Referințe biblice
- 1 Corinteni 10:13
- Matei 26:41
- 1 Ioan 1:9
- Matei 4:1-11
- 1 Timotei 6:9
- 1 Corinteni 6:18
- Iacov 1:12-16
- Efeseni 6:10-18
- Matei 6:13
- Ioan 14:15
- Filipeni 4:13
- 1 Ioan 5:14-15
- Romani 13:14
- Evrei 4:15
- Galateni 6:1
- Exodul 15:26
- 1 Ioan 4:4
- 1 Ioan 2:1
- 2 Timotei 2:22
- Psalmul 91:1-16
- Romani 14:13
- Luca 22:46
- Proverbe 24:16
- Luca 22:40
- Romani 6:23
- Iacov 1:14
- Luca 11:4
- Iacov 4:7
- Efeseni 5:3
- 2 Corinteni 10:4
- Marcu 14:38
- Proverbe 27:1-27
- Apocalipsa 3:11
- 1 Corinteni 7:1-40
- Matei 4:10
- 1 Ioan 2:18
- Galateni 5:17
- 1 Corinteni 3:1-23
- Romani 7:1-25
- Romani 6:11
- Romani 5:12
- Luca 8:13
- Matei 26:1-75
- Matei 4:1-25
- Proverbe 16:18
- Deuteronomul 8:1-20
- Geneza 39:1-23
- Apocalipsa 1:1
- Evrei 2:18
- 2 Timotei 1:1-18
- 1 Timotei 1:5
- Efeseni 1:17-19
- 1 Corinteni 1:8
- Romani 8:1-39
- Romani 3:1-31
- Marcu 3:1-20
- Matei 10:16
- Iuda 1:24-25
- 1 Ioan 1:8
- Iacov 1:13
- 1 Corinteni 7:2
- 1 Corinteni 5:7
- Ioan 3:16
- Luca 4:13
- Matei 4:7
- Isaia 1:1-31
- Psalmul 143:1-12
- Psalmul 139:1-24
- Apocalipsa 3:10
- 1 Ioan 2:16
- 1 Ioan 2:1-2
- 2 Petru 2:9
- 1 Petru 5:8
- 1 Petru 4:12
- Iacov 4:17
- Iacov 1:12
- Iacov 1:2-4
- Iacov 1:2-3
- Iacov 1:1-27
- Evrei 3:8
- Efeseni 6:12
- Galateni 5:26
- Galateni 5:16-17
- Galateni 4:14
- Romani 4:1-25
- Matei 10:14
- Psalmul 95:8
- Geneza 3:1-6
- Iuda 1:24
- 2 Petru 1:3-4
- Evrei 13:3
- 1 Tesaloniceni 3:5
- Galateni 5:25
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
1 Corinteni 10:13 — Nu v'a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s'o puteţi răbda.
Matei 26:41 — Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.``
1 Ioan 1:9 — Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
Matei 4:1 — Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Matei 4:2 — Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit.
Matei 4:3 — Ispititorul s'a apropiat de El, şi i -a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.``
Matei 4:4 — Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.``
Matei 4:5 — Atunci diavolul L -a dus în sfînta cetate, L -a pus pe straşina Templului,
Matei 4:6 — şi I -a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ,El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.``
Matei 4:7 — ,,De asemenea este scris``, a zis Iisus: ,,Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.``
Matei 4:8 — Diavolul L -a dus apoi pe un munte foarte înalt, I -a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I -a zis:
Matei 4:9 — ,,Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie.``
Matei 4:10 — ,,Pleacă, Satano``, i -a răspuns Isus. ,,Căci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să -I slujeşti.``
Matei 4:11 — Atunci diavolul L -a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să -I slujească.
1 Timotei 6:9 — Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
1 Corinteni 6:18 — Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care -l face omul, este un păcat săvîrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.
Iacob 1:12 — Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc.
Iacob 1:13 — Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu``. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.
Iacob 1:14 — Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.
