Referințe biblice
- 1 Samuel 5:10
- Iosua 13:3
- Țefania 2:4
- Judecători 1:18
- Iosua 19:43
- Zaharia 9:5
- Ieremia 25:20
- Iosua 15:11
- Amos 1:8
- Iosua 15:45
- 1 Samuel 17:52
- 1 Samuel 6:16
- 1 Samuel 6:17
- Zaharia 9:7
- 2 Împărați 1:2
- 1 Samuel 7:14
- Iosua 15:46
- 2 Împărați 1:6
- 1 Petru 2:1-25
- 1 Timotei 2:1-15
- 1 Corinteni 2:1-16
- Ioan 3:1-36
- 1 Cronici 2:1-55
- 2 Împărați 1:16
- 2 Împărați 1:3
- Iosua 15:45-46
- 1 Împărați 1:1-53
- Apocalipsa 1:1
- Ioan 3:16
- Ioan 14:6
- 1 Petru 1:1-25
- 1 Timotei 1:1-20
- 1 Tesaloniceni 2:1-20
- 1 Tesaloniceni 1:1-10
- 1 Corinteni 1:1-31
- Ioan 2:1-25
- Ioan 1:1-51
- Marcu 12:31
- Marcu 12:30
- Ieremia 29:11
- Isaia 41:10
- Isaia 40:31
- 1 Împărați 1:3
- 1 Samuel 6:16-17
- Coloseni 1:1-29
- 1 Cronici 1:1-54
- 1 Împărați 2:1-46
- 2 Samuel 1:1-27
- 1 Samuel 2:1-36
- 1 Samuel 1:1-28
- Deuteronomul 31:6
- Evrei 11:1-40
- Zaharia 9:3-6
- Țefania 2:4-7
- Isaia 46:9-10
- 2 Împărați 1:1-18
- 1 Împărați 1:16
- 1 Împărați 1:6
- 1 Împărați 1:2
- 2 Tesaloniceni 1:1-12
- Daniel 11:1-45
- Ezechiel 28:1-26
- Ezechiel 27:4
- Ezechiel 26:21
- Ezechiel 26:19
- Ezechiel 26:12-14
- Ezechiel 26:4
- Ezechiel 26:1-21
- Ezechiel 26:1-3
- Isaia 41:21-23
- Isaia 1:1-31
- 1 Samuel 14:1-52
- Geneza 1:1-31
- 1 Petru 2:5
- Matei 2:1-23
- Ezechiel 27:3
- 2 Împărați 1:4
- 2 Împărați 1:2-3
- 1 Samuel 5:11
- 1 Samuel 5:9
- 1 Samuel 5:1-12
- Iuda 1:9
- Romani 14:23
- Marcu 10:2-12
- Țefania 2:7
- Ezechiel 28:2
- Ieremia 42:1-22
- Rut 1:1-22
- Apocalipsa 13:3
- 1 Ioan 2:1-29
- 1 Petru 3:20
- Evrei 1:14
- Evrei 1:6
- 2 Tesaloniceni 1:3
- Coloseni 1:3
- 1 Corinteni 2:3
- Romani 13:1-7
- Romani 4:15
- Faptele Apostolilor 14:1-28
- Ioan 3:16-17
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
1 Samuel 5:10 — Atunci au trimes chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cînd a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniţii au strigat: ,,Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.``
Iosua 13:3 — dela Şihor, care curge înaintea Egiptului, pînă la hotarul Ecronului la miazănoapte, ţinut care trebuie socotit drept cananit, şi care este stăpînit de cei cinci domnitori ai Filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat şi cel din Ecron, şi de Aviţi;
Tefania 2:4 — ,,Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua namiaza mare, şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.
Judecatori 1:18 — Iuda a mai pus mîna pe Gaza şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui, şi pe Ecron şi pe ţinutul lui.
Iosua 19:43 — Elon, Timnata, Ecron,
Zaharia 9:5 — Ascalonul va vedea lucrul acesta, şi se va teme; Gaza de asemenea, şi o va apuca un puternic cutremur; Ecronul deasemenea, căci nădejdea lui va fi dată de ruşine; va pieri împăratul din Gaza, şi Ascalonul nu va mai fi locuit.
Ieremia 25:20 — la toată Arabia, tuturor împăraţilor ţării Uţ, tuturor împăraţilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, şi celor ce au mai rămas din Asdod;
Iosua 15:11 — Apoi ieşea în laturea de miazănoapte a Ecronului, se întindea spre Şicron, trecea prin muntele Baala, ajungea pînă la Iabneel şi ieşea la mare.
Amos 1:8 — Voi nimici cu desăvîrşire pe locuitorii din Asdod, şi pe cel ce ţine toiagul împărătesc în Ascalon; Îmi voi întoarce mîna împotriva Ecronului, şi ce va mai rămînea din Filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.``
Iosua 15:45 — Ecron, cetăţile şi satele lui;
1 Samuel 17:52 — Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor pînă în vale şi pînă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim pînă la Gat şi pînă la Ecron.
