Referințe biblice
- 2 Corinteni 6:14
- Proverbe 27:17
- Isaia 31:1-9
- Exodul 23:32
- Exodul 34:15
- Exodul 34:12
- Luca 9:50
- Deuteronomul 7:2
- Ioan 3:16-17
- Apocalipsa 17:13
- Apocalipsa 1:1
- Daniel 4:30
- Isaia 8:11-12
- 1 Împărați 22:2
- 1 Împărați 3:1
- Judecători 2:13
- Iosua 9:15
- Iosua 9:1-27
- Geneza 14:13
- Geneza 1:1-31
- Faptele Apostolilor 17:10-11
- Ioan 15:13
- 1 Împărați 5:12
- 1 Împărați 3:7
- Iosua 9:18
- Apocalipsa 1:3
- 2 Timotei 3:16-17
- 2 Timotei 3:2
- 2 Tesaloniceni 1:1-12
- 2 Corinteni 4:4
- 2 Corinteni 4:2
- Faptele Apostolilor 17:2
- Faptele Apostolilor 2:38
- Faptele Apostolilor 2:2
- Ioan 3:16
- Ioan 3:3
- Ioan 3:2
- Mica 6:5
- Amos 1:9
- Osea 9:10
- Daniel 7:3
- Daniel 7:1-28
- Ezechiel 17:22
- Ezechiel 17:16
- Ieremia 51:44
- Isaia 31:1
- Isaia 20:1
- Isaia 7:1-25
- Psalmul 2:1-2
- 2 Împărați 19:35
- 1 Împărați 22:50
- 1 Împărați 22:2-4
- 1 Împărați 21:2-9
- 1 Împărați 20:31-34
- 1 Împărați 20:12-18
- 1 Împărați 16:10-11
- 1 Împărați 16:6-9
- 1 Împărați 15:18-20
- 1 Împărați 15:18
- 1 Împărați 10:28-29
- 1 Împărați 9:16
- 1 Împărați 9:11-14
- 1 Împărați 5:12-18
- 1 Samuel 27:2-12
- 1 Samuel 20:17
- 1 Samuel 9:10
- 1 Samuel 5:1-3
- 1 Samuel 3:17-21
- Rut 1:1-22
- Judecători 4:11
- Judecători 2:2
- Judecători 2:2-3
- Judecători 1:27-36
- Judecători 1:21
- Judecători 1:16
- Judecători 1:10-16
- Iosua 9:7
- Iosua 9:2
- Numeri 25:1-3
- Leviticul 20:22-27
- Leviticul 18:3-4
- Exodul 34:12-15
- Exodul 23:33
- Exodul 23:2
- Geneza 31:52
- Geneza 31:44-54
- Geneza 26:33
- Geneza 26:26-34
- Geneza 21:22-34
- Geneza 15:10
- Geneza 6:1-22
- Evrei 11:1-40
- 2 Împărați 17:3
- 2 Împărați 16:5-9
- 2 Împărați 15:19-20
- 2 Împărați 7:6
- Isaia 31:2
- 2 Împărați 23:13
- 2 Împărați 20:20
Versete în limba română — Cornilescu — fișierul furnizat
2 Corinteni 6:14 — Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunerecul?
Proverbe 27:17 — După cum ferul ascute ferul, tot aşa şi omul aţîţă mînia altui om. -
Isaia 31:1 — Vai de cei ce se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai şi se încred în mulţimea carălor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfîntul lui Israel, şi nu caută pe Domnul!
Isaia 31:2 — Dar şi El, este înţelept şi aduce nenorocirea, şi nu Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi, şi împotriva ajutorului celor ce săvîrşesc nelegiuirea.
Isaia 31:3 — Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sînt carne nu duh. Doar mîna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, şi vor pieri cu toţii.
Isaia 31:4 — Căci aşa mi -a vorbit Domnul: ,,Cum mugeşte leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strînşi împotriva lui, şi nu se înspăimîntă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa Se va pogorî şi Domnul oştirilor să lupte pe muntele Sionului şi pe dealul lui.
Isaia 31:5 — Cum îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul, îl va ocroti şi -l va izbăvi, îl va cruţa şi -l va mîntui.``
Isaia 31:6 — ,,Întoarceţi-vă la Acela de la care v'aţi abătut mult, copii ai lui Israel.``
Isaia 31:7 — ,,Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda idolii de argint şi de aur, pe cari vi i-aţi făcut cu mînile voastre nelegiuite.
Isaia 31:8 — Şi Asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie, şi tinerii lui războinici vor fi robiţi.
Isaia 31:9 — Stînca lui se va topi de groază, şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului, -zice Domnul, -care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.``
Exod 23:32 — Să nu faci legămînt cu ei, nici cu dumnezeii lor.
