Referințe biblice
- Coloseni 4:6
- 1 Timotei 3:2
- Romani 1:1-32
- Proverbe 19:1-29
- Leviticul 18:22
- Matei 24:36
- Iuda 1:7
- 1 Timotei 3:12
- Galateni 2:14-20
- Ezechiel 1:1-28
- Isaia 43:10
- Leviticul 20:13
- Geneza 3:15
- Geneza 1:1-31
- Efeseni 5:18
- Psalmul 51:5
- Geneza 19:1-38
- Apocalipsa 17:1-18
- Apocalipsa 5:1
- Apocalipsa 1:1-20
- 2 Petru 2:4-10
- Evrei 9:27
- 1 Timotei 1:8-11
- Efeseni 6:12
- Galateni 5:19-21
- Galateni 3:28
- 1 Corinteni 12:12-27
- 1 Corinteni 11:14-15
- 1 Corinteni 6:10
- 1 Corinteni 6:9-11
- Romani 1:26-27
- Faptele Apostolilor 10:45-46
- Faptele Apostolilor 10:28
- Faptele Apostolilor 10:1-48
- Faptele Apostolilor 8:26-40
- Ioan 14:17
- Ioan 10:10
- Ioan 3:16
- Ioan 3:16-17
- Luca 10:25-37
- Luca 10:10-12
- Luca 6:1-5
- Marcu 16:15
- Marcu 2:27
- Marcu 2:23-27
- Matei 12:7-8
- Matei 12:1-8
- Matei 10:12-15
- Daniel 7:1-28
- Daniel 1:8
- Ieremia 23:14
- Isaia 1:10-17
- Isaia 1:1-31
- Eclesiastul 1:1-18
- Proverbe 31:4
- Proverbe 20:1
- Iov 1:1-22
- 2 Împărați 2:23-24
- Judecători 19:1-30
- Deuteronomul 23:17-18
- Leviticul 25:44-46
- Leviticul 24:1-23
- Exodul 21:20-21
- Geneza 19:5
- Geneza 19:1-11
- Geneza 6:4
- Geneza 6:2
- Geneza 6:1-4
- Geneza 6:1-22
- Geneza 3:16
- Geneza 2:7
- Geneza 1:29-30
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
Coloseni 4:6 — Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
1 Timotei 3:2 — Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
Romani 1:1 — Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
Romani 1:2 — pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.
Romani 1:3 — Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul,
Romani 1:4 — iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Romani 1:5 — prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile,
Romani 1:6 — între cari sînteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
Romani 1:7 — Deci, vouă tuturor, cari sînteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
Romani 1:8 — Mai întîi mulţămesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.
Romani 1:9 — Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele,
Romani 1:10 — şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am însfîrşit fericirea să vin la voi.
Romani 1:11 — Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră,
Romani 1:12 — sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem împreună, şi voi şi eu.
Romani 1:13 — Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că, de multeori am avut de gînd să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celealte neamuri, dar am fost împedicat pînă acum.
Romani 1:14 — Eu sînt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.
Romani 1:15 — Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.
Romani 1:16 — Căci mie nu mi -e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului;
Romani 1:17 — deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ,,Cel neprihănit va trăi prin credinţă.``
Romani 1:18 — Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.
Romani 1:19 — Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le -a fost arătat de Dumnezeu.
Romani 1:20 — În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
Romani 1:21 — fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s'au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s'a întunecat.
Romani 1:22 — S'au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;
Romani 1:23 — şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într'o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.
Romani 1:24 — De aceea, Dumnezeu i -a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
Romani 1:25 — căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s'au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.
