Referințe biblice
- Iov 1:1
- Iov 1:20-22
- Iov 42:1-6
- Iov 2:7-10
- Iov 42:16
- Iov 42:10-16
- Romani 15:13
- Iov 38:1-41
- Iov 37:24
- Iacov 5:11
- Ezechiel 14:14
- Romani 8:28
- Iov 1:5
- Iov 28:1
- Iov 1:1-22
- Iov 41:1-34
- Iov 19:25
- Iov 19:1-29
- Iov 2:10
- Ioan 3:16
- Ezechiel 14:20
- Iov 40:3-5
- Iov 13:1-28
- Iov 10:1-22
- Iov 6:1-30
- Iov 1:21
- Iov 1:8
- Apocalipsa 1:1
- Ieremia 29:11
- Iov 40:1-24
- Iov 16:1-22
- Iov 7:1-21
- Iov 3:1-26
- Iov 1:12
- Coloseni 3:23
- Filipeni 4:13
- Eclesiastul 9:10
- Proverbe 16:3
- Psalmul 90:17
- Iov 39:1-30
- Iov 24:1
- Iov 17:1-16
- Iov 5:1-27
- 1 Petru 5:7
- Filipeni 4:19
- Iov 42:17
- Iov 38:4
- Iov 33:1
- Iov 15:1-35
- Iov 12:1-25
- Iov 11:1-20
- Iov 8:1-22
- Iov 4:1-21
- Iov 2:3
- Ioan 15:7
- Matei 6:33
- Proverbe 3:6
- Iov 37:1
- Iov 32:1
- Iov 31:1
- Iov 22:1-15
- Iov 16:21
- Iov 14:1-22
- Iov 9:1-35
- Iov 1:11
- 2 Timotei 2:15
- Ioan 16:33
- Ioan 14:14
- Proverbe 14:23
- Proverbe 12:11
- Iov 42:2
- Iov 20:1-29
- Iov 3:25-26
- Iov 2:11-13
- Geneza 2:15
- Geneza 2:7
- Isaia 43:18-19
- Proverbe 3:5-6
- Proverbe 3:5
- Iov 38:7
- Iov 12:7-10
- Iov 1:6
- Iacov 1:1-27
- 2 Tesaloniceni 3:10
- Ioan 3:16-17
- Luca 1:37
- Matei 7:7
- Proverbe 1:1-33
- Iov 18:1-21
- Iov 2:1-13
- 1 Timotei 5:8
- Iov 35:12
- Iov 31:15
- Iov 30:1
- Iov 29:1
- Iov 21:1-34
- Iov 9:33
- Iov 3:16
- Iov 3:3
- Iov 2:7
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Iov 1:1 — Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.
Iov 1:20 — Atunci Iov s'a sculat, şi -a sfîşiat mantaua, şi şi -a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s'a închinat,
Iov 1:21 — şi a zis: ,,Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, -binecuvîntat fie Numele Domnului!``
Iov 1:22 — În toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc, şi n'a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Iov 42:1 — Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
Iov 42:2 — ,,Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale``. -
Iov 42:3 — ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` -
Iov 42:4 — ,,Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.`` -
Iov 42:5 — ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te -a văzut.
Iov 42:6 — De aceea mi -e scîrbă de mine şi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă.``
Iov 2:7 — Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pînă în creştetul capului.
Iov 2:8 — Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
Iov 2:9 — Nevastă-sa i -a zis: ,,Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!``
Iov 2:10 — Dar Iov i -a răspuns: ,,Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?`` În toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc cu buzele lui.
Iov 42:16 — Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam.
Iov 42:10 — Domnul a adus pe Iov iarăş în starea lui dela început, dupăce s'a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i -a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese.
Iov 42:11 — Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să -l vadă, şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i -a dat un chesita şi un inel de aur.
