Referințe biblice
- 1 Ioan 4:1
- 1 Ioan 4:1-6
- Apocalipsa 16:13
- Galateni 1:8
- Apocalipsa 22:18
- Romani 10:9
- Faptele Apostolilor 2:38
- Iuda 1:14
- 1 Ioan 2:27
- Evrei 4:12
- Luca 11:24
- Matei 3:11
- Daniel 2:21-22
- 1 Ioan 4:6
- Romani 10:13
- Faptele Apostolilor 1:8
- Ioan 8:44
- Ioan 3:18
- Ioan 3:17
- Ioan 3:16
- Matei 24:1-51
- Apocalipsa 22:14
- Apocalipsa 21:11
- Apocalipsa 21:2
- Apocalipsa 18:2
- Apocalipsa 16:14
- Iuda 1:6
- 1 Ioan 2:20
- 2 Petru 2:4
- 1 Petru 5:8
- Iacov 2:19
- Evrei 9:22
- Evrei 1:14
- 2 Tesaloniceni 2:9
- Efeseni 6:17
- Efeseni 2:8
- 1 Corinteni 4:5
- Romani 16:18
- Romani 16:17
- Romani 9:1-33
- Romani 5:10
- Faptele Apostolilor 20:29
- Faptele Apostolilor 19:17-19
- Faptele Apostolilor 16:1-40
- Faptele Apostolilor 8:9-13
- Faptele Apostolilor 2:1-47
- Luca 23:43
- Luca 16:1-31
- Luca 13:24
- Luca 8:28
- Luca 6:37
- Luca 6:18
- Luca 3:16
- Marcu 16:16
- Marcu 16:1-20
- Marcu 5:7
- Matei 25:41
- Matei 24:30
- Matei 24:24
- Matei 16:18
- Matei 15:22-28
- Matei 8:29
- Matei 8:28
- Matei 5:22
- Ezechiel 13:18
- Ieremia 14:14
- Psalmul 103:2-4
- 2 Împărați 2:11
- Deuteronomul 18:9-12
- Deuteronomul 12:32
- Exodul 7:10-12
- Geneza 19:1-38
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
1 Ioan 4:1 — Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt dela Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
1 Ioan 4:2 — Duhul lui Dumnezeu să -L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
1 Ioan 4:3 — şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.
1 Ioan 4:4 — Voi, copilaşilor, sînteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume.
1 Ioan 4:5 — Ei sînt din lume; deaceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă.
1 Ioan 4:6 — Noi însă sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
Apocalipsa 16:13 — Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte.
Galateni 1:8 — Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v'am propovăduit -o noi, să fie anatema!
Apocalipsa 22:18 — Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
Romani 10:9 — Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L -a înviat din morţi, vei fi mîntuit.
Faptele Apostolilor 2:38 — ,,Pocăiţi-vă``, le -a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.
Iuda 1:14 — Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh dela Adam, cînd a zis: ,,Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,
1 Ioan 2:27 — Cît despre voi, ungerea, pe care aţi primit -o dela El, rămîne în voi, şi n'aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămîneţi în El, după cum v'a învăţat ea.
Evrei 4:12 — Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.
Luca 11:24 — Duhul necurat, cînd iese afară dintr'un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n'o găseşte, zice: ,Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.`
Matei 3:11 — Cît despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine după mine, este mai puternic decît mine, şi eu nu sînt vrednic să -I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.
Daniel 2:21 — El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!
Daniel 2:22 — El descopere ce este adînc şi ascuns; El ştie ce este în întunerec şi la El locuieşte lumina....
Romani 10:13 — Fiindcă ,oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.`
Faptele Apostolilor 1:8 — Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.``
Ioan 8:44 — Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Ioan 3:18 — Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n'a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Matei 24:1 — La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s'au apropiat de El ca să -I arate clădirile Templului.
Matei 24:2 — Dar Isus le -a zis: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.``
Matei 24:3 — El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: ,,Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?``
Matei 24:4 — Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
Matei 24:5 — Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:6 — Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.
Matei 24:7 — Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi.
Matei 24:8 — Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.
Matei 24:9 — Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
Matei 24:10 — Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
Matei 24:11 — Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:12 — Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Matei 24:13 — Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
Matei 24:14 — Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.