Romani 1:26 — Din pricina aceasta, Dumnezeu i -a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într'una care este împotriva firii;
Romani 1:27 — tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s'au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Romani 1:28 — Fiindcă n'au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i -a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Romani 1:29 — Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori,
Romani 1:30 — bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
Romani 1:31 — fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Romani 1:32 — Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Proverbe 19:1 — Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun. -
Proverbe 19:2 — Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. -
Proverbe 19:3 — Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui. -
Proverbe 19:4 — Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. -
Proverbe 19:5 — Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. -
Proverbe 19:6 — Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. -
Proverbe 19:7 — Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. -
Proverbe 19:8 — Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. -
Proverbe 19:9 — Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce spune minciuni va pieri, -
Proverbe 19:10 — Unui nebun nu -i şade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi. -
Proverbe 19:11 — Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. -
Proverbe 19:12 — Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. -
Proverbe 19:13 — Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -
Proverbe 19:14 — Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. -
Proverbe 19:15 — Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame. -
Proverbe 19:16 — Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. -
Proverbe 19:17 — Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. -
Proverbe 19:18 — Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. -
Proverbe 19:19 — Cel pe care -l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă -l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. -
Proverbe 19:20 — Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! -
Proverbe 19:21 — Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. -
Proverbe 19:22 — Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. -
Proverbe 19:23 — Frica de Domnul duce la viaţă, şi celce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. -
Proverbe 19:24 — Leneşul îşi vîră mîna în strachină, şi n'o duce înapoi la gură. -
Proverbe 19:25 — Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. -
Proverbe 19:26 — Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -
Proverbe 19:27 — Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. -
Proverbe 19:28 — Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. -
Proverbe 19:29 — Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.
Levitic 18:22 — Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.
Matei 24:36 — Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Iuda 1:7 — Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, cari se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc vecinic.
1 Timotei 3:12 — Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cîrmuiască bine copiii şi casele lor.
Galateni 2:14 — Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: ,,Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?``
Galateni 2:15 — Noi sîntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
Galateni 2:16 — Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
Galateni 2:17 — Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
Galateni 2:18 — Căci, dacă zidesc iarăş lucrurile, pe cari le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
Galateni 2:19 — Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
Galateni 2:20 — Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m'a iubit şi S'a dat pe Sine însuş pentru mine.
Ezechiel 1:1 — În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinşii de război dela rîul Chebar, s'au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti.
Ezechiel 1:2 — În a cincea zi a lunii-era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, -
Ezechiel 1:3 — Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; şi acolo a venit mîna Domnului peste el.
Ezechiel 1:4 — M'am uitat, şi iată că a venit dela mează-noapte un vînt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răspîndea de jurîmprejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.
Ezechiel 1:5 — Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească.
Ezechiel 1:6 — Fiecare din ele avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi.
Ezechiel 1:7 — Picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scînteiau ca nişte aramă lustruită.
Ezechiel 1:8 — Supt aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mîni de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi.
Ezechiel 1:9 — Aripile lor erau prinse una de alta. Şi cînd mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.
Ezechiel 1:10 — Cît despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau cîte o faţă de leu, la stînga lor, toate patru aveau cîte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau cîte o faţă de vultur.
Ezechiel 1:11 — Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau pînă la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile.
Ezechiel 1:12 — Fiecare mergea drept înainte, şi anume încotro le mîna duhul să meargă, într'acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.
Ezechiel 1:13 — În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, cari ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere.
Ezechiel 1:14 — Făpturile vii însă cînd alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.
Ezechiel 1:15 — Mă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.
Ezechiel 1:16 — Înfăţişarea acestor roate şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaş întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roate.
Ezechiel 1:17 — Cînd mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor.
Ezechiel 1:18 — Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimîntătoare, şi pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur împrejur.
Ezechiel 1:19 — Cînd mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele pe lîngă ele; şi cînd se ridicau făpturile vii dela pămînt, se ridicau şi roatele.
Ezechiel 1:20 — Unde le mîna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roatele, căci duhul făpturilor vii era în roate.
Ezechiel 1:21 — Cînd mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele; cînd se opreau ele, se opreau şi roatele; cînd se ridicau depe pămînt, se ridicau şi roatele; căci duhul făpturilor vii era în roate.
Ezechiel 1:22 — Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, şi se întindea în aer sus peste capetele lor.
Ezechiel 1:23 — Supt cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare cîte două aripi, cari le acopereau trupurile.
