Pavel, Barnaba și Ioan Marcu – Prima misiune în Cipru
Studiu exegetic, istoric și misionologic pe Faptele Apostolilor 13:1–13, construit ca temă de prezentare pentru biserică, curs sau conferință.
Cuprins
- Introducere: de la promisiune la împlinire
- Contextul Bisericii din Antiohia
- Textul și structura pericopei (Faptele Apostolilor 13:1–13)
- Exegeza pas cu pas
- Cadru istoric și geografic: Cipru între Orient și Occident
- Personaje-cheie și profiluri spirituale
- Itinerarul misionar și strategia
- Pafos: adevăr, autoritate și discernământ
- Teologie lucană a misiunii
- Ioan Marcu: eșec, mentorat și restaurare
- Principii misionologice din narațiune
- Paralele pentru misiunea de azi
- Aplicații practice
- Schelet de predică + ilustrații
- Ghid de studiu (6 întâlniri)
- Întrebări de reflecție
- Anexe
- Bibliografie orientativă
1. Introducere: de la promisiune la împlinire (Faptele Apostolilor 1:8 în acțiune)
Cartea Faptele Apostolilor urmărește deplasarea Evangheliei spre neamuri, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Capitolul 13 marchează trecerea de la răspândirea „reactivă” la o misiune proactivă și planificată. Antiohia devine primul hub misionar al Bisericii.
- Misiunea creștină izvorăște din inițiativa lui Dumnezeu, nu din marketing religios.
- Biserica locală este actorul principal al trimiterii.
- Cipru devine laboratorul ideal pentru strategii misionare în mediul greco-roman.
„Ci veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”
Faptele Apostolilor 1:8
2. Contextul Bisericii din Antiohia: laboratorul unei misiuni globale
Antiohia Siriei – metropolă cosmopolită, diversă etnic și religios. Aici ucenicii au fost numiți pentru prima dată „creștini”. Comunitatea este formată din evrei și greci, cu lideri pluriculturali și daruri complementare.
2.1. Practici formative în Antiohia
- Rugăciune și post – ritmuri care deschid auzul spiritual.
- Învățătură și profeție – integrarea darurilor „cognitive” și „carismatice”.
- Diaconie locală și globală – generozitate și viziune pentru neamuri.
2.2. Model organizațional
- Discernere comunitară: chemările sunt testate în rugăciune.
- „Puneți-Mi deoparte”: recunoaștere publică a chemării.
- Punerea mâinilor: autorizare și trimitere cu responsabilitate reciprocă.
2.3. Antiohia vs. Ierusalim
Ierusalim – „matricea” credinței; Antiohia – „acceleratorul” misiunii către neamuri. În Antiohia, barierele culturale sunt mai puțin rigide, iar contextualizarea este naturală.
„Și, fiind găsiți un an întreg, s-au adunat cu Biserica și au învățat mult norod; pentru întâia oară, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.”
Faptele Apostolilor 11:26
„Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: «Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.»”
Faptele Apostolilor 13:2
3. Textul și structura pericopei (Faptele Apostolilor 13:1–13)
- Chemare și trimitere (versetele 1–4)
- Salamina: intrare prin sinagogi (versetul 5)
- Traversarea Ciprului (începutul versetului 6)
- Pafos: confruntare și convertire (versetele 6–12)
- Plecare la Perga și criza lui Ioan Marcu (versetul 13)
„Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. Trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.”
Faptele Apostolilor 13:3–4
4. Exegeza pas cu pas (Faptele Apostolilor 13:1–13)
4.1. Versetele 1–3 – Liturgia care trimite
Biserica închinătoare devine Biserică misionară. Chemarea vine din cult, apoi este organizată.
„Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
Faptele Apostolilor 13:2
4.2. Versetul 4 – Agenția Duhului și logistica umană
Duhul inițiază; oamenii planifică: rute, resurse, timp.
„Trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia…”
Faptele Apostolilor 13:4
4.3. Versetul 5 – Salamina: intrare strategică prin sinagogi
Sinagoga – spațiu de Scriptură și dialog; public mixt: evrei și „temători de Dumnezeu”.
„Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor; aveau și pe Ioan ca ajutor.”
Faptele Apostolilor 13:5
4.4. Versetele 6–7 – „Au străbătut toată insula până la Pafos”
Acoperire geografică intenționată; întâlnirea cu proconsulul Sergius Paulus.
„Era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta, chemând pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă Cuvântul lui Dumnezeu.”
Faptele Apostolilor 13:7
4.5. Versetele 8–11 – Elimas: opoziție, discernământ, judecată
Confruntare clară cu pseudo-spiritualitatea; autoritatea Duhului prin Pavel.
„Dar Elimas, vrăjitorul, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credință… Și iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb pentru o vreme…”
Faptele Apostolilor 13:8, 11
4.6. Versetul 12 – Convertirea lui Sergius Paulus
Minunea confirmă, dar învățătura întemeiază credința.
„Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului.”
Faptele Apostolilor 13:12
4.7. Versetul 13 – Perga și criza lui Ioan Marcu
Retragere temporară, urmată mai târziu de restaurare.
„Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos pentru slujbă.”
A Doua Epistolă către Timotei 4:11
5. Cadru istoric și geografic: Cipru între Orient și Occident
5.1. Geografie și rute
- Poziție: estul Mediteranei; coridor Siria – Asia Mică – Egipt.
- Porturi: Salamina (est), Pafos (vest).
- Relief: câmpii litorale și masivul Troodos; drumuri est–vest.
5.2. Statut politic (secolul I d.Hr.)
Provincie senatorială condusă de un proconsul; administrație romană stabilă.
5.3. Profil religios și cultural
Panteon greco-roman (Aphrodite la Pafos), culte misterice, influențe orientale; comunități evreiești în orașele mari.
5.4. Economie și societate
Cupru, agricultură, comerț maritim; populație locală grecofonă, clasă administrativă romană, diaspora evreiască.
6. Personaje-cheie și profiluri spirituale
6.1. Barnaba – „fiul mângâierii”
Cipriot generos, mediator și mentor; punte între evrei și greci.
„Iosif, numit de apostoli Barnaba (adica, fiul mângâierii)… a vândut un ogor… și a adus prețul la picioarele apostolilor.”
Faptele Apostolilor 4:36–37
6.2. Pavel – apostolul neamurilor
Formare fariseică, convertire și chemare pentru neamuri; numele „Pavel” marchează orientarea greco-romană.
„Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu.”
Epistola către Romani 1:1
6.3. Ioan Marcu – ucenicul în devenire
Legături puternice la Ierusalim; eșec temporar urmat de restaurare.
„Vă salută Aristarh, tovarășul meu de închisoare, și Marcu, vărul lui Barnaba…”
Epistola către Coloseni 4:10
6.4. Sergius Paulus – „om înțelept”
Lider politic deschis la mesajul Evangheliei; exemplu de influență atinsă.
6.5. Elimas / Bar-Iisus – pseudo-autoritate spirituală
Simbol al contramisiunii: sincretism, manipulare, deviere de la credință.
7. Itinerarul misionar și strategia de implementare
7.1. Pașii strategici
- Discernământ la centru (Antiohia): rugăciune, post, confirmare.
- Intrare prin punți (sinagogi la Salamina): audiență pregătită de Scripturi.
- Acoperire teritorială (traversare est–vest): vizibilitate insulară.
- Angajare cu lideri (Pafos): prezentarea Evangheliei în sfera puterii.
- Gestionarea opoziției (Elimas): autoritate, semn, Cuvânt.
- Continuare (Perga): scalare și extindere regională.
7.2. Metodologie misionară
- Proclamare și dialog (sinagogă)
- Ucenicie mobilă (echipă itinerantă)
- Contextualizare (nume, limbaj, exemple)
- Multiplicare (noi câmpuri după Cipru)
„Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a iudeului, apoi a grecului.”
