UNA DIN CEA MAI MARE BINECUVÂNTARE – O NEVASTA BUNĂ
o nevastă pricepută este un dar de la Domnul – Isus Te Iubeste
Proverbele 19:14,,Casa și averea le moștenim de la părinți, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.,,
Proverbele 18:22 ne amintește că femeia potrivită este una dintre cele mai mari binecuvântări cu care ne poate încununa Dumnezeu în viață. Ea poate fi văzută ca un dar divin, o binecuvântare venită de la Tatăl Ceresc. Când găsești o nevastă bună, ai găsit o comoară nedescoperită. Fără îndoială, Dumnezeu are un plan minunat pentru fiecare dintre noi, iar această verset subliniază importanța alegerii unui partener de viață potrivit.
Călătoria către a deveni o soție creștină începe prin supunerea noastră față de Domnia lui Cristos. Încrederea noastră în El și capacitatea pe care o primim prin Duhul Sfânt este esențială pentru a ne trăi viața într-un mod evlavios (Galateni 2.20, Tit 2.12). Atunci când primim încrederea în Isus Cristos ca Salvator și avem Domnul nostru (Ioan 3.3), în mod asemănător, se sărbătorește ziua nunții. Odată cu aceasta, întreaga direcție a vieții noastre se schimbă (2 Corinteni 5.17).
Fiind împreună cu Isus Cristos, nevoia noastră de supunere față de El ne îndeamnă să ne căutăm permanent sfințenia și să trăim prin credință. Ca femei creștine, este important să ne amintim că, prin ascultarea de El, vom primi binecuvântările și vei fi învățate să trăim o viață care să Îl onoreze și să Îl slujească pe El.
Înțelegând importanța acestui proces, este important să fim conștienți de provocările și ispitele care ne pot influența deciziile și să ne rugăm să fim întărite și ghidate încredinței noastre în Hristos. Ar trebui să ne încurajăm una pe alta să ne îndeplinim rolurile ca soții, femei și creștine cu credință și încredere în El.
În general, însăși călătoria către a deveni o soție creștină este o călătorie minunată și antrenantă, care oferă posibilitatea de a ne apropia cât mai mult de Dumnezeu și de a ne dezvolta ca persoane spirituale. În timp ce învățăm să fim supuse lui Cristos și să ne încredem în El, putem fi cu siguranță sigure că vom fi binecuvântate de Domnul. Căutarea împreună a credinței înseamnă că vom avea mereu un partener în călătoria noastră spre a deveni soții creștine și vom trăi în slava lui Dumnezeu împreună.
Într-adevăr, fericirea și împlinirea se datorează alegerii partenerului potrivit. Când îți găsești jumătatea, îți găsești și cel mai bun prieten, confident, iubit și partener de viață. O nevastă bună este o femeie care te inspiră, te sprijină și te încurajează să atingi potențialul tău maxim. Ea te iubește necondiționat și te acceptă așa cum ești, însă te încurajează să fii mai bun și să crești în toate aspectele vieții tale. O nevasta bună este un dar neprețuit dat de Dumnezeu, care aduce pace, armonie și fericire în căsnicia ta.
Astfel, este important să căutăm cuvintele lui Dumnezeu, precum cele din Proverbele 18:22 și să ne căutăm jumătatea conform planului divin. Când suntem în căutarea unui partener, ar trebui să ne rugăm pentru înțelepciune și discernământ necesare pentru a face alegerea corectă. În cele din urmă, când găsim o nevastă bună, facem o alegere care ne va influența întreaga viață și care poate aduce binecuvântări necomensurabile.
Găsirea unei neveste bune este un proces care cere multă răbdare și o căutare conștientă. Nu este ceva ce se poate achiziționa fără efort sau căutare. În fapt, o nevastă bună nu poate fi cumpărată sau găsită în secțiunea matrimoniale a unui magazin. Aceasta este o călătorie care necesită mult efort și atenție, dar cu o mare recompensă la final.