Iacob 1:15 — Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.
Iacob 1:16 — Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:
Efeseni 6:10 — Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
Efeseni 6:11 — Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.
Efeseni 6:12 — Căci noi n'avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.
Efeseni 6:13 — De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Efeseni 6:14 — Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
Efeseni 6:15 — avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii.
Efeseni 6:16 — Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
Efeseni 6:17 — Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
Efeseni 6:18 — Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,
Matei 6:13 — şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Ioan 14:15 — Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
Filipeni 4:13 — Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.
1 Ioan 5:14 — Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.
1 Ioan 5:15 — Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.
Romani 13:14 — ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să -i treziţi poftele.
Evrei 4:15 — Căci n'avem un Mare Preot, care să n'aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Galateni 6:1 — Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
Exod 15:26 — El a zis: ,,Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.``
1 Ioan 4:4 — Voi, copilaşilor, sînteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume.
1 Ioan 2:1 — Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
2 Timotei 2:22 — Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr'o inimă curată.
Romani 14:13 — Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
Luca 22:46 — şi le -a zis: ,,Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.``
Proverbe 24:16 — Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
Luca 22:40 — Cînd a ajuns la locul acela, le -a zis: ,,Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.``
Romani 6:23 — Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Luca 11:4 — şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.``
Iacob 4:7 — Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi.
Efeseni 5:3 — Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
2 Corinteni 10:4 — Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămînteşti, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
Marcu 14:38 — Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.``
Proverbe 27:1 — Nu te făli cu ziua de mîne, căci nu ştii ce poate aduce o zi. -
Proverbe 27:2 — Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.
Proverbe 27:3 — Piatra este grea, şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea de cît amîndouă. -
Proverbe 27:4 — Furia este fără milă şi mînia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei? -
Proverbe 27:5 — Mai bine o mustrare pe faţă de cît o prietenie ascunsă. -
Proverbe 27:6 — Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sînt mincinoase. -
Proverbe 27:7 — Sătulul calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămînd toate amărăciunile sînt dulci. -
Proverbe 27:8 — Ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.
Proverbe 27:9 — Cum înveseleşte untdelemnul şi tămîia inima, aşa de dulci sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. -
Proverbe 27:10 — Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape de cît un frate departe. -
Proverbe 27:11 — Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte. -
Proverbe 27:12 — Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sînt pedepsiţi. -
Proverbe 27:13 — Ia -i haina, căci s'a pus chezaş pentru altul, ia -l zălog în locul unei străine. -
Proverbe 27:14 — Binecuvîntarea aproapelui cu glas tare dis de dimineaţă, este privită ca un blestem. -
Proverbe 27:15 — O straşină, care picură necurmat într'o zi de ploaie, şi o nevastă gîlcevitoare sînt tot una.
Proverbe 27:16 — Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul, şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă. -
Proverbe 27:17 — După cum ferul ascute ferul, tot aşa şi omul aţîţă mînia altui om. -
Proverbe 27:18 — Cine îngrijeşte de un smochin va mînca din rodul lui, şi cine-şi păzeşte stăpînul va fi preţuit. -
Proverbe 27:19 — Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului. -
Proverbe 27:20 — După cum locuinţa morţilor şi adîncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura. -
Proverbe 27:21 — Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om. -
Proverbe 27:22 — Pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n'ar ieşi din el. -
Proverbe 27:23 — Îngrijeşte bine de oile tale, şi ia seama la turmele tale.
Proverbe 27:24 — Căci nici o bogăţie nu ţine vecinic, şi nici cununa nu rămîne pe vecie. -
Proverbe 27:25 — Dupăce se ridică fînul, se arată verdeaţa nouă, şi ierburile de pe munţi sînt strînse. -
Proverbe 27:26 — Mieii sînt pentru îmbrăcăminte, şi ţapii pentru plata ogorului;
Proverbe 27:27 — laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.
