Referințe biblice
- Deuteronomul 28:21-24
- Leviticul 20:13
- Exodul 15:26
- Osea 4:11
- Isaia 58:1-14
- Iacov 1:17
- Ioan 16:12
- 2 Petru 1:21
- 1 Corinteni 16:22
- Ioan 10:10
- Geneza 3:18-19
- Geneza 1:28
- 1 Corinteni 6:11
- Romani 1:27
- Romani 1:20
- Romani 1:1
- Daniel 8:1-27
- Isaia 53:5
- Exodul 3:14
- Ioan 19:13
- Luca 24:44
- Iona 1:7
- Proverbe 7:23
- Psalmul 66:18
- 2 Împărați 17:27-28
- 1 Împărați 13:2
- Judecători 6:37-39
- Leviticul 18:1-30
- Evrei 11:1-40
- 1 Corinteni 6:9
- 1 Corinteni 1:11-17
- Romani 1:2
- Ioan 19:34
- Ioan 12:34
- Ioan 10:35
- Luca 24:27
- Luca 18:31
- Luca 16:29
- Marcu 16:1-20
- Marcu 13:2
- Marcu 9:1-50
- Marcu 6:22
- Matei 27:49-50
- Matei 21:42
- Matei 5:17
- Iona 2:6
- Osea 12:10
- Daniel 10:10-21
- Daniel 2:4
- Ezechiel 16:49
- Isaia 56:3
- Isaia 44:28
- Proverbe 22:6
- Psalmul 139:13-18
- Iov 32:8
- Iov 26:8
- Iov 26:7
- Iov 25:5
- Iov 22:12
- Iov 12:25
- Ezra 4:7
- 2 Împărați 22:2
- 2 Împărați 18:26
- 1 Împărați 14:24
- 2 Samuel 11:1-27
- Judecători 13:4
- Numeri 6:20
- Geneza 19:5
- Geneza 18:20
- Geneza 3:15
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Deuteronom 28:21 — Domnul va trimete peste tine ciuma, pînă te va nimici în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
Deuteronom 28:22 — Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grîu şi cu tăciune, cari te vor urmări pînă vei pieri.
Deuteronom 28:23 — Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, şi pămîntul subt tine va fi de fer.
Deuteronom 28:24 — Domnul va trimete ţării tale în loc de ploaie praf şi pulbere, care va cădea din cer peste tine pînă vei fi nimicit.
Levitic 20:13 — Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sîngele lor să cadă asupra lor.
Exod 15:26 — El a zis: ,,Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.``
Osea 4:11 — Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului.
Isaia 58:1 — ,,Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!
Isaia 58:2 — În toate zilele Mă întreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un neam, care ar fi înfăptuit neprihănirea, şi n'ar fi părăsit legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărîri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. -
Isaia 58:3 — ,La ce ne foloseşte să postim` -zic ei-,dacă Tu nu vezi? ,La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?` -,Pentrucă, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre, şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
Isaia 58:4 — Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
Isaia 58:5 — Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
Isaia 58:6 — Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;
Isaia 58:7 — împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere -l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
Isaia 58:8 — Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
Isaia 58:9 — Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ,Iată-Mă!` Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
Isaia 58:10 — dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!
Isaia 58:11 — Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Isaia 58:12 — Ai tăi vor zidi iarăş pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit ,Dregător de spărturi`, ,Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.`
Isaia 58:13 — Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu -L, şi dacă -l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării,
Isaia 58:14 — atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.``
Iacob 1:17 — orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Ioan 16:12 — Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
2 Petru 1:21 — Căci nici o proorocie n'a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt.
1 Corinteni 16:22 — Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! ,,Maranata`` (Domnul nostru vine!).
Ioan 10:10 — Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s'o aibă din belşug.
Geneza 3:18 — spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.
Geneza 3:19 — În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.``
Geneza 1:28 — Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.``
1 Corinteni 6:11 — Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
Romani 1:27 — tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s'au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Romani 1:20 — În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
Romani 1:1 — Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
Daniel 8:1 — În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
Daniel 8:2 — Cînd am avut vedenia aceasta, mi s'a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.
Daniel 8:3 — Am ridicat ochii, m'am uitat, şi iată că într'un rîu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
Daniel 8:4 — Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să -i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine -i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
Daniel 8:5 — Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap dela apus, şi a cutreierat toată faţa pămîntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
Daniel 8:6 — A venit pînă la berbecele care avea coarne, şi pe care -l văzusem stînd în rîu, şi s'a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
Daniel 8:7 — L-am văzut cum s'a apropiat de berbece, s'a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i -a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l -a trîntit la pămînt, şi l -a călcat în picioare, şi nimeni n -a scăpat pe berbece din mîna lui.