Dacă ești un creștin sincer, atunci căutarea ta trebuie să înceapă în Biserica lui Hristos. Aceasta este locul unde poți găsi o nevastă bună în sensul creștin. Este important să fii cetățean al Împărăției lui Dumnezeu și să ai o relație personală puternică cu El. O nevastă bună, care să îți fie partener de viață pe termen lung, trebuie să fie născută din nou și să aibă încredere în Domnul cu toată inima.
Deci, în loc să căutăm în lumea noastră încărcată de superficialitate, egoism și stres, ar fi ideal să ne concentrăm căutarea în Biserica noastră și să ne rugăm pentru ghidarea și călăuzirea lui Dumnezeu în găsirea nevestei ideale. Când vom găsi o nevastă bună, vom avea nu doar un partener de viață, ci și o companie care să ne susțină, să ne încurajeze și să ne ajute să ne atingem scopurile și visurile.
Termenul de “nevasta buna“, cel putin in conceptia lui Solomon, se refera la o nevasta inteleapta si cinstita – “Femeia inteleapta isi zideste casa…” (Proverbe 14:1); “…o nevasta priceputa este un dar de la Domnul” (Proverbe 19:14); “O femeie cinstita este cununa barbatului ei…” (Proverbe 12:4); “Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele” (Proverbe 31:10).
Aceste cuvinte inspirate din cartea Proverbe sunt un indiciu clar al valorii pe care o pune Dumnezeu pe femeia inteleapta, cinstita si priceputa in viata casnica si familiala. O nevasta buna nu este doar o femeie care stie sa faca de mancare sau sa curete casa, ci este una care isi aduce contributia la intretinerea familiei prin intelepciunea si bunatatea sa.
Ea isi construieste casa cu intelepciune si nu permite ca problemele cotidiene sa ii afecteze relatiile din familia sa. Nevasta buna este si o sursa de sprijin pentru sotul sau, il incurajeaza si il sustine in tot ceea ce face, ajutandu-l astfel sa fie si el o persoana mai buna si mai implinita. Prin urmare, meritul si valoarea unei neveste bune nu se masoara doar prin abilitatile sale practice, ci si prin caracterul sau moral si spiritual.
Casatoria este una dintre cele mai importante alegeri din viata si trebuie sa fie o sursa de fericire si implinire. Daca esti in cautarea unei partenere potrivite pentru casatorie, atunci Biserica poate fi un loc excelent pentru a gasi o nevasta inteleapta si priceputa, care iti va fi alaturi in tot ceea ce faci. Si totusi, fericirea nu este niciodata garantata in mod automat si nu poate fi redusa la o simpla ecuatie matematica. Chiar daca ai gasit o persoana potrivita pentru casatorie, trebuie sa plecam de la premisa ca fericirea si implinirea sufleteasca vin mai intai prin apropierea de Hristos si prin cultivarea relatiei noastre cu El. Prin urmare, atunci cand te indrepti spre casatorie, asigura-te ca te bazezi nu numai pe partenerul potrivit, ci si pe fundamente solide ale credintei si ale vietii spirituale. Astfel, vei fi pregatit sa construiesti o casnicie care va fi o sursa de fericire si implinire pe termen lung.
…o nevasta buna…este un har…de la Domnul.” Rezultatele cautarilor noastre nu depind nici de calitatile si nici de abilitatile noastre. E harul lui Dumnezeu care iti ofera atat fericirea, cat si “o nevasta buna“, un dar nepretuit, care iti va fi alaturi in fiecare moment al vietii tale si iti va umple inima de bucurie si implinire. Cand ai langa tine o sotie iubitoare si devotata, totul pare mai usor si mai frumos, iar viata capata un sens mai profund si mai insemnat. Intr-o lume plina de provocari si incertitudini, gasirea unei neveste bune este cu adevarat o binecuvantare divina.
o nevastă pricepută este un dar de la Domnul – Isus Te Iubeste
Asadar, nu uita sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru acest dar nepretuit si sa-ti pretuiesti intotdeauna sotia, ca pe un dar dumnezeiesc.