1 Samuel 6:16 — Cei cinci domnitori ai Filistenilor, dupăce au văzut lucrul acesta, s'au întors la Ecron în aceeaş zi.
1 Samuel 6:17 — Iată umflăturile de aur pe cari le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vină; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.
Zaharia 9:7 — Îi voi scoate sîngele din gură, şi urîciunile idoleşti dintre dinţi, ca să fie şi el o rămăşiţă pentru Dumnezeul nostru, şi să fie ca o căpetenie din Iuda, şi Ecronul ca Iebusiţii.
2 Imparati 1:2 — Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, şi s'a îmbolnăvit. A trimes nişte soli, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.``
1 Samuel 7:14 — Cetăţile pe cari le luaseră Filistenii dela Israel, s'au întors la Israel, dela Ecron pînă la Gat, cu ţinutul lor; Israel le -a smuls din mîna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amoriţi.
Iosua 15:46 — dela Ecron şi la apus, toate cetăţile de lîngă Asdod, şi satele lor,
2 Imparati 1:6 — Ei i-au răspuns: ,,Un om s'a suit înaintea noastră, şi ne -a zis: ,,Întoarceţi-vă la împăratul care v'a trimes, şi spuneţi -i: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimeteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.``
1 Petru 2:1 — Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;
1 Petru 2:2 — şi, ca nişte prunci născuţi de curînd, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentruca prin el să creşteţi spre mîntuire,
1 Petru 2:3 — dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.
1 Petru 2:4 — Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.
1 Petru 2:5 — Şi voi, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
1 Petru 2:6 — Căci este scris în Scriptură: Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine."
1 Petru 2:7 — Cinstea aceasta este dar pentru voi cari aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului";
1 Petru 2:8 — şi o piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere". Ei se lovesc de ea, pentrucă n-au crezut Cuvîntul, şi la aceasta sînt rînduiţi.
1 Petru 2:9 — Voi însă sînteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor , pe care Dumnezeu Şi l-a cîştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;
1 Petru 2:10 — pe voi, cari odinioară nu eraţi un popor, dar acum sînteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.
1 Petru 2:11 — Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pămînteşti cari se războiesc cu sufletul.
1 Petru 2:12 — Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentruca în ceiace vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe cari le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
1 Petru 2:13 — Fiţi supuşi oricărei stăpîniri omeneşti, pentru Domnul: atît împăratului, ca înalt stăpînitor,
1 Petru 2:14 — cît şi dregătorilor, ca unii cari sînt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe ceice fac bine.
1 Petru 2:15 — Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcînd ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.
1 Petru 2:16 — Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu.
1 Petru 2:17 — Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!
1 Petru 2:18 — Slugilor, fiţi supuse stăpînilor voştri cu toată frica, nu numai celorce sînt buni şi blînzi, ci şi celor greu de mulţămit.
1 Petru 2:19 — Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare, şi sufere pe nedrept.
1 Petru 2:20 — În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, cînd aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, cînd aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
1 Petru 2:21 — Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă , ca să călcaţi pe urmele Lui.
1 Petru 2:22 — El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug".
1 Petru 2:23 — Cînd era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, cînd era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
1 Petru 2:24 — El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
1 Petru 2:25 — Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul ( Sau: priveghetorul.) sufletelor voastre.
1 Timotei 2:1 — Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţămiri pentru toţi oamenii,
1 Timotei 2:2 — pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sînt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
1 Timotei 2:3 — Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru,
1 Timotei 2:4 — care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
1 Timotei 2:5 — Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
1 Timotei 2:6 — care S'a dat pe Sine însuş, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,
1 Timotei 2:7 — şi propovăduitorul şi apostolul lui am fost pus eu-spun adevărul în Hristos, nu mint-ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul.
1 Timotei 2:8 — Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli.
1 Timotei 2:9 — Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
1 Timotei 2:10 — ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase.
1 Timotei 2:11 — Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
1 Timotei 2:12 — Femeii nu -i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.
1 Timotei 2:13 — Căci întîi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.
1 Timotei 2:14 — Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s'a făcut vinovată de călcarea poruncii.
1 Timotei 2:15 — Totuş ea va fi mîntuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.
1 Corinteni 2:1 — Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n'am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
1 Corinteni 2:2 — Căci n'am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
1 Corinteni 2:3 — Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
1 Corinteni 2:4 — Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într'o dovadă dată de Duhul şi de putere,
1 Corinteni 2:5 — pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 2:6 — Totuş ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi.