Daniel 8:8 — Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot i s'a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor.
Daniel 8:9 — Dintr'unul din ele a crescut un corn mic, care s'a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
Daniel 8:10 — S'a înălţat pînă la oştirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le -a călcat în picioare.
Daniel 8:11 — S'a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i -a smuls jertfa necurmată, şi i -a surpat locul locaşului său celui sfînt.
Daniel 8:12 — Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, şi a izbutit în ce a început.
Daniel 8:13 — Am auzit pe un sfînt vorbind; şi un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: ,,În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaş şi oştirea?``
Daniel 8:14 — Şi el mi -a zis: ,,Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfîntul Locaş va fi curăţit!``
Daniel 8:15 — Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s'o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.
Daniel 8:16 — Şi am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat şi a zis: ,,Gavrile, tîlcuieşte -i vedenia aceasta.``
Daniel 8:17 — El a venit atunci lîngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m'am înspăimîntat, şi am căzut cu faţa la pămînt. El mi -a zis: ,,Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfîrşitului!``
Daniel 8:18 — Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pămînt leşinat. El m'a atins, şi m'a aşezat iarăş în picioare în locul în care mă aflam.
Daniel 8:19 — Apoi mi -a zis: ,,Iată, îţi arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfîrşitului.
Daniel 8:20 — Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împăraţii Mezilor şi Perşilor.
Daniel 8:21 — Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat.
Daniel 8:22 — Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frînt, sînt patru împărăţii, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atîta putere.
Daniel 8:23 — La sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
Daniel 8:24 — El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuş; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
Daniel 8:25 — Din pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîni omeneşti.
Daniel 8:26 — Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de cari a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.``
Daniel 8:27 — Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m'am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.
Isaia 53:5 — Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.
Exod 3:14 — Dumnezeu a zis lui Moise: ,,Eu sînt Cel ce sînt.`` Şi a adăugat: ,,Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ,,Cel ce se numeşte ,Eu sînt`, m'a trimes la voi.``
Ioan 19:13 — Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit ,,Pardosit cu pietre``, iar evreieşte: ,,Gabata.``
Luca 24:44 — Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.``
Iona 1:7 — Şi au zis unul către altul: ,,Veniţi să tragem la sorţ, ca să ştim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!`` Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona.
Proverbe 7:23 — ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
2 Imparati 17:27 — Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: ,,Trimeteţi pe unul din preoţii pe cari i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo, şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.``
2 Imparati 17:28 — Unul din preoţii cari fuseseră luaţi robi din Samaria, a venit de s'a aşezat la Betel, şi le -a învăţat cum să se teamă de Domnul.
1 Imparati 13:2 — El a strigat împotriva altarului, după cuvîntul Domnului, şi a zis: ,,Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preoţii înălţimilor, cari ard tămîie pe tine, şi pe tine se vor arde osăminte omeneşti!``
Judecatori 6:37 — iată, voi pune un val de lînă în arie; dacă numai lîna va fi acoperită de rouă, şi tot pămîntul va rămînea uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mîna mea, cum ai spus``.
Judecatori 6:38 — Şi aşa s'a întîmplat. În ziua următoare, el s'a sculat disdedimineaţă, a stors lîna, şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă.
Judecatori 6:39 — Ghedeon a zis lui Dumnezeu: ,,Să nu Te aprinzi de mînie împotriva mea, şi nu voi mai vorbi decît de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lîna: numai lîna să rămînă uscată, şi tot pămîntul să se acopere cu rouă``.
Levitic 18:1 — Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Levitic 18:2 — ,,Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ,Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Levitic 18:3 — Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.
Levitic 18:4 — Să împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Levitic 18:5 — Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele. Eu sînt Domnul!
Levitic 18:6 — Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sînge, ca să -i descopere goliciunea. Eu sînt Domnul.
Levitic 18:7 — Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ţi-este mamă: să nu -i descoperi goliciunea.
Levitic 18:8 — Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.
Levitic 18:9 — Să nu descoperi goliciunea sorei tale, fata tatălui tău, sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.
Levitic 18:10 — Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei tale. Căci este goliciunea ta.
Levitic 18:11 — Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Ţi-este soră.