Ezechiel 1:24 — Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar cînd se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
Ezechiel 1:25 — Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar cînd se opreau îşi lăsau aripile în jos.
Ezechiel 1:26 — Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.
Ezechiel 1:27 — Am mai văzut iarăş o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; dela chipul rărunchilor lui pînă sus, şi dela chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.
Ezechiel 1:28 — Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într'o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care -l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut -o, am căzut cu faţa la pămînt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea.
Isaia 43:10 — ,,Voi sînteţi martorii Mei-,zice Domnul, -voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n'a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi,
Levitic 20:13 — Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sîngele lor să cadă asupra lor.
Geneza 3:15 — Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.``
Geneza 1:1 — La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.
Geneza 1:2 — Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Geneza 1:3 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!`` Şi a fost lumină.
Geneza 1:4 — Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec.
Geneza 1:5 — Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
Geneza 1:6 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.``
Geneza 1:7 — Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Geneza 1:8 — Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Geneza 1:9 — Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:10 — Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:11 — Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, cari să facă rod după soiul lor şi cari să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:12 — Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi cari fac rod şi cari îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:13 — Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Geneza 1:14 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii;
Geneza 1:15 — şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:16 — Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.
Geneza 1:17 — Dumnezeu i -a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,
Geneza 1:18 — să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:19 — Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Geneza 1:20 — Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.``
Geneza 1:21 — Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:22 — Dumnezeu le -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt``.
Geneza 1:23 — Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Geneza 1:24 — Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:25 — Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:26 — Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.``
Geneza 1:27 — Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut.
Geneza 1:28 — Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.``
Geneza 1:29 — Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată că v'am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.``
Geneza 1:30 — Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor cari se mişcă pe pămînt, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:31 — Dumnezeu S'a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Efeseni 5:18 — Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
Geneza 19:1 — Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Cînd i -a văzut Lot, s'a sculat, le -a ieşit înainte, şi s'a plecat pînă la pămînt.
Geneza 19:2 — Apoi a zis: ,,Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mîne vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.`` ,,Nu``, au răspuns ei, ,,ci vom petrece noaptea în uliţă``.
Geneza 19:3 — Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le -a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat.
Geneza 19:4 — Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
Geneza 19:5 — Au chemat pe Lot, şi i-au zis: ,,Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate -i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.``
Geneza 19:6 — Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,
Geneza 19:7 — şi a zis: ,,Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
Geneza 19:8 — Iată că am două fete cari nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperişului casei mele.``
Geneza 19:9 — Ei au strigat: ,,Pleacă!`` Şi au zis: ,,Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decît lor.`` Şi împingînd pe Lot cu sila, s'au apropiat să spargă uşa.
Geneza 19:10 — Dar bărbaţii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, şi au încuiat uşa.
Geneza 19:11 — Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
Geneza 19:12 — Bărbaţii aceia au zis lui Lot: ,,Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate -i din locul acesta.
Geneza 19:13 — Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne -a trimes Domnul, ca să -l nimicim.``
Geneza 19:14 — Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui: ,,Sculaţi-vă,`` a zis el, ,,ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.`` Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
Geneza 19:15 — Cînd s'a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: ,,Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.``
Geneza 19:16 — Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să -l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.
Geneza 19:17 — După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: ,,Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.``
Geneza 19:18 — Lot le -a zis: ,,O! nu, Doamne!
Geneza 19:19 — Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi peri.
Geneza 19:20 — Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo,... este aşa de mică... şi să scap cu viaţa!``
Geneza 19:21 — Şi El i -a zis: ,,Iată că-ţi fac şi hatîrul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
Geneza 19:22 — Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.`` Pentru aceea s'a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
Geneza 19:23 — Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Ţoar.
Geneza 19:24 — Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.
Geneza 19:25 — A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată Cîmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pămînt.
Geneza 19:26 — Nevasta lui Lot s'a uitat înapoi, şi s'a prefăcut într'un stîlp de sare.
Geneza 19:27 — Avraam s'a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s'a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
Geneza 19:28 — Şi -a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Cîmpia; şi iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor.
