Referințe biblice
- Proverbe 15:1
- Efeseni 4:29
- Proverbe 29:11
- Proverbe 12:18
- Iacov 1:19-20
- Proverbe 15:18
- Efeseni 4:31
- Iacov 1:20
- Coloseni 3:8
- Psalmul 37:8
- Efeseni 4:32
- Efeseni 4:26-27
- Iacov 1:19
- Iacov 1:26
- Matei 5:21-22
- Iacov 3:5-12
- Matei 5:43-48
- Evrei 12:14
- Proverbe 15:4
- Romani 12:21
- Efeseni 4:15
- 1 Corinteni 10:31
- Romani 12:1
- Matei 12:36
- Proverbe 25:15
- Proverbe 13:3
- Proverbe 21:23
- Proverbe 18:21
- Proverbe 16:24
- Coloseni 4:6
- Proverbe 16:32
- Luca 6:45
- Efeseni 4:26
- Romani 12:14
- Proverbe 29:22
- Proverbe 10:19
- Psalmul 145:9
- Psalmul 145:8
- Proverbe 10:12
- Proverbe 18:13
- 2 Cronici 10:7
- Romani 10:9
- Iona 4:2
- Romani 8:1-3
- Romani 5:8
- Marcu 7:14-23
- Proverbe 28:25
- Proverbe 16:1-33
- Proverbe 15:2
- Psalmul 103:8
- 1 Petru 3:9
- Matei 18:15
- Proverbe 14:29
- Proverbe 15:23
- Iacov 3:5
- Evrei 4:12
- Proverbe 15:1-33
- Proverbe 14:1-35
- 1 Împărați 12:7
- 1 Petru 3:15
- Ioan 14:6
- Proverbe 25:11
- 1 Samuel 25:10
- Iacov 5:16
- 1 Samuel 25:21-22
- 1 Samuel 25:10-11
- Judecători 8:1
- 2 Timotei 3:1-5
- 1 Corinteni 6:9-11
- Romani 8:1
- Matei 5:44
- 1 Împărați 12:13-16
- 2 Samuel 19:43
- Ioan 1:16-17
- Matei 15:26
- Proverbe 31:26
- Proverbe 11:12
- Judecători 12:3-6
- Luca 1:37
- Proverbe 26:4-5
- Proverbe 17:27-28
- Proverbe 15:11
- Iacov 1:5
- Efeseni 4:25
- Romani 12:17-21
- Luca 9:57-62
- Matei 12:34
- Eclesiastul 10:12
- Psalmul 19:14
- Ioan 3:16-17
- Matei 5:22
- Proverbe 17:9
- Apocalipsa 1:1-20
- 1 Petru 3:6
- Iacov 3:2
- Efeseni 4:22
- Psalmul 37:8-9
- 1 Cronici 16:11
- Marcu 4:1-41
- Proverbe 26:20
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Proverbe 15:1 — Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
Efeseni 4:29 — Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.
Proverbe 29:11 — Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -
Proverbe 12:18 — Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -
Iacob 1:19 — Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;
Iacob 1:20 — căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
Proverbe 15:18 — Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -
Efeseni 4:31 — Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Coloseni 3:8 — Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v'ar putea ieşi din gură.
Efeseni 4:32 — Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v'a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4:26 — ,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi``. Să n'apună soarele peste mînia voastră,
Efeseni 4:27 — şi să nu daţi prilej diavolului.
Iacob 1:26 — Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.
Matei 5:21 — Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: ,Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii.`
Matei 5:22 — Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ,Prostule!` va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine -i va zice: ,Nebunule`, va cădea supt pedeapsa focului gheenei.
Iacob 3:5 — Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Iacob 3:6 — Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.
Iacob 3:7 — Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc,
Iacob 3:8 — dar limba niciun om n'o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.
Iacob 3:9 — Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Iacob 3:10 — Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
Iacob 3:11 — Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?
Iacob 3:12 — Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
Matei 5:43 — Aţi auzit că s'a zis: ,,Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.``
Matei 5:44 — Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc,
Matei 5:45 — ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Matei 5:46 — Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
Matei 5:47 — Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?
Matei 5:48 — Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit.
Evrei 12:14 — Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
Proverbe 15:4 — Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -
Romani 12:21 — Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Efeseni 4:15 — ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
1 Corinteni 10:31 — Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
Romani 12:1 — Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Matei 12:36 — Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit.
Proverbe 25:15 — Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
Proverbe 13:3 — Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. -
Proverbe 21:23 — Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -
Proverbe 18:21 — Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -
Proverbe 16:24 — Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. -
Coloseni 4:6 — Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
Proverbe 16:32 — Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -
Luca 6:45 — Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Romani 12:14 — Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.