Epistola către Romani 1:16
8. Pafos – confruntarea spirituală: adevăr, autoritate și discernământ
8.1. Tipuri de întâlniri misionare
- Întâlnire de adevăr: argument biblic solid.
- Întâlnire de putere: semne care confirmă autoritatea lui Hristos.
- Întâlnire de loialitate: schimbarea stăpânului inimii.
8.2. Discernământul lui Pavel
Plinătatea Duhului produce curaj, limpezime și autoritate pentru protejarea audienței.
„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”
Epistola către Efeseni 6:12
9. Teologie lucană a misiunii: Duhul Sfânt, Biserica și Neamurile
- Duhul Sfânt – agentul suveran: chemare, trimitere, împuternicire (Faptele Apostolilor 13:2, 4, 9).
- Biserica – comunitatea de trimitere: cult și misiune integrată.
- Neamurile – ținta explicită: pivotul misiunii către lumea greco-romană.
- Semn și Cuvânt – semnele indică, Cuvântul fundamentează credința (Faptele Apostolilor 13:12).
10. Ioan Marcu: eșec, mentorat și restaurare
10.1. Diagnosticul unei retrageri
Epuizare, frică, nepotrivire culturală, tensiuni de leadership.
10.2. Practici de restaurare
- Mentorat de tip Barnaba: proximitate, răbdare, a doua șansă.
- Reintegrare treptată și validare de către lideri maturi.
„Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos pentru slujbă.”
A Doua Epistolă către Timotei 4:11
11. Principii misionologice extrase din narațiune
- Inițiativă pneumatologică.
- Trimitere eclesială.
- Contextualizare inteligentă.
- Mobilitate și acoperire geografică.
- Îmbinarea semnelor cu Cuvântul.
- Angajare cu lideri de influență.
- Gestionarea opoziției cu discernământ.
- Mentorat și restaurare a slujitorilor.
„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile…”
Evanghelia după Matei 28:19–20
12. Paralele pentru misiunea de azi: biserica locală, echipe, context
12.1. „Sinagogile” contemporane
Campusuri universitare, comunități de diasporă, spații digitale, medii profesionale, centre culturale.
12.2. Echipe complementare
Predicatori, învățători, consilieri, traducători, lucrători sociali, media și tehnologie, logistică.
12.3. Confruntări actuale
Secularism, relativism moral, sincretism, ocultism, ideologii polarizante – răspuns: Cuvânt + Duh + caracter.
13. Aplicații practice pentru biserici și lideri
13.1. Discernământ și trimitere
- Calendar trimestrial de post și rugăciune pentru chemări.
- Comisie de discernământ: doctrină, caracter, daruri, reziliență.
13.2. Formarea echipelor
- Inventar de daruri; fișe de rol; lider de echipă (tip Barnaba).
- Reguli de lucru: comunicare, feedback, sabatice, prevenirea epuizării.
13.3. Strategie pe teren
- Cartografiere spirituală; identificarea „punților”.
- Calendar mobil: seri de Evanghelie în cartiere diferite; urmărire de ucenicie.
13.4. Gestionarea opoziției
- Training în apologetică, etică, discernământ spiritual.
- Întărituri de rugăciune și post în campanii.
13.5. Mentorat și restaurare
- Program „Barnaba & Marcu”: mentori dedicați, obiective trimestriale.
- Protocol de restaurare în cazuri non-morale; pentru cazuri morale – proces biblic și consiliere.
14. Schelet de predică (45–50 min) + idei de ilustrații
Titlu: „Când Duhul trimite: Cipru – laboratorul biruinței Evangheliei”
Text: Faptele Apostolilor 13:1–13
Propoziție tematică: Duhul Sfânt inițiază și susține misiunea Bisericii; Evanghelia biruie opoziția și transformă vieți la toate nivelurile societății.
- Duhul care trimite; Biserica ce confirmă (versetele 1–4)
- Puntea sinagogii; strategia începutului (versetul 5)
- Misiunea mobilă; acoperirea insulei (versetul 6 – prima parte)
- Pafos: adevăr versus magie; autoritate și semn (versetele 6–11)
- Sergius Paulus: credință ancorată în învățătură (versetul 12)
- Lecția lui Marcu: eșec, har, restaurare (versetul 13)
Ilustrații: harta orașului împărțită pe zone de rugăciune; poveste din campus („sinagogă modernă”); analogia semnului ca indicator.