Matei 24:15 — De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! -
Matei 24:16 — atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;
Matei 24:17 — cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;
Matei 24:18 — şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.
Matei 24:19 — Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Matei 24:20 — Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într'o zi de Sabat.
Matei 24:21 — Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi.
Matei 24:22 — Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Matei 24:23 — Atunci dacă vă va spune cineva: ,Iată, Hristosul este aici, sau acolo`, să nu -l credeţi.
Matei 24:24 — Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Matei 24:25 — Iată, că v'am spus mai dinainte.
Matei 24:26 — Deci, dacă vă vor zice: ,Iată -L în pustie`, să nu vă duceţi acolo! ,Iată -L în odăiţe ascunse`, să nu credeţi.
Matei 24:27 — Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
Matei 24:28 — Oriunde va fi stîrvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii.
Matei 24:29 — Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.`
Matei 24:30 — Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
Matei 24:31 — El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă.
Matei 24:32 — Dela smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.
Matei 24:33 — Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Matei 24:34 — Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri.
Matei 24:35 — Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Matei 24:36 — Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Matei 24:37 — Cum s'a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:38 — În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,
Matei 24:39 — şi n'au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i -a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:40 — Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cîmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.
Matei 24:41 — Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Matei 24:42 — Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
Matei 24:43 — Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n'ar lăsa să -i spargă casa.
Matei 24:44 — Deaceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.
Matei 24:45 — Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l -a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă?
Matei 24:46 — Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!
Matei 24:47 — Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
Matei 24:48 — Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ,Stăpînul meu zăboveşte să vină!`
Matei 24:49 — Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănînce şi să bea cu beţivii,
Matei 24:50 — stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu -l ştie,
Matei 24:51 — îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
Apocalipsa 22:14 — Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!
Apocalipsa 21:11 — avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
Apocalipsa 21:2 — Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Apocalipsa 18:2 — El a strigat cu glas tare, şi a zis: ,,A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urîte;
Apocalipsa 16:14 — Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la împăraţii pămîntului întreg, ca să -i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -
Iuda 1:6 — El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.
1 Ioan 2:20 — Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfînt, şi ştiţi orice lucru.
2 Petru 2:4 — Căci dacă n'a cruţat Dumnezeu pe îngerii cari au păcătuit, ci i -a aruncat în Adînc, unde stau înconjuraţi de întunerec, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
1 Petru 5:8 — Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.
Iacob 2:19 — Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!
Evrei 9:22 — Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sînge; şi fără vărsare de sînge, nu este iertare.
Evrei 1:14 — Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?
2 Tesaloniceni 2:9 — Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
Efeseni 6:17 — Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
Efeseni 2:8 — Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.
1 Corinteni 4:5 — De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.
Romani 16:18 — Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pîntecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.
Romani 16:17 — Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de ceice fac desbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit -o. Depărtaţi-vă de ei.
Romani 9:1 — Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor,
Romani 9:2 — că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.
Romani 9:3 — Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
Romani 9:4 — Ei sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
Romani 9:5 — patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!
Romani 9:6 — Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sînt Israel;
Romani 9:7 — şi, măcar că sînt sămînţa lui Avraam, nu toţi sînt copiii lui Avraam; ci este scris: ,,În Isaac vei avea o sămînţă, care-ţi va purta numele.``
Romani 9:8 — Aceasta însemnează că nu copiii trupeşti sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sînt socotiţi ca sămînţă.
Romani 9:9 — Căci cuvîntul acesta este o făgăduinţă: ,,Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.``
Romani 9:10 — Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.
Romani 9:11 — Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, -ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, -
Romani 9:12 — s'a zis Rebecii: ,,Cel mai mare va fi rob celui mai mic``,
Romani 9:13 — după cum este scris: ,,Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.``
Romani 9:14 — Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!
Romani 9:15 — Căci El a zis lui Moise: ,,Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.``
Romani 9:16 — Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
Romani 9:17 — Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: ,,Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.``
Romani 9:18 — Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
Romani 9:19 — Dar îmi vei zice: ,,Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?``
Romani 9:20 — Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut: ,,Pentru ce m-ai făcut aşa?``
Romani 9:21 — Nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
Romani 9:22 — Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire;
Romani 9:23 — şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le -a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
Romani 9:24 — Astfel, El ne -a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,
Romani 9:25 — după cum zice în Osea: ,,Voi numi ,popor al Meu`, pe cel ce nu era poporul Meu, şi ,prea iubită`, pe cea care nu era prea iubită.