Proverbe 29:22 — Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -
Proverbe 10:19 — Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. -
Proverbe 10:12 — Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. -
Proverbe 18:13 — Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -
2 Cronici 10:7 — Şi iată ce i-au zis ei: ,,Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă -i vei primi bine, şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.``
Romani 10:9 — Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L -a înviat din morţi, vei fi mîntuit.
Iona 4:2 — S'a rugat Domnului, şi a zis: ,,Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să -l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!
Romani 8:1 — Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.
Romani 8:2 — În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m'a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.
Romani 8:3 — Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucît firea pămîntească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e ,,firea pămîntească``.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într'o fire asemănătoare cu a păcatului,
Romani 5:8 — Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
Marcu 7:14 — În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le -a zis: ,,Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
Marcu 7:15 — Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să -l poată spurca; dar ce iese din om, aceea -l spurcă.
Marcu 7:16 — Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.``
Marcu 7:17 — Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
Marcu 7:18 — El le -a zis: ,,Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu -l poate spurca?
Marcu 7:19 — Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?`` A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.
Marcu 7:20 — El le -a mai zis: ,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
Marcu 7:21 — Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
Marcu 7:22 — furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
Marcu 7:23 — Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.``
Proverbe 28:25 — Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -
Proverbe 16:1 — Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. -
Proverbe 16:2 — Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul. -
Proverbe 16:3 — Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. -
Proverbe 16:4 — Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. -
Proverbe 16:5 — Orice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea Domnului; hotărît, ea nu va rămînea nepedepsită. -
Proverbe 16:6 — Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău. -
Proverbe 16:7 — Cînd sînt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. -
Proverbe 16:8 — Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate. -
Proverbe 16:9 — Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. -
Proverbe 16:10 — Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. -
Proverbe 16:11 — Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul; toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. -
Proverbe 16:12 — Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. -
Proverbe 16:13 — Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. -
Proverbe 16:14 — Mînia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s'o potolească. -
Proverbe 16:15 — Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. -
Proverbe 16:16 — Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului! Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! -
Proverbe 16:17 — Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. -
Proverbe 16:18 — Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -
Proverbe 16:19 — Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. -
Proverbe 16:20 — Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. -
Proverbe 16:21 — Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. -
Proverbe 16:22 — Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor. -
Proverbe 16:23 — Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. -
Proverbe 16:25 — Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. -
Proverbe 16:26 — Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. -
Proverbe 16:27 — Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. -
Proverbe 16:28 — Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. -
Proverbe 16:29 — Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi -l duce pe o cale, care nu este bună. -
Proverbe 16:30 — Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. -
Proverbe 16:31 — Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -
Proverbe 16:33 — Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărîre vine dela Domnul. -
Proverbe 15:2 — Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -
1 Petru 3:9 — Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvîntaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvîntarea.
Matei 18:15 — Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră -l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău.
Proverbe 14:29 — Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -
Proverbe 15:23 — Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -
Evrei 4:12 — Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.
Proverbe 15:3 — Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -
Proverbe 15:5 — Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -
Proverbe 15:6 — În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -
Proverbe 15:7 — Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -
Proverbe 15:8 — Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -
Proverbe 15:9 — Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -
Proverbe 15:10 — Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -
Proverbe 15:11 — Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -
Proverbe 15:12 — Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -
Proverbe 15:13 — O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -
Proverbe 15:14 — Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -
Proverbe 15:15 — Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -
Proverbe 15:16 — Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -
Proverbe 15:17 — Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -
Proverbe 15:19 — Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -
Proverbe 15:20 — Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -
Proverbe 15:21 — Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -
Proverbe 15:22 — Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -
Proverbe 15:24 — Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -
Proverbe 15:25 — Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -
Proverbe 15:26 — Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -
Proverbe 15:27 — Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -
Proverbe 15:28 — Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -
Proverbe 15:29 — Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -
Proverbe 15:30 — O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -
Proverbe 15:31 — Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -
Proverbe 15:32 — Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -
Proverbe 15:33 — Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -
Proverbe 14:1 — Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -
Proverbe 14:2 — Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -
Proverbe 14:3 — În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -
Proverbe 14:4 — Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -
Proverbe 14:5 — Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.