Exod 34:15 — Fereşte-te să faci legămînt cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor, şi, aducîndu-le jertfe, să te poftească şi pe tine, şi să mănînci din jertfele lor,
Exod 34:12 — Să nu cumva să faci legămînt cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău.
Luca 9:50 — ,,Nu -l opriţi``, i -a răspuns Isus, ,,fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi.``
Deuteronom 7:2 — cînd Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mîni, şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvîrşire, să nu închei legămînt cu ele, şi să n'ai milă de ele.
Ioan 3:16 — Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.
Ioan 3:17 — Dumnezeu, în adevăr, n'a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
Apocalipsa 17:13 — Toţi au acelaş gînd, şi dau fiarei puterea şi stăpînirea lor.
Apocalipsa 1:1 — Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l -a dat -o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le -a făcut -o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, -
Daniel 4:30 — împăratul a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?``
Isaia 8:11 — Aşa mi -a vorbit Domnul, cînd m'a apucat mîna Lui, şi m'a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia:
Isaia 8:12 — ,,Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi!
1 Imparati 22:2 — În anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s'a pogorît la împăratul lui Israel.
1 Imparati 3:1 — Solomon s'a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus -o în cetatea lui David, pînă şi -a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
Judecatori 2:13 — Au părăsit pe Domnul, şi au slujit lui Baal şi Astarteelor.
Iosua 9:15 — Iosua a făcut pace cu ei, şi a încheiat un legămînt prin care trebuia să -i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta.
Iosua 9:1 — La auzul acestor lucruri, toţi împăraţii cari erau dincoace de Iordan, în munte şi în vale, şi pe toată coasta mării celei mari, pînă lîngă Liban, Hetiţii, Amoriţii, Cananiţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii,
Iosua 9:2 — s'au unit împreună într'o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel.
Iosua 9:3 — Locuitorii din Gabaon, de partea lor, cînd au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,
Iosua 9:4 — au întrebuinţat un vicleşug, şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor, şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cîrpite,
Iosua 9:5 — iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cîrpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei; iar toată pînea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăise.
Iosua 9:6 — S'au dus la Iosua în tabără la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel: ,,Noi venim dintr'o ţară depărtată, acum deci faceţi legămînt cu noi``.
Iosua 9:7 — Bărbaţii lui Israel au răspuns Heviţilor acestora: ,,Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legămînt cu voi?``
Iosua 9:8 — Ei au zis lui Iosua: ,,Noi sîntem robii tăi.`` Şi Iosua le -a zis: ,,Cine sînteţi voi, şi de unde veniţi?``
Iosua 9:9 — Ei i-au răspuns: ,,Robii tăi vin dintr'o ţară foarte depărtată, pentru faima Domnului, Dumnezeului tău; căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt,
Iosua 9:10 — şi de ce a făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot.
Iosua 9:11 — Şi bătrînii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: ,Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor, şi spuneţi-le: ,Noi sîntem robii voştri; acum deci faceţi legămînt cu noi.
Iosua 9:12 — Iată pînea noastră: era caldă cînd am luat -o ca merinde de acasă, în ziua cînd am plecat să venim la voi, şi acum s'a uscat şi s'a mucegăit.
Iosua 9:13 — Burdufurile acestea de vin, cînd le-am umplut, erau noi de tot, şi iată-le s'au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s'au învechit de lungimea prea mare a drumului``.
Iosua 9:14 — Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor, şi n'au întrebat pe Domnul.
Iosua 9:16 — La trei zile după încheierea acestui legămînt, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei, şi că locuiau în mijlocul lor.
Iosua 9:17 — Căci copiii lui Israel au plecat, şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.
Iosua 9:18 — Dar nu i-au bătut, pentrucă fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că -i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cîrtit împotriva căpeteniilor.
Iosua 9:19 — Toate căpeteniile au zis întregei adunări: ,,Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei.
Iosua 9:20 — Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n'aducem peste noi mînia Domnului, din pricina jurămîntului pe care li l-am făcut``.
Iosua 9:21 — ,,Să trăiască``, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile.
Iosua 9:22 — Iosua i -a chemat, şi le -a vorbit astfel: ,,Pentruce ne-aţi înşelat zicînd: ,Sîntem foarte departe de voi`, cînd voi locuiţi în mijlocul nostru?
Iosua 9:23 — Acum sînteţi blestemaţi, şi nu veţi înceta să fiţi în robie, să tăiaţi lemne şi să scoateţi apă pentru casa Dumnezeului meu``.
Iosua 9:24 — Ei au răspuns lui Iosua, şi au zis: ,,Robii tăi au auzit de poruncile date de Domnul, Dumnezeul tău, robului Său Moise, ca să vă dea în mînă toată ţara şi să nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei; şi venirea voastră a băgat mare frică în noi cu privire la viaţa noastră: iată de ce am lucrat aşa.