15. Ghid de studiu pentru grupuri mici (6 întâlniri)
- Duhul care trimite (Faptele Apostolilor 13:1–4) – post și rugăciune de consacrare.
- Sinagogile noastre (Faptele Apostolilor 13:5) – punți de intrare.
- Misiune mobilă (Faptele Apostolilor 13:6 – prima parte) – cartografiere și acțiuni.
- Confruntare și discernământ (Faptele Apostolilor 13:6–11) – mijlocire pentru protecție.
- Credința și învățătura (Faptele Apostolilor 13:12) – prezentarea Evangheliei în 3 minute.
- Eșec și restaurare (Faptele Apostolilor 13:13; A Doua Epistolă către Timotei 4:11) – protocol de restaurare.
16. Întrebări de reflecție personală
- Care este „Antiohia” mea – comunitatea care mă formează și mă trimite?
- Ce „sinagogi” (punți) există în sfera mea de influență?
- Cum îmi exersez discernământul în fața pseudo-spiritualităților?
- Ce înseamnă pentru mine să fiu „plin de Duhul” în confruntări dificile?
- Unde am eșuat ca Marcu și cum primesc harul restaurării?
- Ce pași concreți fac în următoarele 90 de zile pentru o inițiativă misionară?
17. Anexe
17.1. Cronologie a pericopei
Antiohia (post, rugăciune, chemare) → Trimitere → Seleucia → Salamina (sinagogi) → Traversare insulară → Pafos (Elimas, Sergius Paulus) → Credință → Perga → Retragerea lui Marcu.
17.2. Glosar selectiv de termeni grecești
- leitourgein (Faptele Apostolilor 13:2) – a sluji liturgic
- nēsteuein – a posti
- aphorizein – a pune deoparte
- anthypatos (Faptele Apostolilor 13:7) – proconsul
- magos (Faptele Apostolilor 13:6, 8) – vrăjitor
- plēstheis pneumatos hagiou (Faptele Apostolilor 13:9) – plin de Duhul Sfânt
- achlys (Faptele Apostolilor 13:11) – negură/ceață densă
17.3. Hartă logică a pasajului
Duh → Biserică → Trimitere → Sinagogi → Traversare → Opoziție → Semn → Învățătură → Credință → Extindere.
17.4. Liturgie de trimitere (model)
Lectură: Faptele Apostolilor 13:1–4; Rugăciune de consacrare; Promisiunea misionarilor; Punerea mâinilor; Binecuvântare: „Domnul să te binecuvânteze și să te păzească…” (Cartea Numeri 6:24–26).
18. Bibliografie orientativă
- Biblie: Faptele Apostolilor 11–15; Epistola către Romani 1:16; A Doua Epistolă către Corinteni 11:23–29; Epistola către Coloseni 4:10; A Doua Epistolă către Timotei 4:11; Întâia Epistolă a lui Petru 5:13.
- Tradiție: mărturii patristice timpurii despre Marcu și relația cu Petru și comunitatea alexandrină.
- Studii: comentarii la Faptele Apostolilor; lucrări de misiologie; introduceri în Noul Testament.
Genealogia lui Saul din Tars
Identitate, origine, statut
Nume ebraic: Saul (Șa’ul) – frecvent în seminția lui Beniamin (ca regele Saul).
Locul nașterii: Tars, în Cilicia (azi sudul Turciei). „Sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei…” (Faptele Apostolilor 22:3).
Seminție/linie etnică: „din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin” (Epistola către Romani 11:1; Epistola către Filipeni 3:5).
„Evreu din evrei; după Lege, fariseu” – identitate iudaică asumată, cu formare fariseică (Epistola către Filipeni 3:5).