Ca soție creștină, este important să trăiești principiul găsit în Filipeni 2:3-4, care afirmă: „Nu faceți nimic din ambiție egoistă sau din îngâmfare deșartă. Mai degrabă, cu umilință, prețuiți-i pe alții mai presus de voi înșivă, fără să vă uitați la propriile interese. dar fiecare dintre voi în interesul celorlalți”. Dacă respectăm îndeaproape acest principiu, acesta poate reduce foarte mult probabilitatea unor dispute și conflicte maritale. Ne reamintește să acordăm prioritate nevoilor și intereselor soțului nostru, precum și să ne recunoaștem propriile greșeli și limitări. Trăind acest principiu în viața noastră de zi cu zi, putem crea o relație mai fericită și mai iubitoare cu soțul nostru și cu Dumnezeu. Să ne străduim să fim dezinteresați, iubitori și parteneri umili în căsătorie, așa cum Hristos a modelat pentru noi.
Unul dintre cele mai frecvente domenii de conflict în căsnicie e sexul.
Numeroase studii au arătat că sexul este un factor important pentru menținerea unei căsnicii sănătoase.
Bărbații, în general, doresc sex mai des decât soțiile lor.
Acest lucru poate duce la frustrare și resentimente în căsnicie. Este important ca cuplurile să încerce să găsească un echilibru care să se potrivească ambilor parteneri.
De asemenea, bărbații acordă mai multă valoare relației sexuale, și stima lor de sine se poate simți amenințată când soția refuză să coopereze.
Este esențial să existe o comunicare onestă și deschisă în căsnicie în ceea ce privește nevoile sexuale și să se lucreze împreună pentru a menține o relație sexuală satisfăcătoare pentru ambii parteneri.
Deși nu se întâmplă în acest fel de fiecare dată, majoritatea soțiilor își pierd nivelul de interes legat de sex pe care probabil l-au avut la începutul relației și își găsesc împlinirea emoțională prin intermediul altor relații, cum ar fi cele cu copiii, cu prietenii..
De asemenea, este important ca partenerii să își îndrepte atenția și afecțiunea unul către celălalt și să nu își neglijeze relația în favoarea altor activități. Terapia de cuplu poate fi, de asemenea, o opțiune utilă pentru a rezolva problemele legate de sex în căsnicie.
Lucrul acesta poate duce la resentimentul soțului și ostilitate când soția lui nu înțelege nevoia lui reală de exprimare sexuală.
Un soț poate avea nevoia să fie intim pentru a se simți apropiat de soția lui și poate fi dificil atunci când această nevoie nu este îndeplinită.
O soție creștină caută să împlinească acea nevoie, chiar și atunci când e obosită sau nu e interesată.
Cu toate acestea, este important ca soția să fie întotdeauna atentă la limitele sale personale și să se asigure că nu se simte obligată să facă ceva cu care nu se simte confortabilă.
1 Corinteni 7.1-5 explică faptul că soțul și soția nu au control complet asupra trupului lor, ci s-au dat pe sine unul celuilalt.
Este o chestiune de dăruire și de a arăta iubire față de partenerul tău prin oferirea de plăcere sexuală.
O soție creștină realizează că supunându-și trupul soțului ei, de fapt se supune planului lui Dumnezeu pentru ea..
Astfel, făcând acest lucru, ea face un act de închinare și de supunere față de Dumnezeu.
o nevastă pricepută este un dar de la Domnul – Isus Te Iubeste
Efeseni 5.22-24 abordează chestiunea supunerii, care din păcate a fost tratată greșit de mulți.
Efeseni 5.21 arată că fiecare creștin ar trebui să se supună altora în frica lui Hristos, nu doar soțiile soților lor.
Soțiilor li se spune să se supună soților lor ca Domnului.
Acest lucru nu înseamnă că soții au dreptul să-și înrobage soțiile, ci arată că soțiile ar trebui să-i ajute și să-i sprijine pe soții lor în rolul de lideri ai gospodăriei.
Multe femei simt o adversitate față de termenul supunere, pentru că a fost folosit ca scuză pentru tratarea lor ca niște sclave.
Însă atunci când acest verset este înțeles în lumina întregii Scripturi, se înțelege că supunerea este un concept reciprocal care se aplică tuturor creștinilor, nu doar femeilor.
