Referințe biblice
- Geneza 29:28
- Geneza 48:7
- Geneza 29:20
- Geneza 35:16-20
- Geneza 29:10-20
- Geneza 29:18
- Geneza 30:22-24
- Geneza 33:1-2
- Geneza 30:1
- Geneza 46:19
- Geneza 29:30
- Geneza 30:1-24
- Geneza 35:24
- Geneza 31:4
- Geneza 29:28-30
- Geneza 29:17
- Geneza 31:14-16
- Geneza 31:4-16
- Geneza 29:1-35
- Osea 12:12
- Geneza 32:22
- Geneza 31:4-55
- Geneza 46:22
- Geneza 29:31
- Geneza 46:19-22
- Geneza 29:10
- Geneza 29:1
- Geneza 33:7
- Geneza 31:35
- Geneza 29:11
- Geneza 30:1-2
- Geneza 31:33-35
- Geneza 35:18-20
- Leviticul 18:18
- Geneza 31:17
- Geneza 31:4-13
- Geneza 30:2
- Geneza 29:27
- Geneza 30:43
- Geneza 31:15
- Geneza 30:26
- Geneza 29:26
- Geneza 29:9
- Geneza 25:21
- Apocalipsa 1:1
- Geneza 32:24
- Geneza 30:24
- Geneza 30:22
- Geneza 29:21
- Geneza 28:15
- Geneza 24:67
- Geneza 31:14
- Geneza 31:4-5
- Geneza 29:35
- Geneza 29:19
- Geneza 29:15
- Geneza 31:41
- Geneza 30:8
- Geneza 29:29
- Geneza 29:18-30
- Geneza 29:15-35
- Geneza 2:24
- Geneza 1:1-31
- 1 Timotei 3:2
- 1 Corinteni 7:2
- Daniel 7:1-28
- Cântarea Cântărilor 8:1-14
- Cântarea Cântărilor 6:1-13
- Numeri 8:17-19
- Geneza 49:5-7
- Geneza 31:32-35
- Geneza 31:19
- Geneza 29:18-20
- Deuteronomul 21:17
- Geneza 35:18-19
- Geneza 31:14-55
- Geneza 31:14-17
- Geneza 31:14-18
- Geneza 31:4-17
- Geneza 31:4-7
- Geneza 31:1-16
- Geneza 30:27
- Geneza 30:11
- Geneza 30:3
- Geneza 29:27-30
- Geneza 29:25-27
- Geneza 29:24
- Geneza 29:23
- Geneza 29:22
- Geneza 29:14
- Geneza 29:10-12
- Geneza 29:9-11
- Geneza 27:35
- Geneza 25:29-34
- Geneza 25:26
- Geneza 25:22
- Geneza 21:15-18
- Geneza 12:1-20
- 3 Ioan 1:2
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Geneza 29:28 — Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i -a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.
Geneza 48:7 — La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat -o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.``
Geneza 29:20 — Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s'au părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea.
Geneza 35:16 — Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică pînă la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;
Geneza 35:17 — şi în timpul durerilor naşterii, moaşa i -a zis: ,,Nu te teme, căci mai ai un fiu!``
Geneza 35:18 — Şi pe cînd îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i -a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatăl său l -a numit Beniamin (Fiul dreptei).
Geneza 35:19 — Rahela a murit, şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.
Geneza 35:20 — Iacov a ridicat un stîlp pe mormîntul ei: acesta este stîlpul depe mormîntul Rahelei, care este şi azi.
Geneza 29:10 — Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s'a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
Geneza 29:11 — Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plîngă tare.
Geneza 29:12 — Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
Geneza 29:13 — Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i -a alergat înainte, l -a îmbrăţişat, l -a sărutat, şi l -a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.
Geneza 29:14 — Şi Laban i -a zis: ,,Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!`` Iacov a stat la Laban o lună.
Geneza 29:15 — Apoi Laban a zis lui Iacov: ,,Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?``
Geneza 29:16 — Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
Geneza 29:17 — Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mîndră la faţă.