Iosua 9:25 — Şi acum iată-ne în mînile tale; fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci``.
Iosua 9:26 — Iosua le -a făcut aşa cum hotărîse; i -a izbăvit din mîna copiilor lui Israel, cari nu i-au omorît;
Iosua 9:27 — dar din ziua aceea i -a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare, şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceeace fac pănă în ziua de azi.
Geneza 14:13 — A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lîngă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, cari făcuseră legătură de pace cu Avram.
Geneza 1:1 — La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.
Geneza 1:2 — Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Geneza 1:3 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!`` Şi a fost lumină.
Geneza 1:4 — Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec.
Geneza 1:5 — Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
Geneza 1:6 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.``
Geneza 1:7 — Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Geneza 1:8 — Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Geneza 1:9 — Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:10 — Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:11 — Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, cari să facă rod după soiul lor şi cari să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:12 — Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi cari fac rod şi cari îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:13 — Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Geneza 1:14 — Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii;
Geneza 1:15 — şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:16 — Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.
Geneza 1:17 — Dumnezeu i -a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,
Geneza 1:18 — să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:19 — Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Geneza 1:20 — Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.``
Geneza 1:21 — Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:22 — Dumnezeu le -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt``.
Geneza 1:23 — Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Geneza 1:24 — Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:25 — Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:26 — Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.``
Geneza 1:27 — Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut.
Geneza 1:28 — Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.``
Geneza 1:29 — Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată că v'am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.``
Geneza 1:30 — Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor cari se mişcă pe pămînt, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.`` Şi aşa a fost.
Geneza 1:31 — Dumnezeu S'a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Faptele Apostolilor 17:10 — Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
Faptele Apostolilor 17:11 — Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.
Ioan 15:13 — Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
1 Imparati 5:12 — Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legămînt împreună.
1 Imparati 3:7 — Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sînt decît un tînăr, nu sînt încercat.
Apocalipsa 1:3 — Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
2 Timotei 3:16 — Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2 Timotei 3:17 — pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
2 Timotei 3:2 — Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,
2 Tesaloniceni 1:1 — Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
2 Tesaloniceni 1:2 — Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
2 Tesaloniceni 1:3 — Trebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentrucă credinţa voastră merge mereu crescînd, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
2 Tesaloniceni 1:4 — De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile, pe cari le suferiţi.
2 Tesaloniceni 1:5 — Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucît veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
2 Tesaloniceni 1:6 — Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celorce vă întristează,
2 Tesaloniceni 1:7 — şi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
2 Tesaloniceni 1:8 — într'o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
2 Tesaloniceni 1:9 — Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui,
2 Tesaloniceni 1:10 — cînd va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi ceice vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
2 Tesaloniceni 1:11 — De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
2 Tesaloniceni 1:12 — pentruca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.
2 Corinteni 4:4 — a căror minte necredincioasă a orbit -o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
2 Corinteni 4:2 — Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
Faptele Apostolilor 17:2 — Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
Faptele Apostolilor 2:38 — ,,Pocăiţi-vă``, le -a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.
Faptele Apostolilor 2:2 — Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Ioan 3:3 — Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.``
Ioan 3:2 — Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I -a zis: ,,Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.``
Mica 6:5 — Poporul Meu, adu-ţi aminte ce plănuia Balac împăratul Moabului, şi ce i -a răspuns Balaam, fiul lui Beor, şi ce s'a întîmplat din Sitim pînă la Ghilgal, ca să cunoşti binefacerile Domnului!``
Amos 1:9 — Aşa vorbeşte Domnul: ,,Pentru trei nelegiuiri ale Tirului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au luat pe toţi oamenii prinşi de război, şi i-au dat Edomului, şi nu s'au gîndit la legămîntul frăţesc.
Osea 9:10 — Am găsit pe Israel ca pe nişte struguri în pustie, am văzut pe părinţii voştri ca pe cele dintîi roade ale unui smochin, în primăvară; dar ei s'au dus la Baal-Peor, s'au pus în slujba idolului scîrbos, şi au ajuns urîcioşi ca şi acela pe care îl iubeau.
Daniel 7:3 — Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.
Daniel 7:1 — În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.
Daniel 7:2 — Daniel a început şi a zis: ,,În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
Daniel 7:4 — Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M'am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s'au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i s'a dat o inimă de om.
Daniel 7:5 — Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într'o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s'a zis: ,,Scoală-te, şi mănîncă multă carne!``
Daniel 7:6 — După aceea m'am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s'a dat stăpînire.
Daniel 7:7 — După aceea m'am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.
Daniel 7:8 — M'am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură..., care vorbea cu trufie.
Daniel 7:9 — Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s'au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins.
Daniel 7:10 — Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S'a ţinut judecata şi s'au deschis cărţile.
Daniel 7:11 — Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m'am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
Daniel 7:12 — Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s'a îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit.
