Referințe biblice
- Proverbe 21:31
- Iov 39:19-25
- Ezechiel 23:20
- Apocalipsa 19:11-21
- Apocalipsa 6:1-17
- Zaharia 1:8
- Psalmul 32:9
- Zaharia 6:1-8
- Ieremia 12:5
- Luca 7:1-50
- Proverbe 3:30
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Proverbe 21:31 — Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. -
Iov 39:19 — Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
Iov 39:20 — Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
Iov 39:21 — Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
Iov 39:22 — îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
Iov 39:23 — Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
Iov 39:24 — fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
Iov 39:25 — La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
Ezechiel 23:20 — Ea s'a aprins după nişte necuraţi, a căror carne era ca a măgarilor, şi a căror apropiere era ca a armăsarilor.
Apocalipsa 19:11 — Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ,,Cel credincios`` şi ,,Cel adevărat``, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
Apocalipsa 19:12 — Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu -l ştie, decît numai El singur.
Apocalipsa 19:13 — Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: ,,Cuvîntul lui Dumnezeu.``
Apocalipsa 19:14 — Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.
Apocalipsa 19:15 — Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
Apocalipsa 19:16 — Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ,,Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.``
Apocalipsa 19:17 — Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: ,,Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
Apocalipsa 19:18 — ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!``
Apocalipsa 19:19 — Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
Apocalipsa 19:20 — Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
Apocalipsa 19:21 — Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s'au săturat din carnea lor.
Apocalipsa 6:1 — Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele şapte peceţi, m'am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: ,,Vino şi vezi!``
Apocalipsa 6:2 — M'am uitat, şi iată că s'a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s'a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.
Apocalipsa 6:3 — Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: ,,Vino şi vezi.``
Apocalipsa 6:4 — Şi s'a arătat un alt cal, un cal roş. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s'a dat o sabie mare.
Apocalipsa 6:5 — Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: ,,Vino şi vezi!`` M'am uitat, şi iată că s'a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă.
Apocalipsa 6:6 — Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: ,,O măsură de grîu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!``
Apocalipsa 6:7 — Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: ,,Vino şi vezi!``
Apocalipsa 6:8 — M'am uitat, şi iată că s'a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s'a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămîntului.
Apocalipsa 6:9 — Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.
Apocalipsa 6:10 — Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?``
Apocalipsa 6:11 — Fiecăruia din ei i s'a dat o haină albă, şi li s'a spus să se mai odihnească puţină vreme, pînă se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, cari aveau să fie omorîţi ca şi ei.
Apocalipsa 6:12 — Cînd a rupt Mielul pecetea a şasea, m'am uitat, şi iată că s'a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s'a făcut negru ca un sac de păr, luna s'a făcut toată ca sîngele,
Apocalipsa 6:13 — şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.
Apocalipsa 6:14 — Cerul s'a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s'au mutat din locurile lor.
Apocalipsa 6:15 — Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s'au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor.
Apocalipsa 6:16 — Şi ziceau munţilor şi stîncilor: ,,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului;
Apocalipsa 6:17 — căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?``
Zaharia 1:8 — M'am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roş, şi stătea între mirţi într'un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşi, murgi şi albi.
Zaharia 6:1 — Am ridicat din nou ochii şi m'am uitat, şi iată că patru cară ieşeau dintre doi munţi; şi munţii erau de aramă.
Zaharia 6:2 — La carul dintîi erau nişte cai roşi, la al doilea car cai negri,
Zaharia 6:3 — la al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai bălţaţi şi roşi.
Zaharia 6:4 — Am luat cuvîntul, şi am zis îngerului, care vorbea cu mine: ,,Ce înseamnă aceştia, domnul meu?``
Zaharia 6:5 — Îngerul mi -a răspuns: ,,Aceştia sînt cele patru vînturi ale cerurilor, cari ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pămînt.``
Zaharia 6:6 — Caii cei negri, înhămaţi la unul din cară, s'au îndreptat spre ţara dela miază-noapte, şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s'au îndreptat spre ţara de miază-zi.
Zaharia 6:7 — Cei roşi au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pămîntul. Îngerul le -a zis: ,,Duceţi-vă de cutreieraţi pămîntul!`` Şi au cutreierat pămîntul.