Geneza 19:29 — Cînd a nimicit Dumnezeu cetăţile Cîmpiei, Şi -a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
Geneza 19:30 — Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s'a temut să rămînă în Ţoar. A locuit într'o peşteră, cu cele două fete ale lui.
Geneza 19:31 — Cea mai mare a zis celei mai tinere: ,,Tatăl nostru este bătrîn; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
Geneza 19:32 — Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.``
Geneza 19:33 — Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s'a dus şi s'a culcat cu tatăl ei. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat.
Geneza 19:34 — A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: ,,Iată, eu m'am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să -i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.``
Geneza 19:35 — Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s'a dus şi s'a culcat cu el. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat.
Geneza 19:36 — Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
Geneza 19:37 — Cea mai mare a născut un fiu, căruia i -a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi.
Geneza 19:38 — Cea mai tînără a născut şi ea un fiu, căruia i -a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.
Apocalipsa 17:1 — Apoi unul din cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi -a zis: ,,Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.
Apocalipsa 17:2 — Cu ea au curvit împăraţii pămîntului; şi locuitorii pămîntului s'au îmbătat de vinul curviei ei!``
Apocalipsa 17:3 — Şi m'a dus, în Duhul, într'o pustie. Şi am văzut o femeie, şezînd pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.
Apocalipsa 17:4 — Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mînă un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.
Apocalipsa 17:5 — Pe frunte purta scris un nume, o taină: ,,Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pămîntului.``
Apocalipsa 17:6 — Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Isus. Cînd am văzut -o, m'am mirat minune mare.
Apocalipsa 17:7 — Şi îngerul mi -a zis: ,,De ce te miri?`` Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.
Apocalipsa 17:8 — Fiara, pe care ai văzut -o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adînc, şi are să se ducă la perzare. Şi locuitorii pămîntului, ale căror nume n'au fost scrise dela întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira cînd vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. -
Apocalipsa 17:9 — Aici este mintea plină de înţelepciune. -Cele şapte capete sînt şapte munţi, pe cari şade femeia.
Apocalipsa 17:10 — Sînt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celalt n'a venit încă, şi cînd va veni, el va rămînea puţină vreme.
Apocalipsa 17:11 — Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăş este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la perzare.
Apocalipsa 17:12 — Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, sînt zece împăraţi, cari n'au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.
Apocalipsa 17:13 — Toţi au acelaş gînd, şi dau fiarei puterea şi stăpînirea lor.
Apocalipsa 17:14 — Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentrucă El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, cari sînt cu El, de asemenea îi vor birui.
Apocalipsa 17:15 — Apoi mi -a zis: ,,Apele, pe cari le-ai văzut, pe cari şade curva, sînt noroade, gloate, neamuri şi limbi.
Apocalipsa 17:16 — Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i -o vor mînca, şi o vor arde cu foc.
Apocalipsa 17:17 — Căci Dumnezeu le -a pus în inimă să -I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpînirea lor împărătească, pînă se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.
Apocalipsa 17:18 — Şi femeia, pe care ai văzut -o, este cetatea cea mare, care are stăpînire peste împăraţii pămîntului.``
Apocalipsa 5:1 — Apoi am văzut în mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Apocalipsa 1:2 — care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.
Apocalipsa 1:3 — Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
Apocalipsa 1:4 — Ioan, către cele şapte Biserici, cari sînt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, cari stau înaintea scaunului Său de domnie,
Apocalipsa 1:5 — şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului! A Lui, care ne iubeşte, care ne -a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său,
Apocalipsa 1:6 — şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
Apocalipsa 1:7 — Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
Apocalipsa 1:8 — ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul``, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.
Apocalipsa 1:9 — Eu, Ioan, fratele vostru, care sînt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.
Apocalipsa 1:10 — În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trîmbiţe.
Apocalipsa 1:11 — care zicea: ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într -o carte, şi trimete -o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.``
Apocalipsa 1:12 — M'am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi cînd m'am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
Apocalipsa 1:13 — Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur.
Apocalipsa 1:14 — Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
Apocalipsa 1:15 — picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
Apocalipsa 1:16 — În mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui.