Levitic 18:12 — Să nu descoperi goliciunea sorei tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.
Levitic 18:13 — Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.
Levitic 18:14 — Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Ţi-este mătuşă.
Levitic 18:15 — Să nu descoperi goliciunea nurorei tale. Este nevasta fiului tău: să nu -i descoperi goliciunea.
Levitic 18:16 — Să nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tău. Este goliciunea fratelui tău.
Levitic 18:17 — Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îţi sînt rude de aproape: este o nelegiuire.
Levitic 18:18 — Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să -i faci în necaz, descoperindu -i goliciunea alături de nevastă-ta, cît timp ea este încă în viaţă.
Levitic 18:19 — Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăţiei ei, cînd este la soroc, ca să -i descoperi goliciunea.
Levitic 18:20 — Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pîngăreşti cu ea.
Levitic 18:21 — Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, şi să nu pîngăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu sînt Domnul.
Levitic 18:22 — Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.
Levitic 18:23 — Să nu te culci cu o vită, ca să te pîngăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.
Levitic 18:24 — Să nu vă spurcaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s'au spurcat neamurile pe cari le voi izgoni dinaintea voastră.
Levitic 18:25 — Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pămîntul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
Levitic 18:26 — Păziţi dar legile şi poruncile Mele, şi nu faceţi niciuna din aceste spurcăciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
Levitic 18:27 — Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta, cari au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pîngărită.
Levitic 18:28 — Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara din gura ei, dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile cari erau în ea înaintea voastră.
Levitic 18:29 — Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.
Levitic 18:30 — Păziţi poruncile Mele, şi nu faceţi niciunul din obiceiurile urîte cari se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru.``
Evrei 11:1 — Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
Evrei 11:2 — Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Evrei 11:3 — Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n'a fost făcut din lucruri cari se văd.
Evrei 11:4 — Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.
Evrei 11:5 — Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. Şi n'a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Evrei 11:6 — Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută.
Evrei 11:7 — Prin credinţă Noe, cînd a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Evrei 11:8 — Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într'un loc, pe care avea să -L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
Evrei 11:9 — Prin credinţă a venit şi s'a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într'o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, cari erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe.
Evrei 11:10 — Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
Evrei 11:11 — Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce -i făgăduise.
Evrei 11:12 — De aceea, dintr'un singur om, şi încă un om aproape mort, s'a născut o sămînţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
Evrei 11:13 — În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt.
Evrei 11:14 — Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii.
Evrei 11:15 — Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
Evrei 11:16 — Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu -I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le -a pregătit o cetate.
Evrei 11:17 — Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
Evrei 11:18 — El căruia i se spusese: ,,În Isaac vei avea o sămînţă care-ţi va purta numele!``
Evrei 11:19 — Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l -a primit înapoi.
Evrei 11:20 — Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvîntare, care avea în vedere lucrurile viitoare.
Evrei 11:21 — Prin credinţă Iacov, cînd a murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi ,,s'a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său.``
Evrei 11:22 — Prin credinţă a pomenit Iosif, cînd i s'a apropiat sfîrşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
Evrei 11:23 — Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, cînd s'a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, şi nu s'au lăsat înspăimîntaţi de porunca împăratului.
Evrei 11:24 — Prin credinţă Moise, cînd s'a făcut mare, n'a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
Evrei 11:25 — ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
Evrei 11:26 — El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiţi spre răsplătire.
Evrei 11:27 — Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului; pentrucă a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Evrei 11:28 — Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sîngelui, pentruca Nimicitorul celor întîi născuţi să nu se atingă de ei.
Evrei 11:29 — Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, cari au încercat s'o treacă, au fost înghiţiţi.
Evrei 11:30 — Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
Evrei 11:31 — Prin credinţă n'a perit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentrucă găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
Evrei 11:32 — Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!
Evrei 11:33 — Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
Evrei 11:34 — au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
Evrei 11:35 — Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n'au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
Evrei 11:36 — Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
Evrei 11:37 — au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, -
Evrei 11:38 — ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.
Evrei 11:39 — Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n'au primit ce le fusese făgăduit;
Evrei 11:40 — pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n'ajungă ei la desăvîrşire fără noi.
