Referințe biblice
- Geneza 39:2-5
- Geneza 37:4
- Geneza 39:21
- Faptele Apostolilor 7:9
- Geneza 45:1-28
- Geneza 37:3
- Geneza 39:2
- Evrei 11:22
- Geneza 41:51
- Geneza 39:7-12
- Geneza 39:6
- Geneza 37:28
- Geneza 37:1-36
- Matei 13:55
- Geneza 30:24
- Geneza 41:45
- Geneza 39:1
- Iosua 24:32
- Exodul 13:19
- Geneza 47:1-12
- Geneza 39:1-23
- Geneza 33:2
- Matei 1:18-25
- Psalmul 105:17
- Luca 2:7
- Marcu 6:3
- Geneza 41:16
- Geneza 37:23
- Matei 1:19
- Geneza 50:25
- Geneza 37:33
- Marcu 15:42-47
- Geneza 40:8
- Faptele Apostolilor 1:23
- Ioan 4:5
- Geneza 41:39
- Geneza 37:36
- Geneza 37:1
- Luca 3:23
- Matei 2:19-23
- Matei 1:20
- Geneza 39:23
- Geneza 37:5
- Apocalipsa 1:1-20
- Luca 2:4
- Geneza 40:1-23
- Geneza 37:2
- Matei 2:13-15
- Geneza 50:22-26
- Geneza 50:20
- Geneza 49:22-26
- Geneza 35:24
- Geneza 33:7
- Luca 3:30
- Luca 3:24
- Geneza 44:1-34
- Geneza 41:1
- Geneza 30:25
- Psalmul 105:18
- Geneza 48:1-22
- Geneza 41:50
- Geneza 41:37-46
- Geneza 40:1
- Geneza 39:4
- Geneza 37:31
- Geneza 50:15-21
- Geneza 48:22
- Geneza 48:19
- Geneza 37:5-11
- Matei 1:24-25
- Geneza 50:2
- Geneza 40:4
- Geneza 40:3
- Geneza 37:29
- Evrei 11:1-40
- Luca 2:39
- Psalmul 105:16-19
- Geneza 39:7
- Geneza 37:27
- Geneza 37:35
- Geneza 37:29-35
- Faptele Apostolilor 7:16
- Matei 1:16
- 1 Cronici 5:2
- Geneza 41:52
- Geneza 40:9
- Geneza 40:5-23
- Geneza 39:1-20
- Ioan 1:45
- Geneza 40:7
- Geneza 39:11
- Geneza 37:17
- Geneza 37:13
- Ioan 3:16-17
- Psalmul 105:17-22
- Geneza 46:20
- Geneza 45:4
- Geneza 39:3
- Geneza 39:10
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Geneza 39:2 — Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul.
Geneza 39:3 — Stăpînul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să -i meargă bine ori dece se apuca.
Geneza 39:4 — Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l -a luat în slujba lui, l -a pus mai mare peste casa lui, şi i -a încredinţat tot ce avea.
Geneza 39:5 — De îndată ce Potifar l -a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.
Geneza 37:4 — Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să -l urască. Nu puteau să -i spună nicio vorbă prietenească.
Geneza 39:21 — Domnul a fost cu Iosif, şi Şi -a întins bunătatea peste el. L -a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.
Faptele Apostolilor 7:9 — Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
Geneza 45:1 — Iosif nu s'a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce -l înconjurau. Şi a strigat: ,,Scoateţi afară pe toată lumea.`` Şi n'a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s'a făcut cunoscut fraţilor săi.
Geneza 45:2 — A izbucnit într'un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
Geneza 45:3 — Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?`` Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
Geneza 45:4 — Iosif a zis fraţilor săi: ,,Apropiaţi-vă de mine.`` Şi ei s'au apropiat. El a zis: ,,Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt.
Geneza 45:5 — Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mîhniţi că m'aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m'a trimes Dumnezeu înaintea voastră.
