Referințe biblice
- Psalmul 139:13-16
- Galateni 6:4
- Ieremia 1:5
- 1 Corinteni 12:14-20
- 1 Corinteni 14:7
- Romani 12:4-8
- Isaia 55:8
- Galateni 6:1-18
- Luca 12:7
- 1 Corinteni 12:20
- 1 Petru 4:10
- Matei 10:30
- 1 Corinteni 16:14
- Luca 9:23
- 1 Corinteni 9:19-23
- 1 Corinteni 10:31
- 1 Ioan 2:27
- Filipeni 2:3
- Ioan 2:24
- 1 Corinteni 14:26
- 1 Corinteni 10:33
- Galateni 2:20
- Evrei 13:16
- Efeseni 4:16
- 2 Corinteni 8:13-14
- Faptele Apostolilor 11:1-30
- Romani 8:28
- Isaia 64:1-12
- Geneza 1:27
- Apocalipsa 19:10-20
- Apocalipsa 7:9
- Evrei 2:4
- Romani 12:1-21
- Eclesiastul 7:16-29
- Efeseni 2:10
- 1 Petru 3:8
- 2 Corinteni 9:13
- 1 Corinteni 10:21-33
- 1 Corinteni 4:7
- Romani 6:1-23
- Ioan 14:6
- Luca 19:12-13
- Isaia 3:1-26
- Apocalipsa 13:8
- 1 Ioan 4:1-21
- 2 Tesaloniceni 3:1-18
- 1 Tesaloniceni 4:1-18
- Coloseni 2:1-23
- Efeseni 4:11
- 2 Corinteni 4:16-18
- 1 Corinteni 14:1-40
- Ioan 8:43
- 1 Corinteni 12:1-31
- 1 Corinteni 11:18-19
- 1 Corinteni 2:14
- 1 Corinteni 1:1-31
- Faptele Apostolilor 2:38-45
- Exodul 14:1-31
- 1 Petru 5:7
- Coloseni 3:1-25
- Coloseni 1:1-29
- Filipeni 2:4
- Efeseni 2:1-22
- 1 Corinteni 1:26-29
- Romani 8:28-32
- Romani 5:8
- Faptele Apostolilor 17:10-11
- Faptele Apostolilor 4:34-35
- Ioan 14:2
- Ioan 3:1-36
- Ioan 2:24-25
- Luca 16:1-31
- Matei 25:14-15
- Ieremia 25:1-38
- Ieremia 10:11-23
- Psalmul 147:1-20
- Psalmul 135:18
- Psalmul 40:1-17
- Leviticul 18:3-6
- Exodul 20:17
- Exodul 13:17-22
- Exodul 7:1-25
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Galateni 6:4 — Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce -l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
Ieremia 1:5 — ,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.``
1 Corinteni 12:14 — Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
1 Corinteni 12:15 — Dacă piciorul ar zice: ,,Fiindcă nu sînt mînă, nu sînt din trup``, -nu este pentru aceasta din trup?
1 Corinteni 12:16 — Şi dacă urechea ar zice: ,,Fiindcă nu sînt ochi, nu sînt din trup`` -nu este pentru aceasta din trup?
1 Corinteni 12:17 — Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
1 Corinteni 12:18 — Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
1 Corinteni 12:19 — Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
1 Corinteni 12:20 — Fapt este că sînt mai multe mădulare, dar un singur trup.
1 Corinteni 14:7 — Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?
Romani 12:4 — Căci, dupăcum într'un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n'au toate aceeaş slujbă,
Romani 12:5 — tot aşa, şi noi, cari sîntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, sîntem mădulare unii altora.
Romani 12:6 — Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne -a fost dat: cine are darul proorociei, să -l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
Romani 12:7 — Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
Romani 12:8 — Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s'o facă cu bucurie.
Isaia 55:8 — ,Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul.
Galateni 6:1 — Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
Galateni 6:2 — Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.
