Referințe biblice
- Ioan 14:26
- Iacov 1:1-27
- Faptele Apostolilor 9:7
- Ioan 16:13
- Numeri 9:15-23
- Ioan 19:30
- Ioan 15:1-27
- 2 Tesaloniceni 1:1-12
- Ioan 17:1-26
- Ioan 3:13
- Luca 23:46
- Matei 23:1-39
- Rut 1:1-22
- Geneza 12:1-20
- Ioan 8:44
- Ioan 3:16
- Ioan 3:2
- Luca 24:1-53
- Luca 23:34
- Marcu 16:1-20
- Matei 28:1-20
- Matei 24:2
- Matei 24:1-51
- Matei 2:23
- Iona 3:4
- Psalmul 91:1-16
- Neemia 7:1-73
- Ezra 2:1-70
- 2 Cronici 9:25
- 2 Împărați 24:8
- 2 Împărați 8:26
- 2 Împărați 1:1-18
- 2 Samuel 24:9
- 2 Samuel 1:1-27
- Iosua 10:12-13
- Deuteronomul 28:1-68
- Exodul 2:1-25
- Geneza 17:8
- Geneza 1:1-31
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Ioan 14:26 — Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care -L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v'am spus Eu.
Iacob 1:1 — Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii cari sînt împrăştiate: sănătate!
Iacob 1:2 — Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,
Iacob 1:3 — ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
Iacob 1:4 — Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.
Iacob 1:5 — Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s'o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
Iacob 1:6 — Dar s'o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo.
Iacob 1:7 — Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul,
Iacob 1:8 — căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.
Iacob 1:9 — Fratele dintr'o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
Iacob 1:10 — Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
Iacob 1:11 — Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
Iacob 1:12 — Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc.
Iacob 1:13 — Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu``. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.
Iacob 1:14 — Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.
Iacob 1:15 — Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.
Iacob 1:16 — Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:
Iacob 1:17 — orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Iacob 1:18 — El, de bună voia Lui, ne -a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.
Iacob 1:19 — Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;
Iacob 1:20 — căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
Iacob 1:21 — De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele.
Iacob 1:22 — Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.
Iacob 1:23 — Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu -l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într'o oglindă;
Iacob 1:24 — şi, dupăce s'a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
Iacob 1:25 — Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
Iacob 1:26 — Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.
Iacob 1:27 — Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
Faptele Apostolilor 9:7 — Oamenii cari -l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
Ioan 16:13 — Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
Numeri 9:15 — În ziua cînd a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întîlnirii; şi, de seara pînă dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.
Numeri 9:16 — Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.
Numeri 9:17 — Cînd se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
Numeri 9:18 — Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atîta vreme cît rămînea norul deasupra cortului.
Numeri 9:19 — Cînd norul rămînea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, şi nu porneau.
Numeri 9:20 — Cînd norul rămînea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului.
Numeri 9:21 — Dacă norul se oprea de seara pînă dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
Numeri 9:22 — Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămîneau tăbărîţi, şi nu porneau; şi cînd se ridica, porneau şi ei.
Numeri 9:23 — Tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
Ioan 19:30 — Cînd a luat Isus oţetul, a zis: ,,S'a isprăvit!`` Apoi şi -a plecat capul, şi Şi -a dat duhul.
Ioan 15:1 — Eu sînt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
Ioan 15:2 — Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n'aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.
Ioan 15:3 — Acum voi sînteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus.
Ioan 15:4 — Rămîneţi în Mine, şi Eu voi rămînea în voi. Dupăcum mlădiţa nu poate aduce roadă dela sine, dacă nu rămîne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămîneţi în Mine.
Ioan 15:5 — Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Ioan 15:6 — Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sînt strînse, aruncate în foc, şi ard.
Ioan 15:7 — Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.
