Referințe biblice
- Efeseni 4:26-27
- Iacov 1:19-20
- Matei 5:22
- Coloseni 3:8
- Proverbe 14:29
- Proverbe 22:24-25
- Eclesiastul 7:9
- Proverbe 29:11
- Proverbe 19:11
- Proverbe 15:18
- Proverbe 15:1
- Psalmul 37:8
- Leviticul 19:17-18
- Romani 12:19
- Efeseni 4:31
- Matei 18:21-22
- Proverbe 30:33
- Proverbe 29:22
- Efeseni 4:31-32
- Iacov 4:1-2
- 1 Ioan 3:15
- Proverbe 17:9
- Galateni 5:19-21
- Matei 5:9
- Iona 4:4
- Leviticul 19:18
- Galateni 5:14
- Iacov 1:1-27
- Efeseni 4:25-32
- Proverbe 16:32
- Iacov 3:6
- Tit 1:7
- Galateni 5:16
- Proverbe 22:24
- Proverbe 10:12
- Psalmul 37:8-9
- 1 Ioan 2:1-29
- Tit 2:1-15
- Efeseni 4:26
- Efeseni 4:1-32
- Marcu 9:43-48
- Judecători 9:1-57
- Galateni 6:1
- Ioan 13:37
- Marcu 9:43
- 1 Ioan 2:11
- Ioan 3:1-36
- Matei 18:34-35
- Proverbe 23:1-35
- 1 Petru 2:23
- Iacov 1:26
- Tit 3:2
- Romani 12:21
- Matei 6:14-15
- Proverbe 27:4
- Proverbe 21:23
- Proverbe 19:19
- Proverbe 17:14
- Proverbe 10:19
- 1 Petru 5:1-14
- Romani 13:10
- Faptele Apostolilor 7:1-60
- Luca 16:22
- Iona 2:2
- Amos 9:2
- Iov 33:22
- Iov 17:16
- 1 Împărați 11:1-43
- 2 Petru 2:4
- 2 Petru 2:1-22
- Tit 1:1-16
- Galateni 5:1-26
- Romani 1:1-32
- Faptele Apostolilor 2:27
- Faptele Apostolilor 2:27-28
- Luca 12:5
- Luca 10:15
- Marcu 9:49
- Matei 18:1-35
- Ieremia 48:45
- Ieremia 19:6
- Ieremia 19:2
- Isaia 57:9
- Isaia 38:10
- Proverbe 23:13-14
- Proverbe 5:5
- Psalmul 89:48
- Psalmul 31:17
- Psalmul 6:5
- Iov 33:21-22
- Iov 24:1-25
- Iov 21:13
- Iov 17:13-14
- Iov 14:13
- Iov 11:8
- Iov 7:21
- Iov 7:9
- Iov 7:1-21
- 2 Împărați 23:10
- 2 Împărați 17:10
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Efeseni 4:26 — ,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi``. Să n'apună soarele peste mînia voastră,
Efeseni 4:27 — şi să nu daţi prilej diavolului.
Iacob 1:19 — Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;
Iacob 1:20 — căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
Matei 5:22 — Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ,Prostule!` va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine -i va zice: ,Nebunule`, va cădea supt pedeapsa focului gheenei.
Coloseni 3:8 — Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v'ar putea ieşi din gură.
Proverbe 14:29 — Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -
Proverbe 22:24 — Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie,
Proverbe 22:25 — ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet. -
Ecclesiast 7:9 — Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.
Proverbe 29:11 — Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -
Proverbe 19:11 — Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. -
Proverbe 15:18 — Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -
Proverbe 15:1 — Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
Levitic 19:17 — Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.
Levitic 19:18 — Să nu te răsbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sînt Domnul.
Romani 12:19 — Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: ,,Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti``, zice Domnul.
Efeseni 4:31 — Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Matei 18:21 — Atunci Petru s'a apropiat de El, şi I -a zis: ,,Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?``
Matei 18:22 — Isus i -a zis: ,,Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.