Apocalipsa 3:11 — Eu vin curînd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
1 Corinteni 7:1 — Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
1 Corinteni 7:2 — Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
1 Corinteni 7:3 — Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.
1 Corinteni 7:4 — Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta.
1 Corinteni 7:5 — Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.
1 Corinteni 7:6 — Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.
1 Corinteni 7:7 — Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într'un fel, altul într'altul.
1 Corinteni 7:8 — Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine.
1 Corinteni 7:9 — Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decît să ardă.
1 Corinteni 7:10 — Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
1 Corinteni 7:11 — (Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.
1 Corinteni 7:12 — Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
1 Corinteni 7:13 — Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
1 Corinteni 7:14 — Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sînt sfinţi.
1 Corinteni 7:15 — Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legaţi: Dumnezeu ne -a chemat să trăim în pace.
1 Corinteni 7:16 — Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta?
1 Corinteni 7:17 — Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l -a aşezat Domnul, şi în care l -a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat -o în toate Bisericile.
1 Corinteni 7:18 — Dacă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.
1 Corinteni 7:19 — Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
1 Corinteni 7:20 — Fiecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat.
1 Corinteni 7:21 — Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.
1 Corinteni 7:22 — Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.
1 Corinteni 7:23 — Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.
1 Corinteni 7:24 — Fiecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.
1 Corinteni 7:25 — Cît despre fecioare, n'am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.
1 Corinteni 7:26 — Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este.
1 Corinteni 7:27 — Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.
1 Corinteni 7:28 — Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămînteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.
1 Corinteni 7:29 — Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s'a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n'ar avea;
1 Corinteni 7:30 — cei ce plîng, ca şi cum n'ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s'ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n'ar stăpîni;
1 Corinteni 7:31 — cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.
1 Corinteni 7:32 — Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.
1 Corinteni 7:33 — Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.
1 Corinteni 7:34 — Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.
1 Corinteni 7:35 — Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într'un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
1 Corinteni 7:36 — Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.
1 Corinteni 7:37 — Dar cine a luat o hotărîre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărît în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine.
1 Corinteni 7:38 — Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n'o mărită, mai bine face.
1 Corinteni 7:39 — O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă -i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.
1 Corinteni 7:40 — Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămîne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
1 Ioan 2:18 — Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s'au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
Galateni 5:17 — Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
1 Corinteni 3:1 — Cît despre mine, fraţilor, nu v'am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
1 Corinteni 3:2 — V'am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
1 Corinteni 3:3 — Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
1 Corinteni 3:4 — Cînd unul zice: ,,Eu sînt al lui Pavel!`` Şi altul: ,,Eu sînt al lui Apolo``: nu sînteţi voi oameni de lume?
1 Corinteni 3:5 — Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
1 Corinteni 3:6 — Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
1 Corinteni 3:7 — aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
1 Corinteni 3:8 — Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
1 Corinteni 3:9 — Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 3:10 — După harul lui Dumnezeu, care mi -a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
1 Corinteni 3:11 — Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.
1 Corinteni 3:12 — Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie,
1 Corinteni 3:13 — lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
1 Corinteni 3:14 — Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată.
1 Corinteni 3:15 — Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc.
1 Corinteni 3:16 — Nu ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
1 Corinteni 3:17 — Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi.
1 Corinteni 3:18 — Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
1 Corinteni 3:19 — Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: ,,El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.``
1 Corinteni 3:20 — Şi iarăş: ,,Domnul cunoaşte gîndurile celor înţelepţi. Ştie că sînt deşarte.``
1 Corinteni 3:21 — Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre:
1 Corinteni 3:22 — fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre,
1 Corinteni 3:23 — şi voi sînteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
Romani 7:1 — Nu ştiţi, fraţilor, -căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea-că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăieşte el?
Romani 7:2 — Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei.
Romani 7:3 — Dacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.
Romani 7:4 — Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.
Romani 7:5 — Căci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile păcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
Romani 7:6 — Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi sîntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu într'un duh nou, iar nu după vechea slovă.