Ioan 15:8 — Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
Ioan 15:9 — Cum M'a iubit pe Mine Tatăl, aşa v'am iubit şi Eu pe voi. Rămîneţi în dragostea Mea.
Ioan 15:10 — Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămînea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămîn în dragostea Lui.
Ioan 15:11 — V'am spus aceste lucruri, pentruca bucuria Mea să rămînă în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15:12 — Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v'am iubit Eu.
Ioan 15:13 — Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
Ioan 15:14 — Voi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
Ioan 15:15 — Nu vă mai numesc robi, pentrucă robul nu ştie ce face stăpînul său; ci v'am numit prieteni, pentrucă v'am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu.
Ioan 15:16 — Nu voi M'aţi ales pe Mine; ci Eu v'am ales pe voi; şi v'am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămînă, pentru ca orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
Ioan 15:17 — Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.
Ioan 15:18 — Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M'a urît înaintea voastră.
Ioan 15:19 — Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentrucă nu sînteţi din lume, şi pentrucă Eu v'am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
Ioan 15:20 — Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus -o: ,Robul nu este mai mare decît stăpînul său.` Dacă m'au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvîntul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
Ioan 15:21 — Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentrucă ei nu cunosc pe Celce M'a trimes.
Ioan 15:22 — Dacă n'aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n'ar avea păcat; dar acum n'au nicio desvinovăţire pentru păcatul lor.
Ioan 15:23 — Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.
Ioan 15:24 — Dacă n'aş fi făcut între ei lucrări, pe cari nimeni altul nu le -a făcut, n'ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M'au urît şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
Ioan 15:25 — Dar lucrul acesta s'a întîmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ,M'au urît fără temei.`
Ioan 15:26 — Cînd va veni Mîngîietorul, pe care -L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
Ioan 15:27 — Şi voi deasemenea veţi mărturisi, pentrucă aţi fost cu Mine dela început.
2 Tesaloniceni 1:1 — Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
2 Tesaloniceni 1:2 — Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
2 Tesaloniceni 1:3 — Trebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentrucă credinţa voastră merge mereu crescînd, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
2 Tesaloniceni 1:4 — De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile, pe cari le suferiţi.
2 Tesaloniceni 1:5 — Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucît veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
2 Tesaloniceni 1:6 — Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celorce vă întristează,
2 Tesaloniceni 1:7 — şi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
2 Tesaloniceni 1:8 — într'o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
2 Tesaloniceni 1:9 — Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui,
2 Tesaloniceni 1:10 — cînd va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi ceice vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
2 Tesaloniceni 1:11 — De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
2 Tesaloniceni 1:12 — pentruca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.
Ioan 17:1 — După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: ,,Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
Ioan 17:2 — după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.
Ioan 17:3 — Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.
Ioan 17:4 — Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat -o s'o fac.
Ioan 17:5 — Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
Ioan 17:6 — Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvîntul Tău.
Ioan 17:7 — Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
Ioan 17:8 — Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M'ai trimes.
Ioan 17:9 — Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: -
Ioan 17:10 — tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, -şi Eu sînt proslăvit în ei.
Ioan 17:11 — Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem şi noi.
Ioan 17:12 — Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n'a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
Ioan 17:13 — Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe cînd sînt încă în lume, pentruca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
Ioan 17:14 — Le-am dat Cuvîntul Tău; şi lumea i -a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume.
Ioan 17:15 — Nu Te rog să -i iei din lume, ci să -i păzeşti de cel rău.
Ioan 17:16 — Ei nu sînt din lume, dupăcum nici Eu nu sînt din lume.
Ioan 17:17 — Sfinţeşte -i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.
Ioan 17:18 — Cum M'ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume.
Ioan 17:19 — Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
Ioan 17:20 — Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.
Ioan 17:21 — Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M'ai trimes.
Ioan 17:22 — Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat -o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sîntem una, -
Ioan 17:23 — Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M'ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
Ioan 17:24 — Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat -o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Ioan 17:25 — Neprihănitule Tată, lumea nu Te -a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M'ai trimes.