Geneza 29:18 — Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: ,,Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.``
Geneza 29:19 — Şi Laban a răspuns: ,,Mai bine să ţi -o dau ţie, decît s'o dau altuia. Rămîi la mine!``
Geneza 30:22 — Dumnezeu Şi -a adus aminte de Rahela, a ascultat -o, şi a făcut -o să aibă copii.
Geneza 30:23 — Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,Mi -a luat Dumnezeu ocara!``
Geneza 30:24 — Şi i -a pus numele Iosif (Adaos), zicînd: ,,Domnul să-mi mai adauge un fiu!``
Geneza 33:1 — Iacov a ridicat ochii, şi s'a uitat; şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela, şi cele două roabe.
Geneza 33:2 — A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.
Geneza 30:1 — Cînd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, şi a zis lui Iacov: ,,Dă-mi copii, ori mor!``
Geneza 46:19 — Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin. -
Geneza 29:30 — Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
Geneza 30:2 — Iacov s'a mîniat pe Rahela, şi a zis: ,,Sînt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te -a oprit să ai copii?``
Geneza 30:3 — Ea a zis: ,,Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.``
Geneza 30:4 — Şi i -a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s'a culcat cu ea.
Geneza 30:5 — Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu.
Geneza 30:6 — Rahela a zis: ,,Mi -a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi -a auzit glasul, şi mi -a dăruit un fiu.`` De aceea i -a pus numele Dan (A judecat).
Geneza 30:7 — Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.
Geneza 30:8 — Rahela a zis: ,,Am luptat cu Dumnezeu împotriva sorei mele, şi am biruit.`` Deaceea i -a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).
Geneza 30:9 — Cînd a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat -o lui Iacov de nevastă.
Geneza 30:10 — Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.
Geneza 30:11 — ,,Cu noroc!`` a zis Lea. De aceea i -a pus numele Gad (Noroc).
Geneza 30:12 — Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov.
Geneza 30:13 — ,,Ce fericită sînt!`` a zis Lea; ,,căci femeile mă vor numi fericită.` De aceea i -a pus numele Aşer (Fericit).
Geneza 30:14 — Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grîului, şi a găsit mandragore pe cîmp. Le -a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: ,,Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.``
Geneza 30:15 — Ea i -a răspuns: ,,Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?`` Şi Rahela a zis: ,,Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.``
Geneza 30:16 — Seara, pe cînd se întorcea Iacov dela cîmp, Lea i -a ieşit înainte, şi a zis: ,,La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.`` Şi în noaptea aceea s'a culcat cu ea.
Geneza 30:17 — Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.
Geneza 30:18 — Lea a zis: ,,M'a răsplătit Dumnezeu, pentrucă am dat bărbatului meu pe roaba mea.`` De aceea i -a pus numele Isahar (Răsplătire).
Geneza 30:19 — Lea a rămas iarăş însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.
Geneza 30:20 — Lea a zis: ,,Frumos dar mi -a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.`` Deaceea i -a pus numele Zabulon (Locuinţă).
Geneza 30:21 — În urmă, a născut o fată, căreia i -a pus numele Dina (Judecată).
Geneza 35:24 — Fiii Rahelii: Iosif şi Beniamin.
Geneza 31:4 — Iacov a trimes de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la cîmp la turma lui.
Geneza 29:29 — Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
Geneza 31:14 — Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: ,,Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
Geneza 31:15 — Nu sîntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne -a vîndut, şi ne -a mîncat şi banii?
Geneza 31:16 — Toată bogăţia, pe care a luat -o Dumnezeu dela tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi -a spus Dumnezeu.``
Geneza 31:5 — El le -a zis: ,,După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
Geneza 31:6 — Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
Geneza 31:7 — Şi tatăl vostru m'a înşelat: de zece ori mi -a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i -a îngăduit să mă păgubească.
Geneza 31:8 — Ci cînd zicea el: ,,Mieii pestriţi să fie simbria ta,`` toate oile făceau miei pestriţi. Şi cînd zicea: ,,Mieii bălţaţi să fie simbria ta,`` toate oile făceau miei bălţaţi.
Geneza 31:9 — Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi -a dat -o mie.