Geneza 45:6 — Iată sînt doi ani decînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.
Geneza 45:7 — Dumnezeu m'a trimes înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr'o mare izbăvire.
Geneza 45:8 — Aşa că nu voi m'aţi trimes aici, ci Dumnezeu; El m'a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui, şi cîrmuitorul întregei ţări a Egiptului.
Geneza 45:9 — Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi -i: ,,Aşa a vorbit fiul tău Iosif: ,Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!
Geneza 45:10 — Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.
Geneza 45:11 — Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.
Geneza 45:12 — Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
Geneza 45:13 — Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.``
Geneza 45:14 — El s'a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui.
Geneza 45:15 — A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
Geneza 45:16 — S'a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
Geneza 45:17 — Faraon a zis lui Iosif: ,,Spune fraţilor tăi: ,Iată ce să faceţi: ,Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului;
Geneza 45:18 — luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mînca grăsimea ţării.
Geneza 45:19 — Ai poruncă să le spui: ,,Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului cară pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.
Geneza 45:20 — Să nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.``
Geneza 45:21 — Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le -a dat cară, după porunca lui Faraon; le -a dat şi merinde pentru drum.
Geneza 45:22 — Le -a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i -a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.
Geneza 45:23 — Tatălui său i -a trimes zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt, şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîne şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.
Geneza 45:24 — Apoi a dat drumul fraţilor săi, cari au plecat; şi le -a zis: ,,Să nu vă certaţi pe drum.``
Geneza 45:25 — Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
Geneza 45:26 — Şi i-au spus: ,,Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.`` Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu -i credea.
Geneza 45:27 — Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să -l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s'a înviorat.
Geneza 45:28 — Şi Israel a zis: ,,Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să -l văd înainte de moarte.``
Geneza 37:3 — Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i -a făcut o haină pestriţă.
Evrei 11:22 — Prin credinţă a pomenit Iosif, cînd i s'a apropiat sfîrşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
Geneza 41:51 — Iosif a pus întîiului născut numele Manase (Uitare); ,,căci``, a zis el, ,,Dumnezeu m'a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.``
Geneza 39:7 — După cîtăva vreme, s'a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: ,,Culcă-te cu mine!``
Geneza 39:8 — El n'a voit, şi a zis nevestei stăpînului său: ,,Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi -a dat pe mînă tot ce are.
Geneza 39:9 — El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi -a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?``
Geneza 39:10 — Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n'a voit să se culce şi să se împreune cu ea.
Geneza 39:11 — Într'o zi, cînd intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,
Geneza 39:12 — ea l -a apucat de haină, zicînd: ,,Culcă-te cu mine!`` El i -a lăsat haina în mînă, şi a fugit afară din casă.
Geneza 39:6 — Egipteanul a lăsat pe mînile lui Iosif tot ce avea, şi n'avea altă grijă decît să mănînce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.
Geneza 37:28 — La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.
Geneza 37:1 — Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
Geneza 37:2 — Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
Geneza 37:5 — Iosif a visat un vis, şi l -a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.
Geneza 37:6 — El le -a zis: ,,Ia ascultaţi ce vis am visat!
Geneza 37:7 — Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s'a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.``
Geneza 37:8 — Fraţii lui i-au zis: ,,Doar n'ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n'ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?`` Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
Geneza 37:9 — Iosif a mai visat un alt vis, şi l -a istorisit fraţilor săi. El a zis: ,,Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.``
Geneza 37:10 — L -a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l -a mustrat, şi i -a zis: ,,Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?``
Geneza 37:11 — Fraţii săi au început să -l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
Geneza 37:12 — Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
Geneza 37:13 — Israel a zis lui Iosif: ,,Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.`` ,,Iată-mă, sînt gata,`` a răspuns el.