Apocalipsa 1:17 — Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi -a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis: ,,Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,
Apocalipsa 1:18 — Cel viu. Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
Apocalipsa 1:19 — Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt şi cele cari au să fie după ele.
Apocalipsa 1:20 — Taina celor şapte stele, pe cari le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sînt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sînt şapte Biserici.
2 Petru 2:4 — Căci dacă n'a cruţat Dumnezeu pe îngerii cari au păcătuit, ci i -a aruncat în Adînc, unde stau înconjuraţi de întunerec, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
2 Petru 2:5 — dacă n'a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, cînd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiţi;
2 Petru 2:6 — dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
2 Petru 2:7 — şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
2 Petru 2:8 — (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) -
2 Petru 2:9 — însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
2 Petru 2:10 — mai ales pe ceice, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpînirea.
Evrei 9:27 — Şi, după cum oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
1 Timotei 1:8 — Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,
1 Timotei 1:9 — căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,
1 Timotei 1:10 — pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: -
1 Timotei 1:11 — potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi -a fost încredinţată mie.
Efeseni 6:12 — Căci noi n'avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.
Galateni 5:19 — Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
Galateni 5:20 — închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
Galateni 5:21 — pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Galateni 3:28 — Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.
1 Corinteni 12:12 — Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sînt mai multe, sînt un singur trup, -tot aşa este şi Hristos.
1 Corinteni 12:13 — Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr'un singur Duh.
1 Corinteni 12:14 — Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
1 Corinteni 12:15 — Dacă piciorul ar zice: ,,Fiindcă nu sînt mînă, nu sînt din trup``, -nu este pentru aceasta din trup?
1 Corinteni 12:16 — Şi dacă urechea ar zice: ,,Fiindcă nu sînt ochi, nu sînt din trup`` -nu este pentru aceasta din trup?
1 Corinteni 12:17 — Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
1 Corinteni 12:18 — Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
1 Corinteni 12:19 — Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
1 Corinteni 12:20 — Fapt este că sînt mai multe mădulare, dar un singur trup.
1 Corinteni 12:21 — Ochiul nu poate zice mînii: ,,N'am trebuinţă de tine``; nici capul nu poate zice picioarelor: ,,N'am trebuinţă de voi.``
1 Corinteni 12:22 — Ba mai mult, mădularele trupului, cari par mai slabe, sînt de neapărată trebuinţă.
1 Corinteni 12:23 — Şi părţile trupului, cari par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţă,
1 Corinteni 12:24 — pe cînd cele frumoase n'au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste:
1 Corinteni 12:25 — pentru ca să nu fie nici o desbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
1 Corinteni 12:26 — Şi dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
1 Corinteni 12:27 — Voi sînteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.
1 Corinteni 11:14 — Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,
1 Corinteni 11:15 — pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului.
1 Corinteni 6:10 — nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
1 Corinteni 6:9 — Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
1 Corinteni 6:11 — Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
Faptele Apostolilor 10:45 — Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s'a vărsat şi peste Neamuri.
Faptele Apostolilor 10:46 — Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
Faptele Apostolilor 10:28 — ,,Ştiţi``, le -a zis el, ,,că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi -a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
Faptele Apostolilor 10:1 — În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită ,,Italiana``.
Faptele Apostolilor 10:2 — Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
Faptele Apostolilor 10:3 — Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într'o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i -a zis: ,,Cornelie!``
Faptele Apostolilor 10:4 — Corneliu s'a uitat ţintă la el, s'a înfricoşat, şi a răspuns: ,,Ce este, Doamne?`` Şi îngerul i -a zis: ,,Rugăciunile şi milosteniile tale s'au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi -a adus aminte de ele.
Faptele Apostolilor 10:5 — Trimete acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.
Faptele Apostolilor 10:6 — El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.``
Faptele Apostolilor 10:7 — Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia cari -i slujeau în tot timpul;
Faptele Apostolilor 10:8 — şi, dupăce le -a istorisit totul, i -a trimes la Iope.
Faptele Apostolilor 10:9 — A doua zi, cînd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s'a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.