Daniel 7:13 — M'am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
Daniel 7:14 — I S'a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să -i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Daniel 7:15 — Eu, Daniel m'am turburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m'au înspăimîntat.
Daniel 7:16 — M'am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi -a vorbit şi mi le -a tîlcuit astfel:
Daniel 7:17 — ,,Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt.
Daniel 7:18 — Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie.
Daniel 7:19 — În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea;
Daniel 7:20 — şi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne.
Daniel 7:21 — Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i -a biruit,
Daniel 7:22 — pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia.
Daniel 7:23 — El mi -a vorbit aşa: ,,Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi -l va zdrobi.
Daniel 7:24 — Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi.
Daniel 7:25 — El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp... de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.
Daniel 7:26 — Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.
Daniel 7:27 — Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi -L vor asculta!
Daniel 7:28 — Aici s'au sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m'au turburat nespus de mult gîndurile mele, şi mi s'a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.
Ezechiel 17:22 — Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Eu însumi voi lua o rămurea din vîrful unui cedru mare, şi o voi pune la pămînt. Voi rupe din vîrful ramurilor lui o mlădiţă fragedă, şi o voi sădi pe un munte înalt şi ridicat.
Ezechiel 17:16 — ,,Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că în ţara împăratului care l -a pus să domnească, faţă de care şi -a călcat jurămîntul şi al cărui legămînt l -a rupt, lîngă el, în mijlocul Babilonului va muri!
Ieremia 51:44 — Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul Babilonului va cădea!
Isaia 20:1 — În anul cînd a venit Tartan la Asdod, trimes de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul, şi l -a luat,
Isaia 7:1 — S'a întîmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s'a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să -l bată; dar n'a putut să -l bată.
Isaia 7:2 — Cînd au venit şi au spus casei lui David: ,,Sirienii au tăbărît în Efraim!`` a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul.
Isaia 7:3 — Atunci Domnul a zis lui Isaia: ,,Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului,
Isaia 7:4 — şi spune -i: ,Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mîniei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia!
Isaia 7:5 — Nu te teme că Siria gîndeşte rău împotriva ta, şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic:
Isaia 7:6 — ,Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s'o spargem, şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.``
Isaia 7:7 — Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Aşa ceva nu se va întîmpla şi nu va avea loc.
Isaia 7:8 — Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şase zeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.
Isaia 7:9 — Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.``
Isaia 7:10 — Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, şi i -a zis:
Isaia 7:11 — ,,Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere -l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.``
Isaia 7:12 — Ahaz a răspuns. ,,Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.``
Isaia 7:13 — Isaia a zis atunci: ,,Ascultaţi totuş, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?
Isaia 7:14 — De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi -i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Isaia 7:15 — El va mînca smîntînă şi miere, pînă va şti să lepede răul şi să aleagă binele.
Isaia 7:16 — Dar înainte ca să ştie copilul să lepede răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu, va fi pustiită.``
Isaia 7:17 — ,,Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, zile cum n'au mai fost niciodată, din ziua cînd s'a despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).
Isaia 7:18 — În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor, dela capătul rîurilor Egiptului, şi albinelor din ţara Asiriei;
Isaia 7:19 — ele vor veni, şi se vor aşeza toate în vîlcelele pustii, şi în crăpăturile stîncilor, pe toate stufişurile, şi pe toate imaşurile.
Isaia 7:20 — În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.
Isaia 7:21 — În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi,
Isaia 7:22 — şi vor da un aşa belşug de lapte în cît vor mînca smîntînă; căci cu smîntînă şi cu miere se vor hrăni toţi ceice vor rămînea în ţară.
Isaia 7:23 — În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:
Isaia 7:24 — vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decît mărăcini şi spini.
Isaia 7:25 — Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei, şi le vor bătături oile.
2 Imparati 19:35 — În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s'au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte.
1 Imparati 22:50 — Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi, în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.
1 Imparati 22:3 — Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: ,,Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să -l luăm înapoi din mînile împăratului Siriei.``
1 Imparati 22:4 — Şi a zis lui Iosafat: ,,Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?`` Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: ,,Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.``
1 Imparati 21:2 — Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: ,,Dă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună, sau dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.``
1 Imparati 21:3 — Dar Nabot a răspuns lui Ahab: ,,Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!``
1 Imparati 21:4 — Ahab a intrat în casă, trist şi mîniat, din pricina cuvintelor, pe cari i le spusese Nabot din Izreel: ,,Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!`` Şi s'a culcat pe pat, şi -a întors faţa, şi n'a mîncat nimic.