1 Corinteni 2:7 — Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
1 Corinteni 2:8 — şi pe care n'a cunoscut -o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut -o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
1 Corinteni 2:9 — Dar, după cum este scris: ,,Lucruri, pe cari ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi la inima omului nu s'au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.``
1 Corinteni 2:10 — Nouă însă Dumnezeu ni le -a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu.
1 Corinteni 2:11 — În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.
1 Corinteni 2:12 — Şi noi n'am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le -a dat Dumnezeu prin harul Său.
1 Corinteni 2:13 — Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
1 Corinteni 2:14 — Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.
1 Corinteni 2:15 — Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuş nu poate fi judecat de nimeni.
1 Corinteni 2:16 — Căci ,,cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să -I poată da învăţătură?`` Noi însă avem gîndul lui Hristos.
Ioan 3:1 — Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor.
Ioan 3:2 — Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I -a zis: ,,Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.``
Ioan 3:3 — Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.``
Ioan 3:4 — Nicodim I -a zis: ,,Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?``
Ioan 3:5 — Isus i -a răspuns: ,,Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6 — Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.
Ioan 3:7 — Nu te mira că ţi-am zis: ,,Trebuie să vă naşteţi din nou.
Ioan 3:8 — Vîntul suflă încotro vrea, şi -i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.``
Ioan 3:9 — Nicodim I -a zis: ,,Cum se poate face aşa ceva?``
Ioan 3:10 — Isus I -a răspuns: ,,Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?
Ioan 3:11 — Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim, şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră.
Ioan 3:12 — Dacă v'am vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?
Ioan 3:13 — Nimeni nu s'a suit în cer, afară de Cel ce S'a pogorît din cer, adică Fiul omului, care este în cer.
Ioan 3:14 — Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
Ioan 3:15 — pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Ioan 3:18 — Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n'a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 3:19 — Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele.
Ioan 3:20 — Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
Ioan 3:21 — Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.``
Ioan 3:22 — După aceea Isus, şi ucenicii Lui, a venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.
Ioan 3:23 — Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentrucă acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.
Ioan 3:24 — Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.
Ioan 3:25 — Între ucenicii lui Ioan şi între un Iudeu, s'a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire.
Ioan 3:26 — Au venit deci la Ioan şi i-au zis: ,,Învăţătorule, Celce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oameni se duc la El.``
Ioan 3:27 — Drept răspuns, Ioan i -a zis: ,,Omul nu poate primi decît ce -i este dat din cer.
Ioan 3:28 — Voi înşivă îmi sînteţi martori că am zis: ,,Nu sînt eu Hristosul, ci sînt trimes înaintea Lui.
Ioan 3:29 — Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi -l ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.
Ioan 3:30 — Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
Ioan 3:31 — Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi; celce este depe pămînt, este pămîntesc, şi vorbeşte ca de pe pămînt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi.
Ioan 3:32 — El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuş nimeni nu primeşte mărturia Lui.
Ioan 3:33 — Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.
Ioan 3:34 — Căci Acela, pe care L -a trimes Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu nu -I dă Duhul cu măsură.
Ioan 3:35 — Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mîna Lui.
Ioan 3:36 — Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.``
1 Cronici 2:1 — Iată fiii lui Israel: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon,
1 Cronici 2:2 — Dan, Iosif, Beniamin, Neftali, Gad şi Aşer.
1 Cronici 2:3 — Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela; aceşti trei i s'au născut din fata lui Şua, Cananita. Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, care l -a omorît.
1 Cronici 2:4 — Tamar, nora lui Iuda, i -a născut pe Pereţ şi Zerah. Toţi fiii lui Iuda au fost cinci.
1 Cronici 2:5 — Fiii lui Pereţ: Heţron şi Hamul.
1 Cronici 2:6 — Fiii lui Zerah: Zimri, Etan, Heman, Calcol şi Dara. De toţi: cinci.
1 Cronici 2:7 — -Fiii lui Carmi au fost: Acar, care a turburat pe Israel cînd a săvîrşit o fărădelege cu privire la lucrurile cari trebuiau nimicite cu desăvîrşire. -
1 Cronici 2:8 — Fiul lui Etan: Azaria.
1 Cronici 2:9 — Fiii cari s'au născut lui Heţron au fost Ierahmeel, Ram şi Chelubai (Caleb).
1 Cronici 2:10 — Ram a născut pe Aminadab. Aminadab a născut pe Nahşon, domnul fiilor lui Iuda.
1 Cronici 2:11 — Nahşon a născut pe Salma. Salma a născut pe Boaz.
1 Cronici 2:12 — Boaz a născut pe Obed. Obed a născut pe Isai.
1 Cronici 2:13 — Isai a născut pe Eliab, întîiul lui născut, pe Abinadab, al doilea, pe Şimea, al treilea,
1 Cronici 2:14 — pe Netaneel, al patrulea, pe Radai, al cincilea,
1 Cronici 2:15 — pe Oţem, al şaselea, pe David, al şaptelea.
1 Cronici 2:16 — Surorile lor erau: Ţeruia şi Abigail. Fiii Ţeruiei au fost: Abişai, Ioab şi Asael, trei.
1 Cronici 2:17 — Abigail a născut pe Amasa; tatăl lui Amasa a fost Ieter, Ismaelitul.
1 Cronici 2:18 — Caleb, fiul lui Heţron, a avut copii cu nevastă-sa Azuba, şi cu Ieriot. Iată fiii pe cari i -a avut cu Azuba: Ieşer, Şobab şi Ardon.