Romani 7:7 — Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. De pildă, n'aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: ,,Să nu pofteşti!``
Romani 7:8 — Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
Romani 7:9 — Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar cînd a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
Romani 7:10 — Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi -a pricinuit moartea.
Romani 7:11 — Pentrucă păcatul a luat prilejul prin ea m'a amăgit, şi prin însăş, porunca aceasta m'a lovit cu moartea.
Romani 7:12 — Aşa că Legea, negreşit, este sfîntă, şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună.
Romani 7:13 — Atunci, un lucru bun mi -a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi -a dat moartea printr'un lucru bun, pentruca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaş poruncă.
Romani 7:14 — Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, vîndut rob păcatului.
Romani 7:15 — Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
Romani 7:16 — Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
Romani 7:17 — Şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Romani 7:18 — Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce -i drept, am voinţa să fac binele, dar n'am puterea să -l fac.
Romani 7:19 — Căci binele, pe care vreau să -l fac, nu -l fac, ci răul, pe care nu vreau să -l fac, iacă ce fac!
Romani 7:20 — Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Romani 7:21 — Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
Romani 7:22 — Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;
Romani 7:23 — dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
Romani 7:24 — O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?..
Romani 7:25 — Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pămîntească, slujesc legii păcatului.
Romani 6:11 — Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 5:12 — De aceea, după cum printr'un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...
Luca 8:13 — Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n'au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
Matei 26:1 — Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi:
Matei 26:2 — ,,Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!``
Matei 26:3 — Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului s'au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
Matei 26:4 — şi s'au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să -L omoare.
Matei 26:5 — Dar ziceau: ,,Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.``
Matei 26:6 — Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
Matei 26:7 — s'a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
Matei 26:8 — Ucenicilor le -a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, şi au zis: ,,Ce rost are risipa aceasta?
Matei 26:9 — Mirul acesta s'ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.``
Matei 26:10 — Cînd a auzit Isus, le -a zis: ,,De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
Matei 26:11 — Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Matei 26:12 — Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
Matei 26:13 — Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.``
Matei 26:14 — Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s'a dus la preoţii cei mai de seamă,
Matei 26:15 — şi le -a zis: ,,Ce vreţi să-mi daţi, şi -L voi da în mînile voastre?`` Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi.
Matei 26:16 — Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.
Matei 26:17 — În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: ,,Unde vrei să-Ţi pregătim să mănînci Paştele?``
Matei 26:18 — El le -a răspuns: ,,Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi -i: ,,Învăţătorul zice: ,Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.``
Matei 26:19 — Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.
Matei 26:20 — Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
Matei 26:21 — Pe cînd mîncau, El a zis: ,,Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.``
Matei 26:22 — Ei s'au întristat foarte mult, şi au început să -I zică unul după altul: ,,Nu cumva sînt eu, Doamne?``
Matei 26:23 — Drept răspuns, El le -a zis: ,,Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
Matei 26:24 — Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!``
Matei 26:25 — Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, şi I -a zis: ,,Nu cumva sînt eu, Învăţătorule?`` ,,Da``, i -a răspuns Isus, ,,tu eşti!``
Matei 26:26 — Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi a dat -o ucenicilor, zicînd: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.``
Matei 26:27 — Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l -a dat, zicînd: ,,Beţi toţi din el;
Matei 26:28 — căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Matei 26:29 — Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.``
Matei 26:30 — După ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.
Matei 26:31 — Atunci Isus le -a zis: ,,În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.`
Matei 26:32 — Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.``
Matei 26:33 — Petru a luat cuvîntul, şi I -a zis: ,,Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.``
Matei 26:34 — ,,Adevărat îţi spun``, i -a zis Isus, ,,că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.``
Matei 26:35 — Petru I -a răspuns: ,,Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.`` Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.
Matei 26:36 — Atunci Isus a venit cu ei într'un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: ,,Şedeţi aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.``
Matei 26:37 — A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare.