Geneza 37:14 — Israel i -a zis: ,,Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.`` L -a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
Geneza 37:15 — Pe cînd rătăcea pe cîmp, l -a întîlnit un om. Omul acela l -a întrebat: ,,Ce cauţi?``
Geneza 37:16 — ,,Caut pe fraţii mei,`` a răspuns Iosif; ,,spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?``
Geneza 37:17 — Şi omul acela a zis: ,,Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: ,,Haidem la Dotan.`` Iosif s'a dus după fraţii săi, şi i -a găsit la Dotan.
Geneza 37:18 — Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s'au sfătuit să -l omoare.``
Geneza 37:19 — Ei au zis unul către altul: ,,Iată că vine făuritorul de visuri!
Geneza 37:20 — Veniţi acum, să -l omorîm şi să -l aruncăm într'una din aceste gropi; vom spune că l -a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.``
Geneza 37:21 — Ruben a auzit lucrul acesta, şi l -a scos din mînile lor. El a zis: ,,Să nu -i luăm viaţa!``
Geneza 37:22 — Ruben le -a zis: ,,Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi -l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.`` Căci avea de gînd să -l scape din mînile lor, şi să -l aducă înapoi la tatăl său.
Geneza 37:23 — Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
Geneza 37:24 — L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
Geneza 37:25 — ,,Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
Geneza 37:26 — Atunci Iuda a zis fraţilor săi: ,,Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să -i ascundem sîngele?
Geneza 37:27 — Veniţi mai bine să -l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.`` Şi fraţii lui l-au ascultat.
Geneza 37:29 — Ruben s'a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi -a rupt hainele,
Geneza 37:30 — s'a întors la fraţii săi, şi a zis: ,,Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?``
Geneza 37:31 — Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.
Geneza 37:32 — Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să -i spună: ,,Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.``
Geneza 37:33 — Iacov a cunoscut -o, şi a zis: ,,Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l -a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!``
Geneza 37:34 — Şi şi -a rupt hainele, şi -a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.
Geneza 37:35 — Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să -l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: ,,Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.`` Şi plîngea astfel pe fiul său.
Geneza 37:36 — Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
Matei 13:55 — Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?
Geneza 30:24 — Şi i -a pus numele Iosif (Adaos), zicînd: ,,Domnul să-mi mai adauge un fiu!``
Geneza 41:45 — Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), şi i -a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
Geneza 39:1 — Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l -a cumpărat dela Ismaeliţii cari -l aduseseră acolo.
Iosua 24:32 — Oasele lui Iosif, pe cari le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost îngropate la Sihem, în partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov dela fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif.
Exod 13:19 — Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ,,Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.``
Geneza 47:1 — Iosif s'a dus să înştiinţeze pe Faraon, şi i -a spus: ,,Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sînt în ţinutul Gosen.``
Geneza 47:2 — A luat pe cinci din fraţii lui, şi i -a adus înaintea lui Faraon.
Geneza 47:3 — Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: ,,Cu ce vă îndeletniciţi?`` Ei au răspuns lui Faraon: ,,Robii tăi sînt păstori, cum erau şi părinţii noştri.``
Geneza 47:4 — Şi au mai zis lui Faraon: ,,Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentrucă nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.``
Geneza 47:5 — Faraon a zis lui Iosif: ,,Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
Geneza 47:6 — Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune -i în fruntea turmelor mele.``
Geneza 47:7 — Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l -a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvîntat pe Faraon.
Geneza 47:8 — Faraon a întrebat pe Iacov: ,,Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?``
Geneza 47:9 — Iacov a răspuns lui Faraon: ,,Zilele anilor călătoriei mele sînt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n'au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.``
Geneza 47:10 — Iacov a binecuvîntat iarăş pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.
Geneza 47:11 — Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le -a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
Geneza 47:12 — Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
Geneza 39:13 — Cînd a văzut ea că -i lăsase haina în mînă, şi fugise afară,
Geneza 39:14 — a chemat oamenii din casă, şi le -a zis: ,,Vedeţi, ne -a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
Geneza 39:15 — Şi, cînd a văzut că ridic glasul şi strig, şi -a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.``
Geneza 39:16 — Şi a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s'a întors acasă stăpînul lui.