Romani 9:26 — Şi acolo unde li se zicea: ,Voi nu sînteţi poporul Meu`, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.``
Romani 9:27 — Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: ,,Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită.
Romani 9:28 — Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pămînt cuvîntul Lui.
Romani 9:29 — Şi, cum zisese Isaia mai înainte: ,,Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.``
Romani 9:30 — Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
Romani 9:31 — pe cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n'a ajuns la Legea aceasta.
Romani 9:32 — Pentruce? Pentru că Israel n'a căutat -o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s'au lovit de piatra de poticnire,
Romani 9:33 — după cum este scris: ,,Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.``
Romani 5:10 — Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui.
Faptele Apostolilor 20:29 — Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma;
Faptele Apostolilor 19:17 — Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau în Efes, şi i -a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
Faptele Apostolilor 19:18 — Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
Faptele Apostolilor 19:19 — Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s'a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
Faptele Apostolilor 16:1 — În urmă, Pavel s'a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.
Faptele Apostolilor 16:2 — Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.
Faptele Apostolilor 16:3 — Pavel a vrut să -l ia cu el; şi, dupăce l -a luat, l -a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, cari erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.
Faptele Apostolilor 16:4 — Pe cînd trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărîrile apostolilor şi presbiterilor din Ierusalim.
Faptele Apostolilor 16:5 — Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.
Faptele Apostolilor 16:6 — Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
Faptele Apostolilor 16:7 — Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le -a dat voie.
Faptele Apostolilor 16:8 — Au trecut atunci prin Misia, şi s'au pogorît la Troa.
Faptele Apostolilor 16:9 — Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i -a făcut următoarea rugăminte: ,,Treci în Macedonia, şi ajută-ne!``
Faptele Apostolilor 16:10 — După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
Faptele Apostolilor 16:11 — Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
Faptele Apostolilor 16:12 — De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintîi cetate dintr'un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.
Faptele Apostolilor 16:13 — În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.
Faptele Apostolilor 16:14 — Una din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i -a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
Faptele Apostolilor 16:15 — După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne -a rugat şi ne -a zis: ,,Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămîneţi în casa mea.`` Şi ne -a silit să intrăm.
Faptele Apostolilor 16:16 — Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne -a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei.
Faptele Apostolilor 16:17 — Roaba aceasta s'a luat după Pavel şi după noi, şi striga: ,,Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.``
Faptele Apostolilor 16:18 — Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s'a întors, şi a zis duhului: ,,În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.`` Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
Faptele Apostolilor 16:19 — Cînd au văzut stăpînii roabei că s'a dus nădejdea cîştigului lor, au pus mîna pe Pavel şi pe Sila şi i-au tîrît în piaţă înaintea fruntaşilor.
Faptele Apostolilor 16:20 — I-au dat pe mîna dregătorilor, şi au zis: ,,Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sînt nişte Iudei,
Faptele Apostolilor 16:21 — cari vestesc nişte obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.``
Faptele Apostolilor 16:22 — Norodul s'a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să -i bată cu nuiele.
Faptele Apostolilor 16:23 — După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să -i păzească bine.
Faptele Apostolilor 16:24 — Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i -a aruncat în temniţa din lăuntru, şi le -a băgat picioarele în butuci.
Faptele Apostolilor 16:25 — Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
Faptele Apostolilor 16:26 — Deodată, s'a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s'au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s'au deschis toate uşile, şi s'au deslegat legăturile fiecăruia.
Faptele Apostolilor 16:27 — Temnicerul s'a deşteptat; şi, cînd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
Faptele Apostolilor 16:28 — Dar Pavel a strigat cu glas tare: ,,Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi sîntem aici.``
Faptele Apostolilor 16:29 — Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, şi, tremurînd de frică, s'a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
Faptele Apostolilor 16:30 — i -a scos afară, şi le -a zis: ,,Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?``
Faptele Apostolilor 16:31 — Pavel şi Sila i-au răspuns: ,,Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.``
Faptele Apostolilor 16:32 — Şi i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui.