Galateni 6:3 — Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.
Galateni 6:5 — căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuş.
Galateni 6:6 — Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce -l învaţă.
Galateni 6:7 — Nu vă înşelaţi: ,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.`` Ce samănă omul, aceea va şi secera.
Galateni 6:8 — Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică.
Galateni 6:9 — Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
Galateni 6:10 — Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
Galateni 6:11 — Uitaţi-vă cu ce slove mari v'am scris, cu însăş mîna mea!
Galateni 6:12 — Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.
Galateni 6:13 — Căci nici ei, cari au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentruca să se laude ei cu trupul vostru.
Galateni 6:14 — În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!
Galateni 6:15 — Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sînt nimic, ci a fi o făptură nouă.
Galateni 6:16 — Şi peste toţi ceice vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!
Galateni 6:17 — De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentrucă port semnele Domnului Isus pe trupul meu.
Galateni 6:18 — Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin
Luca 12:7 — Şi chiar perii din cap, toţi vă sînt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.
1 Petru 4:10 — Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul , pe care l-a primit.
Matei 10:30 — Cît despre voi, pînă şi perii din cap, toţi vă sînt număraţi.
1 Corinteni 16:14 — Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!
Luca 9:23 — Apoi a zis tuturor: ,,Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.
1 Corinteni 9:19 — Căci, măcar că sînt slobod faţă de toţi, m'am făcut robul tuturor, ca să cîştig pe cei mai mulţi.
1 Corinteni 9:20 — Cu Iudeii, m'am făcut ca un Iudeu, ca să cîştig pe Iudei; cu ceice sînt supt Lege, m'am făcut ca şi cînd aş fi fost supt Lege (măcar că nu sînt supt Lege), ca să cîştig pe ceice sînt supt Lege;
1 Corinteni 9:21 — cu ceice sînt fără Lege, m'am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sînt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supt legea lui Hristos), ca să cîştig pe cei fără lege.
1 Corinteni 9:22 — Am fost slab cu cei slabi, ca să cîştig pe cei slabi. M'am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.
1 Corinteni 9:23 — Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
1 Corinteni 10:31 — Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
1 Ioan 2:27 — Cît despre voi, ungerea, pe care aţi primit -o dela El, rămîne în voi, şi n'aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămîneţi în El, după cum v'a învăţat ea.
Filipeni 2:3 — Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş.
Ioan 2:24 — Dar Isus nu Se încredea în ei, pentrucă îi cunoştea pe toţi.
1 Corinteni 14:26 — Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
1 Corinteni 10:33 — După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mîntuiţi.
Galateni 2:20 — Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m'a iubit şi S'a dat pe Sine însuş pentru mine.
Evrei 13:16 — Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.
Efeseni 4:16 — Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
2 Corinteni 8:13 — Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strîmtoraţi;
2 Corinteni 8:14 — ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca şi prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;
Faptele Apostolilor 11:1 — Apostolii şi fraţii, cari erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.
Faptele Apostolilor 11:2 — Şi cînd s'a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,
Faptele Apostolilor 11:3 — şi ziceau: ,,Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mîncat cu ei.``
Faptele Apostolilor 11:4 — Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:
Faptele Apostolilor 11:5 — ,,Eram în cetatea Iope; şi, pe cînd mă rugam, am căzut într'o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit pînă la mine.
Faptele Apostolilor 11:6 — Cînd m'am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele şi păsările cerului.
Faptele Apostolilor 11:7 — Şi am auzit un glas, care mi -a zis: ,Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.`
Faptele Apostolilor 11:8 — Dar eu am răspuns: ,Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n'a intrat vreodată în gura mea.`
Faptele Apostolilor 11:9 — Şi glasul mi -a zis a doua oară din cer: ,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.`
Faptele Apostolilor 11:10 — Lucrul acesta s'a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăş în cer.
Faptele Apostolilor 11:11 — Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.
Faptele Apostolilor 11:12 — Duhul mi -a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m'au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.