Proverbe 14:6 — Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -
Proverbe 14:7 — Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -
Proverbe 14:8 — Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -
Proverbe 14:9 — Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -
Proverbe 14:10 — Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -
Proverbe 14:11 — Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -
Proverbe 14:12 — Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -
Proverbe 14:13 — De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -
Proverbe 14:14 — Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -
Proverbe 14:15 — Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -
Proverbe 14:16 — Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -
Proverbe 14:17 — Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -
Proverbe 14:18 — Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -
Proverbe 14:19 — Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -
Proverbe 14:20 — Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -
Proverbe 14:21 — Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -
Proverbe 14:22 — În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
Proverbe 14:23 — Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -
Proverbe 14:24 — Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -
Proverbe 14:25 — Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -
Proverbe 14:26 — Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -
Proverbe 14:27 — Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -
Proverbe 14:28 — Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -
Proverbe 14:30 — O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -
Proverbe 14:31 — Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -
Proverbe 14:32 — Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -
Proverbe 14:33 — Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -
Proverbe 14:34 — Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -
Proverbe 14:35 — Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.
1 Imparati 12:7 — Şi iată ce i-au zis ei: ,,Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer, şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.``
1 Petru 3:15 — Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţă şi teamă,
Ioan 14:6 — Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.
Proverbe 25:11 — Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într'un coşuleţ de argint. -
1 Samuel 25:10 — Nabal a răspuns slujitorilor lui David: ,,Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sînt mulţi slujitori cari fug de la stăpîni.
Iacob 5:16 — Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
1 Samuel 25:21 — David zisese: ,În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s'a luat nimic din tot ce are, căci mi -a întors rău pentru bine.
1 Samuel 25:22 — Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească... din tot ce este al lui Nabal!``
1 Samuel 25:11 — Şi să-mi iau eu pînea, apa, şi vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni cari sînt de nu ştiu unde?``
Judecatori 8:1 — Bărbaţii lui Efraim au zis lui Ghideon: ,,Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentruce nu ne-ai chemat, cînd ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?`` Şi au avut o mare ceartă cu el.
2 Timotei 3:1 — Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Timotei 3:2 — Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,
2 Timotei 3:3 — fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,
2 Timotei 3:4 — vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu;
2 Timotei 3:5 — avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu -i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
1 Corinteni 6:9 — Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
1 Corinteni 6:10 — nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
1 Corinteni 6:11 — Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
1 Imparati 12:13 — Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i -l dăduseră bătrînii,
1 Imparati 12:14 — şi le -a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: ,,Tatăl meu v'a îngreuiat jugul, dar eu vi -l voi face şi mai greu; tatăl meu v'a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.``
1 Imparati 12:15 — Astfel împăratul n'a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cîrmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care -l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
1 Imparati 12:16 — Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu -l ascultă, poporul a răspuns împăratului: ,,Ce parte avem noi cu David? Noi n'avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!`` Şi Israel s'a dus în corturile lui.
2 Samuel 19:43 — Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: ,,Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N'am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?`` Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel.
Ioan 1:16 — Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har;
Ioan 1:17 — căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Matei 15:26 — Drept răspuns, El i -a zis: ,,Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei!``
Proverbe 31:26 — Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sînt pe limbă.
Proverbe 11:12 — Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. -
Judecatori 12:3 — Văzînd că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viaţa în joc, şi am pornit împotriva fiilor lui Amon. Domnul i -a dat în mînile mele. Pentruce vă suiţi dar azi împotriva mea ca să-mi faceţi război?``
Judecatori 12:4 — Iefta a strîns pe toţi bărbaţii Galaadului, şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentrucă Efraimiţii ziceau: ,,Sînteţi nişte fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!``
Judecatori 12:5 — Galaadiţii au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi cînd unul din fugarii lui Efraim, zicea: ,,Lasă-mă să trec!`` bărbaţii Galaadului îl întrebau: ,,Eşti Efraimit?`` Dacă răspundea: ,,Nu,``
Judecatori 12:6 — atunci îi ziceau: ,,Ei bine, zi Şibolet.`` Şi el zicea: ,,Sibolet``, căci nu putea să -l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi -l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.
Luca 1:37 — Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.
Proverbe 26:4 — Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -
Proverbe 26:5 — Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -
Proverbe 17:27 — Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -
Proverbe 17:28 — Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.
Iacob 1:5 — Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s'o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
Efeseni 4:25 — De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul``, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
Romani 12:17 — Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
Romani 12:18 — Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
Romani 12:19 — Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: ,,Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti``, zice Domnul.
Romani 12:20 — Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă -i să mănînce; dacă -i este sete, dă -i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.``
Luca 9:57 — Pe cînd erau pe drum, un om i -a zis: ,,Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.``
Luca 9:58 — Isus i -a răspuns: ,,Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul.``
Luca 9:59 — Altuia i -a zis: ,,Vino după Mine!`` ,,Doamne``, I -a răspuns el, ,,lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.``
Luca 9:60 — Dar Isus i -a zis: ,,Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.``
Luca 9:61 — Un altul a zis: ,,Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.``
Luca 9:62 — Isus i -a răspuns: ,,Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.``
Matei 12:34 — Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Ecclesiast 10:12 — Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Proverbe 17:9 — Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Apocalipsa 1:2 — care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.