Când aceste trei versete sunt scoase din context și aplicate doar femeilor, devin o unealtă în mâna lui Satan.
De fapt, versetul următor (Efeseni 5.25) indică faptul că soții ar trebui să iubească soțiile lor ca și Cristos a iubit Biserica, sacrificial și in mod altruist.
Satan adesea distorsionează Scriptura, pentru împlinirea planurilor lui rele, și a folosit acest verset pentru a corupe planul lui Dumnezeu pentru căsătorie.
Astfel, supunerea soțiilor nu este o scuză pentru abuz, ci este un apel la iubirea sacrificială, respectul și sprijinul reciproc în căsătorie.
Înțelegerea corectă și aplicarea echilibrată a acestor versete poate contribui la o căsătorie sănătoasă și armonioasă.
Porunca referitoare la supunere începe de fapt în versetul 18, care spune că toți creștinii trebuie să se supună unii altora.
Versetul 21 subliniază faptul că acest principiu de supunere reciprocă se aplică nu numai în căsnicie, ci și în relațiile sociale generale.
Apoi aplică acest lucru la soții, în căsnicie, dar cea mai mare parte a responsabilității e plasată asupra soțului, de a-și iubi soția în felul în care Cristos iubește Biserica (Efeseni 5.25-32).
Aceasta înseamnă că soțul trebuie să-și pună scopul de a-și da viața pentru soția sa, așa cum Cristos și-a dat viața pentru Biserica Lui.
Când un soț trăiește în ascultare de ceea ce așteaptă Dumnezeu de la el, unei soții creștine nu îi este greu să se supună conducerii lui..
În timp ce soția este chemată să se supună soțului, soțul are responsabilitatea de a se conduce cu înțelepciune și de a-și iubi soția cu sacrificiu, așa cum și Hristos a făcut cu Biserica.
Deși sunt soții creștine care nu au copii, majoritatea femeilor căsătorite vor deveni mame la un moment dat.
Este important ca soțul să fie un susținător puternic pentru soția sa pe parcursul acestei tranziții, reasigurând-o mereu că își face treaba bine și că este o mamă minunată.
În timpul acestei tranziții, este natural pentru ea să acorde tot efortul și atenția copiilor.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să își neglijeze responsabilitățile de mamă, dar poate găsi un echilibru prin planificarea timpului și delegarea sarcinilor, astfel încât să aibă suficient timp și energie pentru soțul ei.
Poate fi necesar un timp pentru ajustarea la noile responsabilități familiale, dar o soție creștină își amintește că soțul ei e prioritatea ei numărul unu.
Chiar dacă timpul și atenția sa sunt acum împărțite între soț și copii, ea poate găsi modalități de a-i arăta soțului ei că îl iubește și că îi valorifică nevoile.
Nevoile lui contează în continuare.
Comunicarea deschisă și sinceră este cheia pentru a menține o relație puternică și sănătoasă în timpul acestei tranziții.
Poate că uneori ea simte că nu mai are nimic rămas ce să-i dea lui la finalul unei zile frustrante, dar poate alerga la Domnul și să găsească tărie și energie să rămână soție mai întâi și mamă în al doilea rând (Proverbele 18.10, Psalmul 18.2)..
Prin prioritizarea timpului și a atenției, soția creștină poate fi o mamă devotată și o soție iubitoare în același timp.
Comunicarea e de importanță critică în timpul primilor ani de creștere a copilului, și o soție creștină va iniția conversații fără judecăți cu soțul ei, explicându-i cum o poate ajuta și de ce anume are nevoie din partea lui, pentru a putea răspunde mai mult nevoilor lui.
Este important ca soția să își manifeste recunoștința și aprecierea față de soțul ei atunci când observă că acesta face eforturi de a fi implicat în creșterea și dezvoltarea copilului și familiei în general.
Cuplurile care se mențin conectate și pun deoparte în mod intenționat timp de petrecut împreună se întăresc și clădesc legături mai adânci, care vor menține căsnicia lor în stare sănătoasă.
Aceste momente petrecute împreună pot fi simple, precum luarea mesei sau plimbările în parc, dar ele ajută la menținerea conexiunii și apropierea dintre parteneri.