Geneza 39:17 — Atunci i -a vorbit astfel: ,,Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
Geneza 39:18 — Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi -a lăsat haina lîngă mine, şi a fugit afară.``
Geneza 39:19 — După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care -i zicea: ,,Iată ce mi -a făcut robul tău,`` stăpînul lui Iosif s'a mîniat foarte tare.
Geneza 39:20 — A luat pe Iosif, şi l -a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
Geneza 39:22 — Şi mai marele temniţei a pus subt privegherea lui pe toţi întemniţaţii cari erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decît prin el.
Geneza 39:23 — Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.
Geneza 33:2 — A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
Matei 1:18 — Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s'a aflat însărcinată dela Duhul Sfînt.
Matei 1:19 — Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s'o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi -a pus de gînd s'o lase pe ascuns.
Matei 1:20 — Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s'a arătat în vis un înger al Domnului, şi i -a zis: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s'a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt.
Matei 1:21 — Ea va naşte un Fiu, şi -i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.``
Matei 1:22 — Toate aceste lucruri s'au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice:
Matei 1:23 — ,,Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi -i vor pune numele Emanuil``, care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeu este cu noi``.
Matei 1:24 — Cînd s'a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa.
Matei 1:25 — Dar n'a cunoscut -o, pînă ce ea a născut un fiu. Şi el i -a pus numele Isus.
Luca 2:7 — Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfăşat în scutece şi L -a culcat într'o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.
Marcu 6:3 — Nu este acesta tîmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?`` Şi găseau o pricină de poticnire în El.
Geneza 41:16 — Iosif a răspuns lui Faraon: ,,Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!``
Geneza 50:25 — Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ,,Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.``
Marcu 15:42 — Cînd s'a înserat-fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. -
Marcu 15:43 — a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.
Marcu 15:44 — Pilat s'a mirat că murise aşa de curînd; a chemat pe sutaş, şi l -a întrebat dacă a murit de mult.
Marcu 15:45 — După ce s'a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.
Marcu 15:46 — Şi Iosif a cumpărat o pînză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L -a înfăşurat în pînza de in, şi L -a pus într-un mormînt săpat în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormîntului.
Marcu 15:47 — Maria Magdalina şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde -L puneau.
Geneza 40:8 — Ei i-au răspuns: ,,Am visat un vis, şi nu este nimeni care să -l tălmăcească.`` Iosif le -a zis: ,,Tălmăcirile sînt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.``
Faptele Apostolilor 1:23 — Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
Ioan 4:5 — a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care -l dăduse Iacov fiului său Iosif.
Geneza 41:39 — Şi Faraon a zis lui Iosif: ,,Fiindcă Dumnezeu ţi -a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput şi atît de înţelept ca tine.
Luca 3:23 — Isus avea aproape treizeci de ani, cînd a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
Matei 2:19 — După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
Matei 2:20 — şi -i zice: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit ceice căutau să ia viaţa Pruncului.``
Matei 2:21 — Iosif s'a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, şi a venit în ţara lui Israel.
Matei 2:22 — Dar cînd a auzit că în Iudea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s'a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.
Matei 2:23 — A venit acolo, şi a locuit într'o cetate, numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci: că El va fi chemat Nazarinean.
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Apocalipsa 1:2 — care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.
Apocalipsa 1:3 — Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
Apocalipsa 1:4 — Ioan, către cele şapte Biserici, cari sînt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, cari stau înaintea scaunului Său de domnie,
Apocalipsa 1:5 — şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului! A Lui, care ne iubeşte, care ne -a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său,
Apocalipsa 1:6 — şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
Apocalipsa 1:7 — Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
Apocalipsa 1:8 — ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul``, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.
Apocalipsa 1:9 — Eu, Ioan, fratele vostru, care sînt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.