Proverbe 30:33 — căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge, şi stoarcerea mîniei dă certuri.
Proverbe 29:22 — Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -
Efeseni 4:32 — Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v'a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
Iacob 4:1 — De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă în mădularele voastre?
Iacob 4:2 — Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi.
1 Ioan 3:15 — Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n'are viaţa vecinică rămînînd în el.
Proverbe 17:9 — Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -
Galateni 5:19 — Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
Galateni 5:20 — închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
Galateni 5:21 — pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Matei 5:9 — Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Iona 4:4 — Domnul a răspuns: ,,Bine faci Tu de te mînii?``
Galateni 5:14 — Căci toată Legea se cuprinde într'o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.``
Iacob 1:1 — Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii cari sînt împrăştiate: sănătate!
Iacob 1:2 — Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,
Iacob 1:3 — ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
Iacob 1:4 — Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.
Iacob 1:5 — Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s'o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
Iacob 1:6 — Dar s'o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo.
Iacob 1:7 — Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul,
Iacob 1:8 — căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.
Iacob 1:9 — Fratele dintr'o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
Iacob 1:10 — Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
Iacob 1:11 — Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
Iacob 1:12 — Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc.
Iacob 1:13 — Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu``. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.
Iacob 1:14 — Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.
Iacob 1:15 — Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.
Iacob 1:16 — Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:
Iacob 1:17 — orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Iacob 1:18 — El, de bună voia Lui, ne -a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.
Iacob 1:21 — De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele.
Iacob 1:22 — Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.
Iacob 1:23 — Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu -l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într'o oglindă;
Iacob 1:24 — şi, dupăce s'a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
Iacob 1:25 — Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
Iacob 1:26 — Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.
Iacob 1:27 — Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
Efeseni 4:25 — De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul``, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
Efeseni 4:28 — Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
Efeseni 4:29 — Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.
Efeseni 4:30 — Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
Proverbe 16:32 — Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi. -
Iacob 3:6 — Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.
Tit 1:7 — Căci episcopul (Sau: priveghetor.), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de cîştig mîrşav;
Galateni 5:16 — Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.
Proverbe 10:12 — Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile. -
1 Ioan 2:1 — Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
1 Ioan 2:2 — El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.
1 Ioan 2:3 — Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
1 Ioan 2:4 — Cine zice: ,,Îl cunosc``, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
1 Ioan 2:5 — Dar cine păzeşte Cuvîntul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvîrşită; prin aceasta ştim că sîntem în El.
1 Ioan 2:6 — Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
1 Ioan 2:7 — Prea iubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut -o dela început. Porunca aceasta veche este Cuvîntul, pe care l-aţi auzit.
1 Ioan 2:8 — Totuş vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atît cu privire la El, cît şi cu privire la voi; căci întunerecul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar.
1 Ioan 2:9 — Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întunerec pînă acum.
1 Ioan 2:10 — Cine iubeşte pe fratele său, rămîne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire.
1 Ioan 2:11 — Dar cine urăşte pe fratele său, este în întunerec, umblă în întunerec, şi nu ştie încotro merge, pentrucă întunerecul i -a orbit ochii.
1 Ioan 2:12 — Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sînt iertate pentru Numele Lui.
1 Ioan 2:13 — Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este dela început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V'am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.
1 Ioan 2:14 — V'am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este dela început. V'am scris, tinerilor, fiindcă sînteţi tari, şi Cuvîntul lui Dumnezeu rămîne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.
1 Ioan 2:15 — Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.
1 Ioan 2:16 — Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume.
1 Ioan 2:17 — Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.
1 Ioan 2:18 — Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s'au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
1 Ioan 2:19 — Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sînt dintre ai noştri.
1 Ioan 2:20 — Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfînt, şi ştiţi orice lucru.
1 Ioan 2:21 — V'am scris nu că n'aţi cunoaşte adevărul, ci pentrucă îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr.