Zaharia 6:8 — El m'a chemat, şi mi -a zis: ,,Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miază-noapte fac să se mai potolească mînia Mea în ţara dela miază-noapte.``
Ieremia 12:5 — ,,Dacă alergînd cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decît într'o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngîmfate ale Iordanului?
Luca 7:1 — Dupăce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care -L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
Luca 7:2 — Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
Luca 7:3 — Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să -L roage să vină să vindece pe robul lui.
Luca 7:4 — Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: ,,Face să -i faci acest bine;
Luca 7:5 — căci iubeşte neamul nostru, şi el ne -a zidit sinagoga.``
Luca 7:6 — Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să -I spună: ,,Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu.
Luca 7:7 — De aceea nici nu m'am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
Luca 7:8 — Căci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia: ,Du-te!` şi se duce; altuia: ,Vino!` şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!` şi -l face.``
Luca 7:9 — Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S'a minunat de sutaş, S'a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: ,,Vă spun că nici chiar în Israel n'am găsit o credinţă atît de mare.``
Luca 7:10 — Cînd s'au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
Luca 7:11 — În ziua următoare, Isus Se ducea într'o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
Luca 7:12 — Cînd S'a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
Luca 7:13 — Domnul, cînd a văzut -o, I s'a făcut milă de ea, şi i -a zis: ,,Nu plînge!``
Luca 7:14 — Apoi S'a apropiat, şi S'a atins de raclă. Ceice o duceau, s'au oprit. El a zis: ,,Tinerelule, scoală-te, îţi spun!``
Luca 7:15 — Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l -a dat înapoi maicii lui.
Luca 7:16 — Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: ,,Un mare prooroc s'a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.``
Luca 7:17 — Vestea aceasta despre Isus s'a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.
Luca 7:18 — Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
Luca 7:19 — Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i -a trimes la Isus să -L întrebe: ,,Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?``
Luca 7:20 — Aceştia, cînd s'au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: ,,Ioan Botezătorul ne -a trimes la Tine să Te întrebăm: ,Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?``
Luca 7:21 — Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le -a dăruit vederea.
Luca 7:22 — Şi, drept răspuns, le -a zis: ,,Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Luca 7:23 — Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.``
Luca 7:24 — Dupăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: ,,Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
Luca 7:25 — Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraţilor.
Luca 7:26 — Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc.
Luca 7:27 — El este acela despre care este scris: ,Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.`
Luca 7:28 — Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el.
Luca 7:29 — Şi tot norodul care l -a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
Luca 7:30 — dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
Luca 7:31 — Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
Luca 7:32 — Seamănă cu nişte copii, cari stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: ,V'am cîntat din fluier, şi n'aţi jucat; v'am cîntat de jale, şi n'aţi plîns.`
Luca 7:33 — În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi: ,Are drac.`
Luca 7:34 — A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: ,Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.`
Luca 7:35 — Totuş Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.``
Luca 7:36 — Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
Luca 7:37 — Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
Luca 7:38 — şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să -I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
Luca 7:39 — Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care -L poftise, şi -a zis: ,,Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.``
Luca 7:40 — Isus a luat cuvîntul, şi i -a zis: ,,Simone, am să-ţi spun ceva.`` -,,Spune, Învăţătorule``, I -a răspuns el. -
Luca 7:41 — ,,Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
Luca 7:42 — Fiindcă n'aveau cu ce plăti, i -a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?``
Luca 7:43 — Simon I -a răspuns: ,,Socotesc că acela căruia i -a iertat mai mult.`` Isus i -a zis: ,,Drept ai judecat.``
Luca 7:44 — Apoi S'a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: ,,Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi -a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le -a şters cu părul capului ei.
Luca 7:45 — Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n'a încetat să-Mi sărute picioarele.
Luca 7:46 — Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi -a uns picioarele cu mir.
Luca 7:47 — De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.``
Luca 7:48 — Apoi a zis femeii: ,,Iertate îţi sînt păcatele!``
Luca 7:49 — Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: ,,Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?``
Luca 7:50 — Dar Isus a zis femeii: ,,Credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace.``
Proverbe 3:30 — Nu te certa fără pricină cu cineva, cînd nu ţi -a făcut nici un rău.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.