Apocalipsa 1:10 — În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trîmbiţe.
Apocalipsa 1:11 — care zicea: ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într -o carte, şi trimete -o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.``
Apocalipsa 1:12 — M'am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi cînd m'am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
Apocalipsa 1:13 — Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur.
Apocalipsa 1:14 — Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
Apocalipsa 1:15 — picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
Apocalipsa 1:16 — În mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui.
Apocalipsa 1:17 — Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi -a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis: ,,Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,
Apocalipsa 1:18 — Cel viu. Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
Apocalipsa 1:19 — Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt şi cele cari au să fie după ele.
Apocalipsa 1:20 — Taina celor şapte stele, pe cari le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sînt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sînt şapte Biserici.
Luca 2:4 — Iosif s'a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, -
Geneza 40:1 — După cîtăva vreme, s'a întîmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpînul lor, împăratul Egiptului.
Geneza 40:2 — Faraon s'a mîniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor.
Geneza 40:3 — Şi i -a pus subt pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.
Geneza 40:4 — Căpetenia străjerilor i -a pus subt privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lîngă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă.
Geneza 40:5 — Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, cari erau închişi în temniţă, au visat într'o noapte amîndoi cîte un vis, şi anume fiecare cîte un vis, care putea să capete o tălmăcire deosebită.
Geneza 40:6 — Iosif, cînd a venit dimineaţa la ei, s'a uitat la ei; şi i -a văzut trişti.
Geneza 40:7 — Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, cari erau cu el în temniţa stăpînului său, şi le -a zis: ,,Pentruce aveţi o faţă aşa de posomorîtă azi?``
Geneza 40:9 — Mai marele paharnicilor şi -a istorisit lui Iosif visul, şi i -a zis: ,,În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă.
Geneza 40:10 — Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Cînd a început să dea lăstari, i s'a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.
Geneza 40:11 — Paharul lui Faraon era în mîna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon, şi am pus paharul în mîna lui Faraon.``
Geneza 40:12 — Iosif i -a zis: ,,Iată tîlmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sînt trei zile.
Geneza 40:13 — Peste trei zile Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăş în slujba ta, şi vei pune iarăş paharul în mîna lui Faraon, cum obicinuiai mai înainte, cînd erai paharnicul lui.
Geneza 40:14 — Dar adu-ţi aminte şi de mine, cînd vei fi fericit, şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon, şi scoate-mă din casa aceasta.
Geneza 40:15 — Căci am fost luat cu sila din ţara Evreilor, şi chiar aici n'am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.``
Geneza 40:16 — Mai marele pitarilor, văzînd că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: ,,Iată, şi în visul meu, se făcea că port trei coşuri cu pîne albă pe capul meu.
Geneza 40:17 — În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mîncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.``
Geneza 40:18 — Iosif a răspuns, şi a zis: ,,Iată -i tîlmăcirea. Cele trei coşuri sînt trei zile.
Geneza 40:19 — Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spînzura de un lemn, şi carnea ţi -o vor mînca păsările.``
Geneza 40:20 — A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi; şi a scos afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:
Geneza 40:21 — pe mai marele paharnicilor l -a pus iarăş în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mîna lui Faraon;
Geneza 40:22 — iar pe mai marele pitarilor l -a spînzurat, după tîlmăcirea pe care le -o dăduse Iosif.
Geneza 40:23 — Mai marele paharnicilor nu s'a mai gîndit însă la Iosif. L -a uitat.
Matei 2:13 — După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, şi -i zice: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămîi acolo pînă îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să -L omoare.``
Matei 2:14 — Iosif s'a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
Matei 2:15 — Acolo a rămas pînă la moartea lui Irod, ca să se împlineacă ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: ,,Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.``
Geneza 50:22 — Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
Geneza 50:23 — Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui.
