Referințe biblice
- Eclesiastul 9:18
- Luca 22:36
- Luca 11:21-22
- 1 Samuel 13:19-22
- Matei 26:52-54
- Psalmul 144:1
- Neemia 4:17-18
- Exodul 22:1-31
- Numeri 31:3
- Geneza 9:5-6
- Romani 12:19
- Isaia 10:15
- Exodul 21:24-25
- 1 Samuel 25:13
- Judecători 5:8
- Psalmul 140:4
- 1 Samuel 8:11
- Geneza 4:1-26
- Romani 13:4
- Ioan 18:1-40
- Luca 22:35-39
- Mica 7:4-5
- 2 Samuel 22:1-51
- Leviticul 26:1-46
- Judecători 10:13-18
- Maleahi 3:6
- Ezechiel 18:20
- Proverbe 25:26
- Psalmul 149:6-9
- Luca 10:30-37
- Proverbe 24:1-34
- 2 Împărați 6:16
- Coloseni 2:15
- Filipeni 4:19
- 2 Samuel 23:20-23
- 1 Ioan 3:16
- Obadia 1:10-16
- Ezechiel 7:11-15
- 2 Timotei 3:16-17
- Psalmul 46:1
- Psalmul 37:11-13
- Apocalipsa 9:4-13
- Ezechiel 11:6-11
- 2 Cronici 16:8-9
- 2 Cronici 15:3-13
- Deuteronomul 33:1-29
- Deuteronomul 29:6-13
- Deuteronomul 28:25-48
- Deuteronomul 2:1-37
- Exodul 23:22-31
- Exodul 2:1-25
- 1 Cronici 13:1-14
- Psalmul 60:1-12
- Judecători 5:1-31
- Exodul 34:7-24
- Matei 24:25
- Ezra 4:1-24
- 2 Împărați 17:1-41
- Ezechiel 3:9-27
- Isaia 49:1-26
- Isaia 19:2-20
- Evrei 13:8-17
- 1 Corinteni 9:1-27
- Faptele Apostolilor 24:1-27
- Matei 10:18-39
- Psalmul 104:1-35
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Ecclesiast 9:18 — Înţelepciunea este mai de preţ de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.
Luca 22:36 — Şi El le -a zis: ,,Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s'o ia; cine are o traistă, deasemenea s'o ia; şi cine n'are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
Luca 11:21 — Cînd omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sînt la adăpost.
Luca 11:22 — Dar dacă vine peste el unul mai tare decît el şi -l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, şi împarte prăzile luate de la el.
1 Samuel 13:19 — În toată ţara lui Israel nu se găsea niciun fierar; căci Filistenii ziseră: ,,Să împedecăm pe Evrei să-şi facă săbii sau suliţe.``
1 Samuel 13:20 — Şi fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,
1 Samuel 13:21 — cînd se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vîrf ţepuşului cu care mîna boii.
1 Samuel 13:22 — Şi aşa s'a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mînile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decît Saul şi fiul său Ionatan.
Matei 26:52 — Atunci Isus i -a zis: ,,Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.
Matei 26:53 — Crezi că n'aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
Matei 26:54 — Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se întîmple?``
Neemia 4:17 — Ceice zideau zidul, şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mînă lucrau, iar cu alta ţineau arma.
Neemia 4:18 — Fiecare din ei, cînd lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trîmbiţă stătea lîngă mine.
Exod 22:1 — Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi -l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.
Exod 22:2 — Dacă hoţul este prins spărgînd, şi e lovit şi moare, cel ce l -a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;
Exod 22:3 — dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n'are nimic, să fie vîndut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;
Exod 22:4 — dacă ceeace a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte încă viu în mînile lui, să dea îndoit înapoi.
Exod 22:5 — Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într'o vie, şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.
Exod 22:6 — Dacă izbucneşte un foc şi întîlneşte mărăcini în cale, şi arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.
Exod 22:7 — Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.
Exod 22:8 — Dacă hoţul nu se găseşte, stăpînul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n'a pus mîna pe avutul aproapelui său.
Exod 22:9 — În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ,Uite -l!` -pricina amîndoror părţilor să meargă pînă la Dumnezeu; acela, pe care -l va osîndi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
Exod 22:10 — Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i -l păstreze, şi dobitocul moare, îşi strică un mădular, sau e luat cu sila dela el, fără să fi văzut cineva,
Exod 22:11 — să se facă un jurămînt în Numele Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n'a pus mîna pe avutul aproapelui său; stăpînul dobitocului va primi jurămîntul acesta, şi celalt nu va fi dator să i -l înlocuiască.