Geneza 31:10 — Pe vremea cînd se înferbîntau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii cari săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
Geneza 31:11 — Şi Îngerul lui Dumnezeu mi -a zis în vis: ,,Iacove!`` ,,Iată-mă``, am răspuns eu.
Geneza 31:12 — El a zis: ,,Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, cari sar pe capre şi pe oi, sînt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi -a făcut Laban.
Geneza 31:13 — Eu sînt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere.``
Geneza 29:1 — Iacov a pornit la drum, şi s'a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
Geneza 29:2 — S'a uitat înainte, şi iată că pe cîmp era o fîntînă; şi lîngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fîntînii era mare.
Geneza 29:3 — Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăş la loc pe gura fîntînii.
Geneza 29:4 — Iacov a zis păstorilor: ,,Fraţilor, de unde sînteţi?`` ,,Din Haran,`` au răspuns ei.
Geneza 29:5 — El le -a zis: ,,Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?`` ,,Îl cunoaştem,`` i-au răspuns ei.
Geneza 29:6 — El le -a zis: ,,Este sănătos?`` ,,Sănătos``, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
Geneza 29:7 — El a zis: ,,Iată, soarele este încă sus, şi -i prea devreme ca să strîngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăş.``
Geneza 29:8 — Ei au răspuns: ,,Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fîntînii, şi vom adăpa oile.``
Geneza 29:9 — Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
Geneza 29:21 — În urmă Iacov a zis lui Laban: ,,Dă-mi nevasta, căci mi s -a împlinit sorocul, ca să intru la ea.``
Geneza 29:22 — Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
Geneza 29:23 — Seara, a luat pe fiică-sa Lea, şi a adus -o la Iacov, care s -a culcat cu ea.
Geneza 29:24 — Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
Geneza 29:25 — A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: ,,Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m'ai înşelat?``
Geneza 29:26 — Laban a răspuns: ,,În locul acesta nu -i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari.
Geneza 29:27 — Isprăveşte săptămîna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.``
Geneza 29:31 — Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut -o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă.
Geneza 29:32 — Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i -a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); ,,căci``, a zis ea, ,,Domnul a văzut mîhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.``
Geneza 29:33 — A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi -a dat şi pe acesta.`` De aceea, i -a pus numele Simeon (Ascultare).
Geneza 29:34 — Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.`` De aceea i -a pus numele Levi (Alipire).
Geneza 29:35 — A rămas iarăş însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: ,,De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.`` Deaceea i -a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.
Osea 12:12 — Iacov a fugit odinioară în cîmpia lui Aram, Israel a slujit pentru o femeie, şi pentru o femeie a păzit turmele.
Geneza 32:22 — Tot în noaptea aceea s'a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, şi pe cei unsprezece copii ai lui, şi a trecut vadul Iabocului.
Geneza 31:17 — Iacov s'a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile.
Geneza 31:18 — Şi -a luat toată turma şi toate averile pe cari le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.
Geneza 31:19 — Pe cînd Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
Geneza 31:20 — şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l -a înştiinţat de fuga sa.
Geneza 31:21 — A fugit astfel cu tot ce avea; s'a sculat, a trecut Rîul (Eufrat), şi s -a îndreptat spre muntele Galaad.
Geneza 31:22 — A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
Geneza 31:23 — Laban a luat cu el pe fraţii săi, l -a urmărit cale de şapte zile, şi l -a ajuns la muntele Galaad.
Geneza 31:24 — Dar Dumnezeu S -a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i -a zis: ,,Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!``
Geneza 31:25 — Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi -a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
Geneza 31:26 — Atunci Laban a zis lui Iacov: ,,Ce-ai făcut? Pentruce m'ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?
Geneza 31:27 — Pentruce ai fugit pe ascuns, m'ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cîntecelor, în sunet de timpane şi alăută.
Geneza 31:28 — Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
Geneza 31:29 — Mîna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi -a zis în noaptea trecută: ,,Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!``
Geneza 31:30 — Dar acum, odată ce ai plecat, pentrucă te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?``
Geneza 31:31 — Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: ,,Am fugit, fiindcă mi-era frică, gîndindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
Geneza 31:32 — Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce -i la mine din ale tale, şi ia-ţi -l.`` Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
Geneza 31:33 — Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n'a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii.