1 Corinteni 6:9 — Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
1 Corinteni 1:11 — Căci, fraţilor, am aflat despre voi dela ai Cloei, că între voi sînt certuri.
1 Corinteni 1:12 — Vreau să spun că fiecare din voi zice: ,,Eu sînt al lui Pavel!`` -,,Şi eu, al lui Apolo!`` -,,Şi eu, al lui Chifa!`` -,,Şi eu, al lui Hristos!``
1 Corinteni 1:13 — Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
1 Corinteni 1:14 — Mulţămesc lui Dumnezeu că n'am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,
1 Corinteni 1:15 — pentruca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
1 Corinteni 1:16 — Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
1 Corinteni 1:17 — De fapt, Hristos m'a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.
Romani 1:2 — pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.
Ioan 19:34 — ci unul din ostaşi I -a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sînge şi apă.
Ioan 12:34 — Norodul I -a răspuns: ,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?``
Ioan 10:35 — Dacă Legea a numit ,dumnezei`, pe aceia, cărora le -a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, -şi Scriptura nu poate fi desfinţată, -
Luca 24:27 — Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Luca 18:31 — Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le -a zis: ,,Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
Luca 16:29 — Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.`
Marcu 16:1 — După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
Marcu 16:2 — În ziua dintîi a săptămînii, s'au dus la mormînt dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele.
Marcu 16:3 — Femeile ziceau una către alta: ,,Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?``
Marcu 16:4 — Şi cînd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
Marcu 16:5 — Au intrat în mormînt, au văzut pe un tinerel şezînd la dreapta, îmbrăcat într'un veşmînt alb, şi s'au spăimîntat.
Marcu 16:6 — El le -a zis: ,,Nu vă spăimîntaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.
Marcu 16:7 — Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v'a spus.``
Marcu 16:8 — Ele au ieşit afară din mormînt, şi au luat -o la fugă, pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n'au spus nimănui nimic, căci se temeau.
Marcu 16:9 — (Isus, dupăce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a săptămînii, S'a arătat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci.
Marcu 16:10 — Ea s'a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, cari plîngeau şi se tînguiau.
Marcu 16:11 — Cînd au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n'au crezut -o.
Marcu 16:12 — După aceea, S'a arătat, într'alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la ţară.
Marcu 16:13 — Aceştia s'au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
Marcu 16:14 — În sfîrşit, S'a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i -a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce -L văzuseră înviat.
Marcu 16:15 — Apoi le -a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Marcu 16:16 — Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.
Marcu 16:17 — Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
Marcu 16:18 — vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu -i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.``
Marcu 16:19 — Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S'a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
Marcu 16:20 — Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari -l însoţeau. Amin.
Marcu 13:2 — Isus i -a răspuns: ,,Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.``
Marcu 9:1 — El le -a mai zis: ,,Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.``
Marcu 9:2 — După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i -a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S'a schimbat la faţă înaintea lor.
Marcu 9:3 — Hainele Lui s'au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n'o poate da.
Marcu 9:4 — Ilie li s'a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.
Marcu 9:5 — Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.``
Marcu 9:6 — Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.
Marcu 9:7 — A venit un nor şi i -a acoperit cu umbra lui; şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!``
Marcu 9:8 — Îndată, ucenicii s'au uitat împrejur, şi n'au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.
Marcu 9:9 — Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le -a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.
Marcu 9:10 — Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,
Marcu 9:11 — Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: ,,Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?``
Marcu 9:12 — El le -a răspuns: ,,Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
Marcu 9:13 — Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.``
Marcu 9:14 — Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
Marcu 9:15 — De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s'a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
Marcu 9:16 — El i -a întrebat: ,,Despre ce vă întrebaţi cu ei?``
Marcu 9:17 — Şi un om din norod I -a răspuns: ,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
Marcu 9:18 — Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M'am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n'au putut.``
Marcu 9:19 — ,,O neam necredincios!`` le -a zis Isus. ,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.``
Marcu 9:20 — L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l -a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.
Marcu 9:21 — Isus a întrebat pe tatăl lui: ,,Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?`` ,,Din copilărie``, a răspuns el.
Marcu 9:22 — ,,Şi de multe ori duhul l -a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să -l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.``
Marcu 9:23 — Isus a răspuns: ,,Tu zici: ,Dacă poţi!`... Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!``
Marcu 9:24 — Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: ,,Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!``
Marcu 9:25 — Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i -a zis: ,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.``
Marcu 9:26 — Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu -l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: ,,A murit!``
Marcu 9:27 — Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l -a ridicat. Şi el s'a sculat în picioare.