1 Ioan 2:22 — Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
1 Ioan 2:23 — Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n'are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.
1 Ioan 2:24 — Ce aţi auzit dela început, aceea să rămînă în voi. Dacă rămîne în voi ce aţi auzit dela început, şi voi veţi rămînea în Fiul şi în Tatăl.
1 Ioan 2:25 — Şi făgăduinţa, pe care ne -a făcut -o El, este aceasta: viaţa vecinică.
1 Ioan 2:26 — V'am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească.
1 Ioan 2:27 — Cît despre voi, ungerea, pe care aţi primit -o dela El, rămîne în voi, şi n'aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămîneţi în El, după cum v'a învăţat ea.
1 Ioan 2:28 — Şi acum, copilaşilor, rămîneţi în El, pentruca atunci cînd Se va arăta El, să avem îndrăsneală, şi, la venirea Lui, să nu rămînem de ruşine şi depărtaţi de El.
1 Ioan 2:29 — Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.
Tit 2:1 — Tu însă, vorbeşte lucruri cari se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
Tit 2:2 — Spune că cei bătrîni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
Tit 2:3 — Spune că femeile în vîrstă trebuie să aibă o purtare cuvincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
Tit 2:4 — ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii;
Tit 2:5 — să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentruca să nu se vorbească de rău Cuvîntul lui Dumnezeu.
Tit 2:6 — Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi,
Tit 2:7 — şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
Tit 2:8 — de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămînă de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
Tit 2:9 — Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpînilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
Tit 2:10 — să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvîrşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru.
Tit 2:11 — Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,
Tit 2:12 — şi ne învaţă s'o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
Tit 2:13 — aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos.
Tit 2:14 — El S'a dat pe Sine însuş pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune.
Tit 2:15 — Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.
Efeseni 4:1 — Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într'un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o,
Efeseni 4:2 — cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
Efeseni 4:3 — şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
Efeseni 4:4 — Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
Efeseni 4:5 — Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
Efeseni 4:6 — Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
Efeseni 4:7 — Dar fiecăruia din noi harul i -a fost dat după măsura darului lui Hristos.
Efeseni 4:8 — De aceea este zis: ,,S'a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``
Efeseni 4:9 — Şi acest: ,,S'a suit``, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părţile mai de jos ale pămîntului?
Efeseni 4:10 — Cel ce S'a pogorît, este acelaş cu cel ce s'a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
Efeseni 4:11 — Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
Efeseni 4:12 — pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
Efeseni 4:13 — pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
Efeseni 4:14 — ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
Efeseni 4:15 — ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
Efeseni 4:16 — Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
Efeseni 4:17 — Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,
Efeseni 4:18 — avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
Efeseni 4:19 — Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s'au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
Efeseni 4:20 — Dar voi n'aţi învăţat aşa pe Hristos;
Efeseni 4:21 — dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
Efeseni 4:22 — cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
Efeseni 4:23 — şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
Efeseni 4:24 — şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
Marcu 9:43 — Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie -o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
Marcu 9:44 — unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Marcu 9:45 — Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie -l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
Marcu 9:46 — unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Marcu 9:47 — Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
Marcu 9:48 — unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Judecatori 9:1 — Abimelec, fiul lui Ierubaal, s'a dus la Sihem la fraţii mamei lui, şi iată cum le -a vorbit atît lor cît şi la toată familia casei tatălui mamei sale:
Judecatori 9:2 — ,,Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: ,Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpînească peste voi, sau un singur om să stăpînească peste voi?` Şi aduceţi-vă aminte că eu sînt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.``
Judecatori 9:3 — Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s'a plecat spre Abimelec; căci îşi ziceau: ,,El este frate cu noi.``
Judecatori 9:4 — I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe cari i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătîi şi neastîmpăraţi, cari au mers după el.