Geneza 31:34 — Rahela luase idolii, îi pusese subt samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n'a găsit nimic.
Geneza 31:35 — Ea a zis tatălui său: ,,Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi -a venit rînduiala femeilor.`` A căutat peste tot, dar n'a găsit idolii.
Geneza 31:36 — Iacov s'a mîniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, şi i -a zis: ,,Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atîta înverşunare?
Geneza 31:37 — Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amîndoi!
Geneza 31:38 — Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s'au stărpit, şi n'am mîncat berbeci din turma ta.
Geneza 31:39 — Nu ţi-am adus acasă vite sfăşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.
Geneza 31:40 — Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.
Geneza 31:41 — Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
Geneza 31:42 — Dacă n'aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mîinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.``
Geneza 31:43 — Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: ,,Fiicele acestea sînt fiicele mele, copiii aceştia sînt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe cari i-au născut?
Geneza 31:44 — Vino, să facem amîndoi un legămînt, şi legămîntul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!``
Geneza 31:45 — Iacov a luat o piatră, şi a pus -o ca stîlp de aducere aminte.
Geneza 31:46 — Iacov a zis fraţilor săi: ,,Strîngeţi pietre.`` Ei au strîns petre, şi au făcut o movilă; şi au mîncat acolo pe movilă.
Geneza 31:47 — Laban a numit -o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit -o Galed (Movila mărturiei).
Geneza 31:48 — Laban a zis: ,,Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!`` Deaceea i-au pus numele Galed.
Geneza 31:49 — Se mai numeşte şi Miţpa (Veghiere), pentrucă Laban a zis: ,,Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul.
Geneza 31:50 — Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.``
Geneza 31:51 — Laban a zis lui Iacov: ,,Iată movila aceasta, şi iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
Geneza 31:52 — Movila aceasta să fie martoră şi stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău.
Geneza 31:53 — Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.`` Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
Geneza 31:54 — Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănînce; ei au mîncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.
Geneza 31:55 — Laban s'a sculat disdedimineaţă, şi -a sărutat nepoţii şi fetele, şi i -a binecuvîntat. Apoi a plecat şi s'a întors la locuinţa lui.
Geneza 46:22 — Aceştia sînt fiii Rahelei, pe cari i -a născut lui Iacov. În totul patrusprezece inşi.
Geneza 46:20 — Lui Iosif i s'au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe cari i -a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. -
Geneza 46:21 — Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.
Geneza 33:7 — Lea şi copiii ei deasemenea s'au apropiat, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt; în urmă s'au apropiat Iosif şi Rahela şi s'au aruncat cu faţa la pămînt.
Levitic 18:18 — Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să -i faci în necaz, descoperindu -i goliciunea alături de nevastă-ta, cît timp ea este încă în viaţă.
Geneza 30:43 — Omul acela s'a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.
Geneza 30:26 — Dă-mi nevestele şi copiii, pentru cari ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.``
Geneza 25:21 — Isaac s'a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l -a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Geneza 32:24 — Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s'a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor.
Geneza 28:15 — Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ţi spun.``
Geneza 24:67 — Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
Geneza 2:24 — Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Geneza 1:1 — La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.
Geneza 1:2 — Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Geneza 1:3 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!`` Şi a fost lumină.
Geneza 1:4 — Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec.
Geneza 1:5 — Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
Geneza 1:6 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.``
Geneza 1:7 — Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Geneza 1:8 — Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Geneza 1:9 — Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:10 — Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:11 — Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, cari să facă rod după soiul lor şi cari să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:12 — Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi cari fac rod şi cari îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:13 — Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Geneza 1:14 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii;
Geneza 1:15 — şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:16 — Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.
Geneza 1:17 — Dumnezeu i -a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,
Geneza 1:18 — să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:19 — Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Geneza 1:20 — Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.``
Geneza 1:21 — Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:22 — Dumnezeu le -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt``.
Geneza 1:23 — Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Geneza 1:24 — Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:25 — Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:26 — Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.``
Geneza 1:27 — Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut.