O soție creștină își dă seama și că a-și lua timp pentru ea nu e un lucru egoist.
În acest fel, ea poate fi o mai bună soție și mamă și poate oferi mai multă dragoste și îngrijire celor dragi.
E deschisă față de soțul ei cu privire la propriile ei nevoi emoționale și psihologice.
Este important ca soțul să înțeleagă aceste nevoi și să ofere sprijinul necesar pentru ca soția să poată avea grijă de propria sănătate emoțională și psihologică.
Soțiile care neglijează sau nu reușesc să-și exprime propriile nevoi de teama de a părea egoiste se expun la resentimente ulterioare și epuizare.
Chiar și câteva minute sau ore petrecute cu propriile hobby-uri sau indulgențe pot face minuni pentru starea de bine a soției și implicit pentru întreaga familie.
Înainte ca o soție și o mamă să poată da familiei ceea ce are nevoie, trebuie să aibă grijă de ea însăși..
De aceea, soția trebuie să acorde o atenție specială propriei sănătăți mintale și fizice, pentru că aceasta este cheia unei familii fericite și sănătoase.
Proverbele 31 a fost întâmpinat cu scepticism de multe soții creștine, fiindcă pare să portretizeze soția evlavioasă ca fiind un ideal imposibil pentru femei.
Adevărul este că mulți oameni se concentrează prea mult pe aspectele specifice ale portretizării și pierd din vedere mesajul de bază al pasajului.
Dar e important să ne aducem aminte că soția virtuoasă descrisă nu există.
În plus, proverbul nu este menit să facă femeile să se simtă neputincioase sau să le intimideze, ci mai degrabă să ofere o imagine a idealului spre care ar trebui să aspire.
E un exemplu fictiv pentru felul de femeie pe care un bărbat ar trebui să o caute să-i fie soție.
Prin urmare, este important ca femeile să evite să se compare cu această imagine idealizată și, în schimb, să se concentreze pe dezvoltarea calităților și virtuților care le vor ajuta să devină o soție serioasă și respectată.
Stă în contrast cu calitățile care fac dintr-o femeie un partener nepotrivit, cum sunt lenea, egoismul, nebunia, lipsa de grijă și dezonoarea.
Cu alte cuvinte, există o diferență semnificativă între a fi perfecți și a fi dedicați și intenți către creșterea proprie și a familiei tale, și acesta este mesajul care trebuie reținut din acest pasaj biblic.
O soție creștină caută să demonstreze opusul acestor caracteristici rele și Proverbele 31 ilustrează cum poate arăta aceasta.
Astfel,nu trebuie să ne simțim descurajați de la început și să ne concentrăm pe perfecțiune, ci mai degrabă să acceptăm ca procesul de devenire a unei soții virtuoase este unul continuu și să rămânem deschiși la învățat și la creșterea spirituală.
În final, Proverbele 31 tratează despre mai mult decât despre realizarea unei soții perfecte – tratează despre a urma voia lui Dumnezeu și a trăi cu integritate și compasiune față de cei din jurul tău.
Înțelegând contextul cultural în care a fost scris acest pasaj biblic, înțelegem și mai profund cât de valoroase erau femeile virtuoase, cum ar fi cele descrise în versetele 10-31. Aceste femei nu erau doar gospodine eficiente, ci erau și modele de înțelepciune, intelect și lucrare asiduă. Ele erau femei puternice, care își asumau rolurile de mame și soții cu devotament și sârguință, adăugând astfel la bogăția vieții familiale și comunitare.
Astfel, acest pasaj nu trebuie interpretat superficial sau judecând greșit femeile care nu corespund întru totul regulilor descrise. Acesta este, în schimb, un prețios omagiu adus femeilor evlavioase și muncitoare din trecut, care reprezintă și astăzi exemple de urmat. Femeile care adoptă calitățile descrise în aceste versete pot fi sigure că alegerile lor vor reflecta o virtute și o inteligență deosebită, contribuind astfel la dezvoltarea unei lumi mai bune.
Soțiile exprimă adesea faptul că vor ca soții lor să fie buni lideri, și unele se plâng că ei nu conduc bine.