Judecatori 9:5 — A venit în casa tatălui său la Ofra, şi a ucis pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaş peatră. N'a scăpat decît Iotam, cel mai tînăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.
Judecatori 9:6 — Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s'au strîns la olaltă, şi au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lîngă stejarul sădit în Sihem.
Judecatori 9:7 — Iotam a aflat despre lucrul acesta. S'a dus şi s'a aşezat pe vîrful muntelui Garizim, şi iată ce le -a strigat el cu glas tare: ,,Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi Dumnezeu să vă asculte!
Judecatori 9:8 — Copacii au plecat să ungă un împărat şi să -l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: ,Împărăţeşte peste noi!`
Judecatori 9:9 — Dar măslinul le -a răspuns: ,Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?`
Judecatori 9:10 — Şi copacii au zis smochinului: ,Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!`
Judecatori 9:11 — Dar smochinul le -a răspuns: ,Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?`
Judecatori 9:12 — Şi copacii au zis viţei: ,Vino, tu, şi domneşte peste noi.`
Judecatori 9:13 — Dar viţa le -a răspuns: ,Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?`
Judecatori 9:14 — Atunci toţi copacii au zis spinului: ,Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi.`
Judecatori 9:15 — Şi spinul a răspuns copacilor: ,Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă subt umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin, şi să mistuie cedrii Libanului.`
Judecatori 9:16 — Acum, oare cu adevărat şi cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcînd împărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal şi de casa lui? V'aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v'a făcut -o? -
Judecatori 9:17 — Căci tatăl meu s'a luptat pentru voi; şi -a pus viaţa în primejdie, şi v'a izbăvit din mîna lui Madian;
Judecatori 9:18 — şi voi v'aţi ridicat împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaş piatră, şi aţi făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentrucă este fratele vostru. -
Judecatori 9:19 — Dacă în adevăr şi cu toată curăţia v'aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria voastră, şi voi să fiţi bucuria lui!
Judecatori 9:20 — Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec, şi să mistuie pe locuitorii din Sihem şi casa lui Milo; şi un foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo, şi să mistuie pe Abimelec!``
Judecatori 9:21 — Iotam s'a dat înlături, şi a luat -o la fugă; s'a dus la Beer unde a locuit departe de fratele său Abimelec.
Judecatori 9:22 — Abimelec stăpînise trei ani peste Israel.
Judecatori 9:23 — Atunci Dumnezeu a trimes un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi lui Abimelec,
Judecatori 9:24 — pentru ca şi cruzimea săvîrşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa, şi sîngele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care -i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, cari -l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi.
Judecatori 9:25 — Locuitorii Sihemului au pus la pîndă împotriva lui, pe vîrfurile munţilor, nişte oameni, cari jăfuiau pe toţi cei ce treceau pe lîngă ei, pe drum. Şi lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec.
Judecatori 9:26 — Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi, şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el!
Judecatori 9:27 — Au ieşit la cîmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii, şi au început să se veselească; au intrat în casa dumnezeului lor, au mîncat şi au băut, şi au blestemat pe Abimelec.
Judecatori 9:28 — Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: ,,Cine este Abimelec, şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, şi nu este Zebul, îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui Sihem; de ce să slujim lui Abimelec?
Judecatori 9:29 — Oh! dacă aş fi eu stăpînul acestui popor, aş răsturna pe Abimelec``. Şi despre Abimelec zicea: ,,Strînge-ţi oştirea şi ieşi``!
Judecatori 9:30 — Zebul, cîrmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s'a aprins de mînie.
Judecatori 9:31 — A trimes pe ascuns nişte soli la Abimelec, ca să -i spună: ,,Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui, au venit la Sihem, şi au răsculat cetatea împotriva ta.
Judecatori 9:32 — Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pîndă în cîmp.
Judecatori 9:33 — Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi cînd Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să -i faci ce-ţi vor îngădui puterile.