1 Cronici 2:19 — Azuba a murit; şi Caleb a luat pe Efrat, care i -a născut pe Hur.
1 Cronici 2:20 — Hur a născut pe Uri, şi Uri a născut pe Beţaleel. -
1 Cronici 2:21 — În urmă, Heţron a intrat la fiica lui Machir, tatăl lui Galaad, şi avea şasezeci de ani cînd a luat -o; ea i -a născut pe Segub.
1 Cronici 2:22 — Segub a născut pe Iair, care a avut douăzeci şi trei de cetăţi în ţara Galaadului.
1 Cronici 2:23 — Gheşuriţii şi Sirienii le-au luat tîrgurile lui Iair cu Chenatul şi cetăţile cari ţineau de el: şasezeci de cetăţi. Toţi aceştia erau fiii lui Machir, tatăl lui Galaad.
1 Cronici 2:24 — După moartea lui Heţron la Caleb-Efrata, Abia, nevasta lui Heţron, i -a născut pe Aşhur, tatăl lui Tecoa.
1 Cronici 2:25 — Fiii lui Ierahmeel, întîiul născut al lui Heţron, au fost: Ram, întîiul născut, Buna, Oren şi Oţem, născuţi din Ahia.
1 Cronici 2:26 — Ierahmeel a avut o altă nevastă, numită Atara, care a fost mama lui Onam. -
1 Cronici 2:27 — Fiii lui Ram, întîiul născut al lui Ierahmeel, au fost: Maaţ, Iamin şi Echer. -
1 Cronici 2:28 — Fiii lui Onam au fost: Şamai şi Iada. Fiii lui Şamai: Nadab şi Abişur.
1 Cronici 2:29 — Numele nevestei lui Abişur era Abihail, şi ea i -a născut pe Ahban şi Molid.
1 Cronici 2:30 — Fiii lui Nadab: Seled şi Apaim. Seled a murit fără fii.
1 Cronici 2:31 — Fiul lui Apaim: Işei. Fiul lui Işei: Şeşan. Fiul lui Şeşan: Ahlai.
1 Cronici 2:32 — Fiii lui Iada, fratele lui Şamai: Ieter şi Ionatan. Ieter a murit fără fii.
1 Cronici 2:33 — Fiii lui Ionatan: Pelet şi Zaza, -Aceştia sînt fiii lui Ierahmeel. -
1 Cronici 2:34 — Şeşan n'a avut fii, dar a avut fete. Şeşan avea un rob Egiptean numit Iarha.
1 Cronici 2:35 — Şi Şeşan a dat pe fiică-sa de nevastă robului său Iarha; ea i -a născut pe Atai.
1 Cronici 2:36 — Atai a născut pe Natan; Natan a născut pe Zabad;
1 Cronici 2:37 — Zabad a născut pe Eflal; Eflal a născut pe Obed;
1 Cronici 2:38 — Obed a născut pe Iehu; Iehu a născut pe Azaria;
1 Cronici 2:39 — Azaria a născut pe Haleţ; Haleţ a născut pe Elasa.
1 Cronici 2:40 — Elasa a născut pe Sismai; Sismai a născut pe Şalum;
1 Cronici 2:41 — Şalum a născut pe Iecamia; Iecamia a născut pe Elişama.
1 Cronici 2:42 — Fiii lui Caleb, fratele lui Ierahmeel: Meşa, întîiul său născut, care a fost tatăl lui Zif, şi fiii lui Mareşa, tatăl lui Hebron.
1 Cronici 2:43 — Fiii lui Hebron: Core, Tapuah, Rechem şi Şema.
1 Cronici 2:44 — Şema a născut pe Raham, tatăl lui Iorcheam. Rechem a născut pe Şamai.
1 Cronici 2:45 — Fiul lui Şamai: Maon; şi Maon, tatăl lui Bet-Ţur.
1 Cronici 2:46 — Efa, ţiitoarea lui Caleb, a născut pe Haran, Moţa şi Gazez. Haran a născut pe Gazez.
1 Cronici 2:47 — Fiii lui Iahdai: Reghem, Iotam, Gheşan, Pelet, Efa şi Şaaf.
1 Cronici 2:48 — Maaca, ţiitoarea lui Caleb, a născut pe Şeber şi Tirhana.
1 Cronici 2:49 — Ea a mai născut pe Şaaf, tatăl lui Madmana, şi pe Şeva, tatăl lui Macbena şi tatăl lui Ghibea. Fata lui Caleb era Acsa.