Faptele Apostolilor 11:13 — El ne -a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, şi zicîndu -i: ,Trimete la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
Faptele Apostolilor 11:14 — care-ţi va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu şi toată casa ta.`
Faptele Apostolilor 11:15 — Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S'a pogorît peste ei ca şi peste noi la început.
Faptele Apostolilor 11:16 — Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ,Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.`
Faptele Apostolilor 11:17 — Deci, dacă Dumnezeu le -a dat acelaş dar, ca şi nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?``
Faptele Apostolilor 11:18 — Dupăce au auzit aceste lucruri, s'au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: ,,Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.``
Faptele Apostolilor 11:19 — Ceice se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.
Faptele Apostolilor 11:20 — Totuş printre ei au fost cîţiva oameni din Cipru şi din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
Faptele Apostolilor 11:21 — Mîna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s'au întors la Domnul.
Faptele Apostolilor 11:22 — Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.
Faptele Apostolilor 11:23 — Cînd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s'a bucurat, şi i -a îndemnat pe toţi să rămînă cu inimă hotărîtă alipiţi de Domnul.
Faptele Apostolilor 11:24 — Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s'a adaos la Domnul.
Faptele Apostolilor 11:25 — Barnaba s'a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;
Faptele Apostolilor 11:26 — şi, cînd l -a găsit, l -a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s'a dat numele de creştini în Antiohia.
Faptele Apostolilor 11:27 — În vremea aceea, s'au pogorît nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.
Faptele Apostolilor 11:28 — Unul din ei, numit Agab, s'a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.
Faptele Apostolilor 11:29 — Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau în Iudea,
Faptele Apostolilor 11:30 — ceeace au şi făcut; şi au trimes acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrîni.) prin mîna lui Barnaba şi a lui Saul.
Romani 8:28 — De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
Isaia 64:1 — ,,O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s'ar topi munţii înaintea Ta,
Isaia 64:2 — ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta!
Isaia 64:3 — Cînd ai făcut minuni la cari nu ne aşteptam, Te-ai pogorît, şi munţii s'au zguduit înaintea Ta,
Isaia 64:4 — cum niciodată nu s'a pomenit, nici nu s'a auzit vorbindu-se, şi cum nici n'a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.
Isaia 64:5 — Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiţi?
Isaia 64:6 — Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.
Isaia 64:7 — Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.``
Isaia 64:8 — Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toţii lucrarea mînilor Tale.
Isaia 64:9 — Nu Te mînia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi sîntem poporul Tău.
Isaia 64:10 — Cetăţile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
Isaia 64:11 — Casa noastră cea sfîntă şi slăvită, în care părinţii noştri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
Isaia 64:12 — După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?``
Geneza 1:27 — Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut.
Apocalipsa 19:10 — Şi m'am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi -a zis: ,,Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.``)
Apocalipsa 19:11 — Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ,,Cel credincios`` şi ,,Cel adevărat``, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
Apocalipsa 19:12 — Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu -l ştie, decît numai El singur.
Apocalipsa 19:13 — Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: ,,Cuvîntul lui Dumnezeu.``
Apocalipsa 19:14 — Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.
Apocalipsa 19:15 — Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
Apocalipsa 19:16 — Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ,,Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.``
Apocalipsa 19:17 — Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: ,,Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
Apocalipsa 19:18 — ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!``
Apocalipsa 19:19 — Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
Apocalipsa 19:20 — Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
Apocalipsa 7:9 — După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s'o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;
Evrei 2:4 — în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite după voia Sa!
Romani 12:1 — Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Romani 12:2 — Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.
Romani 12:3 — Prin harul, care mi -a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit -o Dumnezeu fiecăruia.
Romani 12:9 — Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
Romani 12:10 — Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia.
Romani 12:11 — În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
Romani 12:12 — Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
Romani 12:13 — Ajutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
Romani 12:14 — Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.
Romani 12:15 — Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.