Iov 42:12 — În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe.
Iov 42:13 — A avut şapte fii şi trei fete;
Iov 42:14 — celei dintîi i -a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc.
Iov 42:15 — În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le -a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
Romani 15:13 — Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!
Iov 38:1 — Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
Iov 38:2 — ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?
Iov 38:3 — Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
Iov 38:4 — Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.
Iov 38:5 — Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?
Iov 38:6 — Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,
Iov 38:7 — atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
Iov 38:8 — Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?
Iov 38:9 — Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;
Iov 38:10 — cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;
Iov 38:11 — cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`
Iov 38:12 — De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,
Iov 38:13 — ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?
Iov 38:14 — Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
Iov 38:15 — Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
Iov 38:16 — Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?
Iov 38:17 — Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
Iov 38:18 — Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
Iov 38:19 — Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?
Iov 38:20 — Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
Iov 38:21 — Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
Iov 38:22 — Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
Iov 38:23 — pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
Iov 38:24 — Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?
Iov 38:25 — Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
Iov 38:26 — pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;
Iov 38:27 — pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
Iov 38:28 — Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
Iov 38:29 — Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,
Iov 38:30 — ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?
Iov 38:31 — Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?
Iov 38:32 — Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?
Iov 38:33 — Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?
Iov 38:34 — Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?
Iov 38:35 — Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`
Iov 38:36 — Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
Iov 38:37 — Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,
Iov 38:38 — pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?
Iov 38:39 — Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
Iov 38:40 — cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?
Iov 38:41 — Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?
Iov 37:24 — De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``
Iacob 5:11 — Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfîrşit i -a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.
Ezechiel 14:14 — chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mîntui decît sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.``
Romani 8:28 — De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
Iov 1:5 — Şi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.`` Aşa avea Iov obicei să facă.
Iov 28:1 — Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
Iov 1:2 — I s'au născut şapte fii şi trei fete.
Iov 1:3 — Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.
Iov 1:4 — Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei.
Iov 1:6 — Fiii lui Dumnezeu au venit într'o zi de s'au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
Iov 1:7 — Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?`` Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreerarea pămîntului şi dela plimbarea pe care am făcut -o pe el.``
Iov 1:8 — Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.``
Iov 1:9 — Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Iov 1:10 — Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.
Iov 1:11 — Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.``
Iov 1:12 — Domnul a zis Satanei: ,,Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.`` Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Iov 1:13 — Într'o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut,
Iov 1:14 — a venit la Iov un sol, care a zis: ,,Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei.
Iov 1:15 — Şi s'au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``
Iov 1:16 — Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i -a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``
Iov 1:17 — Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s'au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``
Iov 1:18 — Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut.
Iov 1:19 — Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s'a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.``
Iov 41:1 — Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?
Iov 41:2 — Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?
Iov 41:3 — Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
Iov 41:4 — Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
Iov 41:5 — Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
Iov 41:6 — Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
Iov 41:7 — Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
Iov 41:8 — Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.
Iov 41:9 — Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!
Iov 41:10 — Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?
Iov 41:11 — Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
Iov 41:12 — Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
Iov 41:13 — Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
Iov 41:14 — Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
Iov 41:15 — Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;
Iov 41:16 — se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.
Iov 41:17 — Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
Iov 41:18 — Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
Iov 41:19 — Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
Iov 41:20 — Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.
Iov 41:21 — Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
Iov 41:22 — Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
Iov 41:23 — Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
Iov 41:24 — Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
Iov 41:25 — Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
Iov 41:26 — Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
Iov 41:27 — Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
Iov 41:28 — Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
Iov 41:29 — Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
Iov 41:30 — Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
Iov 41:31 — Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.
Iov 41:32 — În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
Iov 41:33 — Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
Iov 41:34 — Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``
Iov 19:25 — Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.
Iov 19:1 — Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Iov 19:2 — ,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?
Iov 19:3 — Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?
Iov 19:4 — Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.
Iov 19:5 — Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?
Iov 19:6 — Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.