Faptele Apostolilor 16:33 — Temnicerul i -a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le -a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
Faptele Apostolilor 16:34 — După ce i -a dus în casă, le -a pus masa, şi s'a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
Faptele Apostolilor 16:35 — Cînd s'a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: ,,Dă drumul oamenilor acelora.``
Faptele Apostolilor 16:36 — Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: ,,Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace.``
Faptele Apostolilor 16:37 — Dar Pavel le -a zis: ,,După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!``
Faptele Apostolilor 16:38 — Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s'au temut, cînd au auzit că sînt romani.
Faptele Apostolilor 16:39 — Dregătorii au venit să -i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.
Faptele Apostolilor 16:40 — Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, dupăce au văzut şi mîngîiat pe fraţi, au plecat.
Faptele Apostolilor 8:9 — În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
Faptele Apostolilor 8:10 — Toţi, dela mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: ,,Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte ,mare`.
Faptele Apostolilor 8:11 — Îl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
Faptele Apostolilor 8:12 — Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şi femei.
Faptele Apostolilor 8:13 — Chiar Simon a crezut; şi dupăce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari cari se făceau.
Faptele Apostolilor 2:1 — În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc.
Faptele Apostolilor 2:2 — Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Faptele Apostolilor 2:3 — Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s'au aşezat cîte una pe fiecare din ei.
Faptele Apostolilor 2:4 — Şi toţi s'au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.
Faptele Apostolilor 2:5 — Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer.
Faptele Apostolilor 2:6 — Cînd s'a auzit sunetul acela, mulţimea s'a adunat şi a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
Faptele Apostolilor 2:7 — Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: ,,Toţi aceştia cari vorbesc, nu sînt Galileeni?
Faptele Apostolilor 2:8 — Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
Faptele Apostolilor 2:9 — Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia,
Faptele Apostolilor 2:10 — Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi,
Faptele Apostolilor 2:11 — Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!``
Faptele Apostolilor 2:12 — Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: ,,Ce vrea să zică aceasta?``
Faptele Apostolilor 2:13 — Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: ,,Sînt plini de must!``
Faptele Apostolilor 2:14 — Atunci Petru s'a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le -a zis: ,,Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!
Faptele Apostolilor 2:15 — Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi.
Faptele Apostolilor 2:16 — Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
Faptele Apostolilor 2:17 — ,,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!
Faptele Apostolilor 2:18 — Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.
Faptele Apostolilor 2:19 — Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sînge, foc şi un vîrtej de fum;
Faptele Apostolilor 2:20 — soarele se va preface în întunerec, şi luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
Faptele Apostolilor 2:21 — Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.``
Faptele Apostolilor 2:22 — Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le -a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;
Faptele Apostolilor 2:23 — pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege.
Faptele Apostolilor 2:24 — Dar Dumnezeu L -a înviat, deslegîndu -I legăturile morţii, pentrucă nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
Faptele Apostolilor 2:25 — Căci David zice despre El: ,,Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
Faptele Apostolilor 2:26 — De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
Faptele Apostolilor 2:27 — căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.
Faptele Apostolilor 2:28 — Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.``
Faptele Apostolilor 2:29 — Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi.
Faptele Apostolilor 2:30 — Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,
Faptele Apostolilor 2:31 — despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
Faptele Apostolilor 2:32 — Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi sîntem martori ai lui.
Faptele Apostolilor 2:33 — Şi acum, odată ce S'a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
Faptele Apostolilor 2:34 — Căci David nu s'a suit în ceruri, ci el singur zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea,
Faptele Apostolilor 2:35 — pînăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`
Faptele Apostolilor 2:36 — Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.``
Faptele Apostolilor 2:37 — După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ,,Fraţilor, ce să facem?``
Faptele Apostolilor 2:39 — Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.``
Faptele Apostolilor 2:40 — Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: ,,Mîntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.``
Faptele Apostolilor 2:41 — Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s'au adaus aproape trei mii de suflete.
Faptele Apostolilor 2:42 — Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni.
Faptele Apostolilor 2:43 — Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
Faptele Apostolilor 2:44 — Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.
Faptele Apostolilor 2:45 — Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
Faptele Apostolilor 2:46 — Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
Faptele Apostolilor 2:47 — Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.
Luca 23:43 — Isus a răspuns: ,,Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.``
Luca 16:1 — Isus a mai spus ucenicilor Săi: ,,Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrît la el că -i risipeşte averea.