Exod 22:12 — Dar dacă dobitocul a fost furat dela el, va fi dator faţă de stăpînul lui să i -l înlocuiască.
Exod 22:13 — Dacă dobitocul a fost sfăşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, şi nu va fi dator să -i înlocuiască dobitocul sfăşiat.
Exod 22:14 — Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpînului ei, va trebui s'o plăteacă.
Exod 22:15 — Dacă stăpînul e de faţă, nu i -o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi deajuns.
Exod 22:16 — Dacă un om înşală pe o fată nelogodită, şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.
Exod 22:17 — Dacă tatăl nu vrea să i -o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor.
Exod 22:18 — Pe vrăjitoare să n'o laşi să trăiască.
Exod 22:19 — Oricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.
Exod 22:20 — Cine aduce jertfe altor dumnezei decît Domnului singur, să fie nimicit cu desăvîrşire.
Exod 22:21 — Să nu chinuieşti pe străin, şi să nu -l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
Exod 22:22 — Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.
Exod 22:23 — Dacă -i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;
Exod 22:24 — mînia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, şi copiii voştri vor rămînea orfani.
Exod 22:25 — Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă dela el.
Exod 22:26 — Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i -o dai înapoi înainte de apusul soarelui;
Exod 22:27 — căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sînt milostiv.
Exod 22:28 — Să nu huleşti pe Dumnezeu, şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.
Exod 22:29 — Să nu pregeţi să-Mi aduci pîrga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întîiul născut din fiii tăi.
Exod 22:30 — Să-Mi dai şi întîiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămînă şapte zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi -l aduci.
Exod 22:31 — Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mîncaţi carne sfîşiată de fiare pe cîmp, ci s'o aruncaţi la cîni.
Numeri 31:3 — Moise a vorbit poporului şi a zis: ,,Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire, şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului.
Geneza 9:5 — Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi dela orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mîna omului, din mîna oricărui om, care este fratele lui.
Geneza 9:6 — Dacă varsă cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.
Romani 12:19 — Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: ,,Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti``, zice Domnul.
Isaia 10:15 — ,Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea?` ,Sau se mîndreşte ferestrăul faţă de cel ce -l mînuieşte?` ,Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!``
Exod 21:24 — ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior,
Exod 21:25 — arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie.
1 Samuel 25:13 — Atunci David a zis oamenilor săi: ,,Fiecare din voi să-şi încingă sabia``! Şi fiecare şi -a încins sabia. David şi -a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s'au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.
Judecatori 5:8 — El îşi alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porţi; Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii în Israel.
1 Samuel 8:11 — El a zis: ,,Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;
Geneza 4:1 — Adam s'a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: ,,Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!``
Geneza 4:2 — A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
Geneza 4:3 — După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare din roadele pămîntului.
Geneza 4:4 — Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
Geneza 4:5 — dar spre Cain şi spre jertfa lui, n'a privit cu plăcere. Cain s'a mîniat foarte tare, şi i s'a posomorît faţa.
Geneza 4:6 — Şi Domnul a zis lui Cain: ,,Pentruce te-ai mîniat, şi pentruce ţi s'a posomorît faţa?
Geneza 4:7 — Nu -i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să -l stăpîneşti.``
Geneza 4:8 — Însă Cain a zis fratelui său Abel: ,,Haidem să ieşim la cîmp.`` Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s'a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l -a omorît.
Geneza 4:9 — Domnul a zis lui Cain: ,,Unde este fratele tău Abel?`` El a răspuns: ,,Nu ştiu. Sînt eu păzitorul fratelui meu?``
Geneza 4:10 — Şi Dumnezeu a zis: ,,Ce ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă din pămînt la Mine.
Geneza 4:11 — Acum blestemat eşti tu, isgonit din ogorul acesta, care şi -a deschis gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui tău!
Geneza 4:12 — Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pămînt.``
Geneza 4:13 — Cain a zis Domnului: ,,Pedeapsa mea e prea mare ca s'o pot suferi.
Geneza 4:14 — Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pămîntului; eu voi trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pămînt; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.``
Geneza 4:15 — Domnul i -a zis: ,,Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şeapte ori.`` Şi Domnul a hotărît un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu -l omoare.
Geneza 4:16 — Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.
Geneza 4:17 — Cain s'a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
Geneza 4:18 — Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
Geneza 4:19 — Lameh şi -a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.
Geneza 4:20 — Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
Geneza 4:21 — Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu alăuta şi cu cavalul.