Unele studii arată că soții care implică și consultă mai mult soțiile lor, au relații mai fericite și sănătoase.
E adevărat că Dumnezeu așteaptă ca soții să poarte responsabilitatea pentru bunăstarea familiei lor.
Totodată, un adevărat lider trebuie să fie capabil să asculte și să ia în considerare nevoile și opiniile celor din jurul său, inclusiv ale soției sale.
Dar e important să ne aducem aminte că liderii buni trebuie să aibă persoane care să îi urmeze bine.
De aceea, este important ca soții să încerce să dezvolte colaborarea și comunicarea în relația lor.
Ca parte din blestemul pus de Dumnezeu asupra Evei pentru păcatul ei (Genesa 3.16), femeile prin natura lor au tendința să dorească să stăpânească peste soții lor.
Cu toate acestea, asta nu înseamnă că femeia trebuie să conducă în locul soțului ei. Un rol important într-o căsnicie fericită și sănătoasă este acela de a recunoaște și de a respecta rolurile și responsabilitățile fiecăruia în relație.
Prin urmare, soții ar trebui să colaboreze și să se sprijine reciproc într-un mod echilibrat, astfel încât să poată conduce cu succes familia lor.
Multe femei își văd soțul ca un proiect neterminat pe care trebuie să îl pună în ordine.
Uneori, soțiile pot avea tendința de a vedea soțul ca pe un proiect.
Încercările soției de a-l „ajuta” îl pot face să se închidă pe soț, mai ales dacă nu se simte confortabil în rolul de lider.
Deși intenția lor este de a-l ajuta, acest comportament poate fi contraproductiv și îl poate face pe soț să se închidă.
Lucrul acesta nu scuză refuzul lui de a-și asuma rolul pe care Dumnezeu l-a desemnat pentru el.
Este important să menționăm însă faptul că acest lucru nu scuză refuzul soțului de a-și asuma rolul de lider în căsnicie.
Însă o soție creștină recunoaște care e rolul ei și-l lasă pe el să conducă.
Într-o căsnicie creștină, soția recunoaște rolul ei și acordă soțului ei autoritatea de a conduce în căsnicie.
Își poate oferi cu respect sfatul și opinia, iar un soț înțelept le va căuta, dar recunoaște că, odată ce a făcut acest lucru, responsabilitatea ei s-a încheiat și decizia finală îi aparține lui.
Ea își poate oferi sfaturi și opinii respectuoase, iar soțul ei poate să le ia în considerare, dar decizia finală îi aparține acestuia.
Când el știe că ea nu-l va doborî când nu e de acord cu el, e mult mai probabil să îndrăznească și să conducă..
Atunci când soțul știe că poate conta pe sprijinul soției lui, este mult mai înclinat să fie curajos și să conducă căsnicia cu încredere.
Un pericol pe care femeile și mamele creștine îl pot întâlni în căsnicie e atunci când permit ca identitatea lor să se bazeze cu totul pe rolul lor familial.
În loc să-și bazeze identitatea pe rolul familial, femeile și mamele creștine ar trebui să încerce să își descopere și să își cultive propriile talente și interese înafara căminului.
Rata de divorț în creștere rapidă în rândul cuplurilor de vârstă mijlocie din unele părți ale lumii e o dovadă a acestui tipar distructiv.
Acesta poate fi un semn că femeile creștine trebuie să își redefinească relația cu Dumnezeu și cu biserica în ceea ce privește căsătoria și familia.
De multe ori soția e cea care părăsește un bărbat bun din niciun alt motiv decât că nu e fericită.
Femeile creștine trebuie să învețe să își găsească propria fericire și împlinire, și nu să se bazeze doar pe relația lor cu soțul.
Parte din deziluzia ei se datorează felului în care căsnicia a fost preamărită ca fiind scopul cel mai înalt pentru tinerele fete.
Astfel, acest model nerealist și disfuncțional poate fi înlocuit cu ideea căsătoriei ca o experiență de creștere personală și spirituală, care implică și dezvoltarea unui parteneriat sănătos și onest cu soțul.
Din copilărie a crezut că, odată ce întâlnește și se mărită cu bărbatul potrivit, va fi împlinită.