Geneza 1:28 — Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.``
Geneza 1:29 — Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată că v'am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.``
Geneza 1:30 — Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor cari se mişcă pe pămînt, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:31 — Dumnezeu S'a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
1 Timotei 3:2 — Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
1 Corinteni 7:2 — Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
Daniel 7:1 — În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.
Daniel 7:2 — Daniel a început şi a zis: ,,În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
Daniel 7:3 — Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.
Daniel 7:4 — Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M'am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s'au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i s'a dat o inimă de om.
Daniel 7:5 — Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într'o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s'a zis: ,,Scoală-te, şi mănîncă multă carne!``
Daniel 7:6 — După aceea m'am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s'a dat stăpînire.
Daniel 7:7 — După aceea m'am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.
Daniel 7:8 — M'am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură..., care vorbea cu trufie.
Daniel 7:9 — Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s'au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins.
Daniel 7:10 — Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S'a ţinut judecata şi s'au deschis cărţile.
Daniel 7:11 — Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m'am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
Daniel 7:12 — Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s'a îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit.
Daniel 7:13 — M'am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
Daniel 7:14 — I S'a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să -i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Daniel 7:15 — Eu, Daniel m'am turburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m'au înspăimîntat.
Daniel 7:16 — M'am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi -a vorbit şi mi le -a tîlcuit astfel:
Daniel 7:17 — ,,Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt.
Daniel 7:18 — Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie.
Daniel 7:19 — În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea;
Daniel 7:20 — şi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne.
Daniel 7:21 — Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i -a biruit,
Daniel 7:22 — pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia.
Daniel 7:23 — El mi -a vorbit aşa: ,,Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi -l va zdrobi.
Daniel 7:24 — Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi.
Daniel 7:25 — El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp... de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.
Daniel 7:26 — Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.
Daniel 7:27 — Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi -L vor asculta!
Daniel 7:28 — Aici s'au sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m'au turburat nespus de mult gîndurile mele, şi mi s'a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.
Cantarea Cantarilor 8:1 — O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţîţele mamei mele! Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m'ar ţinea de rău.
Cantarea Cantarilor 8:2 — Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m'ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.
Cantarea Cantarilor 8:3 — Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! -
Cantarea Cantarilor 8:4 — Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea. -
Cantarea Cantarilor 8:5 — Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zicînd: ,,Te-am trezit supt măr; acolo te -a născut mamă-ta, acolo te -a născut şi te -a făcut ea.`` -
Cantarea Cantarilor 8:6 — Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
Cantarea Cantarilor 8:7 — Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreţ.
Cantarea Cantarilor 8:8 — Avem o soră micuţă, care n'are încă ţîţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni peţitorii?
Cantarea Cantarilor 8:9 — Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scîndură de cedru. -
Cantarea Cantarilor 8:10 — Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
Cantarea Cantarilor 8:11 — Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
Cantarea Cantarilor 8:12 — Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! -
Cantarea Cantarilor 8:13 — Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să -l aud! -
Cantarea Cantarilor 8:14 — Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne
Cantarea Cantarilor 6:1 — Unde s'a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să -l căutăm şi noi împreună cu tine? -
Cantarea Cantarilor 6:2 — Iubitul meu s'a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
Cantarea Cantarilor 6:3 — Eu sînt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. -
Cantarea Cantarilor 6:4 — Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor.
Cantarea Cantarilor 6:5 — Întoarce-ţi ochii dela mine, căci mă turbură. Perii tăi sînt ca o turmă de capre, cari poposesc pe coama Galaadului.
Cantarea Cantarilor 6:6 — Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
Cantarea Cantarilor 6:7 — Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta...
Cantarea Cantarilor 6:8 — Am şasezeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,
Cantarea Cantarilor 6:9 — dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce a născut -o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. -
Cantarea Cantarilor 6:10 — ,,Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor?`` -
Cantarea Cantarilor 6:11 — M'am pogorît în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, şi dacă au înflorit rodiile.
Cantarea Cantarilor 6:12 — Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m'a dus la carăle poporului unui om ales. -
Cantarea Cantarilor 6:13 — Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. -Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?
Numeri 8:17 — Căci orice întîi născut al copiilor lui Israel este al Meu, atît din oameni cît şi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua cînd am lovit pe toţi întîii născuţi în ţara Egiptului.