1 Imparati 21:5 — Nevastă-sa Izabela a venit la el, şi i -a zis: ,,Pentruce îţi este tristă inima şi nu mănînci?``
1 Imparati 21:6 — El i -a răspuns: ,,Am vorbit cu Nabot din Izreel, şi i-am zis: ,Dă-mi via ta pe preţ de argint; sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.`` Dar el a zis: ,,Nu pot să-ţi dau via mea!``
1 Imparati 21:7 — Atunci Izabela, nevasta lui, i -a zis: ,,Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănîncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!``
1 Imparati 21:8 — Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le -a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le -a trimes bătrînilor şi dregătorilor cari locuiau cu Nabot în cetatea lui.
1 Imparati 21:9 — Iată ce a scris în aceste scrisori: ,,Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului,
1 Imparati 20:31 — Slujitorii lui i-au zis: ,,Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sînt nişte împăraţi miloşi; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre, şi să ieşim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viaţă.``
1 Imparati 20:32 — Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s'au dus la împăratul lui Israel, şi au zis: ,,Robul tău Ben-Hadad a zis: ,Lasă-mă cu viaţă!` Ahab a răspuns: ,Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!``
1 Imparati 20:33 — Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun, şi s'au grăbit să -l ia pe cuvînt şi să zică: ,,Ben-Hadad este fratele tău!`` Şi el a zis: ,,Duceţi-vă şi aduceţi -l!`` Ben-Hadad a venit la el, şi Ahab l -a suit în carul lui.
1 Imparati 20:34 — Ben-Hadad i -a zis: ,,Îţi voi da înapoi cetăţile pe cari le -a luat tatăl meu dela tatăl tău; şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.`` ,,Şi eu,`` a răspuns Ahab, ,,îţi voi da drumul, făcînd un legămînt.`` A făcut legămînt cu el, şi i -a dat drumul.
1 Imparati 20:12 — Cînd a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu împăraţii în corturi, şi a zis slujitorilor lui: ,,Pregătiţi-vă!`` Şi ei s'au pregătit de năvală împotriva cetăţii.
1 Imparati 20:13 — Dar iată că un prooroc s'a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Vezi toată această mulţime mare? O voi da astăzi în mînile tale, ca să cunoşti că Eu sînt Domnul.``
1 Imparati 20:14 — Ahab a zis: ,,Prin cine?`` Şi el a răspuns: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Prin slujitorii mai marilor peste ţinuturi.`` Ahab a zis: ,,Cine va începe lupta?`` Şi el a răspuns: ,,Tu``.
1 Imparati 20:15 — Atunci Ahab a numărat slujitorii mai marilor peste ţinuturi, şi s'au găsit două sute treizeci şi doi; şi după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii.
1 Imparati 20:16 — Au făcut o ieşire pela miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi cari -l ajutau.
1 Imparati 20:17 — Slujitorii mai marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintîi. Ben-Hadad a cercetat, şi i-au spus astfel: ,,Au ieşit nişte oameni din Samaria.``
1 Imparati 20:18 — El a zis: ,,Dacă ies pentru pace, prindeţi -i vii; şi chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi -i vii.``
1 Imparati 16:10 — Zimri a intrat, l -a lovit şi l -a ucis, în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui.
1 Imparati 16:11 — Cînd s'a făcut împărat şi a şezut pe scaunul lui de domnie, a omorît toată casa lui Baeşa, n'a lăsat să scape nimeni din ai lui: nici rudă nici prieten.
1 Imparati 16:6 — Baeşa a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Tirţa. Şi în locul lui a domnit fiul său Ela.
1 Imparati 16:7 — Cuvîntul Domnului vorbise prin proorocul Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa, şi împotriva casei lui, pe deoparte pentru tot răul pe care -l făcuse supt ochii Domnului, mîniindu -L prin lucrul mînilor lui şi ajungînd ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta pentrucă lovise casa lui Ieroboam.
1 Imparati 16:8 — În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani.
1 Imparati 16:9 — Slujitorul său Zimri, care era mai mare peste jumătate din carăle lui, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirţa, chefuind şi îmbătîndu-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului la Tirţa.
1 Imparati 15:18 — Asa a luat tot argintul şi tot aurul cari rămăseseră în vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, şi le -a pus în mînile slujitorilor lui, pe care i -a trimes la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Împăratul Asa a trimes să -i spună:
1 Imparati 15:19 — ,,Să fie un legămînt între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimet un dar în argint şi în aur. Du-te, rupe legămîntul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.``
1 Imparati 15:20 — Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimes pe căpeteniile oştirii lui împotriva cetăţilor lui Israel, şi au pustiit Iionul, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul, şi toată ţara lui Neftali.
1 Imparati 10:28 — Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori de ai împăratului se ducea să -i ia cu grămada pe un preţ hotărît:
1 Imparati 10:29 — un car se aducea din Egipt cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Deasemenea aduceau cai cu ei pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.