1 Cronici 2:50 — Aceştia au fost fiii lui Caleb: Şobal, fiul lui Hur, întîiul născut al Efratei, şi tatăl lui Chiriat-Iearim;
1 Cronici 2:51 — Salma, tatăl lui Betleem; Haref, tatăl lui Bet-Gader.
1 Cronici 2:52 — Fiii lui Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim, au fost: Haroe, Haţi-Hamenuhot.
1 Cronici 2:53 — Familiile lui Chiriat-Iearim au fost: Ietriţii, Putiţii, Şumatiţii şi Mişraiţii; din aceste familii au ieşit Ţoreatiţii şi Eştaoliţii.
1 Cronici 2:54 — Fiii lui Salma: Betleem şi Netofatiţii, Atrot-Bet-Ioab, Haţi-Hamanahti, Ţoreiţii;
1 Cronici 2:55 — şi familiile cărturarilor cari locuiau la Iaebeţ, Tireatiţii, Şimeatiţii şi Sucatiţii. Aceştia sînt Cheniţii, ieşiţi din Hamat, tatăl casei lui Recab.
2 Imparati 1:16 — El i -a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Pentrucă ai trimes soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n'ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvînt să -l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.``
2 Imparati 1:3 — Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: ,,Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei, şi spune-le: ,Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
1 Imparati 1:1 — Împăratul David era bătrîn, înaintat în vîrstă; îl acopereau cu haine, şi nu se putea încălzi.
1 Imparati 1:2 — Slujitorii lui i-au zis: ,,Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să -l îngrijească, şi să se culce la sînul tău; şi domnul meu împăratul se va încălzi.``
1 Imparati 1:3 — Au căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tînără şi frumoasă, şi au găsit pe Abişag, Sunamita, pe care au adus -o la împărat.
1 Imparati 1:4 — Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat, şi i -a slujit; dar împăratul nu s'a împreunat cu ea.
1 Imparati 1:5 — Adonia, fiul Haghitei, s'a sumeţit pînă acolo în cît a zis: ,,Eu voi fi împărat!`` Şi şi -a pregătit care şi călăreţi, şi cincizeci de oameni cari alergau înaintea lui.
1 Imparati 1:6 — Tatăl său nu -l mustrase niciodată în viaţa lui, zicînd: ,,Pentru ce faci aşa?`` Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, şi se născuse după Absalom.
1 Imparati 1:7 — El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar: şi aceştia au trecut de partea lui.
1 Imparati 1:8 — Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David, n'au fost cu Adonia.
1 Imparati 1:9 — Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi, lîngă piatra lui Zohelet, care este, lîngă En-Roguel; şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului.
1 Imparati 1:10 — Dar n'a poftit pe proorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon.
1 Imparati 1:11 — Atunci Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: ,,N'ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s'a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David?
1 Imparati 1:12 — Vino dar acum, şi-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon.
1 Imparati 1:13 — Du-te, intră la împăratul David, şi spune -i: ,Împărate, domnul meu, n'ai jurat tu roabei tale, zicînd: ,Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?` ,Pentruce dar împărăteşte Adonia?`
1 Imparati 1:14 — Şi în timp ce tu vei vorbi cu împăratul, eu însumi voi intra după tine, şi-ţi voi întări cuvintele.``
1 Imparati 1:15 — Bat-Şeba s'a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrîn; şi Abişag, Sunamita, îi slujea.
1 Imparati 1:16 — Bat-Şeba s'a plecat şi s'a închinat înaintea împăratului. Şi împăratul a zis: ,,Ce vrei?``
1 Imparati 1:17 — Ea i -a răspuns: ,,Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicînd: ,Solomon, fiul tău, va împăraţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie.`
1 Imparati 1:18 — Şi acum iată că Adonia împărăţeşte! Şi tu nu ştii, împărate, domnul meu!
1 Imparati 1:19 — El a junghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr; şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe preotul Abiatar, şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe robul tău Solomon nu l -a poftit.
1 Imparati 1:20 — Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptaţi spre tine, ca să -i faci cunoscut cine va şedea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el.
1 Imparati 1:21 — Şi cînd împăratul, domnul meu, va fi culcat împreună cu părinţii săi, se va întîmpla că eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.``
1 Imparati 1:22 — Pe cînd încă vorbea ea cu împăratul, iată că a sosit proorocul Natan.
1 Imparati 1:23 — Au dat de ştire împăratului, şi au zis: ,,Iată că a venit proorocul Natan!`` El a intrat înaintea împăratului, şi s'a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt.
1 Imparati 1:24 — Şi Natan a zis: ,,Împărate, domnul meu, oare tu ai zis: ,Adonia va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie?`
1 Imparati 1:25 — Căci el s'a pogorît astăzi, a tăiat boi, viţei graşi şi oi, în mare număr; şi a poftit pe toţii fiii împăratului, pe căpeteniile oştirii, şi pe preotul Abiatar. Şi ei mănîncă şi beau înaintea lui, şi zic: ,Trăiască împăratul Adonia!`
1 Imparati 1:26 — Dar nu m'a poftit nici pe mine, care sînt robul tău, nici pe preotul Ţadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon.