De asemenea, ar fi benefic ca biserica să încurajeze femeile să își urmeze chemarea și să se implice activ în lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de statutul lor marital.
Multe învățături ale bisericii s-au aliniat acestei zeificări a căsătoriei, așadar, pentru o femeie creștină, dezamăgirea poate părea o trădare din partea lui Dumnezeu.
Prin recunoașterea faptului că doar Dumnezeu poate fi sursa de valoare și împlinire, femeile creștine pot ajunge la o perspectivă mai echilibrată și sănătoasă în ceea ce privește căsătoria și familia.
Deși căsătoria e un mijloc bun și drept înspre binecuvântare, nu ar trebui privită niciodată ca sursa de valoare și împlinire a femeii.
Așadar, un rol important al soțiilor creștine este acela de a fi slujitoare ale lui Dumnezeu prin căsătorie, și nu de a se identifica doar prin acest statut în sine.
Numai Dumnezeu poate fi aceasta, și soțiile creștine sunt cele care își văd rolul nu ca fiind un scop în sine, ci o cale prin care Îl pot sluji mai bine pe Dumnezeu (1 Corinteni 10.31)..
În final, abordarea creștină a căsătoriei trebuie să includă atât dragostea și respectul reciproc, cât și încurajarea dezvoltării individuale și implicarea activă în lucrarea lui Dumnezeu.
O femeie care dorește să fie o soție creștină evlavioasă își poate pune următoarele întrebări:
1.
Îmi investesc timpul și eforturile în a învăța din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să cresc în cunoștință și înțelepciune spirituală? (Proverbele 31.26)
Îmi mențin viața spirituală sănătoasă ca prioritatea mea principală? (Matei 6.33)
2.
Îi dau soțului meu sprijinul de care are nevoie, încurajându-l și nevoind să îl domin? (Efeseni 5.22-23)
Mi-am acceptat rolul dat de Dumnezeu de a fi un partener pentru soțul meu, nu șefa lui? (1 Corinteni 11.3)
3.
Încurajez și îmi ajut soțul să se dezvolte într-un lider puternic prin smerenie, încurajare și rugăciune? (Efeseni 5.33, 1 Petru 3.1-2)
Caut în fiecare zi să mă smeresc și să slujesc cum a făcut Isus, în loc să caut să fiu slujită? (Marcu 10.44-45)
4.
Îmi păstrez relația cu Dumnezeu și cu soțul meu ca fiind priorități în viața mea, înaintea oricărei alte relații sau activități? (Matei 22.37-39)
Mi-am curățat inima de idoli, cum ar fi cumpărăturile, flirtul, acumularea lucrurilor sau dependențele? (Exodul 20.3)
5.
Acționează familia mea ca o prioritate în programul meu și sunt dispusă să îmi sacrific timpul și energia pentru a fi prezentă pentru ei? (Titus 2.4-5)
Refelctă timpul meu liber faptul că îmi prețuiesc soțul, familia și Mântuitorul? (Galateni 5.13)
6.
Mă rog în mod regulat pentru soțul meu și pentru căsătoria noastră, căutând mereu să îmbunătățesc și să consolidez relația noastră? (1 Tesaloniceni 5.17)
Păzesc duhul casei mele prin ceea ce permit să intre în ea prin mass-media, reviste și muzică? (Filipeni 4.8)
7.
Îmi exprim recunoștința și aprecierea față de soțul meu în mod regulat, arătându-i iubirea și respectul meu prin cuvinte și fapte? (Efeseni 4.29)
Mă mențin plăcută din punct de vedere fizic și emoțional pentru soțul meu? (Proverbele 27.15, 31.30)
8.
Accept și îmi îndeplinesc cu bucurie rolul de mamă acolo unde este cazul, găsind echilibrul perfect între familie și restul vieții mele? (Titus 2.5)
Indică îmbrăcămintea mea, machiajul și felul în care mă prezint faptul că îmi respect trupul, soțul și Mântuitorul? (1 Petru 3.3-5)
9.