Iov 19:7 — Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!
Iov 19:8 — Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.
Iov 19:9 — M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,
Iov 19:10 — m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.
Iov 19:11 — S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.
Iov 19:12 — Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.
Iov 19:13 — A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.
Iov 19:14 — Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.
Iov 19:15 — Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.
Iov 19:16 — Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.
Iov 19:17 — Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
Iov 19:18 — Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
Iov 19:19 — Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.
Iov 19:20 — Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.
Iov 19:21 — Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.
Iov 19:22 — Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
Iov 19:23 — Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;
Iov 19:24 — aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...
Iov 19:26 — Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.
Iov 19:27 — Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.
Iov 19:28 — Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
Iov 19:29 — Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ezechiel 14:20 — şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea-zice Domnul, Dumnezeu-că n'ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mîntui sufletul prin neprihănirea lor.``
Iov 40:3 — Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
Iov 40:4 — ,,Iată, eu sînt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mîna la gură.
Iov 40:5 — Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.``
Iov 13:1 — Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.
Iov 13:2 — Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi.
Iov 13:3 — Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
Iov 13:4 — Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.
Iov 13:5 — O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!
Iov 13:6 — Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
Iov 13:7 — Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să -L apăraţi?
Iov 13:8 — Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
Iov 13:9 — Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
Iov 13:10 — Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu -L pe El.
Iov 13:11 — Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
Iov 13:12 — Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut.
Iov 13:13 — Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s'ar întîmpla.
Iov 13:14 — Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.
Iov 13:15 — Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
Iov 13:16 — Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
Iov 13:17 — Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.
Iov 13:18 — Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.
Iov 13:19 — Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.
Iov 13:20 — Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
Iov 13:21 — Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.
Iov 13:22 — Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!
Iov 13:23 — Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.
Iov 13:24 — Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?
Iov 13:25 — Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?
Iov 13:26 — Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?
Iov 13:27 — Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,
Iov 13:28 — cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?
Iov 10:1 — M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
Iov 10:2 — Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
Iov 10:3 — Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
Iov 10:4 — Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
Iov 10:5 — Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
Iov 10:6 — ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
Iov 10:7 — cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?
Iov 10:8 — Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!
Iov 10:9 — Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?
Iov 10:10 — Nu m'ai muls ca laptele?
Iov 10:11 — M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;
Iov 10:12 — mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
Iov 10:13 — Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:
Iov 10:14 — că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
Iov 10:15 — Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
Iov 10:16 — Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
Iov 10:17 — Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
Iov 10:18 — Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
Iov 10:19 — Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!
Iov 10:20 — Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,
Iov 10:21 — înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
Iov 10:22 — în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``
Iov 6:1 — Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Iov 6:2 — ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
Iov 6:3 — ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
Iov 6:4 — Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
Iov 6:5 — Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
Iov 6:6 — Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
Iov 6:7 — Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
Iov 6:8 — O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
Iov 6:9 — De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
Iov 6:10 — Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.
Iov 6:11 — La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
Iov 6:12 — Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
Iov 6:13 — Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?
Iov 6:14 — Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
Iov 6:15 — Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.
Iov 6:16 — Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
Iov 6:17 — vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
Iov 6:18 — Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
Iov 6:19 — Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
Iov 6:20 — Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
Iov 6:21 — Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
Iov 6:22 — V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
Iov 6:23 — scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`
Iov 6:24 — Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
Iov 6:25 — O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
Iov 6:26 — Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
Iov 6:27 — Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
Iov 6:28 — Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
Iov 6:29 — Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
Iov 6:30 — Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Ieremia 29:11 — Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Iov 40:1 — Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis:
Iov 40:2 — ,,Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?``
Iov 40:6 — Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
Iov 40:7 — ,,Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
Iov 40:8 — Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?
Iov 40:9 — Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu, şi un glas de tunet ca al Lui?
Iov 40:10 — Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!
Iov 40:11 — Varsă-ţi valurile mîniei tale, şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!