Ioan 17:26 — Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li -L voi mai face cunoscut, pentruca dragostea cu care M'ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.``
Ioan 3:13 — Nimeni nu s'a suit în cer, afară de Cel ce S'a pogorît din cer, adică Fiul omului, care este în cer.
Luca 23:46 — Isus a strigat cu glas tare: ,,Tată, în mînile Tale Îmi încredinţez duhul!`` Şi cînd a zis aceste vorbe Şi -a dat duhul.
Matei 23:1 — Atunci Isus, pe cînd cuvînta gloatelor şi ucenicilor Săi,
Matei 23:2 — a zis: ,,Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise.
Matei 23:3 — Deci toate lucrurile, pe cari vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
Matei 23:4 — Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
Matei 23:5 — Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi;
Matei 23:6 — umblă după locurile dintîi la ospeţe, şi după scaunele dintîi în sinagogi;
Matei 23:7 — le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: ,Rabi! Rabi!`
Matei 23:8 — Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sînteţi fraţi.
Matei 23:9 — Şi ,Tată` să nu numiţi pe nimeni pe pămînt; pentrucă Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
Matei 23:10 — Să nu vă numiţi ,Dascăli`; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
Matei 23:11 — Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
Matei 23:12 — Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.
Matei 23:13 — Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu -i lăsaţi să intre.
Matei 23:14 — Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi mîncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.
Matei 23:15 — Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi înconjuraţi marea şi pămîntul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decît sînteţi voi înşivă.
Matei 23:16 — Vai de voi, povăţuitori orbi, cari ziceţi: ,Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurămîntul lui.`
Matei 23:17 — Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
Matei 23:18 — ,Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic`, ,dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui.`
Matei 23:19 — Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfinţeşte darul?
Matei 23:20 — Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
Matei 23:21 — cine jură pe Templu, jură pe el şi pe Celce locuieşte în el;
Matei 23:22 — şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Celce şade pe el.`
Matei 23:23 — Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
Matei 23:24 — Povăţuitori orbi, cari strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!
Matei 23:25 — Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru sînt pline de răpire şi de necumpătare.
Matei 23:26 — Fariseu orb! Curăţă întîi partea din lăuntru a paharului şi a blidului, pentruca şi partea de afară să fie curată.
Matei 23:27 — Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sînteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sînt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Matei 23:28 — Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sînteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Matei 23:29 — Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi,
Matei 23:30 — şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sîngelui proorocilor.
Matei 23:31 — Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sînteţi fiii celor ce au omorît pe prooroci.
Matei 23:32 — Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!
Matei 23:33 — Şerpi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
Matei 23:34 — De aceea, iată, vă trimet prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi -i veţi prigoni din cetate în cetate;
Matei 23:35 — ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămînt, dela sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorît între Templu şi altar.
Matei 23:36 — Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
Matei 23:37 — Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De cîte ori am vrut să strîng pe copiii tăi cum îşi strînge găina puii supt aripi, şi n'aţi vrut!
Matei 23:38 — Iată că vi se lasă casa pustie;
Matei 23:39 — căci vă spun că deacum încolo nu Mă veţi mai vedea pînă cînd veţi zice: ,Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!``
Rut 1:1 — Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
Rut 1:2 — Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungînd în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
Rut 1:3 — Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
Rut 1:4 — Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
Rut 1:5 — Mahlon şi Chilion au murit şi ei amîndoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
Rut 1:6 — Apoi s'a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi -i dăduse pîne.
Rut 1:7 — Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.
Rut 1:8 — Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: ,,Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v'aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!
Rut 1:9 — Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!`` Şi le -a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au plîns;
Rut 1:10 — şi i-au zis: ,,Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău.``
Rut 1:11 — Naomi a zis: ,,Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentruce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pîntecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri?