Matei 26:38 — Isus le -a zis atunci: ,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.``
Matei 26:39 — Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S'a rugat, zicînd: ,,Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.``
Matei 26:40 — Apoi a venit la ucenici, i -a găsit dormind, şi a zis lui Petru: ,,Ce, un ceas n'aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
Matei 26:42 — S'a depărtat a doua oară, şi S'a rugat, zicînd: ,,Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să -l beau, facă-se voia Ta!``
Matei 26:43 — S'a întors iarăş la ucenici, şi i -a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn.
Matei 26:44 — I -a lăsat din nou, S'a depărtat, şi S'a rugat a treia oară, zicînd aceleaşi cuvinte.
Matei 26:45 — Apoi a venit la ucenici, şi le -a zis: ,,Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mînile păcătoşilor.
Matei 26:46 — Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.``
Matei 26:47 — Pe cînd vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrînii norodului.``
Matei 26:48 — Vînzătorul le dăduse semnul acesta: ,,Pe care -l voi săruta eu, acela este; să puneţi mîna pe el!``
Matei 26:49 — Îndată, Iuda s'a apropiat de Isus, şi I -a zis: ,,Plecăciune, Învăţătorule!`` Şi L -a sărutat.
Matei 26:50 — Isus i -a zis: ,,Prietene, ce ai venit să faci, fă!`` Atunci oamenii aceia s'au apropiat, au pus mînile pe Isus, şi L-au prins.
Matei 26:51 — Şi unul din ceice erau cu Isus, a întins mîna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea.
Matei 26:52 — Atunci Isus i -a zis: ,,Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.
Matei 26:53 — Crezi că n'aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
Matei 26:54 — Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se întîmple?``
Matei 26:55 — În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: ,,Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru, şi învăţam norodul în Templu, şi n'aţi pus mîna pe Mine.
Matei 26:56 — Dar toate aceste lucruri s'au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.`` Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Matei 26:57 — Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrînii.
Matei 26:58 — Petru L -a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrşitul.
Matei 26:59 — Preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi tot Soborul căutau vre -o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să -L poată omorî.
Matei 26:60 — Dar n'au găsit niciuna, măcar că s'au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi,
Matei 26:61 — şi au spus: Acesta a zis: ,,Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să -l zidesc iarăş în trei zile.``
Matei 26:62 — Marele preot s'a sculat în picioare, şi I -a zis: ,,Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?``
Matei 26:63 — Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvîntul şi I -a zis: ,,Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.``
Matei 26:64 — ,,Da``, i -a răspuns Isus, ,,sînt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.``
Matei 26:65 — Atunci marele preot şi -a rupt hainele, şi a zis: ,,A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
Matei 26:66 — Ce credeţi?`` Ei au răspuns: ,,Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.``
Matei 26:67 — Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,
Matei 26:68 — zicînd: ,,Hristoase, prooroceşte-ne-cine Te -a lovit?``
Matei 26:69 — Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i -a zis: ,,Şi tu erai cu Isus Galileanul!``
Matei 26:70 — Dar el s'a lepădat înaintea tuturor, şi i -a zis: ,,Nu ştiu ce vrei să zici.``
Matei 26:71 — Cînd a ieşit în pridvor, l -a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: ,,Şi acesta era cu Isus din Nazaret.``
Matei 26:72 — El s'a lepădat iarăş, cu un jurămînt, şi a zis: ,,Nu cunosc pe omul acesta!``
Matei 26:73 — Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s'au apropiat, şi au zis lui Petru: ,,Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.``
Matei 26:74 — Atunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicînd: ,,Nu cunosc pe omul acesta!`` În clipa aceea a cîntat cocoşul.
Matei 26:75 — Şi Petru şi -a adus aminte de vorba, pe care i -o spusese Isus: ,,Înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.`` Şi a ieşit afară şi a plîns cu amar.
Matei 4:12 — Cînd a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea.
Matei 4:13 — A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit în Capernaum, lîngă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
Matei 4:14 — ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:
Matei 4:15 — ,,Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor,
Matei 4:16 — Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.``
Matei 4:17 — De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: ,,Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.``
Matei 4:18 — Pe cînd trecea pe lîngă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, cari aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.