1 Imparati 1:27 — Oare din porunca domnului meu, împăratul, are loc lucrul acesta, şi fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el?``
1 Imparati 1:28 — Împăratul David a răspuns: ,,Chemaţi-mi pe Bat-Şeba.`` Ea a intrat, şi s'a înfăţişat înaintea împăratului.
1 Imparati 1:29 — Şi împăratul a jurat, şi a zis: ,,Viu este Domnul, care m'a izbăvit din toate necazurile,
1 Imparati 1:30 — că, aşa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicînd: ,Fiul tău Solomon va împărăţi după mine, şi va şedea pe scaunul meu de domnie în locul meu,` -aşa voi face azi.``
1 Imparati 1:31 — Bat-Şeba s'a plecat cu faţa la pămînt, şi s'a închinat înaintea împăratului. Şi a zis: ,,Trăiască pe vecie domnul meu, împăratul David``!
1 Imparati 1:32 — Împăratul David a zis: ,,Chemaţi-mi pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada.`` Ei au intrat şi s'au înfăţişat înaintea împăratului.
1 Imparati 1:33 — Şi împăratul le -a zis: ,,Luaţi cu voi pe slujitorii stăpînului vostru, puneţi pe fiul meu Solomon călare pe catîrul meu, şi pogorîţi -l la Ghihon.
1 Imparati 1:34 — Acolo, preotul Ţadoc şi proorocul Natan să -l ungă împărat peste Israel. Să sunaţi din trîmbiţă, şi să ziceţi: ,Trăiască împăratul Solomon!`
1 Imparati 1:35 — Să vă suiţi apoi după el ca să vină să se aşeze pe scaunul meu de domnie, şi să împărăţească în locul meu. Căci porunca mea, este ca el să fie căpetenia lui Israel şi Iuda``.
1 Imparati 1:36 — Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului: ,,Amin! Aşa să vrea Domnul, Dumnezeul domnului meu, împăratul:
1 Imparati 1:37 — Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!``
1 Imparati 1:38 — Atunci preotul Ţadoc s'a pogorît împreună cu proorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretiţii şi Peletiţii; au pus pe Solomon călare pe cătîrul împăratului David, şi l-au dus la Ghihon.
1 Imparati 1:39 — Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, şi a uns pe Solomon. Au sunat din trîmbiţă, şi tot poporul a zis: ,,Trăiască împăratul Solomon!``
1 Imparati 1:40 — Tot poporul s'a suit după el, şi poporul cînta din fluier şi se desfăta cu mare bucurie; se clătina pămîntul de strigătele lor.
1 Imparati 1:41 — Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia şi la toţi cei poftiţi cari erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrşeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiţei, a zis: ,,Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?``
1 Imparati 1:42 — Pe cînd vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi Adonia a zis: ,,Apropie-te, că eşti un om viteaz, şi aduci veşti bune.``
1 Imparati 1:43 — ,,Da``, a răspuns Ionatan lui Adonia, ,,domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon.
1 Imparati 1:44 — A trimes cu el pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe Cheretiţi şi Peletiţi, şi l-au pus călare pe catîrul împăratului.
1 Imparati 1:45 — Preotul Ţadoc şi proorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon. De acolo s'au suit veselindu-se, şi cetatea a fost pusă în mişcare: acesta este vuietul pe care l-aţi auzit.
1 Imparati 1:46 — Solomon s'a şi aşezat pe saunul de domnie al împăratului.
1 Imparati 1:47 — Şi slujitorii împăratului au venit să binecuvinteze pe domnul nostru împăratul David, zicînd: ,Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decît numele tău, şi el să-şi înalţe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul tău de domnie!`` Şi împăratul s'a închinat pe patul său.
1 Imparati 1:48 — Iată ce a zis şi împăratul: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care mi -a dat astăzi un urmaş pe scaunul meu de domnie, şi mi -a îngăduit să -l văd!``
1 Imparati 1:49 — Toţi cei poftiţi de Adonia s'au umplut de spaimă; s'au sculat şi au plecat care încotro.
1 Imparati 1:50 — Adonia s'a temut de Solomon; s'a sculat şi el, a plecat, şi s'a apucat de coarnele altarului.
1 Imparati 1:51 — Au venit şi au spus lui Solomon: ,,Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon, şi s'a apucat de coarnele altarului, zicînd: ,Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!``
1 Imparati 1:52 — Solomon a zis: ,,Dacă va fi om cinstit, un păr din cap nu -i va cădea la pămînt; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri.``
1 Imparati 1:53 — Şi împăratul Solomon a trimes nişte oameni, cari l-au pogorît de pe altar. El a venit şi s'a închinat înaintea împăratului Solomon, şi Solomon i -a zis: ,,Du-te acasă.``
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Ioan 14:6 — Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.