Judecatori 9:34 — Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea, şi s'au pus la pîndă lîngă Sihem, împărţiţi în patru cete.
Judecatori 9:35 — Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit, şi a stătut la intrarea porţii cetăţii. Abimelec şi tot poporul care era cu el s'au sculat atunci dela pîndă.
Judecatori 9:36 — Gaal a zărit poporul, şi a zis lui Zebul: ,,Iată un popor care se pogoară din vîrful munţilor.`` Zebul i -a răspuns: ,,Este umbra munţilor pe cari -i iei drept oameni.``
Judecatori 9:37 — Gaal, luînd iarăş cuvîntul, a zis: ,,Este chiar un popor care se pogoară de pe înălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.``
Judecatori 9:38 — Zebul i -a răspuns: ,,Unde îţi este acum gura, cu care ziceai: ,Cine este Abimelec, ca să -i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care -l dispreţuiai tu? Mergi acum, şi luptă-te cu el!``
Judecatori 9:39 — Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului, şi s'a luptat cu Abimelec.
Judecatori 9:40 — Urmărit de Abimelec, a luat -o la fugă dinaintea lui, şi mulţi oameni au căzut morţi pînă la intrarea porţii.
Judecatori 9:41 — Abimelec s'a oprit la Aruma. Şi Zebul a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui, cari n'au putut să rămînă la Sihem.
Judecatori 9:42 — A douazi, poporul, a ieşit la cîmp. Abimelec, căruia i s'a dat de ştire,
Judecatori 9:43 — şi -a luat ceata, a împărţit -o în trei părţi, şi s'a pus la pîndă în cîmp. Văzînd că poporul ieşea din cetate, s'a sculat împotriva lor, şi i -a bătut.
Judecatori 9:44 — Abimelec şi cetele cari erau cu el au pornit înainte şi s'au aşezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s'au aruncat asupra tuturor celorce erau în cîmp, şi i-au bătut.
Judecatori 9:45 — Abimelec a bătut cetatea toată ziua; a luat -o, şi a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărîmat cetatea pînă în temelie, şi a presărat sare peste ea.
Judecatori 9:46 — La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s'au dus în cetăţuia casei dumnezeului Berit.
Judecatori 9:47 — S'a dat de ştire lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemnului s'au strîns acolo.
Judecatori 9:48 — Atunci Abimelec s'a suit pe muntele Ţalmon, el şi tot poporul care era cu el. A luat o secure în mînă, a tăiat o ramură de copac, a luat -o şi a pus -o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: ,,Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi ca mine.``
Judecatori 9:49 — Şi au tăiat fiecare cîte o ramură, şi au mers după Abimelec; au aşezat ramurile lîngă cetăţuie, şi i-au dat foc ei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au perit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei.
Judecatori 9:50 — Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul, şi l -a luat.
Judecatori 9:51 — În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei, şi s'au suit pe acoperişul turnului.
Judecatori 9:52 — Abimelec a ajuns pînă la turn; l -a bătut, şi s'a apropiat de uşa turnului ca să -i pună foc.
Judecatori 9:53 — Atunci o femeie a aruncat o piatră de rîşniţă pe capul lui Abimelec, şi i -a sfărîmat ţeasta capului.
Judecatori 9:54 — Îndată el a chemat pe tînărul care -i purta armele, şi i -a zis: ,,Scoate-ţi sabia, şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: ,L -a omorît o femeie.`` Tînărul l -a străpuns cu sabia, şi a murit.
Judecatori 9:55 — Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă.
Judecatori 9:56 — Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care -l făcuse tatălui său, ucizînd pe cei şaptezeci de fraţi ai lui;
Judecatori 9:57 — şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care -l făcuseră. Astfel s'a împlinit faţă de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.
Galateni 6:1 — Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
Ioan 13:37 — ,,Doamne``, I -a zis Petru, ,,de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.``
Ioan 3:1 — Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor.