Geneza 4:22 — Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fer. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
Geneza 4:23 — Lameh a zis nevestelor sale: ,,Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvîntul meu! Am omorît un om pentru rana mea, Şi un tînăr pentru vînătăile mele.
Geneza 4:24 — Cain va fi răsbunat de şeapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori cîte şapte.``
Geneza 4:25 — Adam s'a împreunat iarăş cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, şi i -a pus numele Set; ,,căci``, a zis ea, ,,Dumnezeu mi -a dat o altă sămînţă în locul lui Abel, pe care l -a ucis Cain.``
Geneza 4:26 — Lui Set i s'a născut şi lui un fiu, şi i -a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
Romani 13:4 — El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să -L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
Ioan 18:1 — După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pîrîul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.
Ioan 18:2 — Iuda, vînzătorul, ştia şi el locul acela, pentrucă Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
Ioan 18:3 — Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
Ioan 18:4 — Isus, care ştia tot ce avea să I se întîmple, a mers spre ei, şi le -a zis: ,,Pe cine căutaţi?``
Ioan 18:5 — Ei I-au răspuns: ,,Pe Isus din Nazaret!``. Isus le -a zis: ,,Eu sînt!``. Iuda, vînzătorul, era şi el cu ei.
Ioan 18:6 — Cînd le -a zis Isus: ,,Eu sînt``, ei s'au dat înapoi, şi au căzut jos la pămînt.
Ioan 18:7 — El i -a întrebat din nou: ,,Pe cine căutaţi?`` ,,Pe Isus din Nazaret``, I-au zis ei.
Ioan 18:8 — Isus a răspuns: ,,V-am spus că Eu sînt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.``
Ioan 18:9 — A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: ,,N-am pierdut pe niciunul din aceia, pe cari Mi i-ai dat.``
Ioan 18:10 — Simon Petru, care avea o sabie, a scos -o, a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
Ioan 18:11 — Isus a zis lui Petru: ,,Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l -a dat Tatăl să -l beau?``
Ioan 18:12 — Ceata ostaşilor, căpitanul lor, şi aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, şi L-au legat.
Ioan 18:13 — L-au dus întîi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
Ioan 18:14 — Şi Caiafa era celce dăduse Iudeilor sfatul acesta: ,,Este de folos să moară un singur om pentru norod.``
Ioan 18:15 — Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
Ioan 18:16 — Petru însă a rămas afară la uşă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa, şi a băgat pe Petru înlăuntru.
Ioan 18:17 — Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: ,,Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?`` ,,Nu sînt``, a răspuns el.
Ioan 18:18 — Robii şi aprozii cari erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se încălzea.
Ioan 18:19 — Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
Ioan 18:20 — Isus i -a răspuns: ,,Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi Iudeii, şi n'am spus nimic în ascuns.
Ioan 18:21 — Pentruce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe ceice M'au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.``
Ioan 18:22 — La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, cari stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis: ,,Aşa răspunzi marelui preot?``
Ioan 18:23 — Isus i -a răspuns: ,,Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, dece mă baţi?``
Ioan 18:24 — Ana L -a trimes legat la marele preot Caiafa.
Ioan 18:25 — Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis: ,,Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?`` El s'a lepădat, şi a zis: ,,Nu sînt.``
Ioan 18:26 — Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: ,,Nu te-am văzut eu cu El în grădină?``
Ioan 18:27 — Petru iar s -a lepădat. Şi îndată a cîntat cocoşul.
Ioan 18:28 — Au adus pe Isus dela Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n'au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mînca Paştele.
Ioan 18:29 — Pilat deci a ieşit afară la ei, şi le -a zis: ,,Ce pîră aduceţi împotriva omului acestuia?``
Ioan 18:30 — Drept răspuns, ei i-au zis: ,,Dacă n'ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mînile tale.``
Ioan 18:31 — Atunci Pilat le -a zis: ,,Luaţi -L voi, şi judecaţi -L după legea voastră.`` ,,Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorîm pe nimeni``, I-au zis Iudeii.
Ioan 18:32 — Aceasta s'a întîmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
Ioan 18:33 — Pilat a intrat iarăş în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I -a zis: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?``
Ioan 18:34 — Isus i -a răspuns: ,,Dela tine însuţi zici lucrul acesta, sau ţi l-au spus alţii despre Mine!``
Ioan 18:35 — Pilat a răspuns: ,,Eu sînt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mîna mea: ce ai făcut?``
Ioan 18:36 — ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta``, a răspuns Isus. ,,Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s'ar fi luptat ca să nu fiu dat în mînile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.``
Ioan 18:37 — ,,Atunci un Împărat tot eşti!`` I -a zis Pilat. ,,Da``, a răspuns Isus. ,,Eu sînt Împărat. Eu pentru aceasta M'am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.``
Ioan 18:38 — Pilat I -a zis: ,,Ce este adevărul?``
Ioan 18:39 — Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?``
Ioan 18:40 — Atunci toţi au strigat din nou: ,,Nu pe El, ci pe Baraba!`` Şi Baraba era un tîlhar.