1 Petru 1:1 — Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
1 Petru 1:2 — după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sîngele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
1 Petru 1:3 — Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie,
1 Petru 1:4 — şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
1 Petru 1:5 — Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
1 Petru 1:6 — În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
1 Petru 1:7 — pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc , să aibă ca urmare lauda , slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
1 Petru 1:8 — pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
1 Petru 1:9 — pentrucă veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre.
1 Petru 1:10 — Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
1 Petru 1:11 — Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
1 Petru 1:12 — Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe cari vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfînt trimes din cer şi în cari chiar îngerii doresc să privească.
1 Petru 1:13 — De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.
1 Petru 1:14 — Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi tîrîţi în poftele, pe cari le aveaţi altădată, cînd eraţi în neştiinţă.
1 Petru 1:15 — Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfînt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
1 Petru 1:16 — Căci este scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt".
1 Petru 1:17 — Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
1 Petru 1:18 — căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri,
1 Petru 1:19 — ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
1 Petru 1:20 — El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfîrşitul vremurilor pentru voi,
1 Petru 1:21 — cari, prin El, sînteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentruca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
1 Petru 1:22 — Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
1 Petru 1:23 — fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac.
1 Petru 1:24 — Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,
1 Petru 1:25 — dar Cuvîntul Domnului rămîne în veac. Şi acesta este Cuvîntul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
1 Timotei 1:1 — Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră,
1 Timotei 1:2 — către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: Har, îndurare şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Hristos Isus, Domnul nostru!
1 Timotei 1:3 — Dupăcum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămîi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură,
1 Timotei 1:4 — şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfîrşit, cari dau naştere mai mult la certuri de vorbe, decît fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum.
1 Timotei 1:5 — Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr'o inimă curată, dintr'un cuget bun, şi dintr'o credinţă neprefăcută.
1 Timotei 1:6 — Unii, fiindcă s'au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s'au apucat de flecării.
1 Timotei 1:7 — Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.
1 Timotei 1:8 — Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,
1 Timotei 1:9 — căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,
1 Timotei 1:10 — pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: -
1 Timotei 1:11 — potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi -a fost încredinţată mie.
1 Timotei 1:12 — Mulţămesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m'a întărit, că m'a socotit vrednic de încredere, şi m'a pus în slujba Lui,
1 Timotei 1:13 — măcarcă mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentrucă lucram din neştiinţă, în necredinţă!
1 Timotei 1:14 — Şi harul Domnului nostru s'a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
1 Timotei 1:15 — O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: ,,Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi``, dintre cari cel dintîi sînt eu.
1 Timotei 1:16 — Dar am căpătat îndurare, pentruca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintîi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa vecinică.
1 Timotei 1:17 — A Împăratului veciniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
1 Timotei 1:18 — Porunca pe care ţi -o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună,
1 Timotei 1:19 — şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
1 Timotei 1:20 — Din numărul lor sînt Imeneu şi Alexandru, pe cari i-am dat pe mîna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.
1 Tesaloniceni 2:1 — Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n'a fost zadarnică.
1 Tesaloniceni 2:2 — Dupăce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
1 Tesaloniceni 2:3 — Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
1 Tesaloniceni 2:4 — Ci, fiindcă Dumnezeu ne -a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
1 Tesaloniceni 2:5 — În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n'am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
1 Tesaloniceni 2:6 — N'am căutat slavă dela oameni: nici dela voi, nici dela alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
1 Tesaloniceni 2:7 — Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
1 Tesaloniceni 2:8 — Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atît de scumpi ne ajunseserăţi.
1 Tesaloniceni 2:9 — Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
1 Tesaloniceni 2:10 — Voi sînteţi martori, şi Dumnezeu deasemenea, că am avut o purtare sfîntă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, cari credeţi.
1 Tesaloniceni 2:11 — Ştiţi iarăş că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam şi vă adeveream,
1 Tesaloniceni 2:12 — să vă purtaţi într'un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
1 Tesaloniceni 2:13 — Deaceea mulţămim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi cari credeţi.
1 Tesaloniceni 2:14 — Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sînt în Hristos Isus, în Iudea; pentrucă şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor.
1 Tesaloniceni 2:15 — Iudeii aceştia au omorît pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sînt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
1 Tesaloniceni 2:16 — căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mîntuite. Astfel, ei totdeauna pun vîrf păcatelor lor. Dar, la urmă, i -a ajuns mînia lui Dumnezeu!
1 Tesaloniceni 2:17 — Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi cîtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorinţa să vă vedem.