1 Imparati 9:16 — Faraon, împăratul Egiptului, venise şi cucerise Ghezerul, îi dăduse foc, şi omorîse pe Cananiţii cari locuiau în cetate. Apoi îl dăduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon.
1 Imparati 9:11 — Atunci, fiindcă Hiram, împăratul Tirului, dăduse lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos, şi aur, cît a voit, împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii.
1 Imparati 9:12 — Hiram a ieşit din Tir, să vadă cetăţile pe cari i le dădea Solomon. Dar nu i-au plăcut,
1 Imparati 9:13 — şi a zis: ,,Ce cetăţi mi-ai dat, frate?`` Şi le -a numit ţara Cabul, nume pe care l-au păstrat pînă în ziua de azi.
1 Imparati 9:14 — Hiram trimesese împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur.
1 Imparati 5:13 — Împăratul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoadă, în număr de treizeci de mii.
1 Imparati 5:14 — I -a trimes în Liban, cîte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban, şi două luni erau acasă. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoadă.
1 Imparati 5:15 — Solomon mai avea şaptezeci de mii de oameni cari purtau poverile şi optzeci de mii cari tăiau pietrele în munţi,
1 Imparati 5:16 — afară de căpeteniile, în număr de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări şi însărcinate cu privegherea lucrătorilor.
1 Imparati 5:17 — Împăratul a poruncit să se scoată pietre mari şi măreţe, cioplite pentru temeliile casei.
1 Imparati 5:18 — Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, şi Ghibliţii, le-au cioplit, şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.
1 Samuel 27:2 — Şi David s'a sculat, el şi cei şase sute de oameni cari erau împreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.
1 Samuel 27:3 — David şi oamenii lui au rămas în Gat la Achiş; îşi aveau fiecare familia lui, şi David îşi avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.
1 Samuel 27:4 — Saul, cînd a aflat că David fugise la Gat, a încetat să -l mai caute.
1 Samuel 27:5 — David a zis lui Achiş: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într'una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentruce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?``
1 Samuel 27:6 — Şi chiar în ziua aceea, Achiş i -a dat Ţiclagul. De aceea Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda pînă în ziua de azi.
1 Samuel 27:7 — Timpul cît a locuit David în ţara Filistenilor a fost de un an şi patru luni.
1 Samuel 27:8 — David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra Gheşuriţilor, Ghirziţilor şi Amaleciţilor; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela pînă la Şur şi pînă în ţara Egiptului.
1 Samuel 27:9 — David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş.
1 Samuel 27:10 — Achiş zicea: ,,Unde aţi năvălit azi?`` Şi David răspundea: ,,Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de Ierahmeeliţi şi spre miazăzi de Cheniţi.``
1 Samuel 27:11 — David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; ,,căci``, se gîndea el, ei ,,ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică: ,,Aşa a făcut David.`` Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cît a locuit în ţara Filistenilor.
1 Samuel 27:12 — Achiş se încredea în David, şi zicea: ,,S'a făcut urît poporului său Israel, şi va rămînea în slujba mea pe vecie.``
1 Samuel 20:17 — Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.
1 Samuel 9:10 — Saul a zis slugii: ,,Ai dreptate; haidem să mergem!`` Şi s'au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
1 Samuel 5:1 — Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod
1 Samuel 5:2 — După ce au pus mîna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte) şi l-au aşezat lîngă Dagon.
1 Samuel 5:3 — A doua zi, Asdodenii, cari se sculaseră dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus înapoi la locul lui.
1 Samuel 3:17 — Şi Eli a zis: ,,Care este cuvîntul pe care ţi l -a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi -a spus!``
1 Samuel 3:18 — Samuel i -a istorisit tot, fără să -i ascundă nimic. Şi Eli a zis: ,,Domnul este acesta, să facă ce va crede!``
1 Samuel 3:19 — Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n'a lăsat să cadă la pămînt niciunul... din cuvintele sale.
1 Samuel 3:20 — Tot Israelul, dela Dan pînă la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului.
1 Samuel 3:21 — Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvîntul Domnului.
Rut 1:1 — Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
Rut 1:2 — Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungînd în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
Rut 1:3 — Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
Rut 1:4 — Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
Rut 1:5 — Mahlon şi Chilion au murit şi ei amîndoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
Rut 1:6 — Apoi s'a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi -i dăduse pîne.
Rut 1:7 — Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.
Rut 1:8 — Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: ,,Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v'aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!
Rut 1:9 — Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!`` Şi le -a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au plîns;
Rut 1:10 — şi i-au zis: ,,Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău.``
Rut 1:11 — Naomi a zis: ,,Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentruce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pîntecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri?
Rut 1:12 — Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sînt prea bătrînă ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii,
Rut 1:13 — aţi mai aştepta voi pînă să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sînt mult mai amărîtă decît voi, pentrucă mîna Domnului s'a întins împotriva mea.``
Rut 1:14 — Şi ele au ridicat glasul, şi iarăş au plîns. Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s'a ţinut de ea.