Ioan 3:2 — Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I -a zis: ,,Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.``
Ioan 3:3 — Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.``
Ioan 3:4 — Nicodim I -a zis: ,,Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?``
Ioan 3:5 — Isus i -a răspuns: ,,Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6 — Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.
Ioan 3:7 — Nu te mira că ţi-am zis: ,,Trebuie să vă naşteţi din nou.
Ioan 3:8 — Vîntul suflă încotro vrea, şi -i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.``
Ioan 3:9 — Nicodim I -a zis: ,,Cum se poate face aşa ceva?``
Ioan 3:10 — Isus I -a răspuns: ,,Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?
Ioan 3:11 — Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim, şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră.
Ioan 3:12 — Dacă v'am vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?
Ioan 3:13 — Nimeni nu s'a suit în cer, afară de Cel ce S'a pogorît din cer, adică Fiul omului, care este în cer.
Ioan 3:14 — Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
Ioan 3:15 — pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Ioan 3:18 — Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n'a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 3:19 — Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele.
Ioan 3:20 — Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
Ioan 3:21 — Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.``
Ioan 3:22 — După aceea Isus, şi ucenicii Lui, a venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.
Ioan 3:23 — Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentrucă acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.
Ioan 3:24 — Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.
Ioan 3:25 — Între ucenicii lui Ioan şi între un Iudeu, s'a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire.
Ioan 3:26 — Au venit deci la Ioan şi i-au zis: ,,Învăţătorule, Celce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oameni se duc la El.``
Ioan 3:27 — Drept răspuns, Ioan i -a zis: ,,Omul nu poate primi decît ce -i este dat din cer.
Ioan 3:28 — Voi înşivă îmi sînteţi martori că am zis: ,,Nu sînt eu Hristosul, ci sînt trimes înaintea Lui.
Ioan 3:29 — Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi -l ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.
Ioan 3:30 — Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
Ioan 3:31 — Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi; celce este depe pămînt, este pămîntesc, şi vorbeşte ca de pe pămînt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi.
Ioan 3:32 — El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuş nimeni nu primeşte mărturia Lui.
Ioan 3:33 — Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.
Ioan 3:34 — Căci Acela, pe care L -a trimes Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu nu -I dă Duhul cu măsură.
Ioan 3:35 — Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mîna Lui.
Ioan 3:36 — Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.``
Matei 18:34 — Şi stăpînul s'a mîniat şi l -a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.
Matei 18:35 — Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.``
Proverbe 23:1 — Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
Proverbe 23:2 — pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom.
Proverbe 23:3 — Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare.
Proverbe 23:4 — Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
Proverbe 23:5 — Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.
Proverbe 23:6 — Nu mînca pînea celui pismaş, şi nu pofti mîncările lui alese,
Proverbe 23:7 — căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. ,,Mănîncă şi bea``, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
Proverbe 23:8 — Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.
Proverbe 23:9 — Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
Proverbe 23:10 — Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,
Proverbe 23:11 — căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
Proverbe 23:12 — Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.
Proverbe 23:13 — Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă -l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Proverbe 23:14 — Lovindu -l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.
Proverbe 23:15 — Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;
Proverbe 23:16 — şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.
Proverbe 23:17 — Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
Proverbe 23:18 — căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
Proverbe 23:19 — Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
Proverbe 23:20 — Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne.
Proverbe 23:21 — Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
Proverbe 23:22 — Asculă pe tatăl tău, care te -a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.
Proverbe 23:23 — Cumpără adevărul, şi nu -l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
Proverbe 23:24 — Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
Proverbe 23:25 — Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te -a născut.
Proverbe 23:26 — Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
Proverbe 23:27 — Căci curva este o groapă adîncă, şi străina o fîntînă strîmtă.
Proverbe 23:28 — Ea pîndeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
Proverbe 23:29 — Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi?