Iov 40:12 — Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi,
Iov 40:13 — ascunde -i pe toţi împreună în ţărînă, înveleşte-le faţa în întunerec!
Iov 40:14 — Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.
Iov 40:15 — Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănîncă iarbă ca boul.
Iov 40:16 — Uită-te ce tărie are în coapse, şi ce putere are în muşchii pîntecelui său!
Iov 40:17 — Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sînt întreţăsute.
Iov 40:18 — Oasele lui sînt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sînt ca nişte drugi de fer.
Iov 40:19 — El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l -a făcut l -a înzestrat cu o suliţă..
Iov 40:20 — El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele cîmpului.
Iov 40:21 — Se culcă supt lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.
Iov 40:22 — Desişul lotusului îl acopere cu umbra lui, sălciile pîrîului îl înconjoară.
Iov 40:23 — Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s'ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămînea liniştit.
Iov 40:24 — Crezi că -l poţi prinde lovindu -l în faţă? Sau crezi că -i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?
Iov 16:1 — Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Iov 16:2 — ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
Iov 16:3 — Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
Iov 16:4 — Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
Iov 16:5 — v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
Iov 16:6 — Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
Iov 16:7 — Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
Iov 16:8 — M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
Iov 16:9 — Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
Iov 16:10 — Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
Iov 16:11 — Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.
Iov 16:12 — Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.
Iov 16:13 — Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
Iov 16:14 — mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
Iov 16:15 — Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
Iov 16:16 — Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
Iov 16:17 — Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
Iov 16:18 — Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!
Iov 16:19 — Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
Iov 16:20 — Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
Iov 16:21 — să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
Iov 16:22 — Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
Iov 7:1 — Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.
Iov 7:2 — Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
Iov 7:3 — aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.
Iov 7:4 — Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.
Iov 7:5 — Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
Iov 7:6 — Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
Iov 7:7 — Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
Iov 7:8 — Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
Iov 7:9 — Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!
Iov 7:10 — Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
Iov 7:11 — De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.
Iov 7:12 — Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
Iov 7:13 — Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`
Iov 7:14 — atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.
Iov 7:15 — Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!
Iov 7:16 — Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!
Iov 7:17 — Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,
Iov 7:18 — să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?
Iov 7:19 — Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
Iov 7:20 — Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
Iov 7:21 — Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``
Iov 3:1 — După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.
Iov 3:2 — A luat cuvîntul şi a zis:
Iov 3:3 — ,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,
Iov 3:4 — Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
Iov 3:5 — S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!
Iov 3:6 — Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
Iov 3:7 — Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
Iov 3:8 — Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;
Iov 3:9 — să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
Iov 3:10 — Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
Iov 3:11 — Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?
Iov 3:12 — Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?
Iov 3:13 — Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni
Iov 3:14 — cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,
Iov 3:15 — cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
Iov 3:16 — Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!
Iov 3:17 — Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
Iov 3:18 — Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
Iov 3:19 — cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.
Iov 3:20 — Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,
Iov 3:21 — cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,
Iov 3:22 — cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -
Iov 3:23 — Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
Iov 3:24 — Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
Iov 3:25 — De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!
Iov 3:26 — N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``
Coloseni 3:23 — Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
Filipeni 4:13 — Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.
Ecclesiast 9:10 — Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
Proverbe 16:3 — Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. -
Iov 39:1 — Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
Iov 39:2 — Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
Iov 39:3 — Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
Iov 39:4 — Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
Iov 39:5 — Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
Iov 39:6 — I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
Iov 39:7 — El rîde de zarva cetăţilor,
Iov 39:8 — Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
Iov 39:9 — Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
Iov 39:10 — Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
Iov 39:11 — Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
Iov 39:12 — Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
Iov 39:13 — Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
Iov 39:14 — Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
Iov 39:15 — Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
Iov 39:16 — Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
Iov 39:17 — Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
Iov 39:18 — Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
Iov 39:19 — Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
Iov 39:20 — Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.