În timp ce îmi asum rolurile de soție și mamă, nu mă uit peste nevoile mele într-un mod egoist, dar îmi fac timp și pentru a avea grijă de mine însămi și de nevoile mele? (1 Corinteni 6.19-20)
Am eliminat vulgaritățile lumești din limbajul meu (înjurături, limbaj grosolan, glume murdare), astfel încât cuvintele mele să fie pline de har? (Coloseni 4.6)
10.
Îmi exprim credința prin cuvinte și fapte, ducând o viață de influență și urmând exemplul lui Isus în orice situație? (1 Timotei 4.12)
Sunt un manager înțelept și plin de grijă al finanțelor familiale? (Proverbele 31.16)
11.
Creez un mediu de acasă plăcut și lipsit de tensiune, cu o atmosferă de multă iubire și respect, evitând orice ceartă și dezbinare? (Efeseni 4.2-3)
Îi acord respect soțului meu datorită poziției lui sau doar atunci când consider că îl merită? (Efeseni 5.33)
12.
Înțeleg că succesul unei căsătorii se bazează pe comunicare și compromis, lucru pentru care fac eforturi în a comunica eficient cu soțul meu și în a menține o deschidere și o flexibilitate crescute? (Efeseni 5.21)
Mă îngrijesc cum trebuie de casa și copiii soțului meu? (Proverbele 31.27-28)
13.
Sunt dispusă să fac compromisuri, când este cazul, și să susțin viitorul căsătoriei noastre prin prisma acordării de iertare și de grație față de soțul meu? (Coloseni 3.13)
Păzesc inima soțului meu prin faptul că nu dezvălui în public discuțiile private și nu îi folosesc slăbiciunile împotriva lui? (Proverbele 31.11)
14.
Încurajez și susțin căutarea lui Dumnezeu în viața soțului meu, învățând să îl ajut și să îl încurajez într-un mod delicat și eficient? (1 Corinteni 13.7)
Continui să dezvolt darurile și pasiunile pe care mi le-a încredințat Dumnezeu? (2 Timotei 1.6)
15.
Învăț și cresc în calitate de soție, mamă și creștin, și îi încurajez și pe alții să facă la fel, făcând parte dintr-o comunitate care aspiră la aceleași valori ca și mine? (Proverbele 27.17)
Mă bazez pe puterea mea sau pe puterea Duhului Sfânt pentru a fi o soție, o mamă și o ucenică evlavioasă? (Galateni 5.25).
Mă asigur că începuturile, mijloacele și sfârșiturile fiecărei zile sunt axate pe Dumnezeu, iar activitățile mele se desfășoară în conformitate cu voia Lui? (Efeseni 5.15-17)
Pentru că Isus a șters datoria noastră (Coloseni 2.14), oricine dorește poate deveni o persoană evlavioasă.
Faptul că Isus a plătit pentru păcatele noastre și ne-a eliberat de datorie este o dovadă a harului Său, care este disponibil pentru toți, indiferent de condiția lor socială sau financiară.
Evlavia nu depinde de intelect, educație sau religie.
Evlavia este o alegere personală de a urma pe Dumnezeu și de a-I asculta poruncile, iar acest lucru poate să fie experimentat de oricine indiferent de nivelul de cunoștințe sau educație religioasă.
De asemenea, nu sunt excluși de la ea nici cei cu un trecut păcătos, acte de divorț sau documente de pușcăriaș.
Adesea, cei cu un trecut păcătos reușesc să dezvolte o relație personală puternică cu Dumnezeu și să devină un exemplu de evlavie prin convertirea lor sinceră și lupta pentru a trăi o viață curată.
Urmași ai lui Cristos fiind, trebuie să căutăm cu toții să devenim tot mai evlavioși în orice rol am deține, fiindcă lucrul acesta este poruncit (1 Petru 1.16) și pentru că vrem să ne asemănăm mai mult cu Cel pe care Îl iubim..
Focul evlaviei ar trebui să fie mereu aprins în inimile noastre și să ne încurajeze să creștem tot mai mult în sfințenie, pentru a fi asemenea Lui Isus și a aduce slavă numelui Său.
o nevastă pricepută este un dar de la Domnul – Isus Te Iubeste