alături de frați și surori în credință. Este important să valorificăm acest loc și să ne adăpostim sub acoperișul său, unde putem veni înaintea Lui cu inimă sinceră și cu credință.

Casa de rugaciune este un loc special dedicat invocarii prezentei lui Dumnezeu. In Isaia 56:7, Dumnezeu declara: „Casa Mea va fi numita casa de rugaciune pentru toti popoarele”. Acest lucru arata importanta casei de rugaciune ca fiind un loc de intalnire cu Dumnezeu, indiferent de natiune sau cultura. In Matei 21:13, Isus spune: „

¹³ şi le-a zis: „Este scris:

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^{[b] ”}

 Isus ne aminteste astfel ca casa de rugaciune ar trebui sa fie un loc sacru, unde sa ne inchinam lui Dumnezeu cu inima curata. In Epistola lui Pavel catre Efeseni 2:19-22, ” Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.”  casa de rugaciune este numita „temelia apostolilor si a proorocilor, Isus Hristos fiind Piatra principala”. Astfel, casa de rugaciune este un loc in care Dumnezeu este la lucru pentru a aduce oamenii mai aproape de El si sa-I slujeasca in comunitate.

Adunarea este vitală pentru construirea comunității și pentru împărtășirea evangheliei către alții. Biserica lui Hristos este trupul lui Hristos, făcut din credincioșii săi și transmite mesajul mântuirii. Casa de Rugaciune este un loc special, unde oamenii pot căuta și comunica cu Dumnezeu prin rugăciune și adorare. În concluzie, bisericile, adunările, biserica lui Hristos și casele de Rugaciune sunt toate parte integrantă a ceea ce înseamnă credința noastră creștină și modelează felul în care ne trăim și împărtășim credința noastră.

În Apocalipsa lui Ioan, sunt menționate șapte Biserici importante din Asia Mică: Biserica din Efes, Biserica din Smirna, Biserica din Pergam, Biserica din Tiatira, Biserica din Sardes, Biserica din Filadelfia și Biserica din Laodicea. Fiecare Biserică este descrisă în detaliu, iar Ioan a primit mesaje specifice pentru fiecare dintre ele de la Hristos. Aceste mesaje conțin avertismente, încurajări și învățături pentru Bisericile din Asia Mică și pentru Bisericile din întreaga lume.

Versetele cheie includ Apocalipsa 2:1-7 pentru Biserica din Efes, Apocalipsa 2:8-11 pentru Biserica din Smirna, Apocalipsa 2:12-17 pentru Biserica din Pergam, Apocalipsa 2:18-29 pentru Biserica din Tiatira, Apocalipsa 3:1-6 pentru Biserica din Sardes, Apocalipsa 3:7-13 pentru Biserica din Filadelfia și Apocalipsa 3:14-22 pentru Biserica din Laodicea.

În aceste mesaje, Hristos își exprimă iubirea, îndemnă la pocăință și schimbare, și recompensează credincioșii cu coroane și alte haruri. Biserica din Efes, de exemplu, primește lăudă pentru faptele lor bune, dar este atenționată să nu lase iubirea lor pentru Hristos să se estompeze. În schimb, Biserica din Laodicea este criticată pentru că este căldicică și nesigură în credința lor.

Aceste mesaje sunt relevante și astăzi, iar Biserica poate învăța multe din ele despre cum să trăiască o viață creștină matură și dedicată.