Romani 12:16 — Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
Romani 12:17 — Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
Romani 12:18 — Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
Romani 12:19 — Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: ,,Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti``, zice Domnul.
Romani 12:20 — Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă -i să mănînce; dacă -i este sete, dă -i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.``
Romani 12:21 — Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Ecclesiast 7:16 — Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
Ecclesiast 7:17 — Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
Ecclesiast 7:18 — Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
Ecclesiast 7:19 — Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate.
Ecclesiast 7:20 — Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
Ecclesiast 7:21 — Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
Ecclesiast 7:22 — Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
Ecclesiast 7:23 — Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: ,,Mă voi înţelepţi.`` Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
Ecclesiast 7:24 — Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?
Ecclesiast 7:25 — M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
Ecclesiast 7:26 — Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
Ecclesiast 7:27 — Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;
Ecclesiast 7:28 — iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n'am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n'am găsit în toate acestea.
Ecclesiast 7:29 — Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.
Efeseni 2:10 — Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le -a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
1 Petru 3:8 — Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gînduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi , smeriţi.
2 Corinteni 9:13 — Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;
1 Corinteni 10:21 — Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
1 Corinteni 10:22 — Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie? Sîntem noi mai tari decît El?
1 Corinteni 10:23 — Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos. Toate lucrurile sînt îngăduite, dar nu toate zidesc.
1 Corinteni 10:24 — Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.
1 Corinteni 10:25 — Să mîncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
1 Corinteni 10:26 — Căci ,,al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.``
1 Corinteni 10:27 — Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mîncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
1 Corinteni 10:28 — Dar dacă vă spune cineva: ,,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor``, să nu mîncaţi, din pricina celui ce v'a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci ,,al Domnului este pămîntul şi tot ce cuprinde el.``
1 Corinteni 10:29 — Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci dece să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?
1 Corinteni 10:30 — Dacă mănînc, aducînd mulţămiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţămesc?
1 Corinteni 10:32 — Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
1 Corinteni 4:7 — Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu -l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
Romani 6:1 — Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
Romani 6:2 — Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
Romani 6:3 — Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
Romani 6:4 — Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
Romani 6:5 — În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr'o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr'o înviere asemănătoare cu a Lui.
Romani 6:6 — Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
Romani 6:7 — căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
Romani 6:8 — Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
Romani 6:9 — întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.
Romani 6:10 — Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
Romani 6:11 — Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:12 — Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
Romani 6:13 — Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
Romani 6:14 — Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.
Romani 6:15 — Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.
Romani 6:16 — Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să -l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
Romani 6:17 — Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit -o.
Romani 6:18 — Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v'aţi făcut robi ai neprihănirii. -
Romani 6:19 — Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v'aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
Romani 6:20 — Căci, atunci cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
Romani 6:21 — Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor lucruri este moartea.
Romani 6:22 — Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v'aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică.
Romani 6:23 — Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Ioan 14:6 — Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.
Luca 19:12 — Deci a zis: ,,Un om de neam mare s'a dus într'o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
Luca 19:13 — A chemat zece din robii săi, le -a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le -a zis: ,,Puneţi -i în negoţ pînă mă voi întoarce.``
Isaia 3:1 — Domnul, Dumnezeul oştirilor, va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice izvor de pîne, şi orice izvor de apă,
Isaia 3:2 — pe viteaz şi pe omul de război, pe judecător şi pe prooroc, pe ghicitor şi pe bătrîn,
Isaia 3:3 — pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit.
Isaia 3:4 — ,,Le voi da băieţi drept căpetenii, -zice Domnul, -şi nişte copii vor stăpîni peste ei.``
Isaia 3:5 — Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celalt, fiecare pe aproapele lui, tînărul va lovi pe cel bătrîn, şi omul de nimic pe cel pus în cinste.