Luca 22:35 — Apoi le -a mai zis: ,,Cînd v'am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? ,,De nimic``, I-au răspuns ei.
Luca 22:37 — Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ,El a fost pus în numărul celor fărădelege.` Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.``
Luca 22:38 — ,,Doamne``, I-au zis ei, ,,iată aici două săbii.`` Şi El le -a zis: ,,Destul!``
Luca 22:39 — După ce a ieşit afară, S'a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
Mica 7:4 — Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decît un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
Mica 7:5 — Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe!
2 Samuel 22:1 — David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
2 Samuel 22:2 — El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
2 Samuel 22:3 — Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
2 Samuel 22:4 — Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
2 Samuel 22:5 — Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
2 Samuel 22:6 — legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
2 Samuel 22:7 — În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
2 Samuel 22:8 — Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
2 Samuel 22:9 — Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
2 Samuel 22:10 — A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.
2 Samuel 22:11 — Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
2 Samuel 22:12 — era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
2 Samuel 22:13 — Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.
2 Samuel 22:14 — Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;
2 Samuel 22:15 — a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.
2 Samuel 22:16 — Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
2 Samuel 22:17 — El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;
2 Samuel 22:18 — m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.
2 Samuel 22:19 — Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
2 Samuel 22:20 — El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
2 Samuel 22:21 — Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;
2 Samuel 22:22 — căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
2 Samuel 22:23 — Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
2 Samuel 22:24 — Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.
2 Samuel 22:25 — De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
2 Samuel 22:26 — Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
2 Samuel 22:27 — cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
2 Samuel 22:28 — Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.
2 Samuel 22:29 — Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.
2 Samuel 22:30 — Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
2 Samuel 22:31 — Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
2 Samuel 22:32 — Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
2 Samuel 22:33 — Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....
2 Samuel 22:34 — El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
2 Samuel 22:35 — Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
2 Samuel 22:36 — Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
2 Samuel 22:37 — Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
2 Samuel 22:38 — Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
2 Samuel 22:39 — Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.
2 Samuel 22:40 — Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.
2 Samuel 22:41 — Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
2 Samuel 22:42 — Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
2 Samuel 22:43 — Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
2 Samuel 22:44 — Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.
2 Samuel 22:45 — Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.
2 Samuel 22:46 — Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
2 Samuel 22:47 — Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
2 Samuel 22:48 — Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
2 Samuel 22:49 — şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
2 Samuel 22:50 — De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
2 Samuel 22:51 — El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``
Levitic 26:1 — Să nu vă faceţi idoli, să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stîlp de aducere aminte; să nu puneţi în ţara voastră nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinaţi înaintea ei; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Levitic 26:2 — Să păziţi Sabatele Mele, şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfînt. Eu sînt Domnul.
Levitic 26:3 — Dacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini,
Levitic 26:4 — vă voi trimete ploi la vreme, pămîntul îşi va da roadele, şi pomii de pe cîmp îşi vor da rodurile.
Levitic 26:5 — Abea veţi treiera grîul, şi veţi începe culesul viei, şi culesul viei va ţinea pînă la sămănătură; veţi avea pîne din belşug, veţi mînca şi vă veţi sătura şi veţi locui fără frică în ţara voastră.
Levitic 26:6 — Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va turbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.
Levitic 26:7 — Veţi urmări pe vrăjmaşii voştri, şi ei vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.
Levitic 26:8 — Cinci din voi vor urmări o sută, şi o sută din voi vor urmări zece mii, şi vrăjmaşii voştri vor cădea ucişi de sabie înaintea voastră.
Levitic 26:9 — Eu Mă voi întoarce spre voi, vă voi face să creşteţi, vă voi înmulţi, şi Îmi voi ţinea legămîntul Meu cu voi.
Levitic 26:10 — Veţi mînca din roadele cele vechi, şi veţi scoate afară pe cele vechi, ca să faceţi loc celor noi.
Levitic 26:11 — Îmi voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru, şi sufletul Meu nu vă va urî.
Levitic 26:12 — Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul Meu.
Levitic 26:13 — Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v'am scos din ţara Egiptului, care v'am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru, şi v'am făcut să mergeţi cu capul ridicat.