Numeri 8:18 — Şi Eu am luat pe Leviţi în locul tuturor întîilor născuţi ai copiilor lui Israel.
Numeri 8:19 — Am dat pe Leviţi în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în cortul întîlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nici o urgie, cînd se vor apropia de sfîntul locaş.``
Geneza 49:5 — Simeon şi Levi sînt fraţi; Săbiile lor sînt nişte unelte de sîlnicie.
Geneza 49:6 — Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mînia lor, au ucis oameni, Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.
Geneza 49:7 — Blestemată să fie mînia lor, pentrucă a fost prea turbată, Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov, Şi -i voi risipi în Israel.
Deuteronom 21:17 — Ci să recunoască de întîi născut pe fiul aceleia pe care n'o iubeşte, şi să -i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintîi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întîi născut.
Geneza 31:1 — Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, cari ziceau: ,,Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi -a agonisit el toată bogăţia aceasta.``
Geneza 31:2 — Iacov s'a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
Geneza 31:3 — Atunci Domnul a zis lui Iacov: ,,Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.``
Geneza 30:27 — Laban i -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m'a binecuvîntat din pricina ta;
Geneza 27:35 — Isaac a zis: ,,Fratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi -a luat binecuvîntarea.``
Geneza 25:29 — Odată, pe cînd ferbea Iacov o ciorbă, Esau s'a întors dela cîmp, rupt de oboseală.
Geneza 25:30 — Şi Esau a zis lui Iacov: ,,Dă-mi, te rog, să mănînc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală.`` Pentru aceea s'a dat lui Esau numele Edom.
Geneza 25:31 — Iacov a zis: ,,Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!``
Geneza 25:32 — Esau a răspuns: ,,Iată-mă, sînt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întîi născut?``
Geneza 25:33 — Şi Iacov a zis: ,,Jură-mi întîi.`` Esau i -a jurat, şi astfel şi -a vîndut dreptul de întîi născut lui Iacov.
Geneza 25:34 — Atunci Iacov a dat lui Esau pîne şi ciorbă de linte. El a mîncat şi a băut; apoi s'a sculat şi a plecat. Astfel şi -a nesocotit Esau dreptul de întîi născut.
Geneza 25:26 — Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mîna de călcîi pe Esau; şi deaceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vîrstă de şasezeci de ani, cînd s'au născut ei.
Geneza 25:22 — Copiii se băteau în pîntecele ei; şi ea a zis: ,,Dacă -i aşa, pentru ce mai sînt însărcinată?`` S'a dus să întrebe pe Domnul.
Geneza 21:15 — Cînd s'a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufiş,
Geneza 21:16 — şi s -a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: ,,Să nu văd moartea copilului!`` A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a început să plîngă.
Geneza 21:17 — Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i -a zis: ,,Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.
Geneza 21:18 — Scoală-te, ia copilul şi ţine -l de mînă; căci voi face din el un neam mare.``
Geneza 12:1 — Domnul zisese lui Avram: ,,Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi -o voi arăta.
Geneza 12:2 — Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.
Geneza 12:3 — Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.
Geneza 12:4 — Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cînd a ieşit din Haran.
Geneza 12:5 — Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.
Geneza 12:6 — Avram a străbătut ţara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci în ţară.
Geneza 12:7 — Domnul S'a arătat lui Avram, şi i -a zis: ,,Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.`` Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.
Geneza 12:8 — De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi -a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.
Geneza 12:9 — Avram şi -a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.
Geneza 12:10 — A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s'a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.
Geneza 12:11 — Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: ,,Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
Geneza 12:12 — Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: ,Aceasta este nevasta lui!` Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
Geneza 12:13 — Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.``
Geneza 12:14 — Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
Geneza 12:15 — Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut -o şi ei, şi au lăudat -o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
Geneza 12:16 — Pe Avram l -a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
Geneza 12:17 — Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
Geneza 12:18 — Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i -a zis: ,,Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
Geneza 12:19 — De ce ai zis: ,Este sora mea`, şi am luat -o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia -o, şi pleacă!``
Geneza 12:20 — Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să -l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.
3 Ioan 1:2 — Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.