Marcu 9:28 — Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ,,Noi de ce n'am putut să scoatem duhul acesta?``
Marcu 9:29 — ,,Acest soi de draci``, le -a zis El, ,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.``
Marcu 9:30 — Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
Marcu 9:31 — Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: ,,Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce -L vor omorî, va învia.``
Marcu 9:32 — Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să -L întrebe.
Marcu 9:33 — Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i -a întrebat: ,,Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?``
Marcu 9:34 — Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
Marcu 9:35 — Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le -a zis: ,,Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!``
Marcu 9:36 — Şi a luat un copilaş, şi l -a aşezat în mijlocul lor; apoi l -a luat în braţe, şi le -a zis:
Marcu 9:37 — ,,Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M'a trimes pe Mine.``
Marcu 9:38 — Ioan I -a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.``
Marcu 9:39 — ,,Nu -l opriţi``, a răspuns Isus, ,,căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
Marcu 9:40 — Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
Marcu 9:41 — Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
Marcu 9:42 — Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
Marcu 9:43 — Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie -o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
Marcu 9:44 — unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Marcu 9:45 — Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie -l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
Marcu 9:46 — unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Marcu 9:47 — Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
Marcu 9:48 — unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Marcu 9:49 — Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
Marcu 9:50 — Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.``
Marcu 6:22 — Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: ,,Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.``
Matei 27:49 — Dar ceilalţi ziceau: ,,Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să -L mîntuiască.``
Matei 27:50 — Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi -a dat duhul.
Matei 21:42 — Isus le -a zis: ,,N'aţi citit nici odată în Scripturi că: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?`
Matei 5:17 — Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
Iona 2:6 — M'am pogorît pînă la temeliile munţilor, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m'ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
Osea 12:10 — Eu am vorbit proorocilor, am dat o mulţime de vedenii, şi am spus pilde prin prooroci.
Daniel 10:10 — Şi iată că o mînă m'a atins, şi m'a aşezat tremurînd pe genunchii şi mînile mele.
Daniel 10:11 — Apoi mi -a zis: ,,Daniele, om prea iubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe cari ţi le voi spune acum, şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sînt trimes la tine!`` După ce mi -a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurînd.
Daniel 10:12 — El mi -a zis: ,,Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi, cînd ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
Daniel 10:13 — Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi -a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi -a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lîngă împăraţii Persiei.
Daniel 10:14 — Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întîmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.``
Daniel 10:15 — Pe cînd îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pămînt, şi am tăcut.
Daniel 10:16 — Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor, s'a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ,,Domnul meu, vedenia aceasta m'a umplut de groază..., şi am pierdut orice putere!
Daniel 10:17 — Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m'au părăsit, şi nu mai am nici suflare!``
Daniel 10:18 — Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m'a atins din nou, şi m'a întărit.
Daniel 10:19 — Apoi mi -a zis: ,,Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!`` Şi pe cînd îmi vorbea el, am prins iar puteri, şi am zis: ,,Vorbeşte, domnul meu, căci m'ai întărit.``
Daniel 10:20 — El mi -a zis: ,,Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi cînd voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!
Daniel 10:21 — Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voivodul vostru Mihail.
Daniel 2:4 — Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: ,,Vecinic să trăieşti, împărate! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tîlcuirea lui!``
Ezechiel 16:49 — Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngîmfată, trăia în belşug şi într'o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mîna celui nenorocit şi celui lipsit.
Isaia 56:3 — Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: ,Domnul mă va despărţi de poporul Său!` Şi famenul să nu zică: ,Iată, eu sînt un copac uscat!`
Isaia 44:28 — Eu zic despre Cir: ,El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: ,Să fie zidit iarăş!` Şi despre Templu: ,Să i se pună temeliile!``
Proverbe 22:6 — Învaţă pe copil calea pe care trebuie s'o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. -
Iov 32:8 — Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
Iov 26:8 — Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.
Iov 26:7 — El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.
Iov 25:5 — Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sînt curate înaintea Lui;
Iov 22:12 — Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!
Iov 12:25 — unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.
Ezra 4:7 — Şi pe vremea lui Artaxerxe, Bişlam, Mitredat, Tabeel, şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, au scris lui Artaxerxe, împăratul Perşilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi tălmăcită în limba aramaică.
2 Imparati 22:2 — El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s'a abătut dela ea nici la dreapta, nici la stînga.
2 Imparati 18:26 — Eliachim, fiul, lui Hilchia, Şebna şi Ioah, au zis lui Rabşache: ,,Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.``
1 Imparati 14:24 — Au fost chiar şi sodomiţi în ţară. Au făcut de toate urîciunele neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
2 Samuel 11:1 — În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.
2 Samuel 11:2 — Într'o după amiază spre seară, David s'a sculat de pe pat; şi pe cînd se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.