Cetățenie romană prin naștere: „m-am născut cetățean” (Faptele Apostolilor 22:28). Indică statut social ridicat al familiei (obținut anterior de tată sau strămoși).
Familie cunoscută: are o soră și un nepot la Ierusalim (Faptele Apostolilor 23:16). Se declară „fariseu, fiu al fariseilor”, deci provine dintr-o familie fariseică (Faptele Apostolilor 23:6).
Formare, limbi, cultură
Educație rabinică la Ierusalim: „crescut la picioarele lui Gamaliel” (Faptele Apostolilor 22:3).
Limbi: ebraică/aramaică (Faptele Apostolilor 21:40; 22:2) și greacă (context elenistic larg). Numele latin „Paulus” arată și integrare romană.
Meserie: făcător de corturi (meșteșug textil, probabil păr de capră – cilicium) (Faptele Apostolilor 18:3).
Mic „arbore” logic (simplificat)
Israel (Iacov)
→ Seminția lui Beniamin (Epistola către Romani 11:1)
→ familie fariseică, cu cetățenie romană moștenită (Faptele Apostolilor 22:28; 23:6)
→ Saul din Tars, iudeu din diaspora, educat la Ierusalim (Faptele Apostolilor 22:3)
Când și cum „devine” Pavel?
Nu e un „schimb de nume” ca la Avraam sau Petru
Scriptura nu relatează un act divin de redenumire (cum este Avram → Avraam sau Simon → Petru).
Avea ambele nume de la început: „Saul, care se mai numește și Pavel” (Faptele Apostolilor 13:9).
În diaspora, era obișnuit ca un iudeu să poarte un nume ebraic (Saul) și un nume latin/grec (Paulus).
De ce apare schimbarea de uz?
Pivot misionar către neamuri: din Faptele Apostolilor 13 (Cipru) înainte, Lucan îl numește predominant „Pavel”, pe măsură ce lucrarea sa intră tot mai adânc în spațiul greco-roman.
Context roman și audiență greco-latină: „Paulus” (însemnând „mic”) era natural și credibil în mediul civic roman.
Momentul narativ-cheie: în Cipru, la Pafos, în episodul cu Sergius Paulus, „Saul, care se mai numește și Pavel” (Faptele Apostolilor 13:9–12). De aici înainte, numele uzual devine Pavel.
Cronologie ultra-scurtă
Naștere și copilărie: Tars, în Cilicia (Faptele Apostolilor 22:3).
Formare: Ierusalim, școala lui Gamaliel (Faptele Apostolilor 22:3).
Persecutor al Bisericii până la convertirea pe drumul Damascului (Faptele Apostolilor 9).
Chemare pentru neamuri (Faptele Apostolilor 9:15; Epistola către Galateni 1:15–16).
Cipru, Pafos – „Saul… și Pavel” → trecerea la folosirea publică a numelui Pavel (Faptele Apostolilor 13:9–12).
Esența, pe o frază
Saul este numele ebraic al unui iudeu din seminția lui Beniamin, născut la Tars, fariseu din familie, educat la Gamaliel, cetățean roman prin naștere; pe măsură ce misiunea lui intră în lumea neamurilor (din Faptele Apostolilor 13), Noul Testament îl numește predominant Pavel, numele său latin folosit în spațiul greco-roman.
Genealogia și identitatea lui Barnaba
Origine, nume, seminție
Numele de la naștere: Iosif (unele traduceri notează „Iosef”/„Ioses”).
„Iosif, numit de apostoli Barnaba (care, tradus, înseamnă fiul mângâierii/încurajării), levit, de neam din Cipru.”
— Faptele Apostolilor 4:36Seminție: levit (linia preoțească levitică).
Origine geografică: Cipru (diaspora iudaică).
Caracterizare inspirată: „căci era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință.”
— Faptele Apostolilor 11:24
Nota numelui: „Barnaba” este explicat de autorul lucanic ca „fiul mângâierii/încurajării” (ideea de încurajare/exortație).
Familie
Rudenie: Marcu (Ioan, zis Marcu) era vărul lui Barnaba.