Rut 1:15 — Naomi a zis către Rut: ,,Iată, cumnată-ta s'a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnată-ta.``
Rut 1:16 — Rut a răspuns: ,,Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc dela tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
Rut 1:17 — unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine de cît moartea!``
Rut 1:18 — Naomi, văzînd -o hotărîtă să meargă cu ea, n'a mai stăruit.
Rut 1:19 — Au călătorit împreună pînă ce au ajuns la Betleem. Şi cînd au intrat în Betleem, toată cetatea s'a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: ,,Naomi (Plăcută) este aceasta?``
Rut 1:20 — Ea le -a zis: ,,Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci cel Atotputernic m'a umplut de amărăciune.
Rut 1:21 — La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mînile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, cînd Domnul S'a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m'a întristat?``
Rut 1:22 — Astfel s'au întors din ţara Moabului Naomi şi noru-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor.
Judecatori 4:11 — Heber, Chenitul, se despărţise de Cheniţi, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul pînă la stejarul Ţaanaim, lîngă Chedeş.
Judecatori 2:2 — şi voi să nu încheiaţi legămînt cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi altarele.` Dar voi n'aţi ascultat de glasul Meu. Pentruce aţi făcut lucrul acesta?
Judecatori 2:3 — Am zis atunci: ,Nu -i voi izgoni dinaintea voastră; ci vă vor sta în coaste, şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.``
Judecatori 1:27 — Manase n'a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui; aşa încît Cananiţii au izbutit să rămînă în ţara aceasta.
Judecatori 1:28 — Cînd Israel a fost destul de tare, a supus pe Cananiţi la un bir, dar nu i -a izgonit.
Judecatori 1:29 — Efraim n'a izgonit pe Cananiţii cari locuiau la Ghezer, şi Cananiţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer.
Judecatori 1:30 — Zabulon n'a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; şi Cananiţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir.
Judecatori 1:31 — Nici Aşer n'a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob;
Judecatori 1:32 — şi Aşeriţii au locuit în mijlocul Cananiţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit.
Judecatori 1:33 — Neftali n'a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, şi a locuit în mijlocul Cananiţilor, locuitorii ţării; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir.
Judecatori 1:34 — Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan, şi nu i-au lăsat să se coboare în cîmpie.
Judecatori 1:35 — Amoriţii au izbutit să rămînă la Har-Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar mîna casei lui Iosif a apăsat asupra lor, şi au fost supuşi la un bir.
Judecatori 1:36 — Ţinutul Amoriţilor se întindea dela suişul Acrabim, dela Sela, şi în sus.
Judecatori 1:21 — Fiii lui Beniamin n'au izgonit pe Iebusiţii cari locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin pînă în ziua de azi.
Judecatori 1:16 — Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s'au suit din cetatea Finicilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad, şi s'au dus de s'au aşezat între popor.
Judecatori 1:10 — Iuda a pornit împotriva Cananiţilor cari locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba; şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai.
Judecatori 1:11 — De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.
Judecatori 1:12 — Caleb a zis: ,,Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi -l va lua.``
Judecatori 1:13 — Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mîna pe cetate; şi Caleb i -a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa.
Judecatori 1:14 — Cînd a intrat ea la Otniel, l -a îndemnat să ceară un ogor dela tatăl ei. Ea s'a pogorît depe măgar; şi Caleb i -a zis: ,,Ce vrei?``
Judecatori 1:15 — Ea i -a răspuns: ,,Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi şi izvoare de apă.`` Şi Caleb i -a dat Izvoarele de sus şi Izvoarele de jos.
Numeri 25:1 — Israel locuia în Sitim; şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.
Numeri 25:2 — Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mîncat, şi s'a închinat pînă la pămînt înaintea dumnezeilor lor.
Numeri 25:3 — Israel s'a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel.
Levitic 20:22 — Să păziţi toate legile Mele şi toate poruncile Mele, şi să le împliniţi, pentruca ţara în care vă duc să vă aşez, să nu vă verse din gura ei.
Levitic 20:23 — Să nu trăiţi după obiceiurile neamurilor, pe cari le voi izgoni dinaintea voastră; căci ele au făcut toate aceste lucruri, şi Mi-este scîrbă de ele.
Levitic 20:24 — V'am spus: ,Voi le veţi stăpîni ţara; Eu vă voi da -o în stăpînire: este o ţară în care curge lapte şi miere.` Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v'am pus de o parte dintre popoare.
Levitic 20:25 — Să faceţi deosebire între dobitoacele curate şi necurate, între păsările curate şi necurate, ca să nu vă spurcaţi prin dobitoacele, prin păsările, prin toate tîrîtoarele de pe pămînt, pe cari v'am învăţat să le deosebiţi ca necurate.