2 Samuel 11:3 — David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: ,,Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.``
2 Samuel 11:4 — Şi David a trimes nişte oameni s'o aducă. Ea a venit la el, şi el s'a culcat cu ea. După ce s'a curăţit de necurăţia ei, ea s'a întors acasă.
2 Samuel 11:5 — Femeia a rămas însărcinată şi a trimes vorbă lui David, zicînd: ,,Sînt însărcinată.``
2 Samuel 11:6 — Atunci David a trimes următoarea poruncă lui Ioab: ,,Trimete-mi pe Urie, Hetitul.`` Şi Ioab a trimes pe Urie la David.
2 Samuel 11:7 — Urie a venit la David, care l -a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului, şi despre mersul războiului.
2 Samuel 11:8 — Apoi David a zis lui Urie: ,,Pogoară-te acasă, şi spală-ţi picioarele.`` Urie a ieşit din casa împărătească, şi a fost urmat de un dar din partea împăratului.
2 Samuel 11:9 — Dar Urie s'a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpînului său, şi nu s'a pogorît acasă la el.
2 Samuel 11:10 — Au dat de ştire lui David despre aceasta, şi i-au spus: ,,Urie nu s'a pogorît la el casă.`` Şi David a zis lui Urie: ,,Nu vii tu oare din călătorie? Pentruce nu te-ai pogorît acasă?``
2 Samuel 11:11 — Urie a răspuns lui David: ,,Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab şi slujitorii domnului meu sînt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.``
2 Samuel 11:12 — David a zis lui Urie: ,,Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.`` Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.
2 Samuel 11:13 — David l -a poftit să mănînce şi să bea cu el, şi l -a îmbătat; şi seara. Urie a ieşit şi s'a culcat cu slujitorii stăpînului său, dar nu s'a pogorît acasă.
2 Samuel 11:14 — A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui Ioab, şi a trimes -o prin Urie.
2 Samuel 11:15 — În scrisoarea aceasta scria: ,,Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei, şi trageţi-vă înapoi dela el, ca să fie lovit şi să moară.``
2 Samuel 11:16 — Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care -l ştia apărat de ostaşi viteji.
2 Samuel 11:17 — Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s'au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, Hetitul.
2 Samuel 11:18 — Ioab a trimes un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă.
2 Samuel 11:19 — Şi a dat solului următoarea poruncă: ,,Cînd vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei,
2 Samuel 11:20 — poate că se va mînia şi va zice: ,Pentruce v'aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vîrful zidului?
2 Samuel 11:21 — Cine a omorît pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vîrful zidului o piatră de moară, şi n'a murit el la Tebeţ? Pentruce v-aţi apropiat de zid?` Atunci să -i spui: ,A murit şi robul tău Urie, Hetitul.``
2 Samuel 11:22 — Solul a plecat; şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce -i poruncise Ioab.
2 Samuel 11:23 — Solul a zis lui David: ,,Oamenii aceia au fost mai tari decît noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi noastră în cîmp, şi i-am dat înapoi pînă la intrarea porţii,
2 Samuel 11:24 — dar arcaşii au tras de pe vîrful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi, şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.``
2 Samuel 11:25 — David a zis solului: ,,Iată ce să spui lui Ioab: ,Nu te munci pentru întîmplarea aceasta, căci sabia doboară cînd pe unul, cînd pe altul; bate cetatea cu putere, dărîmă -o. Şi tu, îmbărbătează -l!``
2 Samuel 11:26 — Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise, şi a plîns pe bărbatul ei.
2 Samuel 11:27 — După ce au trecut zilele de jale, David a trimes s'o ia, şi a primit -o în casa lui. Ea i -a fost nevastă, şi i -a născut un fiu. Fapta lui David n'a plăcut Domnului.
Judecatori 13:4 — Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănînci nimic necurat.
Numeri 6:20 — Preotul să le legene într'o parte şi într'alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfînt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.
Geneza 19:5 — Au chemat pe Lot, şi i-au zis: ,,Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate -i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.``
Geneza 18:20 — Şi Domnul a zis: ,,Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s'a mărit, şi păcatul lor într'adevăr este nespus de greu.
Geneza 3:15 — Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.``
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.