Levitic 26:14 — Dar dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci,
Levitic 26:15 — dacă nesocotiţi legile Mele, şi dacă sufletul vostru urăşte rînduielile Mele, aşa încît să nu împliniţi toate poruncile Mele şi să rupeţi legămîntul Meu,
Levitic 26:16 — iată ce vă voi face atunci. Voi trimete peste voi groaza, lingoarea şi frigurile, cari vor face să vi se stingă ochii, şi să piară viaţa din voi. Sămînţa o veţi sămăna în zădar, căci o vor mînca vrăjmaşii voştri.
Levitic 26:17 — Îmi voi întoarce Faţa împotriva voastră, şi veţi fi bătuţi şi veţi fugi dinaintea vrăjmaşilor voştri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga, şi veţi fugi fără să fiţi urmăriţi chiar.
Levitic 26:18 — Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Levitic 26:19 — Voi frînge mîndria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, şi pămîntul de aramă.
Levitic 26:20 — Vi se va istovi puterea fără folos: pămîntul vostru nu-şi va da roadele, şi pomii de pe pămînt nu-şi vor da rodurile.
Levitic 26:21 — Dacă şi după aceasta vă veţi împotrivi, şi nu veţi voi să Mă ascultaţi, vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Levitic 26:22 — Voi trimete împotriva voastră fiarele de pe cîmp, cari vă vor lăsa fără copii, vă vor nimici vitele, şi vă vor împuţina; aşa că vă vor rămînea drumurile pustii.
Levitic 26:23 — Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,
Levitic 26:24 — Mă voi împotrivi şi Eu vouă, şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Levitic 26:25 — Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răsbuna călcarea legămîntului Meu; şi cînd vă veţi strînge în cetăţile voastre, voi trimete ciuma în mijlocul vostru, şi veţi fi daţi în mînile vrăjmaşului.
Levitic 26:26 — Cînd vă voi trimete lipsă de pîne, zece femei vă vor coace pîne într'un singur cuptor, şi vi se va da pînea cu cîntarul; veţi mînca, dar nu vă veţi sătura.
Levitic 26:27 — Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,
Levitic 26:28 — Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mînie, şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Levitic 26:29 — Veţi mînca pănă şi carnea fiilor voştri, veţi mînca pănă şi carnea fiicelor voastre.
Levitic 26:30 — Vă voi nimici înălţimile pentru jertfă, vă voi dărîma stîlpii închinaţi soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri, şi sufletul Meu vă va urî.
Levitic 26:31 — Vă voi lăsa cetăţile pustii, vă voi pustii locaşurile sfinte, şi nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămîii voastre.
Levitic 26:32 — Voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri cari o vor locui vor rămînea încremeniţi văzînd -o.
Levitic 26:33 — Vă voi împrăştia printre neamuri, şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită, şi cetăţile voastre vor rămînea pustii.
Levitic 26:34 — Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cît va fi pustiită şi cît veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni, şi se va bucura de Sabatele ei.
Levitic 26:35 — Tot timpul cît va fi pustiită, va avea odihna pe care n'o avusese în anii voştri de Sabat, cînd o locuiaţi.
Levitic 26:36 — În inima acelora dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, în ţara vrăjmaşilor lor, voi băga frica; şi îi va urmări pănă şi foşnetul unei frunze suflate de vînt; vor fugi ca de sabie, şi vor cădea fără să fie urmăriţi.
Levitic 26:37 — Se vor prăvăli unii peste alţii ca înaintea săbiei, fără să fie urmăriţi. Nu veţi putea să staţi în picioare în faţa vrăjmaşilor voştri;
Levitic 26:38 — veţi pieri printre neamuri, şi vă va mînca ţara vrăjmaşilor voştri.
Levitic 26:39 — Iar pe aceia dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, îi va apuca durerea pentru fărădelegile lor, în ţara vrăjmaşilor lor; îi va apuca durerea şi pentru fărădelegile părinţilor lor.
Levitic 26:40 — Îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, călcările de lege pe cari le-au săvîrşit faţă de Mine, şi împotrivirea cu care Mi s'au împotrivit, păcate din pricina cărora
Levitic 26:41 — şi Eu M'am împotrivit lor, şi i-am adus în ţara vrăjmaşilor lor. Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri, şi vor plăti datoria fărădelegilor lor.
Levitic 26:42 — Atunci Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legămîntul Meu cu Isaac şi de legămîntul Meu cu Avraam, şi Îmi voi aduce aminte de ţară.