Geneza 50:24 — Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.``
Geneza 50:26 — Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într'un sicriu în Egipt
Geneza 50:20 — Voi, negreşit, v'aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
Geneza 49:22 — Iosif este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.
Geneza 49:23 — Arcaşii l-au aţîţat, au aruncat săgeţi, Şi l-au urmărit cu ura lor.
Geneza 49:24 — Dar arcul lui a rămas tare, Şi mînile lui au fost întărite De mînile Puternicului lui Iacov: Şi a ajuns astfel păstorul, stînca lui Israel.
Geneza 49:25 — Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta Cu binecuvîntările cerurilor de sus, Cu binecuvîntările apelor de jos, Cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei.
Geneza 49:26 — Binecuvîntările tatălui tău Întrec binecuvîntările părinţilor mei, şi se înalţă Pînă în creştetul dealurilor vecinice: Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!
Geneza 35:24 — Fiii Rahelii: Iosif şi Beniamin.
Geneza 33:7 — Lea şi copiii ei deasemenea s'au apropiat, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt; în urmă s'au apropiat Iosif şi Rahela şi s'au aruncat cu faţa la pămînt.
Luca 3:30 — fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
Luca 3:24 — fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
Geneza 44:1 — Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: ,,Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
Geneza 44:2 — Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui``. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
Geneza 44:3 — Dimineaţa, cum s'a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
Geneza 44:4 — Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: ,,Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui: ,Pentruce aţi răsplătit binele cu rău?
Geneza 44:5 — De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v'aţi purtat astfel.``
Geneza 44:6 — Economul i -a ajuns, şi le -a spus aceste cuvinte.
Geneza 44:7 — Ei i-au răspuns: ,,Domnule, pentruce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrşit o asemenea faptă!
Geneza 44:8 — Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
Geneza 44:9 — Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!``
Geneza 44:10 — El a zis: ,,Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.``
Geneza 44:11 — Îndată, şi -a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare şi -a deschis sacul.
Geneza 44:12 — Economul i -a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă şi sfîrşind cu cel mai tînăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
Geneza 44:13 — Ei şi-au rupt hainele, şi -a încărcat fiecare măgarul, şi s'au întors în cetate.
Geneza 44:14 — Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
Geneza 44:15 — Iosif le -a zis: ,,Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?``
Geneza 44:16 — Iuda a răspuns: ,,Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim?`` Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s'a găsit paharul.``
Geneza 44:17 — Dar Iosif a zis: ,,Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s'a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.``
Geneza 44:18 — Atunci Iuda s'a apropiat de Iosif, şi a zis: ,,Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mînii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
Geneza 44:19 — Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: ,,Mai trăeşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?``
Geneza 44:20 — Noi am răspuns domnului meu: ,,Avem un tată bătrîn, şi un frate tînăr, copil făcut la bătrîneţa lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era dela aceeaş mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte.``
Geneza 44:21 — Tu ai spus robilor tăi: ,,Aduceţi -l la mine ca să -l văd cu ochii mei.``
Geneza 44:22 — Noi am răspuns domnului meu: ,,Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă -l va părăsi, tatăl său are să moară.``
Geneza 44:23 — Tu ai spus robilor tăi: ,,Dacă nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.``
Geneza 44:24 — Cînd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
Geneza 44:25 — Tatăl nostru a zis: ,,Duceţi-vă iarăş să ne cumpăraţi ceva merinde.``
Geneza 44:26 — Noi am răspuns: ,,Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, de cît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.``
Geneza 44:27 — Robul tău, tatăl nostru, ne -a zis: ,,Voi ştiţi că nevastă-mea mi -a născut doi fii.
Geneza 44:28 — Unul a ieşit dela mine, şi cred că a fost sfîşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi.
Geneza 44:29 — Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrîneţele în locuinţa morţilor.``
Geneza 44:30 — Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui,
Geneza 44:31 — el are să moară, cînd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorî cu durere în locuinţa morţilor bătrîneţele robului tău, tatăl nostru.