Matei 4:19 — El le -a zis: ,,Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.``
Matei 4:20 — Îndată ei au lăsat mrejile, şi au mers după El.
Matei 4:21 — Deacolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari erau într'o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi cîrpeau mrejile. El i -a chemat.
Matei 4:22 — Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El.
Matei 4:23 — Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.
Matei 4:24 — I s'a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
Matei 4:25 — După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.
Proverbe 16:18 — Mîndria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. -
Deuteronom 8:1 — Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe cari vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.
Deuteronom 8:2 — Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te -a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
Deuteronom 8:3 — Astfel, te -a smerit, te -a lăsat să suferi de foame, şi te -a hrănit cu mană, pe care nici tu n'o cunoşteai şi nici părinţii tăi n'o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
Deuteronom 8:4 — Haina nu ţi s'a învechit pe tine, şi nici nu ţi s'au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.
Deuteronom 8:5 — Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
Deuteronom 8:6 — Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.
Deuteronom 8:7 — Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într'o ţară bună, ţară cu pîraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, cari ţîsnesc din văi şi munţi;
Deuteronom 8:8 — ţară cu grîu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere;
Deuteronom 8:9 — ţară unde vei mînca pîne din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei petre sînt de fer, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.
Deuteronom 8:10 — Cînd vei mînca şi te vei sătura, să binecuvîntezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi -a dat -o.
Deuteronom 8:11 — Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, pînă acolo încît să nu păzeşti poruncile, rînduielile şi legile Lui, pe cari ţi le dau azi.
Deuteronom 8:12 — Cînd vei mînca şi te vei sătura, cînd vei zidi şi vei locui în case frumoase,
Deuteronom 8:13 — cînd vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescîndu-ţi tot ce ai,
Deuteronom 8:14 — ia seama să nu ţi se umfle inima de mîndrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;
Deuteronom 8:15 — care te -a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţîşnească apă din stînca cea mai tare,
Deuteronom 8:16 — şi care ţi -a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi.
Deuteronom 8:17 — Vezi să nu zici în inima ta: ,,Tăria mea şi puterea mînii mele mi-au cîştigat aceste bogăţii.``
Deuteronom 8:18 — Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le cîştigi, ca să întărească legămîntul încheiat cu părinţii voştri prin jurămînt, cum face astăzi.
Deuteronom 8:19 — Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărît azi că veţi peri.
Deuteronom 8:20 — Veţi peri ca şi neamurile pe cari le -a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentrucă nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnzeului vostru.
Geneza 39:1 — Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l -a cumpărat dela Ismaeliţii cari -l aduseseră acolo.
Geneza 39:2 — Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul.
Geneza 39:3 — Stăpînul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să -i meargă bine ori dece se apuca.
Geneza 39:4 — Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l -a luat în slujba lui, l -a pus mai mare peste casa lui, şi i -a încredinţat tot ce avea.
Geneza 39:5 — De îndată ce Potifar l -a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.
Geneza 39:6 — Egipteanul a lăsat pe mînile lui Iosif tot ce avea, şi n'avea altă grijă decît să mănînce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.
Geneza 39:7 — După cîtăva vreme, s'a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: ,,Culcă-te cu mine!``
Geneza 39:8 — El n'a voit, şi a zis nevestei stăpînului său: ,,Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi -a dat pe mînă tot ce are.
Geneza 39:9 — El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi -a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?``
Geneza 39:10 — Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n'a voit să se culce şi să se împreune cu ea.
Geneza 39:11 — Într'o zi, cînd intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,
Geneza 39:12 — ea l -a apucat de haină, zicînd: ,,Culcă-te cu mine!`` El i -a lăsat haina în mînă, şi a fugit afară din casă.