Levitic 26:43 — Ţara însă va trebui să fie părăsită de ei, şi se va bucura de Sabatele ei în timpul cînd va rămînea pustiită departe de ei; şi ei vor plăti datoria fărădelegilor lor, pentrucă au nesocotit poruncile Mele, şi pentrucă sufletul lor a urît legile Mele.
Levitic 26:44 — Dar, şi cînd vor fi în ţara vrăjmaşilor lor, nu -i voi lepăda de tot, şi nu -i voi urî pănă acolo încît să -i nimicesc de tot, şi să rup legămîntul Meu cu ei; căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.
Levitic 26:45 — Ci Îmi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legămînt, prin care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sînt Domnul.``
Levitic 26:46 — Acestea sînt rînduielile, poruncile şi legile, pe cari le -a statornicit Domnul între El şi copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.
Judecatori 10:13 — Dar voi M'aţi părăsit, şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.
Judecatori 10:14 — Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe cari i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strîmtorării voastre!``
Judecatori 10:15 — Copiii lui Israel au zis Domnului: ,,Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!``
Judecatori 10:16 — Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S'a îndurat de suferinţele lui Israel.
Judecatori 10:17 — Fiii lui Amon s'au strîns şi au tăbărît în Galaad, şi copiii lui Israel s'au strîns şi au tăbărît la Miţpa.
Judecatori 10:18 — Poporul, şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: ,,Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.``
Maleahi 3:6 — ,,Căci Eu sînt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n'aţi fost nimiciţi.
Ezechiel 18:20 — Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.
Proverbe 25:26 — Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. -
Luca 10:30 — Isus a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.
Luca 10:31 — Din întîmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
Luca 10:32 — Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi cînd l -a văzut, a trecut înainte pe alături.
Luca 10:33 — Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l -a văzut, i s'a făcut milă de el.
Luca 10:34 — S'a apropiat de i -a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l -a pus pe dobitocul lui, l -a dus la un han, şi a îngrijit de el.
Luca 10:35 — A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i -a dat hangiului, şi i -a zis: ,,Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.``
Luca 10:36 — Care dintr'aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?``
Luca 10:37 — ,,Celce şi -a făcut milă cu el``, a răspuns învăţătorul Legii. ,,Du-te de fă şi tu la fel``, i -a zis Isus.
Proverbe 24:1 — Nu pismui pe oamenii cei răi, şi nu dori să fii cu ei;
Proverbe 24:2 — căci inima lor se gîndeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. -
Proverbe 24:3 — Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;
Proverbe 24:4 — prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
Proverbe 24:5 — Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
Proverbe 24:6 — Căci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. -
Proverbe 24:7 — Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. -
Proverbe 24:8 — Cine se gîndeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate. -
Proverbe 24:9 — Gîndul celui nebun nu este decît păcat, şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni. -
Proverbe 24:10 — Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. -
Proverbe 24:11 — Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte, şi scapă pe ceice sînt aproape să fie junghiaţi. -
Proverbe 24:12 — Dacă zici: ,,Ah! n'am ştiut!``... Crezi că nu vede Celce cîntăreşte inimile şi Celce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? -
Proverbe 24:13 — Fiule, mănîncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
Proverbe 24:14 — Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor, şi nu ţi se va tăia nădejdea. -
Proverbe 24:15 — Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit, şi nu -i turbura odihna.
Proverbe 24:16 — Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
Proverbe 24:17 — Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima cînd se poticneşte el,
Proverbe 24:18 — ca nu cumva Domnul să vadă, să nu -I placă, şi să-Şi întoarcă mînia dela el. -
Proverbe 24:19 — Nu te mînia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi!
Proverbe 24:20 — Căci cel ce face răul n'are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge. -
Proverbe 24:21 — Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi!
Proverbe 24:22 — Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfîrşitul amîndorora! -
Proverbe 24:23 — Iată ce mai spun înţelepţii: ,,Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.`` -
Proverbe 24:24 — Pe cine zice celui rău: ,,Tu eşti bun!`` îl blastămă popoarele, şi -l urăsc neamurile.
Proverbe 24:25 — Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvîntare vine peste ei. -
Proverbe 24:26 — Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.
Proverbe 24:27 — Vezi-ţi întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. -
Proverbe 24:28 — Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? -
Proverbe 24:29 — Nu zice: ,,Cum mi -a făcut el aşa am să -i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!`` -
Proverbe 24:30 — Am trecut pe lîngă ogorul unui leneş, şi pe lîngă via unui om fără minte.
Proverbe 24:31 — Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.
Proverbe 24:32 — M'am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.
Proverbe 24:33 — ,,Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mînile puţin ca să mă odihnesc!``...