Geneza 44:32 — Căci robul tău s'a pus chezăş pentru copil, şi a zis tatălui meu: ,,Dacă nu -l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.``
Geneza 44:33 — Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămînă în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
Geneza 44:34 — Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mîhnirea tatălui meu!``
Geneza 41:1 — După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu (Nil).
Geneza 30:25 — După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: ,,Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea.
Geneza 48:1 — După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: ,,Tatăl tău este bolnav.`` Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.
Geneza 48:2 — Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus: ,,Iată că fiul tău Iosif vine la tine.`` Şi Israel şi -a adunat puterile, şi s'a aşezat pe pat.
Geneza 48:3 — Iacov a zis lui Iosif: ,,Dumnezeul Cel Atotputernic mi S'a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m'a binecuvîntat.
Geneza 48:4 — El mi -a zis: ,,Te voi face să creşti, te voi înmulţi, şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s'o stăpînească pentru totdeauna.
Geneza 48:5 — Acum, cei doi fii, cari ţi s'au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.
Geneza 48:6 — Dar copiii, pe cari i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.
Geneza 48:7 — La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat -o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.``
Geneza 48:8 — Israel s'a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis: ,,Cine sînt aceştia?``
Geneza 48:9 — Iosif a răspuns tatălui său: ,,Sînt fiii mei, pe cari mi i -a dat Dumnezeu aici.`` Israel a zis: ,,Apropie -i, te rog, de mine, ca să -i binecuvintez.``
Geneza 48:10 — Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrîneţă, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i -a apropiat de el; şi Israel i -a sărutat, şi i -a îmbrăţişat.
Geneza 48:11 — Israel a zis lui Iosif: ,,Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m'a făcut să-ţi văd şi sămînţa.``
Geneza 48:12 — Iosif i -a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, şi s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
Geneza 48:13 — Apoi Iosif i -a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, şi pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, şi i -a adus aproape de el.
Geneza 48:14 — Israel şi -a întins mîna dreaptă şi a pus -o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus -o pe capul lui Manase; înadins şi -a încrucişat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.
Geneza 48:15 — A binecuvîntat pe Iosif, şi a zis: ,,Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m'a călăuzit de cînd m'am născut, pînă în ziua aceasta,
Geneza 48:16 — Îngerul, care m'a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!``
Geneza 48:17 — Lui Iosif nu i -a venit bine cînd a văzut că tatăl său îşi pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s'o ia de pe capul lui Efraim, şi s'o îndrepte pe al lui Manase.
Geneza 48:18 — Şi Iosif a zis tatălui său: ,,Nu aşa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ţi mîna dreaptă pe capul lui.``
Geneza 48:19 — Tatăl său n'a vrut, ci a zis: ,,Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; şi sămînţa lui va ajunge o ceată de neamuri.``
Geneza 48:20 — El i -a binecuvîntat în ziua aceea, şi a zis: ,,Numele tău îl vor întrebuinţa Israeliţii cînd vor binecuvînta, zicînd: ,Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S'a purtat cu Efraim şi cu Manase!`` Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
Geneza 48:21 — Israel a zis lui Iosif: ,,Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.
Geneza 48:22 — Îţi dau, mai mult decît fraţilor tăi, o parte, pe care am luat -o din mîna Amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.``
Geneza 41:50 — Înaintea anilor de foamete, i s'au născut lui Iosif doi fii, pe care i -a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
Geneza 41:37 — Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.
Geneza 41:38 — Şi Faraon a zis slujitorilor săi: ,,Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?``
Geneza 41:40 — Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.``
Geneza 41:41 — Faraon a zis lui Iosif: ,,Uite, îţi dau stăpînire peste toată ţara Egiptului.``
Geneza 41:42 — Faraon şi -a scos inelul din deget, şi l -a pus în degetul lui Iosif; l -a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i -a pus un lanţ de aur la gît.