— Epistola către Coloseni 4:10
(Mama lui Marcu, Maria, găzduia adunarea din Ierusalim — Faptele Apostolilor 12:12.)
Situație materială
Deși levit, trăind în diaspora putea deține proprietăți; a vândut un ogor și a pus prețul la picioarele apostolilor — un gest de generozitate fondatoare în viața Bisericii din Ierusalim.
— Faptele Apostolilor 4:37
Când „devine” Barnaba?
Nu avem o „redenumire” divină de tip Avram → Avraam. Apostolii i-au dat numele Barnaba încă foarte devreme, în contextul primelor zile ale Bisericii din Ierusalim, după Cincizecime, când credincioșii își puneau bunurile laolaltă.
Momentul: descris în Faptele Apostolilor 4:36–37.
Motivul: reflectă caracterul lui Iosif — mângâietor, încurajator, exortativ — și fapta lui de dărnicie.
De atunci, Scriptura îl numește „Barnaba” aproape exclusiv.
Rolul lui Barnaba în istoria Bisericii
Mediator și garant pentru Saul
L-a prezentat pe Saul (abia convertit) apostolilor din Ierusalim, vouching pentru autenticitatea lui:
„Barnaba l-a luat cu el și l-a dus la apostoli; le-a istorisit cum pe drum văzuse pe Domnul…”
— Faptele Apostolilor 9:27
Trimis al Bisericii-mamă la Antiohia
Biserica din Ierusalim îl trimite să cerceteze trezirea dintre neamuri:
„Au trimis pe Barnaba să meargă până la Antiohia… s-a bucurat și îndemna pe toți să rămână cu inima hotărâtă alipită de Domnul… Și o mulțime destul de mare s-a adăugat la Domnul.”
— Faptele Apostolilor 11:22–24
Mentor al lui Saul și formator de echipă
L-a căutat pe Saul în Tars și l-a adus în lucrare la Antiohia; un an întreg au învățat Biserica:
— Faptele Apostolilor 11:25–26
Prooroc/învățător, trimis de Duhul Sfânt
În lista de lideri ai Antiohiei, Barnaba este menționat primul: „Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: «Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul…»”
— Faptele Apostolilor 13:1–3
Apostol (în sens misionar)
Faptele Apostolilor 14:14 îl numește explicit, împreună cu Pavel, „apostoli”.
Epistola către Galateni 2:9: „ne-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însoțire”.
Co-lucrător respectat, exemplu de renunțare
„Numai eu și Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?” — dovedește reputația și sacrificiul lui în misiune.
— Întâia Epistolă către Corinteni 9:6
Divergența cu Pavel și continuarea slujirii
Neînțelegerea privind pe Marcu: „Barnaba voia să ia și pe Ioan, zis Marcu… S-a făcut o neînțelegere așa de mare… și Barnaba a luat pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.”
— Faptele Apostolilor 15:37–39
(Mai târziu, A Doua Epistolă către Timotei 4:11 arată reabilitarea lui Marcu în ochii lui Pavel.)
Itinerar sumar (repere)
Ierusalim: primele zile ale Bisericii, numit „Barnaba”, vinde ogorul (Faptele Apostolilor 4:36–37).
Ierusalim: mijlocește pentru Saul (Faptele Apostolilor 9:27).
Antiohia: trimis de Ierusalim; aduce pe Saul; un an de învățătură (Faptele Apostolilor 11:22–26).
Antiohia → Cipru: prima misiune, împreună cu Pavel și Ioan Marcu (Faptele Apostolilor 13:1–13).
Iconia, Listra, Derbe: lucrare apostolică (Faptele Apostolilor 14).
Despărțirea: pleacă în Cipru cu Marcu (Faptele Apostolilor 15:39).
Esența, pe o frază
Barnaba (născut Iosif), levit din Cipru, supranumit de apostoli „Fiul mângâierii/încurajării” pentru caracterul și generozitatea lui (Faptele Apostolilor 4:36–37), devine mediatorul care îl legitimează pe Saul, formatorul echipei de la Antiohia și apostol în prima misiune; rămâne un model de har, mentorat și curaj în deschiderea Evangheliei către neamuri.