Proverbe 24:34 — Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
2 Imparati 6:16 — El a răspuns: ,,Nu te teme, căci mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.``
Coloseni 2:15 — A desbrăcat domniile şi stăpînirile, şi le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.
Filipeni 4:19 — Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.
2 Samuel 23:20 — Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S'a pogorît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într'o zi cînd căzuse zăpadă.
2 Samuel 23:21 — A omorît pe un Egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mînă; s'a pogorît împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mîna Egipteanului, şi l -a omorît cu ea.
2 Samuel 23:22 — Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi a fost vestit printre cei trei viteji.
2 Samuel 23:23 — Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n'a ajuns la înălţimea celor trei dintîi. David l -a primit între sfetnicii lui de aproape.
1 Ioan 3:16 — Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi -a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
Obadia 1:10 — Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvîrşire pentru totdeauna.
Obadia 1:11 — Căci în ziua cînd stăteai în faţa lui, în ziua cînd străinii îi luau averea, cînd străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!
Obadia 1:12 — Nu trebuiai să te uiţi mulţămit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strîmtorării!
Obadia 1:13 — Nici nu trebuiai să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuiai să pui mîna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!
Obadia 1:14 — Nu trebuiai să stai la răspîntii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuiai să dai în mîna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!
Obadia 1:15 — Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.
Obadia 1:16 — Căci, după cum aţi băut paharul mîniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfînt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi cînd n'ar fi fost niciodată.``
Ezechiel 7:11 — Sîlnicia s'a înălţat, ca să slujească de toaiag răutăţii; nu mai rămîne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni nu -i boceşte!
Ezechiel 7:12 — Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mîhnească vînzătorul! Căci izbucneşte mînia împotriva întregei lor mulţimi.
Ezechiel 7:13 — Nu, vînzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vîndut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci proorocia împotriva întregei lor mulţimi nu va fi schimbată, şi din pricina nelegiuirii lui niciunul nu-şi va păstra viaţa.
Ezechiel 7:14 — Sună trîmbiţa, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă; căci urgia Mea izbucneşte împotriva întregei lor mulţimi.`
Ezechiel 7:15 — Afară bîntuie sabia, în casă ciuma şi foametea! Cine este la cîmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mîncat de foamete şi ciumă.
2 Timotei 3:16 — Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2 Timotei 3:17 — pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Apocalipsa 9:4 — Li s'a zis să nu vatăme iarba pămîntului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, cari n'aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
Apocalipsa 9:5 — Li s'a dat putere nu să -i omoare, ci să -i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, cînd înţeapă pe un om.
Apocalipsa 9:6 — În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n'o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.
Apocalipsa 9:7 — Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, cari păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
Apocalipsa 9:8 — Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
Apocalipsa 9:9 — Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fer; şi vuietul, pe care -l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, cari se aruncă la luptă.
Apocalipsa 9:10 — Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.
Apocalipsa 9:11 — Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adîncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.
Apocalipsa 9:12 — Cea dintîi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.
Apocalipsa 9:13 — Îngerul al şaselea a sunat din trîmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
Ezechiel 11:6 — Aţi făcut o mulţime de omoruri în cetatea aceasta, şi aţi umplut uliţele cu cei ucişi.`
Ezechiel 11:7 — De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Morţii voştri pe cari i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia, sînt carnea, şi ea este cazanul; dar voi veţi fi scoşi afară din ea.
Ezechiel 11:8 — Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu.`
Ezechiel 11:9 — ,Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mîinile străinilor, şi voi împlini judecăţile mele împotriva voastră!
Ezechiel 11:10 — Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.
Ezechiel 11:11 — Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, şi voi nu veţi fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca!
2 Cronici 16:8 — Etiopienii şi Libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de cară şi călăraţi? Şi totuş Domnul i -a dat în mînile tale, pentrucă te sprijinisei pe El.
2 Cronici 16:9 — Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pămîntul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta, căci deacum vei avea războaie.``
2 Cronici 15:3 — Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni, şi fără lege.
2 Cronici 15:4 — Dar în mijlocul strîmtorării lor s'au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat, şi L-au găsit.
2 Cronici 15:5 — În vremile acelea, nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari turburări printre toţi locuitorii ţării;
2 Cronici 15:6 — un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentrucă Dumnezeu le turbura cu tot felul de strîmtorări:
2 Cronici 15:7 — voi dar, întăriţi-vă, şi nu lăsaţi să vă slăbească mînile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.``
2 Cronici 15:8 — Dupăce a auzit aceste cuvinte şi proorocia lui Oded, proorocul, Asa s'a întărit şi a îndepărtat urîciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe cari le luase în muntele lui Efraim, şi a înoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului.``
2 Cronici 15:9 — A strîns pe tot Iuda şi Beniamin, şi pe cei din Efraim, din Manase şi din Simeon, cari lociau printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el cînd au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el.