1 Tesaloniceni 2:18 — Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne -a împedecat Satana.
1 Tesaloniceni 2:19 — Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
1 Tesaloniceni 2:20 — Da, voi sînteţi slava şi bucuria noastră.
1 Tesaloniceni 1:1 — Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.
1 Tesaloniceni 1:2 — Mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe cari vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
1 Tesaloniceni 1:3 — căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
1 Tesaloniceni 1:4 — Ştim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu alegerea voastră.
1 Tesaloniceni 1:5 — În adevăr, Evanghelia noastră v'a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfînt şi cu o mare îndrăsneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.
1 Tesaloniceni 1:6 — Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucît aţi primit Cuvîntul în multe necazuri, cu bucuria care vine dela Duhul Sfînt;
1 Tesaloniceni 1:7 — aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
1 Tesaloniceni 1:8 — În adevăr, nu numai că dela voi Cuvîntul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s'a răspîndit pretutindeni, aşa că n'avem nevoie să mai vorbim de ea.
1 Tesaloniceni 1:9 — Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum dela idoli v'aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
1 Tesaloniceni 1:10 — şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L -a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare.
1 Corinteni 1:1 — Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
1 Corinteni 1:2 — către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
1 Corinteni 1:3 — Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
1 Corinteni 1:4 — Mulţămesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v'a fost dat în Isus Hristos.
1 Corinteni 1:5 — Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
1 Corinteni 1:6 — În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
1 Corinteni 1:7 — aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
1 Corinteni 1:8 — El vă va întări pînă la sfîrşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
1 Corinteni 1:9 — Credincios este Dumnezeu, care v'a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1:10 — Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n'aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într'un gînd şi o simţire.
1 Corinteni 1:11 — Căci, fraţilor, am aflat despre voi dela ai Cloei, că între voi sînt certuri.
1 Corinteni 1:12 — Vreau să spun că fiecare din voi zice: ,,Eu sînt al lui Pavel!`` -,,Şi eu, al lui Apolo!`` -,,Şi eu, al lui Chifa!`` -,,Şi eu, al lui Hristos!``
1 Corinteni 1:13 — Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
1 Corinteni 1:14 — Mulţămesc lui Dumnezeu că n'am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,
1 Corinteni 1:15 — pentruca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
1 Corinteni 1:16 — Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
1 Corinteni 1:17 — De fapt, Hristos m'a trimes nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.
1 Corinteni 1:18 — Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:19 — Căci este scris: ,,Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.``
1 Corinteni 1:20 — Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N'a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?
1 Corinteni 1:21 — Căci întrucît lumea, cu înţelepciunea ei, n'a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mîntuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
1 Corinteni 1:22 — Iudeii, într'adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;
1 Corinteni 1:23 — dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
1 Corinteni 1:24 — dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:25 — Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decît oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decît oamenii.
1 Corinteni 1:26 — De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
1 Corinteni 1:27 — Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
1 Corinteni 1:28 — Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;
1 Corinteni 1:29 — pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:30 — Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,
1 Corinteni 1:31 — pentruca, după cum este scris: ,,Cine se laudă, să se laude în Domnul.``
Ioan 2:1 — A treia zi s'a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo.
Ioan 2:2 — Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.
Ioan 2:3 — Cînd s'a isprăvit vinul, mama lui Isus I -a zis: ,,Nu mai au vin.``
Ioan 2:4 — Isus i -a răspuns: ,,Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi -a venit încă ceasul.``
Ioan 2:5 — Mama lui a zis slugilor: ,,Să faceţi orice vă va zice``.
Ioan 2:6 — Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al Iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau cîte două sau trei vedre.
Ioan 2:7 — Isus le -a zis: ,,Umpleţi vasele acestea cu apă``. Şi le-au umplut pînă sus.
Ioan 2:8 — ,,Scoateţi acum``, le -a zis El, şi ,,aduceţi nunului.`` Şi i-au adus:
Ioan 2:9 — Nunul, dupăce a gustat apa făcută vin, -el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, cari scoseseră apa, ştiau), -a chemat pe mire,
Ioan 2:10 — şi i -a zis: ,,Orice om pune la masă întîi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun pînă acum.``
Ioan 2:11 — Acest început al semnelor Lui l -a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi -a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.
Ioan 2:12 — După aceea, S'a pogorît la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n'au rămas multe zile.
Ioan 2:13 — Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus S'a suit la Ierusalim.
Ioan 2:14 — În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezînd jos.
Ioan 2:15 — A făcut un bici de ştreanguri, şi i -a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor, şi le -a răsturnat mesele.
Ioan 2:16 — Şi a zis celor ce vindeau porumbei: ,,Ridicaţi acestea de aici, şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.``
Ioan 2:17 — Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: ,,Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.``
Ioan 2:18 — Iudeii au luat cuvîntul, şi I-au zis: ,,Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?``
Ioan 2:19 — Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.``
Ioan 2:20 — Iudeii au zis: ,,Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?``
Ioan 2:21 — Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.
Ioan 2:22 — Tocmai de aceea, cînd a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe cari le spusese Isus.