Referințe biblice
- 1 Timotei 4:12
- Zaharia 8:5
- Geneza 1:28
- Luca 18:16-17
- Proverbe 10:1
- Matei 19:14
- Geneza 50:21
- Proverbe 22:15
- Proverbe 19:12-20
- Proverbe 29:1-27
- Proverbe 20:1-30
- 2 Împărați 22:1-20
- 1 Ioan 3:15
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
1 Timotei 4:12 — Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.
Zaharia 8:5 — Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, cari se vor juca pe uliţe.``
Geneza 1:28 — Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.``
Luca 18:16 — Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
Luca 18:17 — Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.``
Proverbe 10:1 — Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.
Matei 19:14 — Şi Isus le -a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.``
Geneza 50:21 — Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.`` Şi i -a mîngăiat, şi le -a îmbărbătat inimile.
Proverbe 22:15 — Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. -
Proverbe 19:12 — Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. -
Proverbe 19:13 — Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -
Proverbe 19:14 — Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. -
Proverbe 19:15 — Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame. -
Proverbe 19:16 — Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. -
Proverbe 19:17 — Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. -
Proverbe 19:18 — Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. -
Proverbe 19:19 — Cel pe care -l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă -l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. -
Proverbe 19:20 — Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! -
Proverbe 29:1 — Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -
Proverbe 29:2 — Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -
Proverbe 29:3 — Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -
Proverbe 29:4 — Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -
Proverbe 29:5 — Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -
Proverbe 29:6 — În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -
Proverbe 29:7 — Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -
Proverbe 29:8 — Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -
Proverbe 29:9 — Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -
Proverbe 29:10 — Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -
Proverbe 29:11 — Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -
Proverbe 29:12 — Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -
Proverbe 29:13 — Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,
Proverbe 29:14 — Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -
Proverbe 29:15 — Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -
Proverbe 29:16 — Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -
Proverbe 29:17 — Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -
Proverbe 29:18 — Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -
Proverbe 29:19 — Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -
Proverbe 29:20 — Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -
Proverbe 29:21 — Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -
Proverbe 29:22 — Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -
Proverbe 29:23 — Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -
Proverbe 29:24 — Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -
Proverbe 29:25 — Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -
Proverbe 29:26 — Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
Proverbe 29:27 — Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.
Proverbe 20:1 — Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. -
Proverbe 20:2 — Frica pe care o însuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuş. -
Proverbe 20:3 — Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpînit de aprindere. -
Proverbe 20:4 — Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vea să strîngă roade, dar nu este nimic! -
Proverbe 20:5 — Sfaturile în inima omului sînt ca nişte ape adînci, dar omul priceput ştie să scoată din ele. -
Proverbe 20:6 — Mulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? -
Proverbe 20:7 — Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! -
Proverbe 20:8 — Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui. -
Proverbe 20:9 — Cine poate zice: ,,Mi-am curăţit inima, sînt curat de păcatul meu?`` -
Proverbe 20:10 — Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, sînt o scîrbă înaintea Domnului. -
Proverbe 20:11 — Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană. -
Proverbe 20:12 — Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celalt, Domnul le -a făcut. -
Proverbe 20:13 — Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pîne. -
Proverbe 20:14 — ,,Rău! Rău!`` zice cumpărătorul, şi plecînd, se fericeşte. -
Proverbe 20:15 — Este aur şi sînt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sînt un lucru scump. -
Proverbe 20:16 — Ia -i haina, căci s'a pus chezaş pentru altul; şi ţine -l zălog pentru alţii. -
Proverbe 20:17 — Pînea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. -
Proverbe 20:18 — Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. -
Proverbe 20:19 — Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci. -
Proverbe 20:20 — Dacă cineva blăstămă pe tatăl său şi pe mamă-sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunerecului. -
Proverbe 20:21 — O moştenire repede cîştigată dela început, nu va fi binecuvîntată la sfîrşit. -
Proverbe 20:22 — Nu zice: ,,Îi voi întoarce eu răul!`` Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. -
Proverbe 20:23 — Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cîntarul mincinos nu este un lucru bun. -
Proverbe 20:24 — Domnu îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa? -
Proverbe 20:25 — Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfîntă, şi abea după ce a făcut juruinţa să se gîndească. -
Proverbe 20:26 — Un împărat înţelept vîntură pe cei răi, şi trece cu roata peste ei. -
Proverbe 20:27 — Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde pînă în fundul măruntaielor. -
Proverbe 20:28 — Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate. -
Proverbe 20:29 — Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrînilor sînt perii albi. -
Proverbe 20:30 — Mijloacele de vindecare pentru cel rău sînt bătăile şi vînătăile pînă la rană. -
2 Imparati 22:1 — Iosia avea opt ani cînd s'a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat.
2 Imparati 22:2 — El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s'a abătut dela ea nici la dreapta, nici la stînga.
2 Imparati 22:3 — În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimes în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i -a zis:
2 Imparati 22:4 — ,,Suie-te la marele preot Hilchia, şi spune -i să strîngă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit dela popor ceice păzesc pragul.
2 Imparati 22:5 — Să se dea argintul acesta în mînile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să -l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,
2 Imparati 22:6 — anume: dulgherilor, zidarilor şi petrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.
2 Imparati 22:7 — Dar să nu li se ceară socoteala de argintul dat în mînile lor, căci ei lucrează cinstit.``
2 Imparati 22:8 — Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: ,,Am găsit cartea legii în Casa Domnului.`` Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit -o.
2 Imparati 22:9 — Apoi logofătul Şafan s'a dus să dea socoteală împăratului, şi a zis: ,,Slujitorii tăi au strîns argintul care se afla în casă, şi l-au dat în mînile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.``
2 Imparati 22:10 — Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: ,,Preotul Hilchia mi -a dat o carte.`` Şi Şafan a citit -o înaintea împăratului.
2 Imparati 22:11 — Cînd a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi -a sfîşiat hainele.
2 Imparati 22:12 — Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:
2 Imparati 22:13 — ,,Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s'a găsit; căci mare este mînia Domnului, care s'a aprins împotriva noastră, pentrucă părinţii noştri n'au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n'au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.``
2 Imparati 22:14 — Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia, s'au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. Dupăce i-au vorbit,
2 Imparati 22:15 — ea le -a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Spuneţi omului care v'a trimes la mine:
2 Imparati 22:16 — ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, voi trimete nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii, pe care a cetit -o împăratul lui Iuda.
2 Imparati 22:17 — Pentrucă M'au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrărilor mînilor lor, mînia Mea s'a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge.`
2 Imparati 22:18 — Dar să spuneţi împăratului lui Iuda, care v'a trimes să întrebaţi pe Domnul: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe cari le-ai auzit:
2 Imparati 22:19 — ,Pentrucă ţi s'a mişcat inima, pentrucă te-ai smerit înaintea Domnului cînd ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentrucă ţi-ai sfîşiat hainele, şi ai plîns înaintea Mea, şi Eu am auzit, -zice Domnul. -
2 Imparati 22:20 — De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău, şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe cari le voi aduce asupra locului acestuia,`` Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
1 Ioan 3:15 — Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n'are viaţa vecinică rămînînd în el.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.