Proverbe 23:30 — Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Proverbe 23:31 — Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
Proverbe 23:32 — dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.
Proverbe 23:33 — Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
Proverbe 23:34 — Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.
Proverbe 23:35 — ,,M'a lovit... dar nu mă doare!... M'a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!``
1 Petru 2:23 — Cînd era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, cînd era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
Tit 3:2 — să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blîndeţă faţă de toţi oamenii.
Romani 12:21 — Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Matei 6:14 — Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
Matei 6:15 — Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
Proverbe 27:4 — Furia este fără milă şi mînia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei? -
Proverbe 21:23 — Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -
Proverbe 19:19 — Cel pe care -l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă -l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. -
Proverbe 17:14 — Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -
Proverbe 10:19 — Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. -
1 Petru 5:1 — Sfătuiesc pe presbiterii (Sau: bătrîn.) dintre voi, eu, care sînt un presbiter (Sau: bătrîn.) ca şi ei, un martur al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită:
1 Petru 5:2 — Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîştig mîrşav, ci cu lepădare de sine.
1 Petru 5:3 — Nu ca şi cum aţi stăpîni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcîndu-vă pilde turmei.
1 Petru 5:4 — Şi cînd Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.
1 Petru 5:5 — Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrîni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar celor smeriţi le dă har."
1 Petru 5:6 — Smeriţi-vă dar supt mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.
1 Petru 5:7 — Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi.
1 Petru 5:8 — Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.
1 Petru 5:9 — Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
1 Petru 5:10 — Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa vecinică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvîrşi , vă va întări , vă va da putere şi vă va face neclintiţi.
1 Petru 5:11 — A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
1 Petru 5:12 — V-am scris aceste puţine rînduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc şi să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v-aţi alipit.
1 Petru 5:13 — Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimete sănătate. Tot aşa şi Marcu, fiul meu.
1 Petru 5:14 — Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste.
Romani 13:10 — Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
Faptele Apostolilor 7:1 — Marele preot a zis: ,,Aşa stau lucrurile?``
Faptele Apostolilor 7:2 — Ştefan a răspuns: ,,Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S'a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.
Faptele Apostolilor 7:3 — Şi i -a zis: ,Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi du-te în ţara, pe care ţi -o voi arăta.``
Faptele Apostolilor 7:4 — El a ieşit atunci din ţara Haldeilor, şi s'a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l -a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.
Faptele Apostolilor 7:5 — Din ţara aceea nu i -a dat nimic în stăpînire, nici măcar o palmă de loc, ci i -a făgăduit că i -o va da în stăpînire lui, şi seminţei lui după el, măcar că n'avea niciun copil.
Faptele Apostolilor 7:6 — Dumnezeu i -a spus că sămînţa lui va locui într -o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani.
Faptele Apostolilor 7:7 — ,Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu`, a zis Dumnezeu. ,După aceea, vor ieşi, şi-Mi vor sluji în locul acesta.`
Faptele Apostolilor 7:8 — Apoi i -a dat legămîntul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, cînd a născut pe Isaac, l -a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
Faptele Apostolilor 7:9 — Iar patriarhii, cari pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
Faptele Apostolilor 7:10 — şi l -a izbăvit din toate necazurile lui; i -a dat înţelepciune şi trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l -a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.
Faptele Apostolilor 7:11 — A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.
Faptele Apostolilor 7:12 — Iacov a auzit că în Egipt era grîu, şi a trimes pe părinţii noştri întîiaş dată acolo.
Faptele Apostolilor 7:13 — Şi cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif.
Faptele Apostolilor 7:14 — Apoi Iosif a trimes să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
Faptele Apostolilor 7:15 — Iacov s'a pogorît în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
Faptele Apostolilor 7:16 — Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi în mormîntul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani dela fiii lui Emor, în Sihem.
Faptele Apostolilor 7:17 — Se apropia vremea cînd trebuia să se împlinească făgăduinţa, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s'a înmulţit în Egipt,
Faptele Apostolilor 7:18 — pînă cînd s'a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.