Rut 1:12 — Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sînt prea bătrînă ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii,
Rut 1:13 — aţi mai aştepta voi pînă să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sînt mult mai amărîtă decît voi, pentrucă mîna Domnului s'a întins împotriva mea.``
Rut 1:14 — Şi ele au ridicat glasul, şi iarăş au plîns. Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s'a ţinut de ea.
Rut 1:15 — Naomi a zis către Rut: ,,Iată, cumnată-ta s'a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnată-ta.``
Rut 1:16 — Rut a răspuns: ,,Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc dela tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
Rut 1:17 — unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine de cît moartea!``
Rut 1:18 — Naomi, văzînd -o hotărîtă să meargă cu ea, n'a mai stăruit.
Rut 1:19 — Au călătorit împreună pînă ce au ajuns la Betleem. Şi cînd au intrat în Betleem, toată cetatea s'a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: ,,Naomi (Plăcută) este aceasta?``
Rut 1:20 — Ea le -a zis: ,,Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci cel Atotputernic m'a umplut de amărăciune.
Rut 1:21 — La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mînile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, cînd Domnul S'a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m'a întristat?``
Rut 1:22 — Astfel s'au întors din ţara Moabului Naomi şi noru-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor.
Geneza 12:1 — Domnul zisese lui Avram: ,,Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi -o voi arăta.
Geneza 12:2 — Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.
Geneza 12:3 — Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.
Geneza 12:4 — Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, cînd a ieşit din Haran.
Geneza 12:5 — Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.
Geneza 12:6 — Avram a străbătut ţara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci în ţară.
Geneza 12:7 — Domnul S'a arătat lui Avram, şi i -a zis: ,,Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.`` Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.
Geneza 12:8 — De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi -a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.
Geneza 12:9 — Avram şi -a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazăzi.
Geneza 12:10 — A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s'a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.
Geneza 12:11 — Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: ,,Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.
Geneza 12:12 — Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: ,Aceasta este nevasta lui!` Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.
Geneza 12:13 — Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.``
Geneza 12:14 — Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.
Geneza 12:15 — Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut -o şi ei, şi au lăudat -o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.
Geneza 12:16 — Pe Avram l -a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
Geneza 12:17 — Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.
Geneza 12:18 — Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i -a zis: ,,Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?
Geneza 12:19 — De ce ai zis: ,Este sora mea`, şi am luat -o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia -o, şi pleacă!``
Geneza 12:20 — Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să -l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.
Ioan 8:44 — Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:2 — Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I -a zis: ,,Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.``
Luca 24:1 — În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.
Luca 24:2 — Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,
Luca 24:3 — au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus.
Luca 24:4 — Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
Luca 24:5 — Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: ,,Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
Luca 24:6 — Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea,
Luca 24:7 — cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.``
Luca 24:8 — Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
Luca 24:9 — La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
Luca 24:10 — Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.
Luca 24:11 — Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
Luca 24:12 — Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.
Luca 24:13 — În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
Luca 24:14 — şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.
Luca 24:15 — Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
Luca 24:16 — Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască.
Luca 24:17 — El le -a zis: ,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?`` Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti.
Luca 24:18 — Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis: ,,Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?`` -
Luca 24:19 — ,,Ce?`` le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns: ,,Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
Luca 24:20 — Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?``
Luca 24:21 — Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri.
Luca 24:22 — Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt,
Luca 24:23 — nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.
Luca 24:24 — Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.``
Luca 24:25 — Atunci Isus le -a zis: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
Luca 24:26 — Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?``
Luca 24:27 — Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Luca 24:28 — Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe.
Luca 24:29 — Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.`` Şi a intrat să rămînă cu ei.
Luca 24:30 — Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o.
Luca 24:31 — Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor.
Luca 24:32 — Şi au zis unul către altul: ,,Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?``
Luca 24:33 — S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
Luca 24:34 — şi zicînd: ,,A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.``
Luca 24:35 — Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.