Geneza 39:13 — Cînd a văzut ea că -i lăsase haina în mînă, şi fugise afară,
Geneza 39:14 — a chemat oamenii din casă, şi le -a zis: ,,Vedeţi, ne -a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
Geneza 39:15 — Şi, cînd a văzut că ridic glasul şi strig, şi -a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.``
Geneza 39:16 — Şi a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s'a întors acasă stăpînul lui.
Geneza 39:17 — Atunci i -a vorbit astfel: ,,Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
Geneza 39:18 — Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi -a lăsat haina lîngă mine, şi a fugit afară.``
Geneza 39:19 — După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care -i zicea: ,,Iată ce mi -a făcut robul tău,`` stăpînul lui Iosif s'a mîniat foarte tare.
Geneza 39:20 — A luat pe Iosif, şi l -a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
Geneza 39:21 — Domnul a fost cu Iosif, şi Şi -a întins bunătatea peste el. L -a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.
Geneza 39:22 — Şi mai marele temniţei a pus subt privegherea lui pe toţi întemniţaţii cari erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decît prin el.
Geneza 39:23 — Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Evrei 2:18 — Şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi.
2 Timotei 1:1 — Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus,
2 Timotei 1:2 — către Timotei, copilul meu prea iubit: Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru!
2 Timotei 1:3 — Mulţămesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.
2 Timotei 1:4 — Căci mi-aduc aminte de lacrămile tale, şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.
2 Timotei 1:5 — Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s'a sălăşluit întîi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sînt încredinţat că şi în tine.
2 Timotei 1:6 — De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mînilor mele.
2 Timotei 1:7 — Căci Dumnezeu nu ne -a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.
2 Timotei 1:8 — Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu.
2 Timotei 1:9 — El ne -a mîntuit şi ne -a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui şi după harul care ne -a fost dat în Hristos Isus, înainte de vecinicii,
2 Timotei 1:10 — dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.
2 Timotei 1:11 — Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.
2 Timotei 1:12 — Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi -e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sînt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat pînă în ziua aceea.
2 Timotei 1:13 — Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe cari le-ai auzit dela mine, ţine -l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.
2 Timotei 1:14 — Lucrul acela bun care ţi s'a încredinţat, păzeşte -l prin Duhul Sfînt, care locuieşte în noi.
2 Timotei 1:15 — Ştii că cei ce sînt în Asia toţi m'au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen.
2 Timotei 1:16 — Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m'a mîngîiat, şi nu i -a fost ruşine de lanţul meu.
2 Timotei 1:17 — Nu numai atît, dar, cînd a fost în Roma, m'a căutat cu multă grijă şi m'a găsit.
2 Timotei 1:18 — Dea Domnul să capete îndurare dela Domnul ,,în ziua aceea``. Tu ştii foarte bine cît ajutor mi -a dat el în Efes.
1 Timotei 1:5 — Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr'o inimă curată, dintr'un cuget bun, şi dintr'o credinţă neprefăcută.
Efeseni 1:17 — Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
Efeseni 1:18 — şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
Efeseni 1:19 — şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
1 Corinteni 1:8 — El vă va întări pînă la sfîrşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
Romani 8:1 — Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.
Romani 8:2 — În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m'a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.
Romani 8:3 — Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucît firea pămîntească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e ,,firea pămîntească``.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într'o fire asemănătoare cu a păcatului,
Romani 8:4 — pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.
Romani 8:5 — În adevăr, ceice trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, umblă după lucrurile firii pămînteşti; pe cînd cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
Romani 8:6 — Şi umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
Romani 8:7 — Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
Romani 8:8 — Deci, ceice sînt pămînteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
Romani 8:9 — Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n'are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Romani 8:10 — Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
Romani 8:11 — Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Romani 8:12 — Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pămînteşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
Romani 8:13 — Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Romani 8:14 — Căci toţi ceice sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu.
Romani 8:15 — Şi voi n'aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ,,Ava! adică: Tată!``
Romani 8:16 — Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.
Romani 8:17 — Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Romani 8:18 — Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
Romani 8:19 — De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:20 — Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus -o-cu nădejdea însă,