Geneza 41:43 — L -a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: ,,În genunchi!`` Astfel i -a dat Faraon stăpînire peste toată ţara Egiptului.
Geneza 41:44 — Şi a mai zis lui Iosif: ,,Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată ţara Egiptului.``
Geneza 41:46 — Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s'a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
Geneza 50:15 — Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: ,,Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?``
Geneza 50:16 — Şi au trimes să spună lui Iosif: ,,Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
Geneza 50:17 — ,,Aşa să vorbiţi lui Iosif: ,Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!` Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!`` Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
Geneza 50:18 — Fraţii lui au venit şi s'au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis: ,,Sîntem robii tăi.``
Geneza 50:19 — Iosif le -a zis: ,,Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?
Geneza 50:21 — Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.`` Şi i -a mîngăiat, şi le -a îmbărbătat inimile.
Geneza 50:2 — A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel.
Evrei 11:1 — Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
Evrei 11:2 — Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Evrei 11:3 — Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n'a fost făcut din lucruri cari se văd.
Evrei 11:4 — Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.
Evrei 11:5 — Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. Şi n'a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Evrei 11:6 — Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută.
Evrei 11:7 — Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Evrei 11:8 — Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într'un loc, pe care avea să -L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
Evrei 11:9 — Prin credinţă a venit şi s'a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într'o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, cari erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe.
Evrei 11:10 — Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
Evrei 11:11 — Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce -i făgăduise.
Evrei 11:12 — De aceea, dintr'un singur om, şi încă un om aproape mort, s'a născut o sămînţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
Evrei 11:13 — În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt.
Evrei 11:14 — Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii.
Evrei 11:15 — Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
Evrei 11:16 — Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu -I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le -a pregătit o cetate.
Evrei 11:17 — Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
Evrei 11:18 — El căruia i se spusese: ,,În Isaac vei avea o sămînţă care-ţi va purta numele!``
Evrei 11:19 — Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l -a primit înapoi.
Evrei 11:20 — Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvîntare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
Evrei 11:21 — Prin credinţă Iacov, cînd a murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi ,,s'a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său.``
Evrei 11:23 — Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, cînd s'a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, şi nu s'au lăsat înspăimîntaţi de porunca împăratului.
Evrei 11:24 — Prin credinţă Moise, cînd s'a făcut mare, n'a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
Evrei 11:25 — ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
Evrei 11:26 — El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiţi spre răsplătire.
Evrei 11:27 — Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului; pentrucă a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Evrei 11:28 — Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sîngelui, pentruca Nimicitorul celor întîi născuţi să nu se atingă de ei.
Evrei 11:29 — Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, cari au încercat s'o treacă, au fost înghiţiţi.
Evrei 11:30 — Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
Evrei 11:31 — Prin credinţă n'a perit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentrucă găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
Evrei 11:32 — Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!
Evrei 11:33 — Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
Evrei 11:34 — au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
Evrei 11:35 — Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n'au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
Evrei 11:36 — Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
Evrei 11:37 — au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, -
Evrei 11:38 — ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.
Evrei 11:39 — Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n'au primit ce le fusese făgăduit;
Evrei 11:40 — pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n'ajungă ei la desăvîrşire fără noi.
Luca 2:39 — După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s'au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
Faptele Apostolilor 7:16 — Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi în mormîntul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani dela fiii lui Emor, în Sihem.
Matei 1:16 — Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S'a născut Isus, care Se cheamă Hristos.
1 Cronici 5:2 — Iuda a fost în adevăr puternic printre fraţii săi, şi din el a ieşit un domnitor; dar dreptul de întîi născut este al lui Iosif.
Geneza 41:52 — Şi celui de al doilea i -a pus numele Efraim (Rodire); ,,căci``, a zis el, ,,Dumnezeu m'a făcut roditor în ţara întristării mele.``
Ioan 1:45 — Filip a găsit pe Natanael, şi i -a zis: ,,Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Geneza 46:20 — Lui Iosif i s'au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe cari i -a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. -