Genealogia și identitatea lui Ioan Marcu
Nume, origine, familie
Nume dublu: Ioan (nume iudaic) – Marcu (nume roman; greacă: Markos).
„Barnaba și Saul s-au întors din Ierusalim… și au luat cu ei pe Ioan, zis și Marcu.” — Faptele Apostolilor 12:25Mama: Maria, proprietara casei în care se aduna Biserica din Ierusalim.
„S-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau mulți adunați și se rugau.” — Faptele Apostolilor 12:12Rudenie cu Barnaba: văr (rudă de sânge).
„Vă salută Aristarh, tovarășul meu de închisoare, și Marcu, vărul lui Barnaba…” — Epistola către Coloseni 4:10
Chemare timpurie și rol în echipă
Asistent/ajutor în prima misiune:
„Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau și pe Ioan ca ajutor.” — Faptele Apostolilor 13:5Retragerea din misiune (Perga):
„Pavel și cei ce erau cu el au plecat cu corabia din Pafos… Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim.” — Faptele Apostolilor 13:13
Neînțelegerea Pavel–Barnaba și „a doua șansă”
Dispută privind participarea lui Marcu la a doua călătorie:
„Barnaba voia să ia și pe Ioan, zis Marcu… dar Pavel nu credea de cuviință… S-a făcut o neînțelegere așa de mare, încât s-au despărțit: Barnaba a luat pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.” — Faptele Apostolilor 15:37–39
Reabilitare și colaborări ulterioare
Colaborator al lui Pavel (mai târziu, reabilitat):
„Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos pentru slujbă.” — A Doua Epistolă către Timotei 4:11
„Vă salută Marcu… tovarășii mei de lucru.” — Epistola către Filimon, versetul 24Colaborator apropiat al lui Petru:
„Vă salută Biserica aleasă din Babilon și Marcu, fiul meu.” — Întâia Epistolă a lui Petru 5:13
(Formula „fiul meu” indică o relație spirituală strânsă, de ucenicie.)
Profil spiritual și daruri
Format în contextul Bisericii din Ierusalim (în casa mamei sale).
Capacitate de slujire practică (ajutor logistic, însoțitor de echipă).
Maleabilitate și creștere: de la un început ezitant la o utilitate recunoscută de Pavel.
Moștenire și tradiție bisericească
Autorul „Evangheliei după Marcu” — tradiția creștină timpurie (de la scriitori precum Papias, consemnat de Eusebiu) afirmă că Marcu a pus în scris predicarea lui Petru.
Legat de Alexandria — potrivit tradiției vechi, Marcu a vestit Evanghelia în Alexandria și este considerat întemeietorul Bisericii din Alexandria.
Cronologie orientativă (repere)
Ierusalim: casa Mariei, mama lui Marcu, centru de rugăciune (Faptele Apostolilor 12:12).
Antiohia → Cipru: pornește ca ajutor al lui Barnaba și Pavel (Faptele Apostolilor 13:5).
Perga: se retrage la Ierusalim (Faptele Apostolilor 13:13).
Despărțirea Pavel–Barnaba: Barnaba îl ia pe Marcu în Cipru (Faptele Apostolilor 15:37–39).
Fază matură: colaborator al lui Pavel (A Doua Epistolă către Timotei 4:11; Epistola către Filimon, versetul 24) și ucenic al lui Petru (Întâia Epistolă a lui Petru 5:13).
Tradiție: legat de Evanghelia după Marcu și de Alexandria.
Esența, pe o frază
Ioan Marcu este tânărul slujitor crescut în Biserica din Ierusalim, vărul lui Barnaba, ajutor în prima misiune, care s-a retras la început, dar a fost restaurat și a devenit de folos în lucrarea lui Pavel și ucenic apropiat al lui Petru; tradiția îl cunoaște ca autor al Evangheliei după Marcu și evanghelizator al Alexandriei.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
2 Petru 1:2
Isus Te Iubește