Faptele Apostolilor 10:10 — L -a ajuns foamea, şi a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într'o răpire sufletească.
Faptele Apostolilor 10:11 — A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborîndu-se şi slobozindu-se în jos pe pămînt.
Faptele Apostolilor 10:12 — În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare de pe pămînt şi păsările cerului.
Faptele Apostolilor 10:13 — Şi un glas i -a zis: ,,Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.``
Faptele Apostolilor 10:14 — ,,Nicidecum, Doamne``, a răspuns Petru. ,,Căci niciodată n'am mîncat ceva spurcat sau necurat.``
Faptele Apostolilor 10:15 — Şi glasul i -a zis iarăş a doua oară: ,,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.``
Faptele Apostolilor 10:16 — Lucrul acesta s'a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăş la cer.
Faptele Apostolilor 10:17 — Pe cînd Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
Faptele Apostolilor 10:18 — şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
Faptele Apostolilor 10:19 — Şi pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i -a zis: ,,Iată că te caută trei oameni;
Faptele Apostolilor 10:20 — scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimes.``
Faptele Apostolilor 10:21 — Petru deci s'a pogorît, şi a zis oamenilor acelora: ,,Eu sînt acela, pe care -l căutaţi; ce pricină vă aduce?``
Faptele Apostolilor 10:22 — Ei au răspuns: ,,Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr'un înger sfînt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.``
Faptele Apostolilor 10:23 — Petru deci i -a chemat înlăuntru, şi i -a găzduit.
Faptele Apostolilor 10:24 — A doua zi, s'a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe cari -i chemase.
Faptele Apostolilor 10:25 — Cînd era să intre Petru, Corneliu, care -i ieşise înainte, s'a aruncat la picioarele lui, şi i s'a închinat.
Faptele Apostolilor 10:26 — Dar Petru l -a ridicat, şi a zis: ,,Scoală-te, şi eu sînt om!``
Faptele Apostolilor 10:27 — Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
Faptele Apostolilor 10:29 — Deaceea am venit fără cîrtire cînd m'aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gînd aţi trimes după mine?``
Faptele Apostolilor 10:30 — Corneliu a răspuns: ,,Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
Faptele Apostolilor 10:31 — şi a zis: ,,Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi -a adus aminte de milosteniile tale.
Faptele Apostolilor 10:32 — Trimete dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îţi va vorbi.``
Faptele Apostolilor 10:33 — Am trimes îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi sîntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi -a poruncit Domnul să ne spui.``
Faptele Apostolilor 10:34 — Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: ,,În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
Faptele Apostolilor 10:35 — ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
Faptele Apostolilor 10:36 — El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, şi le -a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
Faptele Apostolilor 10:37 — Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începînd din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
Faptele Apostolilor 10:38 — cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
Faptele Apostolilor 10:39 — Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu -L pe lemn.
Faptele Apostolilor 10:40 — Dar Dumnezeu L -a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
Faptele Apostolilor 10:41 — nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mîncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.
Faptele Apostolilor 10:42 — Isus ne -a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
Faptele Apostolilor 10:43 — Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.``
Faptele Apostolilor 10:44 — Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S'a pogorît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul.
Faptele Apostolilor 10:47 — ,,Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, cari au primit Duhul Sfînt ca şi noi?``
Faptele Apostolilor 10:48 — Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.
Faptele Apostolilor 8:26 — Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i -a zis: ,,Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.``
Faptele Apostolilor 8:27 — Filip s'a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
Faptele Apostolilor 8:28 — se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.
Faptele Apostolilor 8:29 — Duhul a zis lui Filip: ,,Du-te, şi ajunge carul acesta!``
Faptele Apostolilor 8:30 — Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i -a zis: ,,Înţelegi tu ce citeşti?``
Faptele Apostolilor 8:31 — Famenul a răspuns: ,,Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?`` Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.