Apocalipsa 1:3 — Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
Apocalipsa 1:4 — Ioan, către cele şapte Biserici, cari sînt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, cari stau înaintea scaunului Său de domnie,
Apocalipsa 1:5 — şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului! A Lui, care ne iubeşte, care ne -a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său,
Apocalipsa 1:6 — şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
Apocalipsa 1:7 — Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
Apocalipsa 1:8 — ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul``, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.
Apocalipsa 1:9 — Eu, Ioan, fratele vostru, care sînt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.
Apocalipsa 1:10 — În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trîmbiţe.
Apocalipsa 1:11 — care zicea: ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într -o carte, şi trimete -o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.``
Apocalipsa 1:12 — M'am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi cînd m'am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
Apocalipsa 1:13 — Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur.
Apocalipsa 1:14 — Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
Apocalipsa 1:15 — picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
Apocalipsa 1:16 — În mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui.
Apocalipsa 1:17 — Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi -a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis: ,,Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,
Apocalipsa 1:18 — Cel viu. Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
Apocalipsa 1:19 — Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt şi cele cari au să fie după ele.
Apocalipsa 1:20 — Taina celor şapte stele, pe cari le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sînt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sînt şapte Biserici.
1 Petru 3:6 — ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea domnul ei". Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.
Iacob 3:2 — Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.
Efeseni 4:22 — cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
1 Cronici 16:11 — Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!
Marcu 4:1 — Isus a început iarăş să înveţe pe norod lîngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S'a suit şi a şezut într'o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lîngă mare.
Marcu 4:2 — Apoi a început să -i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le -o dădea, le spunea:
Marcu 4:3 — Ascultaţi! Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
Marcu 4:4 — Pe cînd sămăna, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: au venit păsările şi au mîncat -o.
Marcu 4:5 — O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n'avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentrucă n'a dat de un pămînt adînc;
Marcu 4:6 — dar, cînd a răsărit soarele, s'a pălit; şi, pentrucă n'avea rădăcină, s'a uscat.
Marcu 4:7 — O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat -o, şi n'a dat roadă.
Marcu 4:8 — O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.``
Marcu 4:9 — Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.``
Marcu 4:10 — Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.
Marcu 4:11 — ,,Vouă,`` le -a zis El, ,,v'a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfăţişate în pilde;
Marcu 4:12 — pentruca, ,,măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.``
Marcu 4:13 — El le -a mai zis: ,,Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?``
Marcu 4:14 — Sămănătorul samănă Cuvîntul.
Marcu 4:15 — Cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvîntul sămănat în ei.
Marcu 4:16 — Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie;
Marcu 4:17 — dar n'au rădăcină în ei, ci ţin pînă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
Marcu 4:18 — Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul;
Marcu 4:19 — dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi -l fac astfel neroditor.
Marcu 4:20 — Alţii apoi sînt înfăţişaţi prin sămînţa căzută în pămînt bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.``
Marcu 4:21 — El le -a mai zis: ,,Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniţă, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?
Marcu 4:22 — Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.
Marcu 4:23 — Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.``
Marcu 4:24 — El le -a mai zis: ,,Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.
Marcu 4:25 — Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n'are, se va lua şi ce are.``
Marcu 4:26 — El a mai zis: ,,Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînţa în pămînt;
Marcu 4:27 — fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
Marcu 4:28 — Pămîntul rodeşte singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic;
Marcu 4:29 — şi cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentrucă a venit secerişul.``
Marcu 4:30 — El a mai zis: ,,Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?
Marcu 4:31 — Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămînt;
Marcu 4:32 — dar, după ce a fost sămănat, creşte şi se face mai mare decît toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.``
Marcu 4:33 — Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să -L priceapă.
Marcu 4:34 — Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.
Marcu 4:35 — În aceeaş zi, seara, Isus le -a zis: ,,Să trecem în partea cealaltă.``
Marcu 4:36 — Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
Marcu 4:37 — S'a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.
Marcu 4:38 — Şi El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: ,,Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?``
Marcu 4:39 — El S'a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: ,,Taci! Fără gură!`` Vîntul a stat, şi s'a făcut o linişte mare.
Marcu 4:40 — Apoi le -a zis: ,,Pentruce sînteţi aşa de fricoşi? Tot n'aveţi credinţă?``
Marcu 4:41 — I -a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?``
Proverbe 26:20 — Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.