Luca 16:2 — El l -a chemat, şi i -a zis: ,Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.`
Luca 16:3 — Ispravnicul şi -a zis: ,Ce am să fac, dacă îmi ia stăpînul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi -e ruşine.
Luca 16:4 — Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.`
Luca 16:5 — A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi: ,Cît eşti dator stăpînului meu?`
Luca 16:6 — ,O sută de măsuri de untdelemn`, a răspuns el. Şi i -a zis: ,Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.`
Luca 16:7 — Apoi a zis altuia: ,Dar tu, cît eşti dator?` ,O sută de măsuri de grîu`, a răspuns el. Şi i -a zis: ,Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.`
Luca 16:8 — Stăpînul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentrucă lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sînt mai înţelepţi decît fiii luminii.
Luca 16:9 — Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.
Luca 16:10 — Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.
Luca 16:11 — Deci, dacă n'aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
Luca 16:12 — Şi dacă n'aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
Luca 16:13 — Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.``
Luca 16:14 — Fariseii, cari erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El.
Luca 16:15 — Isus le -a zis: ,,Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentrucă ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.
Luca 16:16 — Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
Luca 16:17 — Este mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege.
Luca 16:18 — Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.
Luca 16:19 — ,,Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
Luca 16:20 — La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
Luca 16:21 — Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi -i lingeau bubele.
Luca 16:22 — Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
Luca 16:23 — Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi -a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,
Luca 16:24 — şi a strigat: ,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.`
Luca 16:25 — ,Fiule`, i -a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi -a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit.
Luca 16:26 — Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.`
Luca 16:27 — Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
Luca 16:28 — căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.`
Luca 16:29 — Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.`
Luca 16:30 — ,Nu, părinte Avraame`, a zis el; ,ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.`
Luca 16:31 — Şi Avraam i -a răspuns: ,Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.``
Luca 13:24 — ,,Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.
Luca 8:28 — Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui, şi a zis cu glas tare: ,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.``
Luca 6:37 — Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
Luca 6:18 — Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
Luca 3:16 — Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: ,,Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, şi căruia eu nu sînt vrednic să -I desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.
Marcu 16:16 — Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.
Marcu 16:1 — După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
Marcu 16:2 — În ziua dintîi a săptămînii, s'au dus la mormînt dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele.
Marcu 16:3 — Femeile ziceau una către alta: ,,Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?``
Marcu 16:4 — Şi cînd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
Marcu 16:5 — Au intrat în mormînt, au văzut pe un tinerel şezînd la dreapta, îmbrăcat într'un veşmînt alb, şi s'au spăimîntat.
Marcu 16:6 — El le -a zis: ,,Nu vă spăimîntaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.
Marcu 16:7 — Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v'a spus.``
Marcu 16:8 — Ele au ieşit afară din mormînt, şi au luat -o la fugă, pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n'au spus nimănui nimic, căci se temeau.
Marcu 16:9 — (Isus, dupăce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a săptămînii, S'a arătat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci.
Marcu 16:10 — Ea s'a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, cari plîngeau şi se tînguiau.
Marcu 16:11 — Cînd au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n'au crezut -o.
Marcu 16:12 — După aceea, S'a arătat, într'alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la ţară.
Marcu 16:13 — Aceştia s'au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
Marcu 16:14 — În sfîrşit, S'a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i -a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce -L văzuseră înviat.
Marcu 16:15 — Apoi le -a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Marcu 16:17 — Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
Marcu 16:18 — vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu -i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.``
Marcu 16:19 — Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S'a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
Marcu 16:20 — Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari -l însoţeau. Amin.
Marcu 5:7 — şi a strigat cu glas tare: ,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!``
Matei 25:41 — Apoi va zice celor dela stînga Lui: ,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Matei 16:18 — Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
Matei 15:22 — Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: ,,Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.``
Matei 15:23 — El nu i -a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s'au apropiat şi L-au rugat stăruitor: ,,Dă -i drumul, căci strigă după noi.``
Matei 15:24 — Drept răspuns, El a zis: ,,Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.``
Matei 15:25 — Dar ea a venit şi I s'a închinat, zicînd: ,,Doamne, ajută-mi!``
Matei 15:26 — Drept răspuns, El i -a zis: ,,Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei!``
Matei 15:27 — ,,Da, Doamne``, a zis ea, ,,dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.``
Matei 15:28 — Atunci Isus i -a zis: ,,O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.`` Şi fiica ei s'a tămăduit chiar în ceasul acela.