Isaia 3:6 — Vor merge pînă acolo încît unul va apuca pe fratele său în casa părintească, şi -i va zice: ,,Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărămăturile acestea supt mîna ta!``
Isaia 3:7 — Dar în aceeaş zi el va răspunde: ,,Nu pot să fiu doftor, căci în casa mea nu este nici pîne nici haină: nu mă puneţi căpătenie peste popor.``
Isaia 3:8 — Se clatină Ierusalimul, se prăbuşeşte Iuda, pentrucă vorbele şi faptele lor sînt îndreptate împotriva Domnului, înfruntînd privirile Lui măreţe.
Isaia 3:9 — Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca Sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s'o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!
Isaia 3:10 — Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.
Isaia 3:11 — Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.
Isaia 3:12 — Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi -l stăpînesc nişte femei! Poporul meu, cîrmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!
Isaia 3:13 — Domnul Se înfăţişază la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele.
Isaia 3:14 — Domnul intră la judecată cu bătrînii poporului Său şi cu mai marii lui: ,,Voi aţi mîncat via! Prada luată dela sărac este în casele voastre!
Isaia 3:15 — Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci?`` zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.
Isaia 3:16 — Domnul zice: ,,Pentrucă fiicele Sionului sînt mîndre, şi umblă cu gîtul întins şi cu priviri pofticioase, pentrucă păşesc mărunţel, şi zornăesc cu verigile dela picior, -
Isaia 3:17 — Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descopri ruşinea``.
Isaia 3:18 — În ziua aceea, Domnul va scoate verigile cari le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele,
Isaia 3:19 — cerceii, brăţările şi măhramele;
Isaia 3:20 — legăturile de pe cap, lănţişoarele dela picioare şi brîele, cutiile cu mirosuri şi băierele descîntate;
Isaia 3:21 — inelele şi verigele dela nas;
Isaia 3:22 — hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile;
Isaia 3:23 — oglinzile şi cămăşile supţiri, turbanele şi măhramele uşoare.
Isaia 3:24 — Şi atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţă.
Isaia 3:25 — Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi în luptă.
Isaia 3:26 — Porţile fiicei Sionului vor geme şi se vor jăli; şi ea va şedea despoiată pe pămînt.
Apocalipsa 13:8 — Şi toţi locuitorii pămîntului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n'a fost scris, dela întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.
1 Ioan 4:1 — Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt dela Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
1 Ioan 4:2 — Duhul lui Dumnezeu să -L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
1 Ioan 4:3 — şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.
1 Ioan 4:4 — Voi, copilaşilor, sînteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume.
1 Ioan 4:5 — Ei sînt din lume; deaceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă.
1 Ioan 4:6 — Noi însă sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
1 Ioan 4:7 — Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este dela Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.
1 Ioan 4:8 — Cine nu iubeşte, n'a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste.
1 Ioan 4:9 — Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s'a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
1 Ioan 4:10 — Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne -a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
1 Ioan 4:11 — Prea iubiţilor, dacă astfel ne -a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.
1 Ioan 4:12 — Nimeni n'a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămîne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvîrşită în noi.
1 Ioan 4:13 — Cunoaştem că rămînem în El şi că El rămîne în noi prin faptul că ne -a dat din Duhul Său.
1 Ioan 4:14 — Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimes pe Fiul ca să fie Mîntuitorul lumii.
1 Ioan 4:15 — Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămîne în el, şi el în Dumnezeu.
1 Ioan 4:16 — Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămîne în dragoste, rămîne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămîne în el.
1 Ioan 4:17 — Cum este El, aşa sîntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvîrşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.
1 Ioan 4:18 — În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrşită izgoneşte frica; pentrucă frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n'a ajuns desăvîrşit în dragoste.
1 Ioan 4:19 — Noi Îl iubim pentrucă El ne -a iubit întîi.
1 Ioan 4:20 — Dacă zice cineva: ,,Eu iubesc pe Dumnezeu``, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care -l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu -L vede?