Faptele Apostolilor 8:32 — Locul din Scriptură, pe care -l citea, era acesta: ,,El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce -l tunde, aşa nu Şi -a deschis gura;
Faptele Apostolilor 8:33 — în smerenia Lui, judecata I -a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I -a fost luată de pe pămînt.``
Faptele Apostolilor 8:34 — Famenul a zis lui Filip: ,,Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?``
Faptele Apostolilor 8:35 — Atunci Filip a luat cuvîntul, a început dela Scriptura aceasta, şi i -a propovăduit pe Isus.
Faptele Apostolilor 8:36 — Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: ,,Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?``
Faptele Apostolilor 8:37 — Filip a zis: ,,Dacă crezi din toată inima, se poate.`` Famenul a răspuns: ,,Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.``
Faptele Apostolilor 8:38 — A poruncit să stea carul, s'au pogorît amîndoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
Faptele Apostolilor 8:39 — Cînd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l -a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
Faptele Apostolilor 8:40 — Filip se afla la Azot, de unde s'a dus pînă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
Ioan 14:17 — şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu -l poate primi, pentrucă nu -L vede şi nu -L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi.
Ioan 10:10 — Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s'o aibă din belşug.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Luca 10:25 — Un învăţător al Legii s'a sculat să ispitească pe Isus şi I -a zis: ,,Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?``
Luca 10:26 — Isus i -a zis: ,,Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?``
Luca 10:27 — El a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.``
Luca 10:28 — ,,Bine ai răspuns``, i -a zis Isus; ,,fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică.``
Luca 10:29 — Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: ,,Şi cine este aproapele meu?``
Luca 10:30 — Isus a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.
Luca 10:31 — Din întîmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
Luca 10:32 — Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi cînd l -a văzut, a trecut înainte pe alături.
Luca 10:33 — Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l -a văzut, i s'a făcut milă de el.
Luca 10:34 — S'a apropiat de i -a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l -a pus pe dobitocul lui, l -a dus la un han, şi a îngrijit de el.
Luca 10:35 — A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i -a dat hangiului, şi i -a zis: ,,Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.``
Luca 10:36 — Care dintr'aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?``
Luca 10:37 — ,,Celce şi -a făcut milă cu el``, a răspuns învăţătorul Legii. ,,Du-te de fă şi tu la fel``, i -a zis Isus.
Luca 10:10 — Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei, şi să ziceţi:
Luca 10:11 — ,,Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră, care s'a lipit de picioarele noastre; totuş să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s'a apropiat de voi.``
Luca 10:12 — Eu vă spun că, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decît pentru cetatea aceea.
Luca 6:1 — Într'o zi de Sabat, s'a întîmplat că Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grîu, le frecau cu mînile, şi le mîncau.
Luca 6:2 — Unii dintre Farisei le-au zis: ,,Pentruce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?``
Luca 6:3 — Isus le -a răspuns: ,,Oare n'aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?
Luca 6:4 — Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pînile pentru punerea înaintea Domnului, a mîncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănînce decît preoţii?``
Luca 6:5 — Şi le zicea: ,,Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.``
Marcu 16:15 — Apoi le -a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Marcu 2:27 — Apoi le -a zis: ,,Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
Marcu 2:23 — S'a întîmplat că într'o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui, pe cînd mergeau, au început să smulgă spice de grîu.
Marcu 2:24 — Fariseii I-au zis: ,,Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?``
Marcu 2:25 — Isus le -a răspuns: ,,Oare n'aţi citit niciodată ce a făcut David, cînd a fost în nevoie, şi cînd a flămînzit el şi cei ce erau împreună cu el?
Marcu 2:26 — Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mîncat pînile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu este îngăduit să le mănînce decît preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?
Matei 12:7 — Dacă aţi fi ştiut ce însemnează: ,Milă voiesc, iar nu jertfe,` n'aţi fi osîndit pe nişte nevinovaţi.
Matei 12:8 — Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.``
Matei 12:1 — În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grîu, într'o zi de Sabat. Ucenicii Lui, cari erau flămînzi, au început să smulgă spice de grîu şi să le mănînce.
Matei 12:2 — Fariseii, cînd au văzut lucrul acesta, I-au zis: ,,Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.``