Matei 8:29 — Şi iată că au început să strige: ,,Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?``
Matei 8:28 — Cînd a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciţi, cari ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.
Matei 5:22 — Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ,Prostule!` va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine -i va zice: ,Nebunule`, va cădea supt pedeapsa focului gheenei.
Ezechiel 13:18 — Spune: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Vai de cele ce cos perinuţe pentru subsiori, şi fac măhrame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre?
Ieremia 14:14 — Dar Domnul mi -a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimes, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
2 Imparati 2:11 — Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s'a înălţat la cer într'un vîrtej de vînt.
Deuteronom 18:9 — Dupăce vei intra în ţara pe care ţi -o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora.
Deuteronom 18:10 — Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
Deuteronom 18:11 — de descîntător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
Deuteronom 18:12 — Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
Deuteronom 12:32 — Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe cari vi le poruncesc eu; să n'adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.
Exod 7:10 — Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi -a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s'a prefăcut într-un şarpe.
Exod 7:11 — Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
Exod 7:12 — Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s'au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
Geneza 19:1 — Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Cînd i -a văzut Lot, s'a sculat, le -a ieşit înainte, şi s'a plecat pînă la pămînt.
Geneza 19:2 — Apoi a zis: ,,Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mîne vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.`` ,,Nu``, au răspuns ei, ,,ci vom petrece noaptea în uliţă``.
Geneza 19:3 — Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le -a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat.
Geneza 19:4 — Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
Geneza 19:5 — Au chemat pe Lot, şi i-au zis: ,,Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate -i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.``
Geneza 19:6 — Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,
Geneza 19:7 — şi a zis: ,,Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
Geneza 19:8 — Iată că am două fete cari nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperişului casei mele.``
Geneza 19:9 — Ei au strigat: ,,Pleacă!`` Şi au zis: ,,Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decît lor.`` Şi împingînd pe Lot cu sila, s'au apropiat să spargă uşa.
Geneza 19:10 — Dar bărbaţii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, şi au încuiat uşa.
Geneza 19:11 — Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
Geneza 19:12 — Bărbaţii aceia au zis lui Lot: ,,Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate -i din locul acesta.
Geneza 19:13 — Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne -a trimes Domnul, ca să -l nimicim.``
Geneza 19:14 — Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: ,,Sculaţi-vă,`` a zis el, ,,ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.`` Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
Geneza 19:15 — Cînd s'a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: ,,Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.``
Geneza 19:16 — Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să -l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.
Geneza 19:17 — După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: ,,Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.``
Geneza 19:18 — Lot le -a zis: ,,O! nu, Doamne!
Geneza 19:19 — Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi peri.
Geneza 19:20 — Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo,... este aşa de mică... şi să scap cu viaţa!``
Geneza 19:21 — Şi El i -a zis: ,,Iată că-ţi fac şi hatîrul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
Geneza 19:22 — Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.`` Pentru aceea s'a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
Geneza 19:23 — Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Ţoar.
Geneza 19:24 — Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.
Geneza 19:25 — A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată Cîmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pămînt.
Geneza 19:26 — Nevasta lui Lot s'a uitat înapoi, şi s'a prefăcut într'un stîlp de sare.
Geneza 19:27 — Avraam s'a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s'a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
Geneza 19:28 — Şi -a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Cîmpia; şi iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor.
Geneza 19:29 — Cînd a nimicit Dumnezeu cetăţile Cîmpiei, Şi -a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
Geneza 19:30 — Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s'a temut să rămînă în Ţoar. A locuit într'o peşteră, cu cele două fete ale lui.
Geneza 19:31 — Cea mai mare a zis celei mai tinere: ,,Tatăl nostru este bătrîn; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
Geneza 19:32 — Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.``
Geneza 19:33 — Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s'a dus şi s'a culcat cu tatăl ei. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat.
Geneza 19:34 — A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: ,,Iată, eu m'am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să -i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.``
Geneza 19:35 — Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s'a dus şi s'a culcat cu el. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat.
Geneza 19:36 — Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
Geneza 19:37 — Cea mai mare a născut un fiu, căruia i -a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi.
Geneza 19:38 — Cea mai tînără a născut şi ea un fiu, căruia i -a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.