1 Ioan 4:21 — Şi aceasta este porunca, pe care o avem dela El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.
2 Tesaloniceni 3:1 — Încolo, fraţilor, rugaţivă pentru noi ca, Cuvîntul Domnului să se răspîndească şi să fie proslăvit cum este la voi,
2 Tesaloniceni 3:2 — şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi au credinţa.
2 Tesaloniceni 3:3 — Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.
2 Tesaloniceni 3:4 — Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceţi şi veţi face ce vă poruncim.
2 Tesaloniceni 3:5 — Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
2 Tesaloniceni 3:6 — În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit dela noi.
2 Tesaloniceni 3:7 — Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n'am trăit în neorînduială, între voi.
2 Tesaloniceni 3:8 — N'am mîncat de pomană pînea nimănui; ci, lucrînd şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.
2 Tesaloniceni 3:9 — Nu că n'am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.
2 Tesaloniceni 3:10 — Căci, cînd eram la voi, vă spuneam lămurit: ,,Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănînce.``
2 Tesaloniceni 3:11 — Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorînduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.
2 Tesaloniceni 3:12 — Îndemnăm pe oamenii aceştia şi -i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănînce pînea lucrînd în linişte.
2 Tesaloniceni 3:13 — Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.
2 Tesaloniceni 3:14 — Şi dacă n'ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi -l, şi să n'aveţi nici un fel de legături cu el, ca să -i fie ruşine.
2 Tesaloniceni 3:15 — Să nu -l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să -l mustraţi ca pe un frate.
2 Tesaloniceni 3:16 — Însuş Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi!
2 Tesaloniceni 3:17 — Urarea de sănătate este scrisă cu mîna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare epistolă; aşa scriu eu.
2 Tesaloniceni 3:18 — Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin
1 Tesaloniceni 4:1 — Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.
1 Tesaloniceni 4:2 — Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v'am dat prin Domnul Isus.
1 Tesaloniceni 4:3 — Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
1 Tesaloniceni 4:4 — fiecare din voi să ştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste,
1 Tesaloniceni 4:5 — nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu.
1 Tesaloniceni 4:6 — Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v'am spus şi v'am adeverit.
1 Tesaloniceni 4:7 — Căci Dumnezeu nu ne -a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
1 Tesaloniceni 4:8 — De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v'a dat şi Duhul Său cel sfînt.
1 Tesaloniceni 4:9 — Cît despre dragostea frăţească, n'aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,
1 Tesaloniceni 4:10 — şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sînt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.
1 Tesaloniceni 4:11 — Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mînile voastre, cum v'am sfătuit.
1 Tesaloniceni 4:12 — Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n'aveţi trebuinţă de nimeni.
1 Tesaloniceni 4:13 — Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n'au nădejde.
1 Tesaloniceni 4:14 — Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
1 Tesaloniceni 4:15 — Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua -o înaintea celor adormiţi.
1 Tesaloniceni 4:16 — Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.
1 Tesaloniceni 4:17 — Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
1 Tesaloniceni 4:18 — Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
Coloseni 2:1 — Vreau, în adevăr, să ştiţi cît de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru toţi ceice nu mi-au văzut faţa în trup;
Coloseni 2:2 — pentruca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
Coloseni 2:3 — în care sînt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
Coloseni 2:4 — Spun lucrul acesta, pentruca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.
Coloseni 2:5 — Căci măcarcă sînt departe cu trupul, totuş cu duhul sînt cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rînduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
Coloseni 2:6 — Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
Coloseni 2:7 — fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile cari v'au fost date, şi sporind în ea cu mulţămiri către Dumnezeu.
Coloseni 2:8 — Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
Coloseni 2:9 — Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
Coloseni 2:10 — Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri.
Coloseni 2:11 — În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti,
Coloseni 2:12 — fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L -a înviat din morţi.
Coloseni 2:13 — Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v'a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne -a iertat toate greşalele.
Coloseni 2:14 — A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l -a nimicit, pironindu -l pe cruce.