Luca 24:36 — Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!``
Luca 24:37 — Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
Luca 24:38 — Dar El le -a zis: ,,Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?
Luca 24:39 — Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.``
Luca 24:40 — (Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi picioarele Sale.)
Luca 24:41 — Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le -a zis: ,,Aveţi aici ceva de mîncare?``
Luca 24:42 — I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
Luca 24:43 — El le -a luat, şi a mîncat înaintea lor.
Luca 24:44 — Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.``
Luca 24:45 — Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
Luca 24:46 — Şi le -a zis: ,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
Luca 24:47 — Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.
Luca 24:48 — Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.
Luca 24:49 — Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.``
Luca 24:50 — El i -a dus afară pînă spre Betania. Şi -a ridicat mînile, şi i -a binecuvîntat.
Luca 24:51 — Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
Luca 24:52 — Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
Luca 24:53 — Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin
Luca 23:34 — Isus zicea: ,,Tată, iartă -i, căci nu ştiu ce fac!`` Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.
Marcu 16:1 — După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
Marcu 16:2 — În ziua dintîi a săptămînii, s'au dus la mormînt dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele.
Marcu 16:3 — Femeile ziceau una către alta: ,,Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?``
Marcu 16:4 — Şi cînd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
Marcu 16:5 — Au intrat în mormînt, au văzut pe un tinerel şezînd la dreapta, îmbrăcat într'un veşmînt alb, şi s'au spăimîntat.
Marcu 16:6 — El le -a zis: ,,Nu vă spăimîntaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.
Marcu 16:7 — Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v'a spus.``
Marcu 16:8 — Ele au ieşit afară din mormînt, şi au luat -o la fugă, pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n'au spus nimănui nimic, căci se temeau.
Marcu 16:9 — (Isus, dupăce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a săptămînii, S'a arătat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci.
Marcu 16:10 — Ea s'a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, cari plîngeau şi se tînguiau.
Marcu 16:11 — Cînd au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n'au crezut -o.
Marcu 16:12 — După aceea, S'a arătat, într'alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la ţară.
Marcu 16:13 — Aceştia s'au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
Marcu 16:14 — În sfîrşit, S'a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i -a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce -L văzuseră înviat.
Marcu 16:15 — Apoi le -a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Marcu 16:16 — Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.
Marcu 16:17 — Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
Marcu 16:18 — vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu -i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.``
Marcu 16:19 — Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S'a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
Marcu 16:20 — Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari -l însoţeau. Amin.
Matei 28:1 — La sfîrşitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze în spre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul.
Matei 28:2 — Şi iatăcă s'a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s'a pogorît din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormîntului, şi a şezut pe ea.
Matei 28:3 — Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Matei 28:4 — Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.
Matei 28:5 — Dar îngerul a luat cuvîntul, şi a zis femeilor: ,,Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.
Matei 28:6 — Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;
Matei 28:7 — şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v'am spus lucrul acesta.``
Matei 28:8 — Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
Matei 28:9 — Dar iată că le -a întîmpinat Isus, şi le -a zis: ,,Bucuraţi-vă!`` Ele s'au apropiat să -I cuprindă picioarele, şi I s'au închinat.
Matei 28:10 — Atunci Isus le -a zis: ,,Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.``
Matei 28:11 — Pe cînd se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri, şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întîmplate.
Matei 28:12 — Aceştia s'au adunat împreună cu bătrînii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani,
Matei 28:13 — şi le-au zis: ,,Spuneţi aşa: ,Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cînd dormeam noi, şi L-au furat.`
Matei 28:14 — Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi, şi vă vom scăpa de grijă.``
Matei 28:15 — Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s'a răspîndit zvonul acesta printre Iudei pînă în ziua de astăzi.
Matei 28:16 — Cei unsprezece ucenici s'au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.