Faptele Apostolilor 7:19 — Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, pînă acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.
Faptele Apostolilor 7:20 — Pe vremea aceasta s'a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
Faptele Apostolilor 7:21 — Şi cînd a fost lepădat, l -a luat fiica lui Faraon, şi l -a crescut ca pe copilul ei.
Faptele Apostolilor 7:22 — Moise a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte.
Faptele Apostolilor 7:23 — El avea patruzeci de ani, cînd i -a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.
Faptele Apostolilor 7:24 — A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i -a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, şi a omorît pe Egiptean.
Faptele Apostolilor 7:25 — Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mîna lui le va da izbăvirea; dar n'au priceput.
Faptele Apostolilor 7:26 — A doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, şi i -a îndemnat la pace. ,Oamenilor`, a zis el, ,voi sînteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?`
Faptele Apostolilor 7:27 — Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l -a îmbrîncit, şi i -a zis: ,Cine te -a pus pe tine stăpînitor şi judecător peste noi?
Faptele Apostolilor 7:28 — Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorît ieri pe Egiptean?`
Faptele Apostolilor 7:29 — La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, şi s'a dus de a locuit ca străin în pămîntul Madian, unde a născut doi fii.
Faptele Apostolilor 7:30 — Peste patruzeci de ani, i s'a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.
Faptele Apostolilor 7:31 — Moise, cînd l -a văzut, s'a mirat de arătarea aceasta; şi, pe cînd se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,
Faptele Apostolilor 7:32 — care i -a zis: ,Eu sînt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.` Şi Moise, tremurînd, n'a îndrăznit să se uite.
Faptele Apostolilor 7:33 — Domnul i -a zis: ,Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pămînt sfînt.
Faptele Apostolilor 7:34 — Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi M'am pogorît să -i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimete în Egipt.`
Faptele Apostolilor 7:35 — Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cînd au zis: ,Cine te -a pus pe tine stăpînitor şi judecător?` Dumnezeu l -a trimes ca stăpînitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.
Faptele Apostolilor 7:36 — El i -a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie, şi în pustie, patruzeci de ani.
Faptele Apostolilor 7:37 — Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ,Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi.``
Faptele Apostolilor 7:38 — El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i -a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
Faptele Apostolilor 7:39 — Părinţii noştri n'au vrut să -l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s'au întors spre Egipt,
Faptele Apostolilor 7:40 — şi au zis lui Aaron: ,Fă-ne nişte dumnezei, cari să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne -a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a făcut.`
Faptele Apostolilor 7:41 — Şi în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului, şi s'au bucurat de lucrul mînilor lor.
Faptele Apostolilor 7:42 — Atunci Dumnezeu S'a întors dela ei, şi i -a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: ,Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?..
Faptele Apostolilor 7:43 — Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe cari le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.`
Faptele Apostolilor 7:44 — Părinţii noştri aveau în pustie cortul întîlnirii, aşa cum îl rînduise Celce a spus lui Moise să -l facă după chipul, pe care -l văzuse.
Faptele Apostolilor 7:45 — Şi părinţii noştri l-au adus, la rîndul lor, supt povăţuirea lui Iosua, cînd au intrat în ţara stăpînită de Neamurile, pe cari Dumnezeu le -a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo pînă în zilele lui David.
Faptele Apostolilor 7:46 — David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.
Faptele Apostolilor 7:47 — Şi Solomon a fost acela care I -a zidit o casă.
Faptele Apostolilor 7:48 — Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mîni omeneşti, cum zice proorocul:
Faptele Apostolilor 7:49 — ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?
Faptele Apostolilor 7:50 — N'a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?...``
Faptele Apostolilor 7:51 — ...,,Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.
Faptele Apostolilor 7:52 — Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorît pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vîndut acum, şi L-aţi omorît.