2 Cronici 15:10 — S'au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta,
2 Cronici 15:11 — au jertfit Domnului, din prada pe care o aduseseră: şapte sute de boi şi şapte mii de oi.
2 Cronici 15:12 — Au făcut legămînt să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor;
2 Cronici 15:13 — şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorît, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie.
Deuteronom 33:1 — Iată binecuvîntarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvîntat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui.
Deuteronom 33:2 — El a zis: ,Domnul a venit din Sinai, Şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran, Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Avînd în dreapta Lui focul legii.
Deuteronom 33:3 — Da, El iubeşte popoarele; Toţi sfinţii sînt în mîna Ta. Ei au stătut la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale.
Deuteronom 33:4 — Moise ne -a dat legea, Moştenirea adunării lui Iacov.
Deuteronom 33:5 — El era împărat în Israel, Cînd se adunau căpeteniile poporului Şi seminţiile lui Israel.
Deuteronom 33:6 — Trăiască Ruben şi să nu moară, Şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!`
Deuteronom 33:7 — Iată ce a zis despre Iuda: ,Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda, Şi adu -l la poporul lui. Puternice să -i fie mînile, Şi să -i fii în ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!`
Deuteronom 33:8 — Despre Levi a zis: ,Tumim şi urim au fost încredinţaţi bărbatului sfînt, Pe care l-ai ispitit la Masa, Şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.`
Deuteronom 33:9 — Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: ,Nu i-am văzut!` Şi despre fraţii lui: ,Nu vă cunosc!` Iar de copii n'a vrut să mai ştie.`` Căci ei păzesc Cuvîntul Tău, Şi ţin legămîntul Tău;
Deuteronom 33:10 — Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale, Şi pe Israel legea Ta; Ei pun tămîie subt nările Tale, Şi ardere de tot pe altarul Tău.
Deuteronom 33:11 — Binecuvintează tăria lui, Doamne! Primeşte lucrarea mînilor lui! Frînge şalele protivnicilor lui, Şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!``
Deuteronom 33:12 — Despre Beniamin a zis: ,,El este prea iubitul Domnului, El va locui la adăpost lîngă Dînsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, Şi se va odihni între umerii Lui.``
Deuteronom 33:13 — Despre Iosif a zis: ,,Ţara lui va primi dela Domnul, ca semn de binecuvîntare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape cari sînt jos,
Deuteronom 33:14 — Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
Deuteronom 33:15 — Cele mai bune roduri din munţii cei vechi, Cele mai bune roade de pe dealurile cele vecinice,
Deuteronom 33:16 — Cele mai bune roade ale pămîntului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S'a arătat în rug Să vină peste capul lui Iosif, Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!
Deuteronom 33:17 — El are frumuseţa întîiului născut al taurului; Coarnele lui sînt cum sînt coarnele bivolului; Cu ele va împunge pe toate popoarele, Pînă la marginile pămîntului: Ele sînt zecile de mii ale lui Efraim, Ele sînt miile lui Manase.``
Deuteronom 33:18 — Despre Zabulon a zis: ,,Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale, Şi tu, Isahar, de corturile tale!
Deuteronom 33:19 — Ei vor chema popoarele pe munte; Acolo, vor aduce jertfe de dreptate, Căci vor suge bogăţia mării, Şi comorile ascunse în nisip.``
Deuteronom 33:20 — Despre Gad a zis: ,,Binecuvîntat să fie cine lărgeşte pe Gad: Gad se odihneşte ca un leu, şi sfîşie la braţe şi capete.
Deuteronom 33:21 — El a ales cea dintîi parte a ţării, Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; El a mers cu fruntaşii poporului, A adus la îndeplinire dreptatea Domnului, Şi poruncile Lui faţă de Israel.``
Deuteronom 33:22 — Despre Dan a zis: ,,Dan este un pui de leu, Care s'aruncă din Basan.``
Deuteronom 33:23 — Despre Neftali a zis: ,,Neftali, sătul de bunăvoinţă, Şi copleşit cu binecuvîntări dela Domnul, Ia în stăpînire partea de apus şi miazăzi!``
Deuteronom 33:24 — Despre Aşer a zis: ,,Binecuvîntat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui, Şi să-şi moaie piciorul în untdelemn!