Levitic 20:26 — Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul; Eu v'am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei.
Levitic 20:27 — Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să -i ucideţi cu pietre: sîngele lor să cadă asupra lor.``
Levitic 18:3 — Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.
Levitic 18:4 — Să împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.
Exod 34:13 — Dimpotrivă să le dărîmaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti şi să le trîntiţi la pămînt idolii.
Exod 34:14 — Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.
Exod 23:33 — Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea; căci atunci ai slujii dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o cursă pentru tine.``
Exod 23:2 — Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecînd de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.
Geneza 31:52 — Movila aceasta să fie martoră şi stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău.
Geneza 31:44 — Vino, să facem amîndoi un legămînt, şi legămîntul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!``
Geneza 31:45 — Iacov a luat o piatră, şi a pus -o ca stîlp de aducere aminte.
Geneza 31:46 — Iacov a zis fraţilor săi: ,,Strîngeţi pietre.`` Ei au strîns petre, şi au făcut o movilă; şi au mîncat acolo pe movilă.
Geneza 31:47 — Laban a numit -o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit -o Galed (Movila mărturiei).
Geneza 31:48 — Laban a zis: ,,Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!`` Deaceea i-au pus numele Galed.
Geneza 31:49 — Se mai numeşte şi Miţpa (Veghiere), pentrucă Laban a zis: ,,Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul.
Geneza 31:50 — Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.``
Geneza 31:51 — Laban a zis lui Iacov: ,,Iată movila aceasta, şi iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
Geneza 31:53 — Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.`` Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
Geneza 31:54 — Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănînce; ei au mîncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.
Geneza 26:33 — Şi el a numit -o Şiba. De aceea s'a pus cetăţii numele Beer-Şeba pînă în ziua de azi.
Geneza 26:26 — Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.
Geneza 26:27 — Isaac le -a zis: ,,Pentru ce veniţi la mine, voi cari mă urîţi şi m'aţi izgonit dela voi?``
Geneza 26:28 — Ei au răspuns: ,,Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: ,,Să fie un jurămînt între noi, între noi şi tine, şi să facem un legămînt cu tine!
Geneza 26:29 — Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvîntat de Domnul.``
Geneza 26:30 — Isaac le -a dat un ospăţ, şi au mîncat şi au băut.
Geneza 26:31 — S'au sculat dis de dimineaţă, şi s'au legat unul cu altul printr'un jurămînt. Isaac i -a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.
Geneza 26:32 — In aceeaş zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să -i vorbească de fîntîna pe care o săpau, şi i-au zis: ,,Am dat de apă!``
Geneza 26:34 — La vîrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.
Geneza 21:22 — În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: ,,Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.
Geneza 21:23 — Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela nici odată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara, în care locuieşti ca străin, aceeaş bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.``
Geneza 21:24 — Avraam a zis: ,,Jur!``
Geneza 21:25 — Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fîntînă de apă, pe care puseseră mîna cu sila robii lui Abimelec.
Geneza 21:26 — Abimelec a răspuns: ,,Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu decît azi.``
Geneza 21:27 — Şi Avraam a luat oi şi boi, pe cari i -a dat lui Abimelec; şi au făcut legămînt amîndoi.
Geneza 21:28 — Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.
Geneza 21:29 — Şi Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce sînt aceste şapte mieluşele, pe cari le-ai pus deoparte?``
Geneza 21:30 — El a răspuns: ,,Trebuie să primeşti din mîna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fîntîna aceasta.``
Geneza 21:31 — Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.
Geneza 21:32 — Astfel au făcut ei legămînt la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s'a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s'au întors în ţara Filistenilor.
Geneza 21:33 — Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vecinic.
Geneza 21:34 — Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.
Geneza 15:10 — Avram a luat toate dobitoacele acestea, le -a despicat în două, şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar pasările nu le -a despicat.
Geneza 6:1 — Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s'au născut fete,
Geneza 6:2 — fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe cari şi le-au ales.
Geneza 6:3 — Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.``
Geneza 6:4 — Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume.
Geneza 6:5 — Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Geneza 6:6 — I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S'a mîhnit în inima Lui.
Geneza 6:7 — Şi Domnul a zis: ,,Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.``
Geneza 6:8 — Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
Geneza 6:9 — Iată cari sînt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
Geneza 6:10 — Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
Geneza 6:11 — Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de silnicie.
Geneza 6:12 — Dumnezeu S'a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.
Geneza 6:13 — Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să -i nimicesc împreună cu pămîntul.
Geneza 6:14 — Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s'o împarţi în cămăruţe, şi s'o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.
Geneza 6:15 — Iată cum s'o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Geneza 6:16 — Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s'o pui în laturea corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Geneza 6:17 — Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.
Geneza 6:18 — Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
Geneza 6:19 — Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.