Coloseni 2:15 — A desbrăcat domniile şi stăpînirile, şi le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.
Coloseni 2:16 — Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,
Coloseni 2:17 — cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
Coloseni 2:18 — Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr'o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le -a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti,
Coloseni 2:19 — şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu.
Coloseni 2:20 — Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
Coloseni 2:21 — ,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!``
Coloseni 2:22 — Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
Coloseni 2:23 — au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într'o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.
Efeseni 4:11 — Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
2 Corinteni 4:16 — De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.
2 Corinteni 4:17 — Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.
2 Corinteni 4:18 — Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sînt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd, sînt vecinice.
1 Corinteni 14:1 — Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.
1 Corinteni 14:2 — În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu -l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.
1 Corinteni 14:3 — Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.
1 Corinteni 14:4 — Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
1 Corinteni 14:5 — Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.
1 Corinteni 14:6 — În adevăr, fraţilor, de ce folos v'aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v'ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?
1 Corinteni 14:8 — Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
1 Corinteni 14:9 — Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.
1 Corinteni 14:10 — Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
1 Corinteni 14:11 — Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
1 Corinteni 14:12 — Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
1 Corinteni 14:13 — De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s'o tălmăcească.
1 Corinteni 14:14 — Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
1 Corinteni 14:15 — Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.
1 Corinteni 14:16 — Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde ,,Amin`` la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?
1 Corinteni 14:17 — Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.
1 Corinteni 14:18 — Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.
1 Corinteni 14:19 — Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
1 Corinteni 14:20 — Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.
1 Corinteni 14:21 — În Lege este scris: ,,Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.``
1 Corinteni 14:22 — Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
1 Corinteni 14:23 — Deci, dacă s'ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n'ar zice ei că sînteţi nebuni?
1 Corinteni 14:24 — Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
1 Corinteni 14:25 — Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
1 Corinteni 14:27 — Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.
1 Corinteni 14:28 — Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.
1 Corinteni 14:29 — Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
1 Corinteni 14:30 — Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă.
1 Corinteni 14:31 — Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
1 Corinteni 14:32 — Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
1 Corinteni 14:33 — căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
1 Corinteni 14:34 — Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
1 Corinteni 14:35 — Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
1 Corinteni 14:36 — Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?
1 Corinteni 14:37 — Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.
1 Corinteni 14:38 — Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
1 Corinteni 14:39 — Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.
1 Corinteni 14:40 — Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială.
Ioan 8:43 — Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu.
1 Corinteni 12:1 — În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
1 Corinteni 12:2 — Cînd eraţi păgîni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
1 Corinteni 12:3 — De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: ,,Isus să fie anatema!`` Şi nimeni nu poate zice: ,,Isus este Domnul``, decît prin Duhul Sfînt.
1 Corinteni 12:4 — Sînt felurite daruri, dar este acelaş Duh;
1 Corinteni 12:5 — sînt felurite slujbe, dar este acelaş Domn;
1 Corinteni 12:6 — sînt felurite lucrări, dar este acelaş Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
1 Corinteni 12:7 — Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
1 Corinteni 12:8 — De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh;
1 Corinteni 12:9 — altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh;
1 Corinteni 12:10 — altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tîlmăcirea limbilor.
1 Corinteni 12:11 — Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaş Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
1 Corinteni 12:12 — Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sînt mai multe, sînt un singur trup, -tot aşa este şi Hristos.
1 Corinteni 12:13 — Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr'un singur Duh.
1 Corinteni 12:21 — Ochiul nu poate zice mînii: ,,N'am trebuinţă de tine``; nici capul nu poate zice picioarelor: ,,N'am trebuinţă de voi.``
1 Corinteni 12:22 — Ba mai mult, mădularele trupului, cari par mai slabe, sînt de neapărată trebuinţă.
1 Corinteni 12:23 — Şi părţile trupului, cari par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţă,
1 Corinteni 12:24 — pe cînd cele frumoase n'au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:
1 Corinteni 12:25 — pentru ca să nu fie nici o desbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.