Matei 28:17 — Cînd L-au văzut ei, I s'au închinat, dar unii s'au îndoit.
Matei 28:18 — Isus S'a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le -a zis: ,,Toată puterea Mi -a fost dată în cer şi pe pămînt.
Matei 28:19 — Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu -i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.
Matei 28:20 — Şi învăţaţi -i să păzească tot ce v'am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin
Matei 24:2 — Dar Isus le -a zis: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.``
Matei 24:1 — La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s'au apropiat de El ca să -I arate clădirile Templului.
Matei 24:3 — El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: ,,Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?``
Matei 24:4 — Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
Matei 24:5 — Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:6 — Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.
Matei 24:7 — Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi.
Matei 24:8 — Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.
Matei 24:9 — Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
Matei 24:10 — Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
Matei 24:11 — Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:12 — Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Matei 24:13 — Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
Matei 24:14 — Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.
Matei 24:15 — De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! -
Matei 24:16 — atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;
Matei 24:17 — cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;
Matei 24:18 — şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.
Matei 24:19 — Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!
Matei 24:20 — Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într'o zi de Sabat.
Matei 24:21 — Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi.
Matei 24:22 — Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Matei 24:23 — Atunci dacă vă va spune cineva: ,Iată, Hristosul este aici, sau acolo`, să nu -l credeţi.
Matei 24:24 — Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Matei 24:25 — Iată, că v'am spus mai dinainte.
Matei 24:26 — Deci, dacă vă vor zice: ,Iată -L în pustie`, să nu vă duceţi acolo! ,Iată -L în odăiţe ascunse`, să nu credeţi.
Matei 24:27 — Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
Matei 24:28 — Oriunde va fi stîrvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii.
Matei 24:29 — Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.`
Matei 24:30 — Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
Matei 24:31 — El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă.
Matei 24:32 — Dela smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.
Matei 24:33 — Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Matei 24:34 — Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri.
Matei 24:35 — Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Matei 24:36 — Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Matei 24:37 — Cum s'a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:38 — În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,
Matei 24:39 — şi n'au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i -a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:40 — Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cîmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.
Matei 24:41 — Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Matei 24:42 — Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
Matei 24:43 — Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n'ar lăsa să -i spargă casa.
Matei 24:44 — Deaceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi.
Matei 24:45 — Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l -a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă?
Matei 24:46 — Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!
Matei 24:47 — Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
Matei 24:48 — Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ,Stăpînul meu zăboveşte să vină!`
Matei 24:49 — Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănînce şi să bea cu beţivii,
Matei 24:50 — stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu -l ştie,
Matei 24:51 — îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
Matei 2:23 — A venit acolo, şi a locuit într'o cetate, numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci: că El va fi chemat Nazarinean.
Iona 3:4 — Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigînd şi zicînd: ,,Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!``
Neemia 7:1 — După ce s'a zidit zidul şi am pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cîntăreţii şi Leviţii.
Neemia 7:2 — Am poruncit fratelui meu Hanani, şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu,
Neemia 7:3 — şi le-am zis: ,,Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de căldura soarelui, şi uşile să fie închise cu încuietorile, în faţa voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.``
Neemia 7:4 — Cetatea era încăpătoare şi mare, dar popor era puţin în ea, şi casele nu erau zidite.
Neemia 7:5 — Dumnezeul meu mi -a pus în inimă gîndul să adun pe mai mari, pe dregători şi poporul, ca să -i număr. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întîi din robie, şi am văzut scris în ea cele ce urmează.
Neemia 7:6 — Iată pe cei din ţară cari s'au întors din robie, din aceia pe cari îi luase robi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi cari s'au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui.
Neemia 7:7 — Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:
Neemia 7:8 — fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi;
Neemia 7:9 — fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi;
Neemia 7:10 — fiii lui Arah, şase sute cincizeci şi doi;
Neemia 7:11 — fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece;
Neemia 7:12 — fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;